UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENTA

ASISTENTA MANAGERIALA SI

ADMINISTRATIVA

 DISCIPLINA :

TEORIA GENERALA A STATULUI SI A DREPTULUI

 TEMA DE CERCETARE :

RAPORTUL JURIDIC –PREZENTARE GENERALA

 PROFESOR COORDONATOR,

LECT. DR. TRANDAFIRESCU BOGDAN CRISTIAN

 STUDENT,

BOTEZATU MIHAI-ALEXANDRU

CONSTANTA

2021/2022

~1~
 CUPRINS

Table of Contents
CUPRINS......................................................................................................................................................2
I. CONCEPTUL RAPORTULUI JURIDIC.......................................................................................3
1. Noțiunea:............................................................................................................................................3
2. Trasaturile raportului juridic:..........................................................................................................3
3. Clasificarea raporturilor juridice.....................................................................................................3
II. PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC.....................................................................................5
1. Faptele Juridice:................................................................................................................................5
2. Evenimentele:.....................................................................................................................................5
III. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC....................................................................................6
1. Subiectele raportului juridic:............................................................................................................6
2. Subiectele colective ale raportului juridic:......................................................................................6
3. Continutul raportului juridic:..........................................................................................................7
4. Obiectul raportului juridic:..............................................................................................................8
IV. BIBLIOGRAFIA.........................................................................................................................10

~2~
 I. CONCEPTUL RAPORTULUI JURIDIC

1. Noțiunea:
Raportul juridic este o relatie/ legatura sociala intre subiecte de drept. Pentru a exista

raportul juridic trebuie sa existe o lege/o norma de drept; subiecte de drept (persoane fizice sau
juridice) si fapte juridice.

2. Trasaturile raportului juridic:

- Caracterul social -raporturile juridice se realizează (apar, se modifică, încetează) în
cadrul social şi între  membrii societăţii.
- Caracterul intersubiectiv – în relațiile juridice se întilnesc între subiecții de drept .
- Caracterul volitiv – exteriorizează voința subiecților de drept.
- Caracterul valoric – valorile sociale sânt valorificate, protejate şi promovate prin
raporturi juridice.
- Caracterul istoric (evolutiv) – raporturile juridice au evoluat în timp concomitent cu
tipurile şi formele dreptului.
- Caracterul normativ- juridic - raporturile juridice sânt prevăzute de legiuitor în
normele juridice, care reglementează relaţiile sociale, transformându-le ulterior în
raporturi juridice.

Raporturile juridice coexist cu alte relații sociale,economice,religioase,interpersonal.

3. Clasificarea raporturilor juridice

După nr de participanți:
(a) bilateral 1

(b) multilaterale

1
Care este încheiat între două persoane.

~3~
După tipul relațiilor sociale sau obiectul de reglementare deosebim:

a) raporturi juridice constituționale

b) raporturi juridice administrative

c) raporturi juridice penale2

d) raporturi juridice civile, familiale.3

După repartiția drepturilor și îndatoririlor juridice deosebim :

a) raporturi juridice relativ determinate –ambii participanți au drepturi subiective și obiective.

b) raporturi juridice absolut determinate – o parte are doar îndatoriri,alta doar drepturi.

II. PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC

2
este raportul care se realizează, în conformitate cu prevederile legii penale, între stat şi toţi ceilalţi membri ai
societăţii.
3
se înţelege relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de norma de drept civil.

~4~
 - Premisa majoră al oricărui raport juridic este norma juridică în vigoare.
- Premisa minoră este faptul juridic împrejurare sau o stare reală de care legiutorul leagă
apariția ,fie încetarea unui raport juridic).

1. Faptele Juridice:
- se clasifică după criteriul volitiv în acțiuni (faptele săvîrșite cu voința omului).
La rîndul lor acțiunile se divizează în:
a)licite – fapta volitivă care corespunde normelor juridice în vigoare.(contracte).
b)ilicite – fapta săvîrșită prin încălcarea normelor juridice în vigoare.
(infracțiuni,încălcări,prejudicii).

2. Evenimentele:
- sunt faptele juridice nevolitive (nașterea omului,decesul,calamnitățile
naturale,scurgerea timpului,termenul de valabilitate).

După gradul de complexitate deosebim fapte juridice :

- simple - o singură faptă juridică.
- complexe - două sau mai multe fapte juridice.
Printe acțiunile licite ale subiecților de drept distingem actele juridice ,acele acțiuni licite
săvîrșite de subiecții de drept în vederea creării efectelor juridice.
Deosebim acte juridice: a)acte juridice civile, administrative, de dreptul muncii, acte
de drept internațional.
Premisele raportului juridic sunt necesare comulativ .

III. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC

~5~
 1. Subiectele raportului juridic:
Privit ca raport social, raportul juridic are ca subiecte oamenii, consideraţi
individual sau ca participanţi la anumite organizatii.
La încheierea unui raport juridic sunt necesare cel putin doua persoane, care se
numesc subiecte ale raportului juridic. Unele dintre subiecte sunt, în cadrul
aceluiasi raport, titulari de drepturi, altele de obligatii sau, în mod corelativ, si de
drepturi si de obligatii. Într-un raport juridic de drept financiar, de pilda, organele
administrative obliga contribuabilii la plata impozitelor, iar acestia au obligatia sa
plateasca impozitele.
În acest raport una dintre parti este titular de drepturi (organul administrativ), iar
cealalta (contribuabilul) este titularul unei obligatii.
Persoanele fizice - Subiecte ale raportului juridc sunt, în cazurile cele mai frecvente,
cetatenii statului. În relatiile lor reciproce ei produc cele mai diferite raporturi juridice: de
familie, de proprietate etc. Se pot naste si raporturi de drept între cetatenii unui stat si straini ori
apatrizi (persoane fara nici o cetatenie).

2. Subiectele colective ale raportului juridic:

Constituirea raportului juridic are loc nu numai prin participarea persoanelor fizice
(membri ai societatii, care apar în raporturile juridice ca entitati de-sine-statatoare), ci si a
subiectelor colective sau organizate. Din aceasta a doua categorie fac parte:
- statul - ca subiect de drept, în mod direct si în nume propriu, îndeosebi în raporturile de
drept international public si în acelea de drept constitutional. În raporturile civile el se manifesta
ca subiect de drept prin intermediul Ministerului Finantelor si prin organele sale financiare
teritoriale.
- organele de stat – care se manifesta ca subiect de drept în nume propriu, distingându-se
de stat, îndeosebi în relatiile de putere sau de autoritate, ca institutii ale puterii legislative,
executive si judecatoresti.

- persoanele juridice - Ca subiecte distincte în raporturile de drept civil ori în acelea de

~6~
drept comercial, persoanele juridice au o organizare de-sine-statatoare, un patrimoniu propriu,
deosebit de al membrilor ce le compun, si urmaresc scopuri care trebuie sa fie rezonante cu
interesele generale, cu bunele moravuri si ordinea publica.

3. Continutul raportului juridic:

- Participantilor la raportul juridic le revin, pe de o parte, drepturi si, pe de alta
parte, obligatii. Drepturile si obligatiile sunt acelea care leaga între ele subiectele raportului
juridic si care formeaza continutul acestuia.
- Unele raporturi juridice sunt simple, întrucât aici o parte se prezinta ca titular al
dreptului, iar cealalta ca titular al obligatiei (cum este cazul contractului de împrumut); alte
raporturi juridice sunt complexe, deoarece fiecare parte este deopotriva titular de drepturi si
obligatii (în vânzare-cumparare, de exemplu).
Dreptul subiectiv - acesta consta în facultatea subiectului unui raport juridic de a
actiona într-un anumit fel, de a pretinde celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine
corespunzatoare, iar când este cazul, de a recurge la sprijinul fortei publice pentru realizarea
dreptului sau. De pilda, proprietarul, într-un raport juridic de proprietate, are dreptul, în limitele
stabilite prin lege, de a poseda, de a folosi, de a dispune de lucrul la care trimite dreptul sau de
proprietate si , în acelasi timp, de a pretinde celor ce au legatura cu lucrul respectiv sa-i respecte
dreptul ce-l are.
Dreptul este subiectiv, nu însa subiectivist, caci titularul sau nu-l poate exercita în mod
arbitrar.
Dreptul subiectiv are ca scop legitim satisfacerea intereselor personale, materiale si
spirituale, însa pe baza respectarii interesului general. Depasirea limitelor legii sau încalcarea
scopului ei reprezinta abuzul de drept, sanctionat de lege.
- Obligatia - În acceptiune juridica, obligatia reprezinta îndatorirea pe care subiectul
raportului juridic trebuie sa o îndeplineasca si pe care cealalta parte o poate pretinde în baza
legii. Ea consta în a face, a nu face ceva sau a da ceva. De exemplu, vânzatorul este obligat sa
predea obiectul vândut, cumparatorul are obligatia sa plateasca obiectul cumparat, carausul are
obligatia sa faca serviciul de transport pentru care s-a angajat etc.

~7~
 Clasificarea drepturilor subiective si a obligatiilor se întemeiaza în
urmatoarele criterii:
a) conform importantei si modului lor de consacrare, drepturile si îndatoririle sunt
fundamentale (de exemplu, cele electorale), inserate în Constitutie, si nefundamentale sau
ordinare, prevazute în diferite acte normative si în consonanta cu primele.
b) dupa natura lor juridica, drepturile si obligatiile sunt materiale (de continut) si procedurale
(de forma). Fata de primele, cele secunde constituie cadrul lor juridic de realizare.
Exercitarea drepturilor reale nu implica concursul altora, în timp ce pentru drepturile de creanta e
necesara existenta a doua parti determinate, care, în raportul juridic, au obligatia de a da, de a
face sau nu ceva concret;
c) dupa gradul de opozabilitate, drepturile subiective se diferentiaza în drepturi absolute si
drepturi relative. Sunt absolute acelea carora le corespund obligatii generale si nediferentiate
pentru toate subiectele de drept (dreptul de proprietate, de exemplu) si care deci sunt drepturi
opozabile tuturor.
Drepturile absolute si cele relative se afla într-o strânsa legatura: încalcarea unui drept
absolut (a celui de proprietate, conform exemplului anterior) determina formarea unui drept
relativ (de creanta), reclamând despagubirea (restituirea, repararea, dezdaunarea).

4. Obiectul raportului juridic:

Creând raporturi juridice, subiectii urmaresc realizarea unor scopuri. Drepturile si
obligatiile, care tin de continutul raporturilor juridice, vizeaza un fenomen exterior acestora:
obtinerea de bunuri materiale, prestarea unui serviciu etc. Obiectul raportului juridic nu se reduce
la conduita partilor, desi o implica; actiunea ori inactiunea, rezultând din conduita, se leaga de
drepturile si obligatiile partilor.

~8~
 Definim obiectul raportului juridic prin ceea ce se urmareste sa se produca în actul sau fapta
generatoare de raport juridic; obiectul sau este scopul materializat în actiuni sau lucruri. Obiectul
raportului juridic cuprinde:

- lucruri;
- conduita umana exteriorizata (actiuni sau inactiuni);
- ezultatul creatiei intelectuale, opera ca unitate de idei, imagini si forme de exprimare
obiectiva (opera literara, artistica, stiintifica, dar si inventia, marca de fabrica si de
comert, desenul si modelul industrial).
Sunt situatii în care raportul juridic are un singur obiect, ca în actele civile unilaterale
(testamentul) sau în actele de autoritate (administrative, procesuale); acestea din urma sunt emise
nu numai fara consimtamântul celeilalte parti, ci chiar împotriva vointei ei. Contractele
sinalagmatice (de pilda, cele de vânzare- cumparare) au un dublu obiect, deoarece conduita sau
prestatia unei parti este cauza determinanta a contraprestatiei celeilalte parti si invers (vând
pentru ca se cumpara, cumpar pentru ca se vinde etc.).

~9~
 IV. BIBLIOGRAFIA

- http://www.studocu.com
- http://www.dreptmd.wordpress.com
- http://www.conspecte.com
- http://www.dexonline.ro
- http://www.legeaz.net

~ 10 ~