RAPORTUL JURIDIC

CUPRINS

1. Noțiune

2. Trăsături

3. Subiectele raportului juridic

4. Conținutul raportului juridic

5. Obiectul raportului juridic

6. Faptele juridice

7. Bibliografie
 1. NOȚIUNE

o Raportul juridic este o relație socială reglementată de

norma juridică. Raporturile juridice au la bază fie
norma de drept, fie un fapt juridic.
 PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC

 Norma juridică

 Subiectele de drept

 Faptele juridice/faptul juridic – premisă concretă

 2. TRĂSĂTURI
1. Raportul juridic este un raport social.
 Se stabilește întotdeauna între oameni, persoane fizice sau persoane
juridice. Raportul juridic nu se stabilește între oameni și bunuri, ci între
oameni cu privire la bunuri. Chiar şi atunci când în obiectul raportului
juridic se exercită drepturi şi se asumă obligaţii cu privire la bunuri, relaţiile
se stabilesc tot între oameni cu privire la bunurile ce fac obiectul raportului.
2. Raportul juridic se desfășoară între titulari de drepturi și obligații.
Aceștia sunt oamenii care au calitatea de subiect de drept.
3. Raportul juridic este un raport volițional.
Fiind un raport între oameni, raportul juridic este un raport voință, oamenii
intrând în raporturi sociale în vederea satisfacerii nevoilor lor. Aceasta
deoarece în majoritatea situatiilor oamenii intră în raporturi juridice în mod
voit, deliberat, urmărind realizarea anumitor scopuri sau interese. Voința
subiectelor de drept trebuie să fie în conformitate cu voința de Stat.
 Raportul juridic este considerat un raport dublu
volițional, deoarece pe „terenul” său se întâlnesc două
voințe: voința statală, exprimată de norma de drept, care
consacră drepturile și obligațiile participanților, și voința
subiectelor de drept.
 Întâlnirea celor două voințe se poate face fie sub forma
unei colaborări (simetrie), fie sub forma unei
confruntări (asimetrie), când subiectele de drept nu se
conformează conduitei prescrise. În prima situație avem
raporturi prin care se realizează dispoziția normelor
juridice, în a doua sancțiunea normei juridice.
 4. Raporturile juridice sunt supuse evoluției istorice.
Ele sunt supuse modificărilor care apar, în cursul timpului,
în planul raporturilor umane.
De exemplu in dreptul privat roman sclavul era trecut in
randul bunurilor. Stapanul avea asupra sclavului dreptul
de viata si de moarte. El putea fi vandut si ucis, nu avea
familie nu avea avere, nu putea sa apara in justitie. Mai
tarziu, in dreptul feudal, nobilimea nu mai avea drept de
viata si de moarte asupra taranului iobag, dar diversele
dependente (consacrarea juridica a legarii de pamant a
taranului, a rentei datorate proprietarului feudal etc),
restrangeau evident posibilitatile participarii acestuia la
raporturile juridice. Dreptul burghez prevede egalitatea
tuturor oamenilor in fata legii, principiul autonomiei de
vointa etc.
 5. Raporturile juridice sunt raporturi de
suprastructură. Acest lucru înseamnă că peste raportul
juridic se suprapun mai multe raporturi: ideologice,
economice, culturale.  Raporturile de drept suportă
influenţa tuturor raporturilor sociale.
 DEFINIȚIE

 Raporturile juridice sunt relații sociale reglementate sau

instituite de normele juridice și în care participanții apar
ca titulari de drepturi și obligații, garantate de forța
coercitivă a puterii publice. (prof.I. Vida).
 3. SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC

 Subiectele raportului juridic nu pot fi decât oamenii, fie

individual (persoane fizice), fie grupați în forme
organizate (persoane juridice) deoarece aceştia sunt
destinatarii normelor juridice.
 Calitatea de subiect de drepturi în cadrul raporturilor
juridice a oamenilor este condiţionată de existenţa
capacităţii juridice a acestora.
 Aptitudinea recunoscută de lege omului de a avea
drepturi și obligații juridice poartă denumirea de
capacitate juridică.
Subiectele raportului juridic:
 Statul - apare în raporturi juridice interne și
internaționale.
 Autoritățile publice exercită cele trei puteri ale statului:
legislativa, executiva, judecatoreasca.
 Persoanele juridice - trebuie să întrunească trei elemente
constitutive: organizare proprie, patrimoniu și scop.
4. CONȚINUTUL RAPORTULUI JURIDIC

 Subiectele raportului juridic sunt legate între ele prin

drepturi și obligații. Astfel, legătura dintre persoanele
fizice și juridice participante la raportul juridic se
concretizează în corelația drept subiectiv-obligație
juridică. Conținutul raporturilor juridice reprezintă
totalitatea drepturilor participanților la raportul juridic și
a obligațiilor juridice corespunzătoare.
 După întindere drepturile subiective se clasifică în
drepturi subiective absolute și drepturi subiective relative.
 Dreptului subiectiv absolut îi corespunde obligația tuturor
celorlalte subiecte de a nu-i aduce vreo atingere (de ex.
dreptul de proprietate, dreptul la viata, dreptul la libertate).
Este absolut dreptul subiectiv opozabil erga omnes, care
trebuie, deci, sa fie respectat de toti ceilalti. Dreptul
subiectiv este opozabil tuturor celorlalti in toata
plenitudinea sa, ca un tot.
 Dreptului subiectiv relativ îi corespunde obligația unei
anumite părți, determinate în mod concret de la început.
(de ex. raportul juridic de muncă – atât partea obligată, cât
și cea îndrituită sunt de la început determinate în mod
concret)
 După conținutul economic drepturile subiective se clasifică în drepturi
subiective patrimoniale și drepturi subiective nepatrimoniale. Drepturile
subiective patrimoniale – sunt acele drepturi subiective civile care au
valoare economică, sunt evaluabile în bani, deci au caracter pecuniar.
Drepturile subiective nepatrimoniale sunt lipsite de conținut economic
și se mai numesc drepturi personale nepatrimoniale.

 Drepturi subiective patrimoniale:

Dreptul de proprietate, uzufruct, uz, superficie, abitatie, gaj(zalog,
asigurare), ipotecă etc.
 Drepturi subiective nepatrimoniale:
Dreptul la viata, dreptul la demnitate, dreptul la nume etc.

 Obligația juridică
Obligația este conduita părții obligate, care constă în îndatorirea stabilită
de lege, conduita obligatorie a subiectului de a satisface interesele
persoanei îndrituite, asigurată, la nevoie, în realizarea ei, de forța
coercitivă a statului.
4. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC
 Prin obiect al raportului juridic înțelegem acțiunile sau
inactiunile pe care titularul dreptului subiectiv le
întreprinde sau le solicită în procesul desfășurării
raportului juridic.
 Obiectul raportului juridic este reprezentat de conduita
participanților la raportul juridic. Spre deosebire de
conţinut care descrie posibilităţi juridice ale subiectelor,
obiectul raportului juridic descrie acţiunile sau
inacţiunile concrete ale acestora.
 5. FAPTELE JURIDICE

 Faptele juridice
Faptul juridic reprezintă o împrejurare care determină
efecte juridice, care creează, modifică sau stinge raporturi
juridice. Nu orice împrejurare este un fapt juridic, ci numai
acele împrejurări de existența cărora normele de drept
leagă consecințe juridice. Aceste împrejurări sunt cuprinse,
de regulă, în ipoteza normei juridice.

 Faptul juridic reprezintă o premisă concretă a

raportului juridic.
 Evenimentele sunt acele împrejurări care nu depind de
voința oamenilor, se petrec independent de vointa
oamenilor dar ale căror rezultate produc consecințe
juridice numai dacă norma de drept statuează acest lucru.
 (Exemple: curgerea timpului, nașterea, moartea,
calamitățile naturale: inundatii, incendii).
 Acțiunile sunt manifestări de voință ale oamenilor care
produc efecte juridice ca urmare a reglementării lor prin
norme de drept. Acțiunile pot fi licite sau ilicite.
- Acţiunile licite sunt fapte umane care concordă cu
dispoziţiile normelor juridice.
- Acţiuni ilicite reprezinta fapte umane contrare, interzise
de normele juridice care generează sancţiuni descrise în
normele juridice.
 Stările – pot avea caracter volițional sau nevolițional.
6. BIBLIOGRAFIE

 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, editura

C.H.Beck, București, 2016.
 I.Vida, I. Vida, Teoria generală a dreptului, Universul
Juridic, București, 2016.
 Lector univ. dr. Ioan Mircea Zărie Teoria generală
dreptului.
 Berlingher Daniel, Andrei Sida Teoria generală a
dreptului.
 Cezar Tita, Costica Voicu, Anton Rascanu, Iuliana Savu,
Mariana Ciocoiu, Teoria Generala a dreptului.