P R O P O Z I Ț I A 

AT R I B U T I V Ă
DEFINIȚIE: Propoziția subordonată care determină în altă
propoziție un substantiv sau un înlocuitor al acestuia având funcția
de atribut se numește propoziție atributivă (AT).

Vorba 1/care este dulce 2/mult aduce 1/.

 PROPOZIȚIA ATRIBUTIVĂ POATE FI INTRODUSĂ PRIN:

 Pronume relativ care, cine (mai ales cu forma genitiv
dativ cui), ce pronumele relativ invariabil de ( ăl de – variantă
populară).
Scrisoarea1 /pe care ţi-am citit-o2 /este de la cea mai bună prietenă a
mea.1/
Mă uitam la tabloul1 /ce atârnă pe perete2./
La cei șapte ani1/ câți are el2 /eu știam să citesc.1/

 Conjuncțiile că, să, ca…să, dacă, de și locuțiunea

conjuncțională până să
Primisem dispoziția1/ să plec.²/
Întrebarea1 /dacă vine2 /mi-am pus-o de multe ori1./
Aveam impresia 1/că l-am mai văzut.2/
Am avut șansa1/ să plec printre primii.2/

  Adverbe relative unde, când, cum, cât, care pot fi precedate

de prepoziții
Treceam prin pădurea1/ unde am mai fost²/.
Mă gândeam la vremea1/ când am fost copii2/.
A fost un ger1/ cum nu s-a mai pomenit.2/
Am un stilou1 /cât se poate de bun2/

 OBSERVAȚIE Pronumele relativ care introduce o propoziție

atributivă are rol dublu:
Leagă propoziția atributivă de cuvântul determinat de ea.
Are funcții sintactice diferite (Sb, At, C) în propoziția din care face
parte.
El are același număr și gen ca substantivul pe care-l determină din
regentă, iar cazul este cel cerut de funcția sintactică pe care o
îndeplinește în completiva directă.
                    Sb
Orașul 1/care are multe parcuri2/este foarte frumos1./
                       CCL
Orașele 1/în care sunt școli multe2/au numeroși elevi1./
                       At
Orașele 1/a căror așezare este pitorească2/ au mulți turiști1./

PUNCTUAȚIA PROPOZIȚIEI ATRIBUTIVE:

Propoziția atributivă poate fi neizolată (sau
determinativă) și izolată (explicativă)
1. Propoziția atributivă neizolată este strâns legată de regentă, de
aceea nu se desparte prin virgulă.
Câinele1 /care latră 2/nu mușcă.1/
2. Propoziția atributivă izolată se desparte de regentă prin
virgulă, deoarece are un rol explicativ. Ea poate lipsi din frază
fără a-i schimba sensul.
Mihai Viteazul,1 /care a unit cele trei țări românești, 2/este una
dintre cele mai mari personalități ale istoriei românești.1/
OBESERVAȚII Propoziția apozitivă (propoziția care corespunde
unei apoziții) este de asemenea izolată prin virgule. Ea se referă la
un cuvânt din regentă sau la toată propoziția regentă și poate fi
juxtapusă cu propoziția regentă sau introdusă prin adverbele adică,
și anume, prin conjuncțiile că, să, ca să și prin pronumele ce, ceea
ce.
Ea se desparte de regentă prin două puncte liniuță sau virgulă.
Dorința mea era aceasta1/: să se facă vreme frumoasă2./
Dorința mea era aceasta,1/ adică să se facă vreme frumoasă2./

Atributiva se introduce în frază prin

următoarele:

pronume relativ (care, ce, cine, cât, câtă, câți,

câte)
Mașina1/ care mă așteaptă2/ e a tatălui meu.1/

adverbe relative (unde, cum, cât, când)

Locul1/ unde vom merge în excursie2/ încă nu-l
știm1/.

conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă,

până, de)
Eu am plăcerea1/ să te invit.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să, până

să, până ce, așa cum)
Perioada1/ până să mă întorc la școală2/ mi
s-a părut lungă.1/