1.

Printre funcțiile dreptului mediului se numără și:

a. funcţia de asigurare a unui mediu ambiant sănătos şi prosper;
b. funcţia de promovare a obiectivelor dezvoltării durabile;
c. ambele variante.

2. Sunt izvoare ale dreptului mediului:

a. tratatele internaționale;
b. practicile cabinetelor de avocatura și ale experților în procedura de depunere a documentației
de mediu;
c. ambele variante.

3. În raportul juridic de drept al mediului :

a. subiecții raportului juridic de dreptul mediului se găsesc, de regulă, pe poziţie de subordonare,
respectiv supraordonare;
b. statul poate avea calitatea de subiect pasiv;
c. ambele variante.

4. Sunt izvoare ale dreptului mediului:

a. tratatele internaționale;
b. practicile experților în procedura de depunere a documentației de mediu;
c. ambele variante.

5. Pot constitui ordonanțele de urgență ale guvernului un izvor de drept al mediului?

a. regula constă în faptul că nu constituie izvor de drept al mediului, acesta având ca sursă actele
normative ale Parlamentului și ale autorităților cu competențe speciale în domeniu;
b. Ordonanțele de urgență ale guvernului au caracter de izvor de drept al mediului doar în statele
UE, ca urmare a protejării mediului prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
c. Ordonanțele de urgență ale guvernului au caracter de izvor al dreptului mediului.

6. Dreptul mediului este:

a. ramură de drept;
b. disciplină de învățământ;
c. ambele variante.

7. În delimitarea unei ramuri de drept, de altele, în cadrul unui sistem de drept, se face apel la
criteriul:
a. metoda de reglementare;
b. ambele variante;
c. caracterul normelor juridice.

8. Obiectul dreptului mediului, îl constituie relaţiile sociale specifice referitoare la:

a. conservarea mediului;
b. ameliorarea mediului;
c. ambele variante.

9. Actul normativ cadru în materia mediului este:

a. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului;
b. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind paza mediului;
c. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind ocrotirea mediului.

10. Normele juridice ale dreptului mediului sunt predominant:

a. imperative - onerative;
b. dispozitive - supletive;
c. dispozitive - supletive;

11. Dreptul mediului îndeplineşte următoarele funcţii:

a. normativă;
b. funcţia de asigurare a unui mediu sănătos şi prosper;
c. ambele variante.

12. Dreptul mediului este acea ramură de drept, parte componentă a sistemului naţional de drept,
care reuneşte normele juridice ce reglementează:
a. relaţiile sociale privind protecţia mediului, în vederea atingerii obiectivelor specifice
dezvoltării durabile;
b. relațiile sociale patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane fizice/juridice aflate pe poziție
de egalitate juridică;
c. relațiile sociale privind protecția oamenilor față de accidentele ecologice.

13. Printre izvoarele dreptului mediului se numără:

a. legea, codurile, actele Guvernului, cutuma;
b. doctrina;
c. jurisprudența internă.

14. Printre izvoarele dreptului mediului intră;

a. doctrina;
b. jurisprudența CJUE;
c. Practicile cabinetelor de avocatura și ale experților în procedura de depunere a documentației
de mediu.

15. Funcţia de promovare a cooperării internaţionale constă și în aceea că prin normele juridice
adoptate se realizează optimizarea şi diversificarea cooperării economice internaţionale prin:
a. transferul de tehnologii,
b. asigurarea asistenţei tehnice și pregătirea specialiştilor naţionali în diversele probleme ale
practicii şi dezvoltării calităţilor naturale ale mediului.
c. ambele variante.

16. Raportul juridic de dreptul mediului:

a. reglementează relațiile privind protecția mediului;
b. este o relație socială reglementată de norma de dreptul mediului;
c. este o relație socială în care părțile se află pe poziție de egalitate juridică.

17. Dreptul mediului și dreptul constituțional se deosebesc în principal prin:

a. obiectul supus reglementării;
b. finalitatea normelor;
c. ambele variante.

18. Interconexiunile dintre dreptul mediului și dreptul civil se referă la:

a. raporturile juridice decurgând din dreptul de proprietate şi dezmembrămintele acestuia, unde
normele dreptului civil interferează cu cele privind ocrotirea şi conservarea solului, subsolului,
apelor, pădurilor, determinând cerinţe şi consecinţe juridice complementare;
b. răspunderea pentru prejudiciul ecologic, unde dispoziţiile Codului civil rămân dreptul comun,
în materie, actul normativ-cadru în materia mediului prevăzând reguli specifice;
c. ambele variante.

19. Interconexiunile dintre dreptul mediului și dreptul civil se referă la:

a. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor de protecţie a mediului;
b. sensul expresiilor „persoană fizică” şi „juridică” este cel din dreptul civil;
c. ambele variante.

20. Deosebirile esenţiale dintre dreptul mediului și dreptul civil decurg din:
a. în raporturile juridice civile, părţile se află pe poziţie de egalitate juridică, pe când în cele de
drept al mediului se găsesc într-o formă de subordonare specifică;
b. ambele variante;
c. dacă în dreptul civil este determinat titularul dreptului, în raportul juridic de dreptul mediului
este determinat titularul obligaţiei de a face sau de a nu face ceva privind protecţia mediului;

21. Raportul juridic de dreptul mediului se deosebește de cel de drept civil prin aceea că:
a. subiecții au o calitate anume;
b. ambele variante;
c. este predominantă voința legiuitorului.

22. Dreptul mediului şi dreptul administrativ se aseamănă prin:

a. poziţia de subordonare juridică în care se află părțile;
b. calitatea părților;
c. ambele variante.

23. Dreptul mediului şi dreptul administrativ se aseamănă prin:

a. autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului este realizată de administraţie, ce are şi o
componentă de poliţie administrativă;
b. înfiinţarea şi dezvoltarea unor instituţii de drept administrativ special organizate şi cu atribuţii
specifice pentru protecţia mediului;
c. ambele variante.

24. Diferenţa dintre dreptul mediului şi dreptul administrativ rezidă în:

a. calitatea părților;
b. obiectul de reglementare: astfel, relaţiile sociale reglementate de dreptul administrativ sunt
născute pentru realizarea activităţii executive, pe când raporturile de dreptul mediului sunt
născute pentru realizarea protecţiei mediului ca „obiectiv de interes public major”.
c. nicio variantă.

25. Specificul raportului juridic de dreptul mediului rezidă în:

a. în raportul juridic de dreptul mediului, persoanele, indiferent că sunt persoane fizice, juridice,
ori statul se pot găsi atât în poziţia de subiect activ, cât şi în poziţia de subiect pasiv;
b. subiectele raportului juridic de dreptul mediului se găsesc de regulă pe poziţie de subordonare,
respectiv supraordonare, şi doar prin excepţie se pot găsi pe poziţie de egalitate juridică;
c. ambele variante.

26. Specificul raportului juridic de dreptul mediului rezidă în:

a. părților nu le este cerută o calitate anume;
b. numai prin excepţie, raporturile juridice de dreptul mediului au caracter dublu voliţional, de
regulă acestea luând naştere prin voinţa statului exprimată în lege;
c. nicio variantă.

27. Sunt subiecți ai raportului juridic de dreptul mediului:

a. persoanele fizice indiferent de cetăţenie, apatrizii, cei cu dublă cetăţenie;
b. animalele;
c. nicio variantă.

28. Care variantă este falsă? Sunt subiecți ai raportului juridic de dreptul mediului:
a. natura;
b. persoanele juridice de naţionalitate română sau străină, organizaţiile neguvernamentale, statul
şi unităţile administrativ-teritoriale;
c. nicio variantă.