CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………….………………………..3

1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTRACTUL DE FAPTELE JURIDICE CIVILE

ȘI ACTUL JURIDIC CIVIL……...…………………………………………………….......…..5

1.1.Conceptualizarea și noțiunea de fapte juridice civile................................................................5

1.2.Conceptualizarea și noțiunea de act juridic civil......................................................................6

1.3.Temeiul apariției actului juridic civil........................................................................................7

1.4.Clasificarea actelor juridice civile.............................................................................................8

1.5.Nulitatea actului juridic civil...................................................................................................15

2.ASPECTE PRACTICE PRIVIND FAPTELE JURIDICECIVILE ȘI ACTUL JURIDIC

CIVIL............................................................................................................................................19

2.1.Speță.........................................................................................................................................19

CONCLUZIE...............................................................................................................................22

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................23

2
 INTRODUCERE
Actualitatea și gradul de studiere a temei investigate. Actualitatea temei se deduce din
deosebita sa importanţă practică, ce este frecvent utilizată în raporturile dintre persoanele fizice,
dintre acestea şi persoanele juridice, şi chiar între persoanele juridice, găsindu-şi o amănunţită
reglementare legală. Actul juridic civil - reprezintă manifestarea de voință făcută cu intenția de a
produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil. Actele juridice
sunt de mai multe feluri: acte juridice uni, bi sau multilaterale (în funcție de numărul parților);
acte cu titlul oneros sau gratuit (în funcție de scopul urmărit), cele cu titlul oneros se împart în
comutative și aleatorii, iar cele cu titlu gratuit, în liberalități și acte dezinteresate; acte
constitutive, translative și declarative (după efectele pe care le produc), etc.
Scopul și obiectivele lucrării. Având o multitudine de aspecte şi de scopuri pe care tinde
să le realizeze, actul juridic civil a devenit o regulă a existenţei noastre, deoarece fără aceste
raporturi juridice societatea practic ar fi într-o stare de stagnare sau de regres. De aceea
importanţa studierii acestui contract este majoră.
Scopul lucrării prezente este efectuarea unei analize multilaterale a diferitelor aspecte
existente în legislaţia Republicii Moldova, vizând faptele și actul juridic civil în vederea
perfecţionării şi interpretării mai adecvate a normelor juridice în vigoare referitor la materia dată.
Pornind de la scopul enunţat vom determina şi obiectivele acestei lucrări, care sunt următoarele:
1.Analiza spectrului teoretico-juridic a faptelor juridice civile și a actului juridic civil;
2.Evaluarea informaţiilor retrospective referitoare la faptele juridice civile și actul juridic civil;
3.Analiza situaţiei problemelor existente în legislaţia Republicii Moldova privind faptele juridice
și actul juridic civil;
Noutatea și originalitatea științifică.Caracterul novator al prezentei lucrări este
determinat atât de scopul şi obiectivele ei multiaspectuale. Lucrarea constituie una dintre primele
cercetări ample a doctrinei juridice și a cadrului normativ privind actul juridic civil. Printr-o
analiză multilaterală și detaliată și nu în ultimul rând critică, studiul constituie o cercetare cu o
reală abordare practică a actului juridic civil.
Noutatea științifică a prezentei lucrări precum și a rezultatelor obținute, constau în
abordarea conceptelor de mai sus din dubla perspectivă a cercetării teoretice dar și practice a
tuturor factorilor cu impact determinant asupra actului juridic civil.
Problema științifică soluționată constă în identificarea tuturor momentelor cheie cu privire
la actul juridic civil.
Importanța teoretică a lucrării decurge din faptul că concluziile formulate teoretic în
lucrare concretizează, completează și dezvoltă, în mare parte, compartimentul fundamental al
Dreptului Civil.
3
 Valoarea aplicativă a cercetării. Gradul teoretic și practic de generalitate privind
aplicabilitatea conceptuală a rezultatelor în urma cercetării noastre a actului juridic civil poate
duce la identificarea principalelor momente cheie ale actului juridic civil.
Rezultatele cercetării pot fi utilizate:
- în plan teoretico-științific, pentru o abordare conceptualizată a problemelor ce țin de aplicarea
conceptului de act juridic civil ca parte componentă a dreptului civil;
- în plan normativ-juridic, rezultatele cercetării extind considerabil viziunile teoretico-doctrinare
existente vis-a-vis de fenomenul de actul juridic civil, ce va contribui la elaborarea și
modificarea legislației din Republica Moldova;
Sumarul compartimentelor lucrării. Lucrarea intitulată “Faptele juridice civile și actul
juridic civil” reprezintă o analiză a unui concept deosebit de important din domeniul dreptului.
Lucrarea este compusă din introducere, structurându-se în două capitole, concluzii și sursele
bibliogafice. Toate aspectele şi problemele sunt tratate metodic, contributiv, creator şi direct
proporţional cu importanţa fiecăreia în ansamblul subiectului cercetat.
Partea introductivă a studiului constituie argumentarea ştiinţifică a temei supuse cercetării,
realizată prin expunerea actualității şi importanţei temei investigate, gradului de cercetare,
scopului şi obiectivelor propuse spre realizare.

4
1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTRACTUL DE FAPTELE JURIDICE CIVILE
ȘI ACTUL JURIDIC CIVIL
1.1.Conceptualizarea și noțiunea de fapte juridice civile
Întreaga noastră existență ca și subiect de drept ca parte la raporturile juridice este guvernată
de actul juridic, instituția fundamentală a dreptului civil. A nu participa la încheierea actelor
juridice de către subiecți, riscă de fapt să fie excluși din sfera circuitului civil. În contextul unei
societăți care poartă amprenta transformărilor și prefacerilor perpetuu dar și a evoluției
economice pregnante în cadrul societății noastre [9]. Premisele raportului juridic civil este:
1.norma juridică;
2.faptele juridice.
Există mai multe opinii cu privire la norma juridică și faptele juridice. Atunci când ne
referim la autorii ruși, aceștia consideră că sunt două sintagme indisolubil legate dar în același
timp. Autorii francezi consideră că legătura aceasta este indisolubilă sub aspectul că chiar
propune clasificarea bipartidă a izvoarelor obligațiilor respectiv fiind formate din contract și
lege. În esență, aceste discuții teoretice desigur că merită a fi expuse dar într-o manieră teoretică
ulterioară.
Faptul juridic- este împrejurarea prevăzută de norma juridică, în ipoteza ei care realizată la
concret, are consecințe juridice, adică atrage după sine nașterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic civil. Evenimentele sunt acele fenomene, împrejurări care se produc independent de
voința oamenilor și cărora norma de drept le dă o semnificație juridică, prin reținerea lor în
ipoteza ei. Acțiunile sunt fapte voluntare ale omului, de care norma de drept leagă consecințele
juridice [3].
Un exemplu potrivit de fapt juridic este situația la moment, adică pandemia la nivel global.
Această situație ne dovedește că starea de urgență din Republica Moldova a dat peste cap multe
lucruri. Contractele de locațiune care au fost încheiate de multe persoane și care nu pot fi
realizate sub aspectul interzicerii sau stabilirii interdicțiilor guvernamentale cu privire la
exploatarea unor sau altor imobile. În acest context, cu fermitate putem stabili că faptele juridice
influențează raporturile juridice în mod pregnant și de fiecare dată [9].
Faptele juridice sunt prevăzute prin art.776 CC al Republicii Moldova [3] și stipulează expres
faptul că:”Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt
susceptibil de a le produce în condițiile legii.”
Evenimentele sunt de 2 tipuri:
a)absolute/relative;
b)unice (simple)/complexe.
5
Acțiunile sunt de 2 tipuri:
a)licite/ilicite;
b)cu intenție de a produce efecte/fără intenție de a produce efecte jurdice.
Corelația dintre faptele juridice și actul juridic civil

1.2.Conceptualizarea și noțiunea de act juridic civil

Potrivit CC RM [3], actul juridic civil este manifestarea de către persoanele fizice şi juridice a
voinței îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi a obligațiilor civile." În
literatura de specialitate, întâlnim următoarele definiții:
• „actul juridic civil este actul de voință săvârșit în scopul de a produce efecte de drept, adică de
a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice" [6];
• „actul juridic este un act de voință săvârșită cu scopul de a produce efecte juridice, adică de a
crea, modifica, transmite sau de a stinge un raport juridic"[7];
Mai târziu, apare opinia, potrivit căreia definirea actului juridic civil nu trebuie bazată numai
pe criteriul subiectiv, dar și pe cel obiectiv. Astfel în opinia altor autori, actul juridic civil este:
 manifestare de voință săvârșită cu intenția de stabili, modifica sau stinge, potrivit
dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiția ca de existența acestei intenții să
depindă însăși producerea efectelor jurdice [4];
 manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice-adică de a crea,
modifica sau stinge un raport juridic-efecte care se produc numai dacă, potrivit legii
civile, o asemenea intenția a existat [8].
Actul juridic civil face parte din categoria faptelor juridice, dar se deosebește de alte fapte
juridice: de actul juridic normativ, care constituie izvorul dreptului civil, de actul juridic de
aplicare a dreptului, care constituie hotărârea judecătoarească; de actul administrativ al
organelor de stat, al organelor administrației publice locale, care duc la apariția, modificarea sau
încetarea drepturilor și obligațiilor unui subiect de drept concret (de ex. licențierea, rechiziția,
retragerea loturilor de pământ în cazul nefolosirii după destinație).

6
 Termenul de “act juridic” are mai multe înțelesuri [1]:
 act civil - manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. Acest
sens mai este desemnat prin expresia latină „negotium juris”, adică operațiune juridică;
 contract - acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane, prin care se
stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice; 
 înscris - act constatator al operațiunii juridice, adică mijlocul probator al operaţiunii
juridice; 
 tranzacţie - act utilizat doar în circumstanţele când părţile previn un proces ce trebuie să
înceapă, sfârşesc un proces judiciar început sau rezolvă dificultăţile ce apar în procesul
executării unei hotărâri judecătorești.
Trăsăturile caracteristice actului juridic civil sunt:
 actul juridic civil este o manifestare de voință, o acțiune legală;
 manifestarea de voinţă este exprimată cu intenția de a produce efecte juridice;
 efectele juridice urmărite sunt:crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil
concret;
 subiectele actelor juridice civile sunt:persoana fizică și persoana juridică.
Importanţa actului juridic civil este determinată de realitatea că actul juridic reprezintă
principalul izvor de drepturi și obligații civile. Cunoaştea actului jundic civil este utilă pentru o
aplicare corectă a legii, fiind instrumentul principal prin care se realitatea dinamică circuitului
civil şi a celui commercial. Sub aspect științific, teoria actului juridic civil este cea care
elaborează noţiuni, concepte de bază, folosite nu numai în cadrul unor instituții ale dreptului
civil, cum ar fi drepturile reale, obligațiile, succesiunile, contractele, dar şi în alte ramuri ale
dreptului (dreptul muncii, dreptul familiei). Viaţa juridică a persoanelor fizice şi juridice este de
neconceput fară actul juridic civil [1].
Actul juridic civil este una din cele mai importante instituţii ale dreptului civil, care a cunoscut
o evoluție paralelă cu cea a dreptului de proprietate.
1.3.Temeiul apariției actului juridic civil
Izvoare ale raportului juridic civil sunt faptele juridice:
 evenimentele — împrejurări care se produc independent de voința omului şi de care
legea leagă apariția, modificarea sau încetarea raportului juridic civil;
 acțiunile omenești-fapte volitive ale persoanei care se săvârșesc cu intenția de a produce
sau nu efecte juridice.
Acţiunile se împart în mai multe categorii, după diferite criteria de clasificare:
 după scopul urmărit [1]:

7
1) acţiuni săvâșite cu intenţia de a produce efecte juridice, care mai sunt desemnate cu expresia
de „acte juridice civile”;
2) acţiuni săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice;
 în funcție de permisiunea legii:
1) acţiuni legale;
2)acţiuni ilegale.
Ambele categorii de acţiuni pot duce la apariţia raportului juridic civil.
Acţiuni ilegale, care au ca efect apariţia raporturilor juridice civile, sunt: cauzarea de daune
(delictele), încălcarea obligaţiilor contractuale, abuzul de drept, actele juridice recunoscute nule,
acţiunile ce lezează drepturile exclusive (dreptul de autor, de inventator, dreptul la marcă, desen
sau model industrial etc.).
Acţiunile legale cuprind: actele juridice civile şi acțiunile juridice. Actele juridice civile sunt
acţiunile legale săvârşite de subiectele dreptului civil, ce au ca scop apariția, modificarea sau
încetarea raporturilor juridice civile. Prin urmare, actul juridic civil constituie un izvor al
raportului juridic civil concret şi nemijlocit. Acţiunile juridice sunt acţiunile legale ale
subiectelor de care legea leagă apariția unui rezultat juridic indiferent de faptul dacă subiectul a
avut acest scop sau nu (ex. lucrurile găsite, comoara descoperită), deci, chiar dacă persoana nu a
urmărit scopul de a deveni proprietar, el devine proprietar în condiţiile legii. Dreptul de autor
apare ca rezultat al creării operei, indiferent de orice formalitate și de faptul dacă creatorul a avut
acest scop sau nu. La această categorie, nu se atribuie crearea invențiilor, desenelor și modelelor
industrial,a mărcilor de produse sau servicii.
1.4.Clasificarea actelor juridice civile
Actul juridic civil este un concept general, obținut printr-un proces de abstractizare,
generalizare a caracterelor commune ale diferitelor acte. În scopul cunoașterii acestui institute al
dreptului civil, doctrina clasifică actele juridice în mai multe categorii. Criteriile după care se
clasifică actele juridice sunt destul de numeroase, printre ele enumerăm:
1.În funcție de numărul părților și exprimarea voinței lor [3]:
 acte unilaterale -actele în care numai o singură parte a raportului juridic își exprimă
voința (ex. procura, testamentul, anunțarea concursului, promisiunea publică a unei
recompense, acceptarea unei succesiuni, recunoaşterea unui copil, mărturisirea,
denunțarea unilaterală a contractului, oferta etc.);
 acte bilaterale -actele în care se exprimă voința ambelor părți ale raportului juridic.
Actul juridic civil bilateral se numește contract. Contractele, după conținutul lor, pot fi
clasificate în contracte unilaterale și contracte bilaterale. Contractul unilateral este un act
juridic civil bilateral care dă naștere la obligații numai în sarcina uneia dintre părți,
8
 cealaltă parte având numai drepturi, cum ar fi contractul de împrumut, contractul de
comodat, contractul de donație. Contractul bilateral este un act juridic civil bilateral care
dă naștere la obligații atât pentru o parte, cât li pentru cealaltă parte. Din categoria
contractelor bilaterale, legiuitorul national distinge și reglementează separate contractele
sinalagmatice.
 acte multilaterale-actele în care se exprimă voința a trei sau mai multor părți. Spre
deosebire de actele juridice civile bilaterale, care reprezintă majoritatea actelor juridice
civile, cele multilaterale sunt mai puține ca număr. Multilateralele sunt contractele de
societate (ex. Contractual de societate civilă, prin care două sau mai multe personae se
obligă reciproc să urmărească în comun scopuri economice ori alte scopuri, fără a
constitui o persoană juridical, împărțind între ele foloasele și pierderile.
2.În funcție de scopul urmărit la încheierea lor:
 acte juridice cu titlu oneros - actele în care ambele părţi primesc un folos patrimonial
(contractul de vânzare-cumpărare, transport, leasing arendă etc.). Toate contractele se
prezumă а fi сu titlu oneros. Actele сu titlu oneros se clasifică în: comutative şi aleatorii.
Acte comutative sunt actele сu titlu oneros în care părţile cunosc sau pot cunoaşte, chiar
din momentul încheierii lor, existenţa şi întinderea obligaţiilor се le revin (ex. contractul
de vânzare-cumpărare). Acte aleatorii sunt actele cu titlu oneros în care părţiie au
posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi, de care fac să depindă existenţa sau
întinderea obligaţiei (jocul loto, contractul de rentă viageră, contractul de asigurare);
 acte juridice сu titlu gratuit - actele în care numai о parte primeşte un folos patrimonial
(testamentul, contractul de donaţie, contractul de împrumut fără procente ş.a.). Actele cu
titlu gratuit se împart in: liberalităţi şi acte dezinteresate. Liberalităti sunt actele în
temeiul cărora urmează să transmită grafiticatului un bun, o fracțiune de patrimoniu sau
un patrimoniu.
3. În funcţie de modalitatea de încheiere:
acte consensuale- actele care se consideră încheiate, iar drepturile şi obligaţiile părților apar din
momentul în care părţile au ajuns la un sens. Aceste acte iau naștere prin simpla manifestare de
voință a părților (ex. vânzarea-cumpărarea, schimbul, mandatul, actul de acceptare a succesiunii).
 acte reale-actele care se consideră încheiate, iar drepturile și obligațiile părților apar din
momentul transmiterii bunului (ex. împrumutul, depozitul, transportul de mărfuri).
 acte solemne-actele pentru a căror constituire simpla manifestare de voință este
insuficientă, legea cerând ca voința să îmbrace o formă specială. Forma cerută este o
condiție de valabilitate (ex. donația, vânzarea-cumpărarea imobilelor, testamentul).

9
 În ce priveşte contractele, о clasificare mai recentă după modul de încheiere prezintă:
contracte negociate, contracte de adeziune și contracte forţate [2]. În cazul contractelor
negociate, părţilor le convin asupra сlauzelor contractuale şi încheierea lor durează fiind
respectată voința părţilor (ex: vânzarea-cumpărarea, arenda). Contractele de adeziune constau în
acceptarea sau refuzul semnării contractului cu condiţii preexistente (ex. contractul de transport,
contractul de muncă, contractul de furnizare а energiei electrice, termice etc.). Contractele forțate
sunt obligatorii prin lege (ex.contractul de asigurare).
4.În funcție de momentul producerii efectelor:
 acte între vii - actele ale căror efecte se produc în timpul vieții subiectelor de drept care
le încheie; ele reprezintă marea majoritate а actelor juridice civile (ex. contractul de
vânzare-cumpărare, de mandat, de transport, de împrumut, de depozit, Procura, anunțarea
concursului, oferta etc.):
 acte pentru cauză de moarte - actele а căror esență este producerea efectelor numai la
decesul аutorului lor aceste acte fiind întocmite tocmai în considerarea (ex. testamentul,
contractul de vânzare-cumpărare cu condiția întreţinerii ре viață, contractul de asigurare а
vieţii).
5.În funcție de efectele lor[3]:
 acte constitutive - actele prin care se creează raporturi juridice care în conţinutul lor
drepturi şi obligaţii inexistente anterior (ex.constituirea unei ipoteci, а unui uzufruct);
 acte translative - actele prin care se strămută un drept dintr-un patrimoniu în altul (ex.
contractul de vânzare-cumpărare, cesiunea de creanţă, testamentul);
 acte declarative - actele care definitivează drepturile preexistente(ex. partajul averii,
tranzacţia).
6.În funcție de importanța lor în raport cu un bun sau un patrimoniu:
 acte de conservare - actele care reprezintă о măsură de preîntâmpinare а pierderii unui
drept. Este vorva de un act, care este menit să păstreze un drept în patrimoniul unei
Persoane. Actul de conservare este întotdeauna avantajos (ex.întreruperea unei
prescripții, înscrierea unei ipoteci, somaţia);'
 actele de administrare - actele prin care se tinde la o punere în valoare, la о exploatare
normală а unui bun sau a unui patrimoniu (ex. perceperea, încasarea şi folosirea fructelor
şi veniturilor, reparaţiiie de întreţinere, asigurarea unor bunuri);
 acte de dispoziţie -actele care au ca rezultat ieşirea din patrimoniu а unui drept sau
grevarea cu sarcini reale а unui bun (ex.vânzarea, donaţia, constituirea asupra unui bun а
dreptului de uzu£ruct, superficie, ipotecă, gaj, renunțarea la un drept). Aceste acte, după
consecinţele lor, sunt cele mai importante.
10
7. În funcţie de modalitatea de încheiere:
 acte strict personale -actele în care este importantă personalitatea celui care întocmeşte
actul ( ex. contractul matrimonial, testamentul, căsătoria) ;
 acte încheiate prin reprezentare- actele се pot fi întocmite şi de către alte persoane
decât dobânditorul efectelor juridice, numite reprezentanţi.
1.5. Condițiile actului juridic civil
Prin condiții ale actului juridic civil înțelegem componența și structura actului juridic civil.
Condițiile actului juridic civil pot fi clasificate conform mai multor criterii:
1) În funcție de aspectul la care se referă :
 condiții de fond –privesc conținutul actului(consimțământul, capacitatea,obiectul,
cauza);
 condiții de formă- privesc forma exterioară a consimțământului(verbală, scrisă,
autentică);
2) În funcție de obligativitate:
 condiții esențiale, numite și necesare – sunt importante deoarece de prezența lor
depinde valabilitatea actului.
Sunt esențiale clauzele necesare și suficiente pentru întocmirea actului juridic.Atîta timp
cît nu va fi realizat acordul de voință al persoanelor,cel puțin asupra uneia din clauzele
esențiale,actul nu va fi încheiat juridic.
Codul Civil al R. Moldova [3], prevede esențial clauzele stabilite de lege, care reies din
natura actului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie realizat un
acord.Deseori, clauzele esențiale pot fi deduse din definiția legală a actului sau
contractului respectiv.
În practică, există cazuri când o clauză, în mod normal, nu este esențială pentru un
anumit act și aceasta nu rezultă nici din lege, dar ea devine esențială prin acordul
părților ;
 condiții neesențiale – pot lipsi din actul juridic (de exemplu:termenul, ambalajul,
transportul etc.);
3) În funcție de consecințele pe care le produc:
 condiții de valabilitate – cerute,prin lege, a fi respectate pentru valabilitatea actului
(consimțământul, obiectul, cauza, capacitatea părților, forma actului);
 condiții de eficacitate – cuprind, în sens larg, toate condițiile, inclusiv cele de
valabilitate, iar în sens restrâns – alte condiții decît cele de valabilitate.

11
 Condițiile de valabilitate. Potrivit legii [3], condițiile de valabilitate a actelor juridice
civile sunt: consimțământul, care trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să
fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie viciat. Obiectul, care
trebuie să fie licit, să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil. Cauza,care
trebuie să fie licită și conformă ordinii publice și bunelor moravuri. Forma
corespunzătoare, cerută prin lege, care apare ca o condiție de valabilitate numai în
cazurile expres prevăzute de lege sau cînd legea sancționează cu nulitate absolută
nerespectarea formei(este cazul actelor solemne). Capacitatea juridică civilă, cerută pentru
întocmirea diferitelor acte juridice civile.
Potrivit art. 948 al Codului civil român, „condiții esențiale pentru valabilitatea unei
convenții sînt: capacitatea de a contracta,consimțământul valabil al părților ce se obligă, un
obiect determinat,o cauză licită” [9].
Potrivit art.1108 al Codului civil francez, condițiile de valabilitate ale contractului sunt:
Consimțământul neviciat (eroarea,dolul,violența),capacitatea părților, obiectul determinat,
posibil și care nu contravine ordinii publice, cauza licită și morală.
Capacitatea de a încheia acte juridice civile. Prin capacitatea de a încheia un act
juridic civil se înțelege condiția de fond și esențială,care constă în aptitudinea subiectului
de drept civil de a încheia actul juridic civil, adică de a dobândi drepturi și de a-și
asuma obligații civile prin încheierea acestui act.
Capacitatea de a încheia actul juridic civil face parte din conținutul capacității de
exercițiu. Deoarece actul juridic civil este manifestarea de voință a persoanei,el poate fi
încheiat numai de către persoanele fizice ce dispun de capacitatea de exercițiu
corespunzătoare și de către persoanele juridice constituite în condițiile legii.Privitor la
încheierea actului juridic civil, a fost instituit principiul existenței capacității de a încheia
actul juridic civil. Potrivit CC RM [3], nimeni nu poate fi limitat în capacitate de
exercițiu și nici limitat în sau lipsit de capacitate de folosință,decât în cazurile și
condițiile stabilite de lege.Nu au capacitatea de a încheia acte juridice civile persoanele
declarate incapabile și minorii în vârstă de până la 7 ani.
Persoana juridică poate încheia acte juridice civile în dependență de capacitatea de
folosință și de scopul pentru care a fost constituită:lucrativ sau nelucrativ. Anumite
categorii de acte juridice civile se întocmesc de persoanele juridice numai în baza unei
permisiuni speciale(licență).Voința persoanei juridice de a încheia actul juridic civil este
exprimată de organul de conducere sau de reprezentantul său.

12
 Consimțământul reprezintă condiția esențială, de fond,generală, ce constă în
manifestarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Potrivit CC RM [3], consimțământul
este manifestarea,exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic.
Astfel, un element structural foarte important al actului juridic civil este voința-
element psihologic interior. Formarea voinței este un proces, care include:existența
obiectivă a unor nevoi, reflectarea acestora în mintea omului, deliberarea în privința lor,
hotărârea de a încheia actul civil – ceea ce exteriorizăm. Deci, voința este latura subiectivă,
care are două elemente : consimțământul și cauza. Exprimarea voinței are loc în
corespundere cu principiul libertății de voință și al voinței reale(interne).Analizând
principiul voinței reale, trebuie de evidențiat două concepții ale doctrinei: doctrina franceză
ia în considerare voința reală(internă), doctrina germană atribuie efecte juridice voinței
exprimate.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele condiții [3]:
 să emane de la o persoană cu discernământ;
 să fie făcut cu intenția de a produce efecte juridice;
 să fie exteriorizat;
 să nu fie alterat de un viciu.
Consimțământul trebuie să emane de la o persoană cu dicernământ.Condiția de
discernământ nu poate fi redusă la „consimțământul să emane de la o persoană capabilă,
cu capacitate de exercițiu”, întrucât pot fi lipsite de discernământ nu numai persoanele
lipsite de capacitate de exercițiu,dar și persoanele cu capacitate de exercițiu deplină. Lipsa
de discernământ se poate datora vârstei fragede, alienației sau debilității mintale
permanente, dar și tulburării temporare a minții. Aceasta se întâmplă în cazul
beției,hipnozei, mâniei puternice. Unii autori numesc această stare „incapacitate naturală”.
Inexistența discernământului nu înseamnă inexistența consimțământului, ci numai faptul
că este viciat consimțământul.În acest sens, lipsa consimțământului face ca actul să fie
lovit de nulitate absolută,pe când lipsa discernământului face ca actul să fie relativ nul.
Consimțământul trebuie acordat cu intenția de a produce efecte juridice.Aceasta
presupune că,prin manifestarea de voință,persoana se angajează juridic. De obicei, se
consideră că intenția de a produce efecte juridice lipsește, atunci când manifestarea de
voință a fost făcută în glumă,din prietenie, curtoazie, cu o re........ mintală sau foarte vag.
Exprimarea voinței trebuie să implice seriozitate în asumarea obligațiilor.
Consimțământul trebuie exteriorizat.

13
Pentru a dobândi valoare juridică de consimțîmânt, voința interioară(psihologică) trebuie să
se manifeste în exterior. Exteriorizarea voinței făcută cu intenția de a produce efecte
juridice este dominată de principiul alegerii libere a formei de manifestare, care poate fi
expresă sau tacită.Modurile obișnuite de manifestare a voinței sânt: verbală, scrisă, prin
gesturi sau alte fapte concludente.
Consimțământul trebuie să fie exprimat liber,fără presiuni sau erori,el trebuie să
exprime hotărârea proprie a persoanei neimpuse și neinfluențate de nimeni.
Consimțământul trebuie să fie conștient: persoana care exprimă voința trebuie să fie
conștientă de consecințele juridice ce decurg din actul încheiat,de obligațiile asumate și
de drepturile ce îi revin.
Consimțămîntul nu trebuie să fie viciat. Viciile de consimțământ sânt acele împrejurări
care afectează caracterul conștient și liber al voinței de a săvârși un act juridic.Eroarea,
dolul, violența și leziunea sânt vici ale consimțământului reglementate în legislație și
analizate în doctrina de specialitate.
Eroarea este o falsă reprezentare a realității la încheierea unui act juridic
civil.Potrivit doctrine și legislației francize, eroarea este reprezentarea inexactă a realității
de către părți sau de către o parte la încheierea unui contract și se distinge : eroare
nescuzabilă, eroare asupra valorii, eroare asupra persoanei [2].
Potrivit CC RM [3], un act juridic civil poate fi declarant nul dacă eroarea la
întocmirea actului este considerabilă. Eroarea considerabilă se referă la o falsă
reprezentare asupra : naturii actului juridic,numită eroare-obstacol, în doctrina franceză și
română; calităților substanțiale ale obiectului actului juridic; părților actului juridic,
dacăidentitatea părții este motivul determinant la încheierea actului.
În funcție de gravitatea și consecințele produse, doctrina deosebește : eroare-obstacol și
eroare-viciu de consimțământ-eroare asupra naturii actului juridic, asupra substanței
materiale a obiectului, asupra substanței intelectuale a obiectului,asupra persoanei, care are
ca efect aplicarea sancțiunii nulității relative.
Eroarea asupra substanței obiectului contractului nu trebuie confundată cu viciile
ascunse ale bunului în materia vânzării. În cazul erorii, bunul voit nu este obținut, pe
când în cazul viciilor, bunul este dobândit, dar el nu corespunde cerințelor(calităților);
eroarea îi dă persoanei dreptul de a se adresa în judecată pentru anularea actului, pe
când în cazul viciilor numai cumpărătorul are dreptul la remediere, la rezoluțiune sau la
reducerea prețului. În cazul erorii, sancțiunea este nulitatea relativă, iar în cazul viciilor –
rezoluțiunea sau reducerea prețului,înlocuirea bunului, repararea bunului.

14
 Dolul (viclenia) este o cauză de nulitate relativă a actului civil.Dolul se exprimă în
mijloacele viclene și dolosive, întrebuințate de una dintre părți, care fac ca cealaltă parte
să încheie actul.În cazul dolului, persoana este introdusă în eroare prin mijloace viclene,
cu scopul de a o face să încheie contractul.Deci, dolul este o eroare provocată. După
natura elementelor, deosebim:
 dol principal – are la bază elemente determinate la încheierea contractului.În lipsa
erorii date, contractul nu ar fi fost încheiat. Acest dol atrage anularea actului
juridic;
 dol incident – cade asupra unor elemente nedeterminate la încheierea actului
juridic.
Elementele constitutive ale dolului sunt:
 elementul material – folosirea mijloacelor viclene pentru a induce în eroare. Este
necesar comportamentul dolosiv : simplul comportament dolosiv,ce provoacă o
eroare nescuzabilă;reticența dolosivă (cu intenție);
 elementul moral, elementul psihologic – intenția de a produce eroare.
Victima dolului se poate adresa în justiție cu acțiune de anulare a actului, de
compensare a daunelor care se fundamentează pe răspunderea delictuală sau este posibilă
reducerea prețului.
Violența este amenințarea cu un rău, de natură să provoace o temere care să determine
persoana să încheie actul juridic, pe care în condiții obișnuite nu l-ar fi încheiat. În funcție
de efectele pe care le produce, violența este : fizică și psihică (morală). În cazul violenței
fizice (torturii ), actul nu există, această violență este distructivă de consimțământ și atrage
nulitatea absolută. Violența psihică este un viciu de consimțământ, constând în amenințarea
cu un rău moral, de natură să provoace o temere.
Violența presupune următoarele elemente :
 Elementul obiectiv (exterior),ce constă în amenințarea cu un rău;
 Elemental subiectiv(de natură psihologică), care rezidă în insuflarea unei temeri care
să determine victima să încheie un act juridic, pe care, în lipsa temerii, nu l-ar fi
încheiat.
Pentru a fi viciu de consimțământ, violența trebuie să întrunească următoarele condiții:
să fie determinant pentru încheierea actului juridic,să fie injustă(ilicită). Sancțiunea în
cazul violenței – viciu de consimțământ este nulitatea relativă.
1.6. Nulitatea actului juridic civil

15
 Nulitatea este sancțiunea civilă îndreptată împotriva efectelor actului juridic civil
încheiat cu nerespectarea condițiilor de valabilitate. Nulitatea se numește ineficacitatea
unui act, nevaliditatea lui.
Actul juridic e nul atunci când acțiunea săvârșită în formă de convenție nu dispune
de calitățile faptului juridic ce ar produce efectele juridice civile pe care le – au dorit
subiectele.
Teoria nulității actului juridic civil este una dintre cele mai controversate teorii în
drept [5]. În dreptul roman, teoria nulității era simplă: un act nul se considera ca și cum
nu ar exista, nu ar fi fost perfectat niciodată. Nulitatea provenea din încălcarea legii sau
din lipsa condițiilor necesare (această nulitate era civilă), actul era nul din momentul
încheierii. În perioada imperiului roman, teoria nulității s-a complicat. S-a instituit restutio
in integrum, ce se aplica în cazurile actelor care pricinuiau o pagubă nedreaptă autorului
actului (actele făcute sub imperiul violenței sau de către un minor de până la 25 de ani).
În virtutea acestui fapt, actul nu mai producea efecte juridice(nulitate pretoriană).
Teoria modernă cunoaște trei grade de nulitate: nulitate absolută, nulitate relativă și
inexistența. Actul este lovit de nulitate absolută atunci când violează o dispoziție a legii,
încălcarea fiind sancționată cu nulitate; actul este anulabil sau lovit de nulitate relativă
atunci când ineficacitatea sa provine din manifestarea de voință viciată sau din
incapacitatea autorului; actul este inexistent atunci când este lipsit de un element esențial
pentru formarea sa.
Actualmente, doctrina analizează nulitatea absolută și nulitatea relativă. Legiuitorul
național [3] reglementează nulitatea absolută și nulitatea relativă, iar inexistența a rămas o
creație doctrinară.
Clasificarea nulității actelor juridice civile are loc în funcția de gradul lezării normelor de
drept și de temeiurile lezării:
1) În funcție de caracterul normelor lezate:
 Acte juridice absolut nule(necontestabile);
 Acte juridice relative nule(contestabile);
2) În funcție de volumul nulității:
 Acte juridice total nule;
 Acte juridice parțial nule;
Nulitatea absolută intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, s-au încălcat
normele juridice imperative, o dispoziție de ordine publică. Nulitatea absolută este nulitatea de

16
drept comun – când legea declară un act nul, pe când nulitatea relativă este o excepție, care
există numai în anumite cazuri. Caracterele specifice nulității absolute sunt [3]:
 Nulitatea este imediată (ea lovește actul de la început, actul nu are nici un moment de
valabilitate juridică și nu poate produce nici un efect valabil);
 Instanța de judecată recunoaște nulitatea care există deja de la început;
 Nulitatea absolută nu se prescrie, actul nul nu poate deveni niciodată valabil;
 Orice persoană interesată să obțină anularea actului poate porni o acțiune în instanța de
judecată, chiar dacă nu este parte la carte.
Regimul juridic al nulității absolute constă în faptul că nulitatea absolute poate fi invocată de
oricine, oricând și nu poate fi acoperită prin confirmare.
Nulitatea relativă intervine în cazul în care a fost încălcată o normă ce ocrotește un interes
personal, individual. Leguitorul national reglementează două cazuri de nulitate relative:
 vicierea voinței autorului actului prin eroare, dol, violență sau leziune;
 incapacitatea autorului.
Nulitatea relativă estee o sancțiune impusă pentru a obține respectarea unor dispoziții legale.
Ea poate fi invocată numai de persoana ocrotită prin norma de drept; este supusă regulilor
termenelor de prescripție. Dacă persoana interesată nu se adresează în instanța de judecată pentru
declararea nulității actului, actul juridic este privit ca fiind valabil și produce efectele juridice
corespunzătoare. Caracterele specifice nulității relative sunt:
 nulitatea nu este imediată, actul este legal până la declararea nulității;
 instanța de judecată anulează actul;
 nulitatea relativă se prescrie;
 poate porni o acțiune în instanța de judecată numai persoana interesată sau succesorii săi,
reprezentantul legal sau creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii oblice;
 nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare.
Regimul juridic al nulității relative constă în faptul că nulitatea relativă poate fi invocată
numai de persoana interesată și doar în cadrul termenului de prescripție extinctivă și poate fi
acoperită prin confirmare.
Efectele nulității actului juridic civil. Actul încheiat cu încălcarea normelor de drept este nul
sau se anulează. Efectele nulității actelor civiile sunt guvernate de principiul retroactivității –
dacă un act este anulat. Efectul anulării se produce din momentul încheierii doar dacă din act
rezultă că el poate înceta numai pentru viitor, actul nu va produce efecte pentru viitor. Dacă actul
declarat nul a fost executat în întregime sau parțial, apare întrebarea privind consecințele
patrimoniale ale nulității. Ca efect, în acest caz, apare restituția, care poate fi bilaterală și

17
unilaterală. Dacă actul nu a fost executat, părțile sunt libere de obligațiile asumate, iar dacă actul
a fost executat, are loc restituirea.
Restituția bilaterală este principalul efect, părțile se aduc la poziția inițială. Restituția
bilaterală are loc în cazul: nerespectării formei; nerespectării normelor de înregistrare a actului;
încheierii actului de o persoană incapabilă; încheierii actului de un minor în vârstă de până la 14
ani; încheierii actului de un minor în vârstă de la 14 la 18 ani; încheierii actului de o persoană
limitată în capacitatea de exercițiu; încheierii actului de o persoană fără discernământ; încheierii
actului prin eroare.
Restituirea unilaterală are loc în cazul în care numai o parte execute obligația (persoana
trebuie să fie de bună-credință), iar cealaltă parte primește ceea ce i-a fost executat, dar nu
execută nimic (persoana este de rea-credință). Restituția unilaterală se aplică în cazul actului
încheiat prin dol sau prin violență.
În cadrul restituirii, legea prevede urmări patrimoniale adăugătoare, sub formă de reparare a
daunelor, a costului bunului deteriorat sau pierdut, în cazul: actelor încheiate de un minor în
vârstă de până la 14 ani; actelor încheiate de un minor în vârstă de la 14 la 18 ani; actelor
încheiate de o persoană limitată în capacitatea de exercițiu; actelor încheiate de o persoană fără
discernământ. Persoana vinovată restituie și dauna reală.
Restituirea nu se permite în cazul în care ambele părți sau o parte au acționat cu intenție și
obiectul actului este ilicit, altfel spus nu se permite restituirea în cazul actelor fondate pe o cauză
care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri, deoarece se încalcă un principiu general. În
cazul pierderii bunului ce trebuie transmis, se aplică principiul riscului (un proprietar poate
pierde un bun fără voința sa – bunul a fost distrus ca rezultat al unei calamități).
Consecințele juridice ale nulității pentru terți constă în faptul că nulitatea actului este
opozabilă terților. Astfel, dacă un terț a cumpărat un bun și contractual, în temeiul căruia s-a
săvârșit actul, a fost anulat, contractul posterior nu dă dreptul asupra bunului. În același timp,
vânzătorul garantează terțului dreptul său și devine obligat să-i restituie prețul, altfel terțul poate
invoca posesia de bună-credință.

18
2.ASPECTE PRACTICE PRIVIND FAPTELE JURIDICE CIVILE ȘI ACTUL JURIDIC
CIVIL
2.1.Speță

19
20
21
22
 CONCLUZIE
Scopul principal al investigației a constituit cercetarea complexă și interdisciplinară a
conceptului de fapte juridice și act juridic civil ca parte componentă a dreptului civil. În urma
cercetării și generalizării materiei expuse în lucrare, formulăm următoarele concluzii:
1.Faptul juridic- este împrejurarea prevăzută de norma juridică, în ipoteza ei care realizată la
concret, are consecințe juridice, adică atrage după sine nașterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic civil.
2.Evenimentele sunt acele fenomene, împrejurări care se produc independent de voința
oamenilor și cărora norma de drept le dă o semnificație juridică, prin reținerea lor în ipoteza ei.
Acțiunile sunt fapte voluntare ale omului, de care norma de drept leagă consecințele juridice.
3.Noțiunea de act juridic civil, a prins contur mult mai târziu. În prezent actul juridic civil
reprezintă manifestarea de voință săvârșită cu intenția de stabili, modifica sau stinge, potrivit
dreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiția ca de existența acestei intenții să depindă însăși
producerea efectelor jurdice.
4.Există mai multe clasificări ale actului juridic civil precum:
a.în funcție de numărul părților și exprimarea voinței lor;
b.în funcție de scopul urmărit la închierea lor;
c.în funcție de modalitatea de încheiere;
d.în funcție de momentul producerii efectelor;
e.în funcție de efectele lor;
f.în funcție de modalitatea de încheiere.
6.Nulitatea este sancțiunea civilă îndreptată împotriva efectelor actului juridic civil încheieat cu
nerespectarea condițiilor de valabilitate.
7.Actul juridic este nul atunci când acțiunea săvârșită în formă de convenție nu dispune de
calitățile faptului juridic ce ar produce efectele juridice pe care le-au dorit subiectele.

23
 BIBLIOGRAFIE
1.ALIONA CIOCÎRLAN.Drept civil.Partea generală I.Chișinău:Academia de Studii
Economice, 2010, p.78-79
2.BRIGITTE HESS-FALLON.ANNE-MARIE SIMON.Sirey:Dalloz, 2003, p.208-209
3.Codul Civil al Republicii Moldova.În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova [online].1964,
nr. 000 din 26.12.1964, art.661 [citat 2020-12-17]. Disponibil pe Internet: <
http://www.legis.md/>
4.DORU COSMA.Teoreria generală a actului juridic civil.București:ALL,1969, p.38
5.HAMANGIU C., ROSETTI-BĂLĂNESCU.Tratat de drept civil.București:ALL, p.113
6.IONAȘCU A.Drept civil. Partea generală.București:ALL,1963, p.76
7.POPESCU T.Drept.București, 1970,p.52
8.STĂTESCU CONSTANTIN.Drept civil.Persoana fizică.Persoana juridică.Drepturi
reale,București:Didactică și Pedagogică, 1970, p.42
9.ȚURCAN DANIELA.Actul juridic civil-concept și clasificare.Prelegere online.[online][citat
2021-01-14].Disponibil pe Internet: < https://www.youtube.com/watch?v=uuMXapje30k>

24