PROPOZITIA SUBORDONATA ATRIBUTIVA

Am citit cartea 1/ pe care mi-ai recomandat-o. 2/

P1 – propoziţie principală
P2 – propoziţie atributivă

Propoziţia atributivă constituie în frază o realizare propozițională a

atributului.

Termeni regenţi

Am întâlnit un om 1/cum rar întâlneşti. 2/

P2 – propoziţie atributivă, determină substantivul comun un om.

Scrisesem la test tot 1/ ceea ce ştiusem. 2/

P2 – propoziţie atributivă, determină pronumele nehotărât tot.

În faţa lor mergeau doi 1/ ce ştiau drumul. 2/

P2 – propoziţie atributivă, determină numeralul cardinal doi.

L-am cunoscut pe al doilea care a obţinut punctaj maxim. 2/

P2 – propoziţie atributivă, determină numeralul ordinal al doilea.

Atributiva poate determina:

 un substantiv;
 un pronume;
 un numeral cu valoare pronominală.
Exerciţiu
Subliniază propoziţiile atributive din frazele următoare, precizând partea de
vorbire determinată.
Îl aştept pe Radu care este căpitanul echipei.
Cel care m-a ajutat este vărul meu.
Am ales cămaşa a cărei culoare mi-a plăcut.
A întârziat tocmai el care era punctual de obicei.
Ea a fost prima care m-a salutat.

Contragerea

Mi-a atras atenţia floarea 1/ care avea parfum. 2/

P2 – propoziţie atributivă, determină substantivul comun floarea.
Mi-a atras atenţia floarea parfumată.
Contragerea constă în transformarea unei propozitii subordonate în partea de
propoziţie corespunzatoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Prin această transformare:
 dispare predicatul;
 dispare elementul de relaţie;
 se pastrează sensul enunţului.

Exerciţiu:
Contrage atributivele din frazele de mai jos în partea de propoziţie
corespunzătoare:
 Filmul pe care l-am văzut este emoţionant.
 Am revăzut locurile unde am copilărit.
 Luasem hotărârea să învăţ limba franceză.
 Discuţia despre ce s-a întâmplat acolo nu mă interesează.

Expansiunea

Muzica ascultată m-a relaxat.

Muzica1/ pe care am ascultat-o 2/m-a relaxat. 1/

Expansiunea constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziția

subordonată corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Prin această transformare:
 apare încă un predicat;
 apare in plus un element de relatie; (!!!!! Fără în plus)
 se păstrează sensul enunţului.

Exerciţiu:

Realizează expansiunea atributelor subliniate în enunţurile următoare:

 Am stabilit locul petrecerii vacanţei.
 Vestea reuşitei tale mi-a făcut plăcere.
 Am cumpărat un roman istoric.
 Enciclopedia prezentată ne-a captivat.

Elemente de relaţie
Incercuieşte elementele de relaţie ale propoziţiilor atributive şi precizează valoarea
morfologică acestora:
Orice coleg care a dorit s-a înscris la concurs.

Mi-am amintit nuvela despre care mi-ai vorbit.

M-am înscris la cursul faţă de care te-ai arătat interesat.

Colega căreia i-am împrumutat cartea mi-a mulţumit.

Casa ale cărei ferestre sunt mari este luminoasă.

Şoarecele asupra căruia s-a repezit şoimul era micuţ.

Decizia ce poezie voi recita îmi aparţine.

Ţin cont de sfatul oricui se pricepe.

Părerea oricărui om participă la discuţie este importantă.

S-au întâlnit la ora când stabiliseră.

Propoziția atributivă se poate introduce prin

 pronume relativ în cazul
 nominativ;
 acuzativ cu prepoziție sau cu locuțiune prepozițională;
 dativ;
 genitiv fără prepoziție, cu prepoziție sau cu locuţiune prepozițională.
Pronumele relative îndeplinesc funcție sintactică în propoziția pe care o
introduc.
 adjectiv pronominal relativ care îndeplineşte funcția sintactică de atribut
adjectival.
 pronume nehotărâte.
 adjective pronominale nehotărâte.
 adverbe relative care îndeplinesc funcție sintactică în propoziția pe care o
introduc.
 conjunctii subordonatoare.
Atributiva introdusă prin conjuncţii determină substantive abstracte (dorința,
problema, ideea, faptul).
Atenţie!
Când introduce o atributivă, conjuncția compusă subordonatoare ca să se foloseşte
numai disociată de alte părți de propoziție.
Hotărârea ca el să ne ajute o luase încă de atunci.
În registru familiar, propozitia atributivă se introduce şi prin pronumele relativ de,
neliterar şi nerecomandabil.
Ăl de m-a certat e bunicul.

Topică şi punctuaţie

Propoziţia subordonată atributivă stă totdeauna după termenul determinat, de

obicei, imediat după acesta. Adesea, este intercalată în regentă.
De obicei, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă. Există însă și
atributive izolate, care se despart prin virgulă sau prin linii de pauză de regentă.
Carina, despre care ţi-am vorbit, este nepoata mea.

Exerciţii:
1. Adaugă substantivelor scrise îngroşat în enunţurile de mai jos câte o
propoziţie atributivă.
Fetiţa este o dansatoare minunată.
Ne-am întâlnit cu vecina.
Librăria este lângă blocul meu.
Trilul privighetorii m-a bucurat.
2. Corectează greşelile din următoarele fraze:
Hotărârea ca să meargă la concert era surprinzătoare.
Paltonul al căror nasturi se rupseseră era negru.
Filmul care l-am văzut era o ecranizare a acestei cărţi.
Posibilitatea că vacanţa să ne-o petrecem la bunici ne încântă.
Mi-am amintit ziua unde ne-am cunoscut.
3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect.
 În fraza Gândul că ne vom revedea după atâta timp îmi dădea un sentiment
pe care cu greu îl puteam descrie. există:
a. o atributivă;
b. doua atributive;
c. trei atributive;
d. nicio atributivă.
 Elementul de relaţie care introduce atributiva din fraza Gândul ce decizie să
ia nu îi dădea pace. este:
a. pronume relativ
b. adjectiv pronominal relativ;
c. pronume nehotârăt;
d. adjectiv pronominal nehotârăt.