Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul civil este acea ramură de dilrept care reglementează raporturi juridice, patrimoniale şi
nepatrimoniale, în care părţile figurează ca subiecte egale în drepturi. Obiectul de reglementare a dreptului
C sun relatiile socile reglementate de normele acestui drept (patrimoniale si nepatrimoniale). Metoda de
reglementare – totalitatea de mijloace folosite de stat pentru a reglementa anumite categorii de rel sociale.
Specifica si generala este metoda egalitatii juridice a partilor; in raportul juridic civil, o parte nu este
subordonata celeilalte, ci ele sunt pe picior de egalitate.
2. Rolul şi funcţiile dreptului civil.
se intelege –ineile in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza
activitati juridice.
P.inviolabilitati proprietetii- dr. La proprietate sunt garantate de stat si nimeni nu poate expropriat decit
in cazurile prevazute in lege.
P.libertatii conractuale-Subiectele raporturilor civil pot sai aleaga singuri persoanele cu care sa incheie
acte juridice sis a negocieza condiitiile contractuale.
P.inadmisibilitati imixtiunii in afacerile private – statul si organelle lui nu pot sa intervina in afacerile
private decit doar in cazurile prevazute de lege.
P.exercitarii cu buna credinta a drepturilor persoanele care participa la raporturile juridice trebuie sasi
exercite drepturile si obligatiile cu buna credinta.
Expresia „izvor de drept” este primitoare de doua sensuri ori intelesuri, intr-un prim sens, sens material,
prin izvor de drept civil intelegem conditiile materiale de existenta ce genereaza normele acestei ramuri,
iar in cel de-al doilea sens, formal, juridica, expresia de izvor de drept civil desemneaza forma de
exprimare specifica normelor de drept civil. Izvorele dr.civil sunt: costitutia – legea suprema, Actele
normative internationale, legile interne, ordonantele guvernului, decretele presedintele, practica judiciara,
doctrina, uzanta(cutuma-obicei juridic acceptata de legislatie)
5. Aplicarea legii civile în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor.
legea civila are efecte juridice aita timp cit ea se afla in vigoare. Momentul intrării în vigoare îl poate
reprezenta: momentul publicării legii în M. Of.;
o altă dată ulterioară menţionată în textul legii. Momentul ieşirii din vigoare poate fi marcat prin:- intrarea
în vigoare a unei legi civile noi care reglementează acelaşi relaţii sociale ;- abrogarea expresă sau tacită
(poate fi totală sau parţială) ;- ajungerea la termen a legii civile;- încetarea condiţiilor care au determinat
adoptarea legii excepţionale; Principiul neretroactivitatii legii civile este regula potrivit careia o lege civila
se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu situatiilor anterioare, trecute.
Retroactivitatea legii civile noi inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei
si isi poate gasi aplicarea numai daca este consacrat expres in noua lege.Ultraactivitatea legii civile vechi
inseamna aplicarea, inca un timp oarecare a legii vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele situatii
determinate, precizate in legea noua.Aplicarea legii civile in spatiu, trebuie sa tinem seama de doua
1
aaspecte ale problemei: unul intern, care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de drept
civil dintrun stat,pe teritoriul statului sau; unul international care vizeaza ipoteza raporturilor civile cu un
element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii contractului,).Aspectul intern
al aplicarii legii civile in spatiu: actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica
pe intregul teritoriu al tarii, iar reglementarile civile ce emana de la un organ de stat local,se aplica doar pe
teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale. Exceptii- imunitatea diplomatica,
6. Interpretarea legii civile.
Pentru ca normele civile sa fie aplicate corect este necesar sa fie intele exact sensul lor. Intelegerea corecta
a sensului normei civile se face cu ajutorul interpretarii lor, care constituie o faza a procesului de aplicare a
acestora. In lit de specialit au fost expuse mai multe definitii ale interpretarii normei civile. O opinie ar fi:
interpretarea presupune determinarea continutului si a intinderii de aplicatie a normei j a intelesului ei
exact. Def legala a interpretarii legii civile o intilnim in art 42 alin 1 a CC in conformitate cu care
„interpretarea actelor legisl repr un sistem de operatiuni logice prin care se explica sensul exact si complet
al dispozitiilor normative. Observam ca atit in definitiile doctrinare cit si in cea legala se mentioneaza ca
interpretarea legii civile urmareste sa explice sensul exact al normelor civile. Intelegerea exacta a sensului
normei civile se impune atunci cind norma civila , formulata concis aparent poate avea mai multe sensuri,
precum atunci cind noile relatii din societate nu pot fi incadrate in cuprinsul normei cae a fost adoptata cu
mult inainte. Se mai sustine ca interpretarea legii este necesara si atunci cind termenii folositi de legiuitor
sint omogeni sau cind sensul exact al dispozitiei normative nu reiese cu claritate, fiecare norma juridica
generala trebuie aplicata unui caz particular tipic.
Raportul juridic intemeiat de natura sa, sa este o relatie sociala reglementata de norma jurid. Cu alte
cuvinte relatia nu poate devein raport juridic fara existenta unei norme juridice care sa o reglementeze
deoare exista relatii sociale cum ar fi cele de preietenie de colaboarare etc. care tin de domeniul moralii si
nu sunt reglementate de norme juridice. Raportul juridic asa dar este o categorie speciala de relatii care
apar si se dezvolata pe baza normei juridice.
2.
Subiectele sau părţile raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice, titularii de
drepturi şi obligaţii civile.
Conţinutul raportului juridic civil reprezintă totalitatea drepturilor subiective şi a obligaţiilor civile pe care
le au părţile.
Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile ori inacţiunile spre care sunt îndreptate părţile ori pe
care acestea trebuie să le respecte Cu alte cuvinte, pbiectul_raportului juridic civil este conduita pe care o
pot avea ori trebuie să o aibă părţile.
8. Structura raportului juridic civil.
9. Subiectele raportului juridic civil. Pluralitatea, determinarea şi schimbarea subiectelor raportului juridic
civil.
Pluralitate ?
2
Subiectele raport jur civil
Participantii la raport juridice civile se numesc subiecte. Ca si celelalte raport juridice, cele civile
au loc intre oameni. In calitate de subiecte ale raport juridic civil, apar indivizii luati aparte si
colectivele de persoane. Subiecte individuale se numesc persoane fizice, iar subiecte colective-
persoanele juridice.
- Persoana fizica: cetatenii RM, cetatenii straini si apatrizii- omul privit ca titular de
drepturi subiective si obligatii civile.
- Persoana juridica- subiect colectiv ce este titular de drepturi subiective si obligatii civile.
gen.
Persoanele se caracterizeaza prin faptul ca sint purtatori de drepturi subiective si obligatii civile si au
capacitate juridica civila.
In raporturile juridice civile, totdeauna sint prezente, cel putin doua parti care pot fi reprezentate de
doua sau mai multe persoane.
In raportul juridic civil, persoana care dobindeste drepturi civile reprezinta subiectul activ, iar
persoana care isi asuma obligatii se numete subiectul pasiv. In raporturile juridice civile, persoana
care dobindeste drepturi civile, reprezinta subectul activ, iar persoana care isi asuma obligatii se
numeste subiect pasiv. In raporturile juridice civile de obligatii, subiectul activ (titular de drepturi)
se numeste creditor, iar subiectul obligat-debitor, deoarece datoreaza una din prestatiile de a da, de a
face sau de a nu face ceva.
Schimbarea subiectelor
In virtutea faptului ca raporturile juridice civile sint dinamice, este posibila schimbarea subiectelor.
In, acest caz, trebuie sa tinem seama de continutul raportului juridic, deoarece schimbarea
subiectelor este posibila numai in raporturile patrimoniale. In raporturile obligationale, poate fi
schimbat atit subiectul activ cit si cel pasiv. In primul caz, avem cesiunea de creanta, reglementata
in art. 556-566 CC al RM, iar in al doilea- remiterea de datorie, reglementata in art. 567-571 CC al
RM. In raporturile reale, se poate schimba numai titularul dreptului real (de exemplu, proprietarul), deoarece cealalta parte a
raportului nu este determinanta.
d. Capacitatea de exerciţiu.
Inseamna aptitudinea persoanei, prin actiuni proprii, de a dobindi si de exercita drepturi, de a-si
3
asuma si de a executa obligatii. Continutulcapacitatii de exercitiuilformeaza: intocmirea actelor juridice civile, exercitarea
drepturilor civile, executarea obligatiilor civile si raspunderea juridica civila.
4
11. Conţinutul şi obiectul raportului juridic civil.
Obiectul raportului juridic civil îl formează acţiunile sau abţinerile de la anumite acţiuni ale
subiectelor acestui raport prin care apar drepturi subiective şi obligaţii ale acestor subiecte.
Dupa caracterul corelatiei dintre persona imputernicita si cea obligata, deosebim: raporturi absolute
si raporturi relative. In raporturile juridice civile absolute, este determinat numai subiectul activ, cealalta parte (subiectul
pasiv) fiind nedeterminata (de exemplu: raporturile de proprietate, raporturile privind dreptul la nume, cinste, demnitate, etc.) Subiectul pasiv se
determina numai in cazul lezarii drepturilor subiectului activ. In raporturile relative, sint determinate ambele parti: si creditorul, si debitorul.
Dupa continut, distingem: raporturi patrimoniale si raporturi personale nepatrimoniale. Raporturile patrimoniale au continut economic (de
exemplu: raporturile reale, de creanta). Raporturile nepatrimoniale au in continut drepturile personale nepatrimoniale ( de exemplu: raporturile
privind drepturile la nume, la respectul vietii private, la domiciliu, etc.)
In functie de modalitatea de satisfacere a interesului urmarit, deosebim: raporturi reale si raporturi obligationale (de creanta). In cadrul
raporturilor reale, titularul dreptului isi satisface interesul prin exercitarea puterii asupra bunului ce ii apartine (de exemplu: raporturile de
proprietate, de uzufruct, servitute). In cadrul raporturilor de creanta, titularul dreptului (creditorul, persoana vatamata) isi satisface interesul din
actiuneapartii opuse, care trebuie sa savirseasca anumite actiuni in interesul acestuia.
5
(3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitate de exerciţiu deplină
dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului,
practică activitate de întreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare)
se efectuează prin hotărîre a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau
curatorului, iar în lipsa unui astfel de acord, prin hotărîre judecătorească.
Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a
împlinit vîrsta de 14 ani
(1) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea părinţilor,
adoptatorilor sau a curatorului, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu încuviinţarea autorităţii tutelare.
(2) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani are dreptul fără consimţămîntul părinţilor, adoptatorilor
sau al curatorului:
a) să dispună de salariu, bursă sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii;
b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei
invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale apărate de lege;
c) să facă depuneri în instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri în conformitate cu legea;
d) să încheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2).
(3) Din motive întemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor,
adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, în drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b).
(4) Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă.
Articolul 22. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu
a împlinit vîrsta de 14 ani
(1) Toate actele juridice pentru şi în numele minorului pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani pot fi
încheiate doar de părinţi, adoptatori sau tutore, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine stătător:
a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor;
b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială
sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor;
c) acte de conservare.
Articolul 23. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii
de folosinţă şi de exerciţiu
(1) Capacitatea civilă este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor, indiferent de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială,
grad de cultură sau de alte criterii similare.
(2) Persoana fizică nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă.
(3) Nimeni nu poate fi limitat în capacitate de folosinţă şi în capacitate de exerciţiu decît în cazul şi
în modul prevăzut de lege.
(4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la
capacitatea de exerciţiu, alte acte juridice îndreptate spre limitarea persoanei în capacitatea de
folosinţă sau de exerciţiu sînt nule.
Articolul 24. Declararea incapacităţii persoanei fizice
(1) Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate
conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă.
Asupra ei se instituie tutela.
(2) Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de către tutore.
(3) Dacă temeiurile în care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut, instanţa de
judecată o declară ca fiind capabilă. În baza hotărîrii judecătoreşti, tutela asupra persoanei se anulează.
Articolul 25. Limitarea persoanei fizice în capacitatea de
exerciţiu
(1) Persoana care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte
substanţe psihotrope, înrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa
de judecată în capacitatea de exerciţiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela.
6
(2) Persoana indicată la alin.(1) are dreptul să încheie acte juridice cu privire la dispunerea de
patrimoniu, să primească şi să dispună de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu
acordul curatorului.
(3) Dacă au dispărut temeiurile în care persoana fizică a fost limitată în capacitatea de exerciţiu,
instanţa de judecată anulează limitarea. În baza hotărîrii judecătoreşti, curatela asupra ei se
anulează.
16. Temeiurile, modul şi efectele declarării persoanei fizice dispărute fără veste. Efectele apariţiei persoanei
fizice dispărute fără veste.
7
Absenta indelungata a persoanei fizice de la locul de trai, daca nu este cunoscut locul aflarii ei, preocupa
organizatiile si persoanele cu care s-a aflat in diferite raporturi juridice. De exemplu, daca persoana fizica
8
este debitor, creditorii ei sint lipsiti de posibilitatea de a-i cere executarea obligatiei. Persoanele inapte
pentru munca intretinute de persoana disparuta nu mai primesc mijloace de intretinere si nici nu pot solicita
pensie fiindca se considera ca au intretinator. Pe de alta parte, in cazul absentei indelungate a persoanei
fizice se pot cauza daune bunurilor ei lasate fara supraveghere.
Pentru inlaturarea acestor instabilitati juridice, legate de absenta indelungata a persoanei fizice, pentru
inlaturarea consecintelor negative, indicate mai sus, legea prevede stabilirea unui statut special si anume
declararea persoanei disparute fara veste.
Declararea persoanei disparute fara veste este o institutie a dreptului civil, prin care, prin hotarire
judecatoreasca, se stabileste un fapt juridic complex de absenta a persoanei fizice de la domiciliul sau
statornic ( sau principal) in cazul imposibilitatii stabilirii locului ei.
Temeiurile declararii persoanei fizice disparute fara veste sunt indicate in Codul Civil la art. 49 alin.
1, care prevede ca persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste, daca lipseste de la domiciliul
si a trecut cel putin un an din ziua primirii ultimelor stiri despre locul aflarii ei.
Pentru declararea persoanei fizice disparute fara veste este necesara survenirea faptului juridic complex:
lipsa la domiciliu a stirilor despre locul aflarii ei;
absenta stirilor ( de cel putin un an)
imposibilitatea constatarii din aceste stiri, pe toate caile posibile, a locului de aflare a persoanei.
Nu orice absenta de la domiciliu insa va servi drept temei pentru declararea disparitiei. Pentru ca instanta
judecatoreasca sa adopte o hotarire de declarare a disparitiei, trebuie intrunite cele trei conditii de mai sus.
9
Contractul de mandat, parte la care a fost persoana disparuta fara veste, inceteaza. Declararea persoanei
fizice disparute fara veste serveste drept temei si pentru incetarea valabilitatii procurii.
Conform art. 36 din Codul familiei, in cazul declararii disparitiei unuia dintre soti, casatoria se poate
desface pe cale simplificata, si anume la organul de inregistrare a actelor de stare civila, la cererea celuilalt
sot.
Efectele aparitiei persoanei declarate disparute fara veste.
Principalele efecte ale aparitiei persoanei declaate disparuta fara veste sunt consemnate la art. 51 din Codul
Civil. Daca persoana declarata disparuta fara veste apare sau daca parvin stiri despre locul unde se afla,
instanta de judecata la cererea persoanei interesate anuleaza hotarirea de declarare a disparitiei, si
desfiinteaza, dupa caz, administrarea fiduciara a patrimoniului celui disparut. Daca administrarea fiduciara
a fost desfiintata, administratorul fiduciar urmeaza sa faca o dare de seama privind administrarea bunurilor.
El va fi tinut la repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzatoare a patrimoniului celui
disparut.
17. Temeiurile, modul şi efectele declarării decedate a persoanei fizice. Efectele apariţiei persoanei fizice
declarate decedate.
Dupa cum s-a mentionat, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza o data cu moartea sau cu
declararea mortii ei. Evident, moartea si declararea mortii sunt doua lucruri diferite. Declararea mortii se
face in cazul in care moartea nu poate fi constatata fizic din motiv ca lipseste cadavrul ori ca acesta nu
poate fi identificat.
Conform art. 52 din Codul Civil, persoana fizica poate fi declarata decedata pe cale judecatoreasca. Temei
pentru declararea persoanei decedate poate servi:
lipsa ei de la domiciliu sau in decursul a 3 ani;
lipsa in decursul a 6 luni a stirilor despre ea daca a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau
o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui anumit accident;
militarul sau o alta persoana, disparuti fara veste in legatura cu actiuni militare, pot fi declarati morti
pe cale judecatoreasca numai daca au trecut doi ani din ziua incetarii actiunilor militare.
In aceste 3 cazuri este necesar sa fie intreprinse toate masurile pentru aflarea locului unde se gaseste
persoana, dar care nu au dat nici un rezultat si nu se stie daca ea este vie sau moarta.
Termenul de sase luni pentru declararea mortii se aplica, dupa cum se indica in lege, daca persoana a
disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a
murit in urma unui accident. De exemplu, daca se stie ca persoana a fost pasager ori membru al echipajului
aeronavei care a suferit catastrofa pentru declararea mortiii ei trebuie sa treaca 6 luni, fiindca in acest caz
probabilitatea mortii este foarte mare. Dar judecata, in acest caz, nu constata moartea persoanei, ci o
declara moarta in baza prezumtiei producerii mortii in timpul catastrofei.
Declararea persoanei decedata se efectueaza conform prevederilor capitolului 27 din Codul de
procedura civila. Procedura declararii mortii coincide cu cea de declarare a disparitiei fara veste, fapt la
care s-au facut referinte mai sus. Declararea judecatoreasca a decesului trebuie deosebita de constatarea
faptului mortii cetateanului, reglementata de art. 281-285 din Codul de procedura civila. Declarind
persoana decedata, judecata, dupa cum s-a mentionat, reiese din presupunerea (prezumtia) mortii lui. Cu
toate acestea, intrarea in vigoare a hotaririi judecatoresti de declarare a persoanei moarte serveste drept
temei pentru trecerea inscrierilor despre moartea ei in actele de stare civila. In baza hotaririi judecatoresti
de declarare a persoanei moarte, organele de inregistrare a actelor starii civile elibereaza persoanelor
interesate certificatul de deces.
Drept data a mortii persoanei declarata decedata se considera ziua in care hotarirea judecatoreasca de
declarare a decesului a ramas definitiva. Daca persoana disparuta fara veste in imprejurari ce prezentau
primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident a fost declarata
decedata, instanta poate sa declare ca data mortii acestui cetatean ziua mortii lui prezumtive. Deci, dupa
regula generala ziua mortii persoanei declarate decedate este ziua in care a ramas definitiva hotarirea
10
judecatoreasca de declarare a mortii. Regula aceasta se va aplica si la cazurile in care persoana a disparut
fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in
urma unui accident. Leguitorul a dat posibilitate judecatorului ca in acest ultim caz ziua mortii sa fie
considerata ziua in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau
care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident, acesta insa fiind un drept al judecatorului si
nu o obligatie.
Declararea judecatoreasca a decesului are aceleasi efecte juridice ca si moartea, adica drepturile
persoanei inceteaza ori trec la mosternitori, se dechide mostenirea cu toate efectele sale. Declararea
persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflarii ei in viata. Din acest considerent, hotarirea
judecatoreasca de declararea a persoanei decedate are efect juridic pentru ea si pentru alte persoane numai
la domiciliul sau, adica la locul unde a fost declarata moarta. Numai in acest loc se fac inscrieri in actele
de stare civila despre moartea ei, casatoria cu aceasta persoana se considera desfacuta, bunurile ce ii
apartineau trec la mostenitor.
Daca persoana declarata decedata se afla undeva in viata, hotarirea judecatoreasca nu influenteaza
asupra capacitatii de folosinta si asupra capacitatii de execitiu la locul aflarii ei. Toate actele juridice
incheiate de persoana declarata decedata sunt valabile si au putere juridica datorita faptului ca ea are
capacitate de exercitiu. Declararea mortii ei nu are impact asupra drepturilor sale subiective, dobindite in
locul unde nu se stia ca a fost declarata moarta. Cu alte cuvinte, independent de hotarirea judecatoreasca
de declarare a mortii persoanei decedata, ea este apta a fi titular de drepturi si obligatii.
Pornind de la aceste constatari se poate spune ca este posibil ca persoana declarata moarta sa se intoarca
la domiciliul sau. Daca ea se prezinta ori daca parvin stiri despre locul aflarii ei, instanta de judecata
anuleaza hotarirea respectiva. Hotarirea instantei serveste drept temei pentru anularea inscrierilor din actele
de stare civila privitoare la decesul persoanei.
Restabilirea persoanei aparute in capacitate de folosinta nu este necesara, deoarece ea nu a pierdut-o. In
acest caz, apare doar necesitatea repunerii ei in drepturile subiective. Regulile de repunere in drepturi a
persoanei aparute sunt expuse la art. 53 din Codul Civil. Din acest articol se deduc urmatoarele trei situatii
referitor la trecerea bunurilor persoanei declarate decedate:
au trecut la dobinditor cu titlu gratuit;
au trecut la dobinditor cu titlu oneros;
au trecut la stat;
Conform art. 53 alin. 2, indiferent de timpul prezentarii sale, persoana declarata decedata poate cere
oricarei persoane restituirea bunurilor care s-au pastrat si care au trecut cu titlu gratuit la aceasta persoana,
dupa declararea decesului sau. In principiu dobinditorii bunurilor cu titlu gratuit, nu vor suferi prejudicii in
urma restituirii bunurilor catre persoana declarata decedata. Dupa ce hotarirea judecatoreasca de declarare
a mortii este anulata, lucru fiind adus la cunostinta dobinditorului cu titlu gratuit al bunurilor persoanei
declarate decedata, el este considerat posesor nelegitim. Daca dobinditorul refuza sa restituie bunurile,
persoana aparuta este in drept sa inainteze o actiune prin care revendica bunurile. O data cu restituirea
bunurilor, se vor solutiona si alte probleme, dobinditorul poate retine imbunatatirile aduse daca ele pot fi
separate. In caz contrar, are dreptul la restituirea valorii lor. In art. 52 din Codul Civil, se prevede ca
bunurile pot fi restituite daca s-au pastrat, adica daca exista in natura. In cazul in care bunurile nu s-au
pastrat nu se poate cere costul lor. De exemplu daca o casa ce apartinea persoanei declarate decedata a
trecut la mostenitor si acesta a vindut-o contra a 150 000 de lei, dupa anularea hotaririi de declarare a
mortii nu se poate cere mostenitorului suma aceasta, aceasta regula este exprimata la art 53 alin. 3
“dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat sa restituie bunurile...”, insa aceasta regula are si o exceptie,
dobinditorul este dator sa le restituie “ daca se va face dovada ca atunci cind le-a dobindit, dobinditorul
stia ca cel declarat mort este in viata”.
18. Starea civilă a persoanei fizice.
Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea ataseaza anumite consecinte
juridice cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza.
11
Dupa cum se afirma in literatura de specialitate, starea civila este totalitatea calitatilor persoanei fizice,
care constituie conditia juridica a acestei in stat, in societate si in familie.
Codul Civil contine, in art. 54, reglementari generale ce se refera la starea civila a persoanei fizice. In
conformitate cu prevederile alin. 1, sunt pasibile de inregistrare de stat urmatoarele acte de stare civila:
nasterea, adoptia, stabilirea paternitatii, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, schimbarea numelui,
decesul. Organele care efectueaza inregistrarea actelor de stare civila, procedura de inregistrare a acestor
acte, procedura de rectificare si modificare a lor, restabilirea si anularea inscrierilor actelor de stare civila,
forma registrelor actelor de stare civila si a certificatellor, precum si modalitatea si termenele de pastrare a
registrelor actelor de stare civila sunt stabilite prin lege si anume prin legea privind actele de stare civila. In
conformitate cu articolul 3, “actele de stare civila sunt inscrisuri autentice de stat, prin care se confirma
faptele si evenimentele ce influenteaza aparitia, modificarea sau incetarea drepturilor si obligatiilor
persoanelor si se caracterizeaza statutul de drept al acestora.”
Actele de stare civila sunt imprejurarile care individualizeaza persoana (conferirera numelui copilului
nou-nascut, schimbarea numelui de familie, prenumelui) si de care sint legate aparitia si incetarea
drepturilor si obligatiilor: nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea,
stabilirea paternitatii.
Legea prevede ca inregistrarea de stat a actelor de stare civila este stabilita in scopul protectiei drepturilor
patrimoniale si personale nepatrimoniale ale personelor, precum si in interesul statului.
Inregistrarea actelor de stare civila se efectueaza de catre organele inregistrarii actelor de stare civila.
Aceste organe inregistreaza nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea copiilor,
stabilirea paternitatii, schimbarea numelui de familie, prenumelui, modifica, completeaza, rectifica si
anuleaza actele de stare civila, restabilesc actele care s-au pierdut, pastreaza registrele de stare civila si
elibereaza a doua oara ceritificate.
Nu toate evenimentele si actiunele care, in conformitate cu legea, influenteaza regimul juridic al
persoanei se inregistreaza in organele de inregistrare a actelor de stare civila. De exemplu, lipsirea
persoanei de capacitatea de exercitiu din cauza alienatiei mintale sau debilitatii mintale influenteaza asupra
starii ei civile, dar despre acest fapt nu se face inscriere la organele de inregistrare a actelor starii civile.
Pentru dreptul civil, „persoană juridică” este subiectul colectiv de drept,adică un colectiv de oameni
care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile.
12
Persoane juridice autohtone
Persoane juridice straine
Dupa intindere:
Supsidiare
Cu intreg patrimoniu a persoanei juridice
1. Societatea comercială
■ În nume colectiv;
■ În comandită;
■ Societatea cu răspundere limitată;
■ Societatea pe acţiune.
2. Cooperativa
3. Întreprinderea de stat
4. Întreprinderea municipală
1. Asociaţia
■ Obştească;
■ Partide politice;
■ Sindicatul;
■ Patronatul;
■ Asociaţia patronală.
2. Fundaţia
3. Instituţia
■ Instituţia publică
■ Instituţia privată
13
Importanţa identificării îşi evidenţiază valenţele în privinţa capacităţii juridice a persoanei
(naţionalitate, sediu), în privinţa competentei jurisdicţionale (sediu), a soluţionării operative a tuturor
aspectelor legate de încheiere şi executare a actelor juridice.
Prin înființare a persoanei juridice se înțelege procesul legal de creare a subiectului de drept.
1. Crearea directă a persoanelor juridice de către stat prin efectul legii: acest mod de constituire
este prevazut expers de lege pentru anumite persoane juridice. Înscrierea lor într-un registru de
stat certifică începutul activității persoanei juridice și nu dobîndirea personalității juridice
2. Recunoașterea actelor constituitive de către autoritatea publică competentă :astfel, se crează
societățile comerciale, cooperatiste, asociațiile. Organul de stat competent verifică legalitatea
actelor prezentate de fondatorii persoanei juridice, îndeplinirea tuturor formalităților stabilite de
lege, iar în cazul respectării lor are loc înscrierea în registrul de stat , fondatorilor li se
eliberează certificatul de înregistrare.
3. Autorizarea prealabilă de către o autoritate publică a înființării și recunoașterea ulterioară a actelor
constituitive publică : pînă la înregistrarea persoanei juridice, trebuie să se obțină autorizația
organului de stat care supraveghează activitatea într-un anumit domeniu.
Art. 63 alin (1) din Codul civil stabilește că persoanele juridice de drept privat nu pot exista pînă la
înregistrare. Înregistrarea persoanei juridice în R.M. Se face prin act administrativ.
Reorganizarea este defenitită ca o operațiune juridică ce cuprinde cel puțin două persoane juridice și
care produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare a lor.
Este o operațiune juridică prin care 2 sau mai multe persoane juridice își unifică patrimoniul într-o singură
persoană juridică.
Fuziunea prin contopire prin care două sau mai multe persoane juridice se unifică pentru a constitui o
nouă persoană juridică.
Fuziunea prin absorbție prin care o persoană juridică înglobează (absoarbe) una sau mai multe persoane
juridice, care în consecință se dizolvă și este radiată din Registrul de stat.
Dezmembrarea prin divizare o operațiune în care persoana juridică își pierde calitatea de subiect de
drept prin dizolvare și se împarte în două sau mai multe persoane juridice.
Dezmembrarea prin separare este o operațiune juridică în care din componența unei persoane juridice
care nu se dizolvă și nu-și pierde personalitatea juridică se desprind și iau ființă una sau mai multe
persoane juridice.
Persoana juridică înregistrată poate să-și continuie existența sub o altă formă, dacă o astfel de hotărîre este
adoptată de organul suprem cu majoritatea indicată de lege. După cum rezultă din operațiunea de
transformare, nu are loc trecerea drepturilor și obligațiilor de la o persoană la alta, fiindcă persoana
juridică nu dispare, ci își continuă existența intr-o altă formă.
Persoana juridică continuă activitatea cu aceleași drepturi și obligații patrimoniale pe care le avea pînă la
transformare.
Încetarea activității unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea și
lichidarea.
Dizolvarea se reglementează de art. 86-89 din Codul civil și intervine la o anumită dată de la
care persoana juridică nu mai poate contracta prin activitate obișnuită , iar lichidarea (Codul civil,
art. 90-99) este o procedură de durată care se dischide imediat după dizolvare și pe parcursul căreia
se săvîrșesc un șir de operațiuni juridice în vederea terminării tuturor raporturilor juridice și radierii
persoanei juridice din registrul de stat.
Dizolvarea forțată intervine prin act judecătoresc. Dacă în instanță se demonstrează constituirea
viciată a persoanei juridice, insolvabilitatea ei, dacă actul de constituire nu corespunde prevederilor
legii, dacă persoana juridică nu corespunde formei de organizare stabilite de lege, dacă activitatea ei
contravine ordinii publice, dacă există alte condiții, stabilite de lege, care implică dizolvarea , persoana
juridică se va dizolva și va intra în procedura de lichidare.
Potrivit legislației, pentru dizolvarea persoanei juridice de către instanță există două proceduri
distincte: una reglementată de Codul civil și cealaltă de Legea insolvabilității.
Art. 87 din Codul civil stabilește temeiurile de dizolvare a persoanei juridice de către instanța
judecătorească. Instanța dizolvă persoana juridică dacă:
15
● constituirea acesteia este viciată;
Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile, dizolvate și lichidate forțat dacă nu-și
pot onora obligațiile de plată față de creditori sau dacă valoarea activelor lor sun mai mici decît
valoarea pasivelor.
Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute la art. 22 din Legea nr. 632/2001.
În sensul acestui articol, instanța de judecată intentează proces de insolvabilitate dacă persoana juridică se
află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată.
Acțiunea de intentare a insolvabilității o poate face însăși debitorul sau creditorii persoanei juridice
incapabile sa-și onoreze obligațiile.
După îndeplinirea acțiunilor preliminare și pregătirea cauzei pentru judecată, instanța examinează
cererea introductivă și pronunță o hotărîre privind intentarea procesului de insolvabilitate, ori respingerea
cererii, ori lichidarea debitorului.
Intentarea procesului de insolvabilitatea produce un șir de efecte juridice: creanțe neajunse la scadență,
debitorul pierde dreptul de a administra, activitatea organelor de conducere se suspendă, se produc alte
efecte stabilite de lege.
După destribuirea tuturor bunurilor între persoanele îndreptățite, instanța hotărăște incetarea procesului
de insolvabilitate, urmînd ca persoana juridică sa fie radiată din registrul de stat.
Banii sunt o categorie speciala de bunuri, ce constituie instrumentul general al schimbului. Conform
codului civil banii sunt atribuiti categorii de bunuri mobile, corporale, determinate generic, fungibile,
consumptibile. Banii in calitate de bun pot face obiectul atit al drepturilor reale cit si al celor de creante. De
cele mai dese ori banii fac obiectul dreptului de proprietate si a dreptului de uzufruct. Banii sunt categorie
speciala de bunuri ce reprezinta echivalentul general celorlate bunuri. Banii sunt bunuri mobile, corporale,
determinate generic, fungibile si consumtibile.
In afara de bani in circuitul civil se afla si alte documente banesti precum titluriled e valoare. Titlul de
valoare reprezinta un document banesc , ce atesta dreptul patrimonial sau raporturile de imprumut si care
prevede de regula plata baneficiului, in forma de dividente sau procente precum si posibilitatea transmiterii
catre alte persoane a drepturilor financiare si de alta natura nascute din acest drept.
Titlurile de valoare este un document banesc care atesta dreptul patrimonial, drepturi ce nu pot fi realizate
fara prezentarea acestui titlu. Titlurile se emit in forme stabilite de lege, poseda atribute stabilite de lege, se
pot afla in circuitul civil.
Sunt 3 categorii:
T.de valoare la purtator (nu are indicat titularul, drepturile fiind exercitate de posesor),
T.de valoare la ordin (emise la ordinal unui persoane),
T.de valoare nominative (se indica précis persoana care poate sasi foloseasca drepturile).
Din titluri de valoare fac parte:
Actiunea(T.de valoare emis de o societate pe actiuni aratind aprtenenta unei parti din capital
actionarului), Obligatiunea( dreptul posesorului de a primi de la eminent pretul ei nominal si un procent
fix din acest pret).
Cecul (dispozitie scrisa data de eminent, de a plati beneficiarului suma indicata).
18
3. Tranzactia ( reprezinta actul prin care se solutioneaza un litigiu aparut intre partile unui raport
juridic civil)
Ca si bunurile actele juridice civile la fel pot fi clasificate in mai multe categorii, dupa mai multe
criterii de clasificare:
1. Dupa numarul partilor participante
A. Unilaterale ( manifestarea de vointa a unei singure persoane, testamentul, procura)
B. Bilaterale ( cind vointa este manifestata de 2 parti, Contractul de vinzare-cumparare)
C. Multilaterale ( cind sunt implicate 3 sau mai multe persoane, contractul de societate, de activitate
in comun)
2. Dupa scopul urmarit:
A. Cu titlu oneros ( o persoana transmite alte persoane un bun ce are un echivalent economic
in schimbul unui alt bun, contractul de vinzare-cumparare) - comutative si aleatorii
B. Cu titlu gratuit - liberalitati si acte dezinteresate
Tabel
2. De administrare ( sunt actelerin care se urmareste
De dispozitie
Dupa continutul lor:
A. Acte patrimoniale ( ce au un continut economic)
B. Nepatrimoniale (ce nu au continut economic, procura de a reprezenta pe cineva)
Dupa raporturile intre ele:
A. Acte principale ( de sine statatoare)
B. Acte strict personale ( ce nu pot fi incheiate de catre alte persoane, deedxemplu casatoria)
C. Accesorii ( acte ce depind de alte acte juridice si nu au o existenta proprie,d eecxemplu gajul)
Dupa modul de formare:
A. Act consensual ( care se incheie prin simpla manifestare de vointa)
B. Act juridic solemn ( care se incheie numai prin indeplinirea unor anumite formalitati)
C. Act juridic real ( unde se cere transmiterea bunului)
Dupa modalitatea de formare:
A. Incheiate personal
B. Incheiate de sine statator
In legatura cu cauza:
A. Acte cauzele
B. Acte abstracte( ale caror valabilitate nu depinde deedxistenta cauzei, de exemplu donatia)
Dupa modul de executare:
A. Cu executare imediata
B. Cu executare succesiva
19
5. Cauza actului juridic civil
6. Forma actului juridic civil
. Forma- este conditi a actului juridic din cazurile prevazute de lege. Sunt 3 feluri de forme: forma ceruta
p- u valabilitatea actului juridic, pentru probarea actului, opozabilitatea fata de terti(formalitatile ce trebuie
indeplinite in scopul ocrotirii persoanelor care nu au legatura cu contractul). Actele juridite pot avea forma
scrisa, verbala, tacere, scrisa cu autentificare notariala sau inclusa in registru de stat. Nerespectarea tuturor
acostor contitii trage la nulitatea actului juridic.
Nulitatea este o sanctiune care desfiinteaza actul juridic in cazul in care aceste a fost incheiat cu
nerespectarea conditiilor de valabilitate cerute de lege. Nulitatea actelor juridice se incadreaza in 2 mari
categorii. Nulitate absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana
interesata si care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un
raporj juridic nu produce efecte juridice. Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu
nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei
anumite persoane. Alta clasificare: nulitate totala : desfiinteaza actul juridic in intrgime, nulitate partiala
Desfiinteaza dor o parte din efectele actului juridic
Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care
ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite persoane. Aceasta nulitate
poate fi invocate doar de un cerc restrins de persoane, poate fi acoperita prin confirmarea actului si poate fi
invocat doar inautru termenului de prescriptie. Exemple : acte incheiate de persoane cu capacitate restrinsa
de exercitiu, incheiate prin dol, eroare, violenta.
Nulitatea absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si
care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic
nu produce efecte juridice. Daca nulittea este invocate de un tert atunci el trebuie sa dovedeasca interesul
sau in nulitatea actului respective. Nu poate fi acoperita prin confirmare (chiar daca subiectii sunt de accord
cu actul juritic acesta se declara nul-exceptie casatoria, norme din codul familiei). Poate fi invocate oricind
indifferent de timpul care sa scurs. Sunt nule deasemenea actele juridice fictive (care nu produc efecte
juridice), simulatorii (incheat cu intentia de a ascunde ceva-un bun care trebu de confiscat), actele juridical
incheiate de persoane fara capacitate de exercitiu, fara a se respecta forma ceruta de lege, indreptate spre
limitare unei pesoane in capacitatea de folosinta si exercitiu.
Nulitatea acului juridic trebuie deosebite de alte cause similare ca : rezolutiunea (desfiinteaza actul pe
modiv de nerespectare a unei obligatii contractuale avin character retroactiv), Rezilierea (desfiinteaza actul
ca rezultat al nerespectarii unei obligatii, fac effect doar viitor), Revocarea (desfacerea voluntare pentru
viitor a actului juridic de ambele parti), Caducitatea (lipsirea de effect a unui act juridic din motive
independente de vointa partilor), Inopozabilitatea (desfacerea actului juridic in urma nerespectarii
cerintelor de publicitate a actului juridic).
Efectele nulitatii actului juridic civil Efectele nulităţii unui act juridic sunt aceleaşi, indiferent dacă este
vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate relativă, constând în desfiinţarea totala sau partiala actului
juridic şi a raportului juridic creat prin act. Actul juridic poate inceta cu efect retroactiv (efectele produse
de la inceputul efectelor actului sunt anulate si si situatia restabilita), alt efet este restitutia bilaterala
(fiecare parte trebuie sa restituie tot ceea ce aprimi in baza actului sau sa plateasca contravoaloarea
prestatiei), si alte efecte : persoane in a care interes sa declarat nulitatea este obligata sa repare celelaltei
parti prejudiciile aduse.
33. Noţiunea şi importanţa reprezentării.
20
Un act juridic poate fi încheiat personal sau prin reprezentant. Împuternicirile reprezentantului rezultă
din lege, din act juridic sau din împrejurările în care acţionează.
(2) Actul juridic încheiat de o persoană (reprezentant) în numele unei alte persoane (reprezentat)
în limitele împuternicirilor dă naştere, modifică sau stinge drepturile şi obligaţiile civile ale
reprezentatului.
(3) Dacă actul juridic este încheiat în numele unei alte persoane, părţii cu care a contractat
reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a împuternicirilor dacă reprezentatul a creat astfel de
împrejurări în virtutea cărora această parte presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea
împuterniciri.
(4) Dacă la încheierea unui act juridic reprezentantul nu prezintă împuternicirile sale, actul produce
efecte nemijlocit pentru persoana reprezentată doar în cazul în care cealaltă parte trebuia, pornind de
la împrejurările în care s-a încheiat actul, să presupună existenţa reprezentării. Aceeaşi regulă se aplică
şi atunci cînd pentru cealaltă parte persoana contractantului nu are importanţă.
(5) Este interzisă încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui, urmează a fi
încheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin reprezentant este interzisă
expres de lege.
...un procedeu de tehnică-juridică prin care o persoană, numită reprezentant, încheie acte juridice cu
terții în numele și în contul unei alte persoane, numită reprezentat, avînd drept consencință producerea
directă în persoana reprezentantului a efectului actelor juridice.
35. Scopul reprezentării, tipurile raporturilor juridice la reprezentare şi interdicţia de a încheia acte juridice prin reprezentare.
Scopul reprezentarii consta in ...săvîrșirea unor acte juridice de către o persoană în numele și în contul
unei alte persoane în lipsa ei fără ca aceasta din urmă să fie prezentă.
21
36. Clasificarea reprezentării.
Reprezentarea legală,puterea persoanei de a reprezenta o altă persoană rezultă din lege fără a fi
necesară procura.
Reprezentarea de drept public dacă se stabilește între stat și,pe de o parte, și particulari pe de
altă parte.
Reprezentarea perfectă este atunci cînd reprezentantul acționează din numele și contul
reprezentatului,iar reprezentarea imperfectă,atunci cînd reprezentantul lucrează în nume propriu,dar
pe seama reprezentatului(comisionul,consignația).
Reprezentarea voluntară este atunci cînd voința reprezentatului joacă un rol dominant ăn
stabilirea raportului de reprezentare.
Temeiurile apariţiei
Act unilateral din care rezultă împuternucirea este procura emisa în temeiul art.252 din Codul Civil
Act bilateral care dă naștere unor raporturi de reprezentare este contractul.Contracte care țin relații
de reprezentare sunt: contractul de mandat,contractul de agenție comercială.
22
Durata imputernicirilor
Procura
-Împuternicirile există atît cît este valabilă procura,care se eliberează pe termen pe cel mult 3 ani.
-Procura eliberată pentru încheierea unor acte juridice în afara R.M și autentificată notarial este
valabilă pînă la anularea ei de către persoana care a eliberat-o.
38. Procura.
Noțiunea de procură:
Forma procurii:
Procura este un act juridic scris(art.252 alin.(1)).Lipsa unei procuri în formă scrisă lipsește
reprezentatul,reprezentantul și terțul de dreptul de a demonstra prin martori existența
ei(art.211).Procura persoanei fizice și procura persoanei juridice se eliberează în scris sub semnatura
privată,iar în cazul cînd reprezentatul dorește sau legea prevede ,se va întocmi în formă autentică.
Prin exercitarea drepturilor subiective civile se intelge realizarea de catre titularul dreptului subiectiv
civil, a continutului acestui drept.
Exercitarea drepturilor subiective civile poate fi efectuata prin mijloace ce corespund comportamentului
ales de subiect, aceste mijloace sunt de 2 tipuri:
A. Reale
B. Juridice
Prin mijloace reale de exercitare a drepturilor intelegem actiunile ( concrete) ce sunt savirsite de subiect,
dar nu imbraca forma actului juridic.
Mijloacele juridice sunt cele care imbraca forma actelor juridice civile.
Executarea obligatiilor civile este corelativa cu exercitarea dreptului de o alta persoana.
25
Principiile de exercitare a drepturilor subiective civile:
1. Idei necesare exercitarii in general a drepturilor. Avem 3 principii dee xercitare a drepturilor :
1. Principiul legalitatii garantat de art. 9 alin. 1, om baza caruia persoanele trebuies a-si exercite
drepturile in stricta corespundere cu prevederile legii.
2. Principiul respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri, in exercitarea drepturilor si executarea
obligatiilor.
3. Principiul bunei credinte de exercitare a drepturilor.
Drepturile trebuie exercitate in limite firesti, adica cele stabilite de legi. Regula generala la exercitarea
drepturilor civile este ca aceasta exercitare sa nu prejudicieze, sa nu incalce, dreptul altor persoane.
Prin abuz de drept, intelegem fapta ilicita de exercitare a drepturilor subiective, contrar scopului lor social
economic, a legii sau altor reguli de convietuire sociala. Abuzul de drept are diferite forme evidentiiundu-
se 2 esentiale:
1. Exercitarea unui drept subiectiv exclusiv in scopul pagubirii unei alte persoane. ( shicanare)
2. Abuzul prin care nu se urmareste scopul de a prejudicia o alta persoana, dar care in mod
obiectiv prejudiciaza dreptul altei persoane.
Drepturile civile pot fi aparate prin 2 cele mai importante mijloace: prin actiunea in justitie, care nu
trebuie limitata nici intrun mod, si pe cale administrativa, dar numai in cazurile expres prevazute
de lege.
Mijloacele de aparare a drepturilor civile, sunt prevazute in art. 11 din codul civil.
Functiile patrimoniului
1. Explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal .
2. Explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal si cu titlu particular.
3. Constituie gajul general al creditorilor chirografari.
Posesiunea - dobindirea prin exercitarea voita a stapinirii de fapt a bunului. Posesiunea se dobindeste
atit in baza unor acte juridice cit si in baza unor acte materiale in urma carora persoana devine
posesorul bunului. Posesiunea se dobindeste prin asa acte : calcarea, ingradirea, punerea de semne,
cultivarea imobilului.
Pierderea posesiunii este reglementata in art 314 prin 2 cai:
1. Prin vointa posesorului - posesorul transfera voluntar bunul, posesorul abandoneaza bunul.
2. Contrar vointei posesorului in cazul disparitiei bunului.
Prin Dreptul de proprietate definim acel drept subiectiv ce confera titularului dreptul de exercitare in
putere proprie si in interes propriu a atributelor de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunurilor
sale in limitele stabilite de lege.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:
1. Caracterul absolut, ce semnifica faptul ca este opozabil tertilor, ceea ce inseamna ca ultimii,
Sunt obligati sa nu faca nimic de natura sa-l incalce.
2. Caracterul exclusiv, conform caruia proprietarul poseda deplinele drepturi asupra bunului sau.
3. Caracterul perpetuu, conform caruia dreptul de proprietate nu este limitat in timp, existind atita cit
exista bunul.
28
Analizind calitatile ce trebuie sa le detina obiectele dreptului de proprietate, putem afirma ca in ceasta
calitate pot fi toate ce pot insusi calitatea de marfa, ca rezultat al muncii omului.
Proprietatea fiind unica poate apartine diferitor subiecte, precum particularilor, persoanelor fizice si
juridice, statului, si unitatilor administrativ teritoriale. Dib aceste considerente art. 9 din constitutie
reglementeaza 2 tipuri de proprietate, cea publica si cea privata. Trebuie sa analizam regimul juridic al
bunurilor din domeniul public si cel din domeniul privat:
1. Domeniul privat, in corespundere cu art. 296 din codul civil, in calitate de bunuri ale domeniului privat
sunt bunurile asupra carora titularii exercita dreptul de proprietate in mod exclusiv si perpetuu. Aceste
bunuri reprezinta 3 caractere juridice:
A. Caracterul alienabil, adica le pot fi obiect a, oricarui act juridic civil, cu exceptiile prevazute de lege,
arme sau alte bunuri care sunt restrinse incdirculatia civila.
B. Caracterul prescriptibil, conform caruia titularii pot sa isi apere dreptul incalcat prin inaintarea
unei actiuni in instanta in termenul stabilit de lege.
C. Caracterul sesizabil conform caruia aceste bunuri pot fi urmaritedde catre creditori.
2. Domeniul public, sunt bunurile incluse prin lege in aceasta categorie, sau atunci cind prin natura lor
sunt de uz sau de interes public. Art. 296.
Notiunea si categoriile modalitatilor dreptului de proprietate: definim ca situatii cind 2 sau mai multe
subiecte detin dreptul de proprietate asupra aceluiasi bun, sau dreptul de proprietate, se afla in
situatie de incertitudine temporara.
Se disting 3 categorii a mod,aitatikor dreptului de proprietate:
1. Proprietatea comuna
2. Proprietatea anulabila
3. Proprietatea rezolubila
Proprietatea anulabila este foarte apropiata de cea rezolubila avind in vedere incertitudinea dreptului de
proprietate ce poate fi desfiintat oricind. Proprietatile anulabile sunt acelea care sunt detinute prin acte
ce pot fi lovite de nulitate relativa. Precum prin viciere consimtamintului. Art. 224, nerespectarea
conditiilor privind capacitatea sau discernamintul. Incalcarea limitelor imputernicirilor. Art. 226., prin
leziune art. 230 si altele.
Prin rezolutiune se considera caarctul este incheiat prin conditie rezolutorie, daca realizarea conditiei
atrage desfiintarea actului juridic si restabilirea situatiei existente pina la incheierea lui. De exemplu
donatia incheiata in stare de nevoie.
Dreptul de proprietate comuna, este acea proprietate juridica a dreptului de proprietate care se
caracterizeaza prin faptul ca toate prerogativelesau atributele dreptului acesta apartin impreuna si
concomitent mai mult persoane. In calitate de obiecte pot fi atit bunuri mobile cit si cele imobile.
Dreptuld e proprietate comuna se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. Titulari ai dreptului de proprietate comuna sun cel putin 2 persoane
2. Intinderea dreptului fiecarui titular este precis delimitata sub forma de cote parti
29
3. Bunul ce constituie obiectul dreptului de proprietate comuna nu este divizat in materialitatea sa.
Temei de aparitie a unei proprietati comune, poate servi atit legea cit si actul juridic.
Codul civil cunoaste 2 forme a proprietatii comune:
1. Proprietate comuna pe cote parti, cind sunt stabilite cotele parti.
2. Proprietate comuna in devalmasie,cind nu sunt stabilite cotele parti.
Dreptul de proprietate pe cote parti este acel drept de proprietate care apartine la 2 sau mai multe
persoane, exprimate in cote ideale asupra unui bun nefractionat in materialitatea sa.
Codul civil divizeaza proprietatea comuna pe cote parti in obisnuita sau temporara si fortata sau
perpetua. Cea mai raspundita este cea obisnuita sau temporara. Obiecte ale dreptului de proprietate
comuna pe cote parti a cetatenilor pot fi orice bun cu exceptia celor care conform legii nu pot fi in
proprietatea acestora. Case, obiecte, etc..
Drept de proprietate in devalmasie este acel drept de proprietate ce apartine a doua sau mai multa
persoane, asupra bunului ce le tin in proprietate. Acestea ramin nefractionate in materialitatea lor, de
30
asemenea nefiind determinata nici cota parte ideala din dreptul de proprietate. Devalmasia tine de
anumite relatii existente intre titularii dreptului, in primul rind relatiile de familie.
Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate in doctrina juridica sunt actiunile prin care proprietarul
tinde sa inlature atingerile care sunt aduse dreptului sau si sa asigure exercitarea lui in conditii
normale.
1. Mijloacele reale - urmaresc restabilirea dreptului de posesiune, de folosinta sid e dispozitie. Aici
fac partedoua actiuni si anume, actiunea in revendicare, actiunea negatorie si actiunea confesorie.
2. Mijloace obligationale - cind dintre proprietar si tert exista raporturi obligationale. De
exemplu actiunea privind repararea prejudiciului cauzat proprietarului.
3. Mijloace prevazute de unele institutii ale dreptului civil, cum ar fi dreptul de proprietate aparat
in cazul aparitiei persoanei declarate disparute fara urma sau declarata moarta.
4. Mijloace prevazute de lege care au ca scop protejarea dreptului de proprietate de stingerea lui.
Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lîngă respectarea drepturilor şi
obligaţiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun
imobil de unde se pot produce influenţe reciproce.
) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influenţa pe care o exercită asupra
bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibraţia sau o altă influenţă
similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă
nesemnificativ dreptul acestuia.
Proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se
poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său.
Dacă construcţia sau instalaţia a fost ridicată respectîndu-se distanţa de la hotar stabilită de lege,
demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în cazul în care afectarea inadmisibilă
s-a produs în mod evident.
Dacă există pericolul prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere
vecinului să ia măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol.
Acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul
proprietarului.
Fructele căzute din pomi sau arbuşti pe terenul vecin se consideră fructe de pe acel teren.
Proprietarul terenului poate să taie şi să-şi oprească rădăcinile de arbori şi de arbuşti care au pătruns la el de
pe terenul vecin. Aceeaşi regulă se aplică şi ramurilor de arbori şi de arbuşti ce atîrnă de pe terenul vecin.
(2) Dreptul prevăzut la alin.(1) nu se acordă proprietarului în cazul în care rădăcinile şi ramurile nu
împiedică folosirea terenului său.
Orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea
unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă,
conform obiceiului locului, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.
32
(2) Arborii, cu excepţia celor mai mici de doi metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii, trebuie sădiţi la
distanţa stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică
de 2 metri de linia de hotar.
64. Conţinutul dreptului de vecinătate
Actiunea in revendicare
Actiunea in justitie aflata la indemina proprietarului bunului impotriva posesorului sau impotriva altei
persoane care detine bunul respectiv, fara drept.
Particularitati:
Este imprescriptibila, adica nu poate fi introdusa oricind;
Poate introduce actiunea in revendicare numai titularului dreptului de proprietate;
Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;
33
Proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietar si
restituirea lucrului;
Actiune negatorie
Actiunea in justitite aflata la indemina proprietarului bunului impotriva persoanei ( piritului) ce pretinde
ca are un drept real ( uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea
sa, obligindu-l sa inceteze exercitarea lui nelegitima.
Particularitati:
Este imprescriptibila, adica poate fi introdusa oricind;
Poate introduce actiunea negatorie numai titularul dreptului de proprietate;
Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;
Actiunea confesorie
Actiunea in justitie aflata la indemina unei persoane ce pretinde ca are un drept real (uzufruct,
uz, abilitate, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea altei persoane
( piritului), obligindu-l sa permita exercitarea lui nelegitima.
Particularitati:
Nu este reglementata expres in codul civil;
Se introduce impotriva titularului dreptului de proprietate( pirit);
Se introduce de persoana ce pretinde ca este titularului unui drept real asupra bunului altuia ( reclamat);
Protejeaza drepturile reale ( uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie);
Dreptuld e uzufruct este dreptul unei persoane ( uzufructuar) de a folosi pentru o perioada determinata
sau determinabila bunul unei alte peraoane ( nudul proprietar) si de a culege fructele bunului, intocmai
ca proprietarul, cu indatorirea de a-i conserva substanta.
Dobindirea: prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de
carte funiciara fiind aplicabile.
Obiectul: orice bunuri mobile si imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o
universalitate de fapt ori o cota- parte din aceasta.
Apararea: printr-o actiune confesorie. Termenul stabilit de lege sau actul juridic:
- in favoarea unei persoane fizice - cel mult viager; ( pe viata)
- in favoarea unei persoane juridice - cel mult 30 de ani;
Dreptul de servitute
Reglementare: Art. 428-442 CC
Dreptul de servitute este sarcina care greveaza un imobil ( terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea
imobilului unui alt proprietar ( teren dominant).
Dobindirea: numai in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune ( cu exceptia celor neaparente si
negative);
Obiectul: sarcina impusa asupra unui fond ( teren) pentru utilitatea unui alt fond invecinat, care apartine
unui alt proprietar;
Clasificarea:
Aparente - se cunosc prin semne exterioare ( carare,canal, apeduct);
34
Neaparente - nu se atesta prin semne ( interzicerea de a contrui un zid);
Continue- al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesara fapta omului ( scurgerea
apelor de ploaie, apeductul);
Necontinue - pentru a caror existenta este necesara fapta omului ( de trecere,dce a lua apa din
lac); Pozitive - ce indreotatesc pe proprietarul terenului dominant sa faca in mod direct anumite
acte de folosinta pe terenul aservit ( sa treaca singur sau cu mijloace de transport);
Negative - ce impun proprietarului terenului aservit anumite restrictii in exercitiul dreptului sau de
proprietate ( de a nu construi pe terenul ce-i aoartine careva cladiri mai inalte decit inaltimea stipulata
sau mai aproape de o anumita distanta);
Foma actului: numai autentica;
Stingerea servitutii:
1. Consolidare ( ambele terenuri ajung sa aiba acelasi proprietar)
2. Renuntarea proprietarului terenului dominant;
3. Expirarea termenului;
4. Rascumpararea;
5. Imposibilitatea de exercitare;
6. Neuz pentru o perioada de 10 ani;
7. Disparitie a oricarei utilitati a lor;
8. Expropriere a terenului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat
bunul expropriat;
Dreptul de superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia in vedere edificarii si
exploatarii unei constructii, deasupra si sub acest teren sau a exploatarii unei constructii existente;
Dobindirea: prin act juridic ( act unilateral, precum testamentul), precum si prin uzucapiune sau prin alt
mod prevazut de lege.
Obiectul: suprafata de teren pe care urmeaza sa se contruiasca si cea necesara exploatarii constructiei
sau suprafata de teren aferenta si cea necesara exploatarii constructiei sau suprafata de teren aferenta si
cea necesara exploatarii constructiei edificate;
Stingera dreptului :
- la expirarea dreptului;
- prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane;
- in alte cazuri prevazute de lege;
Efectele stingerii dreptului: constructia aflata pe teren se transmite de drept proprietarului acestuia.
35