Semnele de punctuatie si ortografie

Punctuatia- un sistem de semne convenctionale care reglementeaza organizarea textului in propozitii si fraze, indicand, totodata, pauzele, intonatia, intreruperea cursului vorbirii etc. 1.Punctul Ca semn de punctuatie, punctul marcheaza sfarsitul unei propozitii sau fraze independente ca inteles (L-a privit cateva clipe[.]) sau finalul unor grupuri de cuvinte (Ce ai acolo?- O carte[.]). Ca semn ortografic, punctul apare dupa abrevieri: s.a.m.d. 2.Semnul intrebarii Este folosit in scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative: Ce este filozofia? Cand comunicarea este exclamativa si interogativa in acelasi timp, se pune semnul intrebarii insotit de semnul exclamarii: Pe mine sa ma insele el?! 3.Semnul exclamarii Marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative (Ce ochi frumosi are Ioana!) sau imperative (Fugi de acolo!). Se pune, de asemenea, dupa interjectiile (Ei!) si vocativele (Domnilor!; Onorabili cetateni!) care exprima stari afective si sunt considerate cuvinte (sau parti de fraza) independente. 4.Virgula In propozitii, virgula apare intre parti de propozitie de acelasi fel (chipul rumen, gura frageda), incadreaza apozitia (Zeus, fiul lui Cronos, ), incadreaza intercalarile dintre subiect si predicat (Copilul, cu emotie in glas, il intrerupse.), apare dupa adverbele de afirmatie si de negatie (Da, marturisesc.), separa vocativele de restul propozitiei (Matei, cine a trecut pe aici?), separa interjectiile de restul enuntului (Ei, ce este?). In fraza, virgula marcheaza juxtapunerea (Ei au fost azi, noi megem maine), apare dupa propozitiile subordonate cauzale, conditionale, cocesive si consecutive, desparte propozitiile coordonate adversativ (Nu stia despre ce e vorba, insa ii fusese destul sa priveasca.). Atat in propozitie, cat si in fraza, virgula delimiteaza constructiile incidente: E, desigur, un elev constiicios. Nu pot, spuse el glasul stins. Virgula marcheaza grafic anumite pauze scurte facute in cursul rostirii unei propozitii sau fraze. Astfel, ea, alaturi de alte semne de punctuatie, serveste la redarea grafica a ritmului vorbirii si a intonatiei.. 5.Punctul si virgula Este semnul de punctuatie care marcheaza o pauza mai mare decat cea redata prin virgula si mai mica decat cea redata prin punct. Apare in enunturile lungi, pentru claritatea enuntului. Alteori, punctul si virgula corespunde unei pauze pe care vorbitorul o face pentru a arata ca partea de fraza care urmeaza e o intregire, o explicatie sau o concluzie a celor afirmate anterior. 6.Doua puncte Anunta vorbirea directa sau o enumerare, o explicatie, o concluzie si marcheaza, totodata, o pauza, in general mai mica decat pauza indicata de punct. Ele se pun atat la sfarsitul unei fraze (Goe zice cu un ton de comanda:), cat si in interiorul ei (Avea o singura problema: sa ajunga la timp). 7.Semnele citarii (ghilimelele) Sunt semne grafice care se intrebuinteaza atunci cand reproducem intocmai un text spus sau scris de altcineva. 8.Linia de dialog

Linia de dialog indica inceputul vorbirii fiecarei persoane care ia parte la o convorbire (inceputul vorbirii directe). 9.Linia de pauza Linia de pauza marcheaza absenta predicatului sau a verbului copulativ (In stanga-margini de padure, pana in rapa unui parau) sau delimiteaza constructiile sau propozitiile incidente (Vei vedea-zise el-ca am avut dreptate). 10.Parantezele Parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ] arata un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei fraze. Parantezele rotunde cuprind o explicatie, o precizare ori un amanunt, care imbogatesc intelesul propozitiei sau al frazei de care lunt legate. In acest sens, parantezele au aceeasi functie ca linia de pauza sau virgula, cand acestea cuprind comunicari care explica sau intregesc propozitia sau fraza in interiorul careia se afla. In piesele de teatru se dau intre paranteze rotunde se dau indicatiile scenice. Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a inchide un adaos facut de noi intr-un text citat. Deci, ele ajuta la separarea spuselor noastre de ale altuia, ori de cate ori este nevoie sa intervenim cu o lamurire. 11.Puctele de suspensie Arata o pauza mare in cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marcheaza sfarsitul unei propozitii sau al unei fraze, ci indica, in general, o intrerupere a sirului vorbirii, intarzierea raspunsului. 12.Cratima Ca semn de punctuatie, cratima se foloseste : *In repetitii: vorbe-vorbe *In interiorul unor expresii: calea-valea, ici-colo *Intre doua numerale, pentru a arata ca indicatia numerica e aproximativa: cinci-sase persoane *Intre cuvinte care arata limitele unei distante, ale unui interval de timp: soseaua Bucuresti-Ploiesti; perioada 1 mai-1 iunie.

Semnele ortografice
Semnele ortografice sunt inrudite cu semnele de punctuatie. Uneori, chiar semnele de punctuatie se folosesc ca semne ortografice. De exemplu, punctul marcheaza de obicei abrevierile. Semnele ortografice propriuzise sunt cratima si apostroful. Cratima Marcheaza rostirea impreuna a doua sau a mai multor cuvinte, fie ca lipsesc sunete, fie ca nu lipsesc: s-au (cratima marcheaza si elidarea unui sunet), numind-o Se foloseste si la scrierea unor cuvinte compuse: redactor-sef, floarea-soarelui. Se foloseste si in prescurtari, prin omiterea unor parti ale cuvantului: d-ta, d-voastra. Apostroful Marcheaza absenta accidentala a unor sunete in vorbire: domle, fiinca, nalta.