Adjectivul pronominal de întărire

I. Definiţie:
Adjectivul pronominal de întărire are rolul de a preciza prin insistenţă persoana la care se
referă, acordându-se în gen, număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat.

II. Formele adjectivului pronominal de întărire:

Numărul SINGULAR PLURAL

Persoana Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a Pers. I. Pers. a II-a Pers. a III-a
Genul N-Ac-G-D N-Ac-G-D N-Ac-G-D N-Ac-G-D N-Ac-G-D N-Ac-G-D
masculin însumi însuţi însuşi înşine înşivă înşişi
Genul N-Ac N-Ac N-Ac
feminin însămi însăţi însăşi N-Ac-G-D N-Ac-G-D N-Ac-G-D
însene însevă însele\
G-D G-D G-D înseşi
însemi înseţi înseşi

III. Funcţia sintactică:

Atribut adjectival: Fetei înseşi i-au mulţumit pentru cărţi.

Model de analiză: înseşi- adjectiv pronominal de întărire, se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat „fetei” (feminin, singular, dativ), funcţie sintactică de atribut adjectival.

!!! ATENŢIE

În fazele mai vechi ale limbii române, a existat şi un pronume de întărire, dispărut din uzul
contemporan. Astăzi se foloseşte doar adjectivul pronominal de întărire.

În limba română contemporană, există tendinţa de a înlocui adjectivul pronominal de întărire cu

semiadverbele: chiar, tocmai, cu adverbul personal sau cu adjectivele singur, propriu.

Ex. L-am întrebat chiar pe el.

Ne-a răspuns la scrisoare tocmai el.
Eu personal i-am dat invitaţia.
Ea singură a scris poezia.
A acţionat după propria lui conştiinţă.