Sunteți pe pagina 1din 31

1. Definiia i obiectul dreptului civil.

Dreptul civil este acea ramur de dilrept care reglementeaz raporturi juridice, patrimoniale i
nepatrimoniale, n care prile figureaz ca subiecte egale n drepturi. Obiectul de reglementare a dreptului
C sun relatiile socile reglementate de normele acestui drept (patrimoniale si nepatrimoniale). Metoda de
reglementare totalitatea de mijloace folosite de stat pentru a reglementa anumite categorii de rel sociale.
Specifica si generala este metoda egalitatii juridice a partilor; in raportul juridic civil, o parte nu este
subordonata celeilalte, ci ele sunt pe picior de egalitate.
2. Rolul i funciile dreptului civil.

3. Principiile dreptului civil.


se intelege ineile in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza
activitati juridice.
P.inviolabilitati proprietetii- dr. La proprietate sunt garantate de stat si nimeni nu poate expropriat decit
in cazurile prevazute in lege.
P.libertatii conractuale-Subiectele raporturilor civil pot sai aleaga singuri persoanele cu care sa incheie
acte juridice sis a negocieza condiitiile contractuale.
P.inadmisibilitati imixtiunii in afacerile private statul si organelle lui nu pot sa intervina in afacerile
private decit doar in cazurile prevazute de lege.
P.egalitatii in fata legii raporturile de drept se bazaeza pe egalitatea participantilor.
P.exercitarii cu buna credinta a drepturilor persoanele care participa la raporturile juridice trebuie sasi
exercite drepturile si obligatiile cu buna credinta.
4. Izvoarele dreptului civil.
Expresia izvor de drept este primitoare de doua sensuri ori intelesuri, intr-un prim sens, sens material,
prin izvor de drept civil intelegem conditiile materiale de existenta ce genereaza normele acestei ramuri, iar
in cel de-al doilea sens, formal, juridica, expresia de izvor de drept civil desemneaza forma de exprimare
specifica normelor de drept civil. Izvorele dr.civil sunt: costitutia legea suprema, Actele normative
internationale, legile interne, ordonantele guvernului, decretele presedintele, practica judiciara, doctrina,
uzanta(cutuma-obicei juridic acceptata de legislatie)
5. Aplicarea legii civile n timp, n spaiu i asupra persoanelor.
legea civila are efecte juridice aita timp cit ea se afla in vigoare. Momentul intrrii n vigoare l poate
reprezenta: momentul publicrii legii n M. Of.;
o alt dat ulterioar menionat n textul legii. Momentul ieirii din vigoare poate fi marcat prin:- intrarea
n vigoare a unei legi civile noi care reglementeaz acelai relaii sociale ;- abrogarea expres sau tacit
(poate fi total sau parial) ;- ajungerea la termen a legii civile;- ncetarea condiiilor care au determinat
adoptarea legii excepionale; Principiul neretroactivitatii legii civile este regula potrivit careia o lege civila
se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea ei, iar nu situatiilor anterioare, trecute.
Retroactivitatea legii civile noi inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare adoptarii ei
si isi poate gasi aplicarea numai daca este consacrat expres in noua lege.Ultraactivitatea legii civile vechi
inseamna aplicarea, inca un timp oarecare a legii vechi, desi a intrat in vigoare legea noua, la unele situatii
determinate, precizate in legea noua.Aplicarea legii civile in spatiu, trebuie sa tinem seama de doua
1

aaspecte ale problemei: unul intern, care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de drept
civil dintrun stat,pe teritoriul statului sau; unul international care vizeaza ipoteza raporturilor civile cu un
element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii contractului,).Aspectul intern
al aplicarii legii civile in spatiu: actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica
pe intregul teritoriu al tarii, iar reglementarile civile ce emana de la un organ de stat local,se aplica doar pe
teritoriul respectivei unitati administrativ-teritoriale. Exceptii- imunitatea diplomatica,
6. Interpretarea legii civile.
Pentru ca normele civile sa fie aplicate corect este necesar sa fie intele exact sensul lor. Intelegerea corecta
a sensului normei civile se face cu ajutorul interpretarii lor, care constituie o faza a procesului de aplicare a
acestora. In lit de specialit au fost expuse mai multe definitii ale interpretarii normei civile. O opinie ar fi:
interpretarea presupune determinarea continutului si a intinderii de aplicatie a normei j a intelesului ei
exact. Def legala a interpretarii legii civile o intilnim in art 42 alin 1 a CC in conformitate cu care
interpretarea actelor legisl repr un sistem de operatiuni logice prin care se explica sensul exact si complet
al dispozitiilor normative. Observam ca atit in definitiile doctrinare cit si in cea legala se mentioneaza ca
interpretarea legii civile urmareste sa explice sensul exact al normelor civile. Intelegerea exacta a sensului
normei civile se impune atunci cind norma civila , formulata concis aparent poate avea mai multe sensuri,
precum atunci cind noile relatii din societate nu pot fi incadrate in cuprinsul normei cae a fost adoptata cu
mult inainte. Se mai sustine ca interpretarea legii este necesara si atunci cind termenii folositi de legiuitor
sint omogeni sau cind sensul exact al dispozitiei normative nu reiese cu claritate, fiecare norma juridica
generala trebuie aplicata unui caz particular tipic.

7. Noiunea i caracterele raportului juridic civil.


Raportul juridic intemeiat de natura sa, sa este o relatie sociala reglementata de norma jurid. Cu alte
cuvinte relatia nu poate devein raport juridic fara existenta unei norme juridice care sa o reglementeze
deoare exista relatii sociale cum ar fi cele de preietenie de colaboarare etc. care tin de domeniul moralii si
nu sunt reglementate de norme juridice. Raportul juridic asa dar este o categorie speciala de relatii care
apar si se dezvolata pe baza normei juridice.
2.
Subiectele sau prile raportului juridic civil sunt persoanele fizice i persoanele juridice, titularii de
drepturi i obligaii civile.
Coninutul raportului juridic civil reprezint totalitatea drepturilor subiective i a obligaiilor civile pe care
le au prile.
Obiectul raportului juridic civil const n aciunile ori inaciunile spre care sunt ndreptate prile ori pe
care acestea trebuie s le respecte Cu alte cuvinte, pbiectul_raportului juridic civil este conduita pe care o
pot avea ori trebuie s o aib prile.
8. Structura raportului juridic civil.
9. Subiectele raportului juridic civil. Pluralitatea, determinarea i schimbarea subiectelor
raportului juridic civil.
10. Capacitatea civil a subiectelor raportului juridic civil.
a. Capacitatea de folosin;
b. Capacitatea de exerciiu.
11. Coninutul i obiectul raportului juridic civil.
12. Clasificarea raporturilor juridice civile.
13. Capacitatea de folosin a persoanei fizice.
Articolul 18. Capacitatea de folosin a persoanei fizice
(1) Capacitatea de a avea drepturi i obligaii civile (capacitatea de folosin) se recunoate n egal
2

msur tuturor persoanelor fizice.


(2) Capacitatea de folosin a persoanei fizice apare n momentul naterii i nceteaz o dat cu
moartea.
(3) Dreptul la motenire a persoanei fizice apare la concepiune dac se nate vie.
14. Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice.
Articolul 19. Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice
Capacitate de exerciiu este aptitudinea persoanei de a dobndi prin fapta proprie i de a exercita
drepturi civile, de a-i asuma personal obligaii civile i de a le executa.
Articolul 20. Capacitatea deplin de exerciiu a persoanei
fizice
(1) Capacitatea deplin de exerciiu ncepe la data cnd persoana fizic devine major, adic la
mplinirea vrstei de 18 ani.
(2) Minorul dobndete prin cstorie capacitate deplin de exerciiu. Desfacerea cstoriei nu
afecteaz capacitatea deplin de exerciiu a minorului. n cazul declarrii nulitii cstoriei, instana de
judecat l poate lipsi pe soul minor de capacitatea deplin de exerciiu din momentul stabilit de ea.
(3) Minorul care a atins vrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avnd capacitate de exerciiu deplin
dac lucreaz n baza unui contract de munc sau, cu acordul prinilor, adoptatorilor sau curatorului,
practic activitate de ntreprinztor. Atribuirea capacitii depline de exerciiu unui minor (emancipare)
se efectueaz prin hotrre a autoritii tutelare, cu acordul ambilor prini, adoptatorilor sau curatorului,
iar n lipsa unui astfel de acord, prin hotrre judectoreasc.
Articolul 21. Capacitatea de exerciiu a minorului care a
mplinit vrsta de 14 ani
(1) Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani ncheie acte juridice cu ncuviinarea prinilor,
adoptatorilor sau a curatorului, iar n cazurile prevzute de lege, i cu ncuviinarea autoritii tutelare.
(2) Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani are dreptul fr consimmntul prinilor, adoptatorilor
sau al curatorului:
a) s dispun de salariu, burs sau de alte venituri rezultate din activiti proprii;
b) s exercite dreptul de autor asupra unei lucrri tiinifice, literare sau de art, asupra unei invenii
sau unui alt rezultat al activitii intelectuale aprate de lege;
c) s fac depuneri n instituiile financiare i s dispun de aceste depuneri n conformitate cu legea;
d) s ncheie actele juridice prevzute la art.22 alin.(2).
(3) Din motive ntemeiate minorul poate fi limitat de instana de judecat, la cererea prinilor,
adoptatorilor sau a curatorului ori a autoritii tutelare, n drepturile prevzute la alin.(2) lit.a) i b).
(4) Minorul care a mplinit vrsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativ.
Articolul 22. Capacitatea de exerciiu a minorului care nu
a mplinit vrsta de 14 ani
(1) Toate actele juridice pentru i n numele minorului pn la mplinirea vrstei de 14 ani pot fi
ncheiate doar de prini, adoptatori sau tutore, n condiiile prevzute de lege.
(2) Minorul n vrst de la 7 la 14 ani este n drept s ncheie de sine stttor:
a) acte juridice curente de mic valoare care se execut la momentul ncheierii lor;
b) acte juridice de obinere gratuit a unor beneficii care nu necesit autentificare notarial sau
nregistrarea de stat a drepturilor aprute n temeiul lor;
c) acte de conservare.
Articolul 23. Inadmisibilitatea lipsirii i limitrii capacitii
de folosin i de exerciiu
(1) Capacitatea civil este recunoscut n msur egal tuturor persoanelor, indiferent de ras,
naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen politic, avere, origine social, grad
de cultur sau de alte criterii similare.
3

(2) Persoana fizic nu poate fi lipsit de capacitate de folosin.


(3) Nimeni nu poate fi limitat n capacitate de folosin i n capacitate de exerciiu dect n cazul i n
modul prevzut de lege.
(4) Renunarea total sau parial a unei persoane fizice la capacitatea de folosin sau la capacitatea
de exerciiu, alte acte juridice ndreptate spre limitarea persoanei n capacitatea de folosin sau de
exerciiu snt nule.
Articolul 24. Declararea incapacitii persoanei fizice
(1) Persoana care n urma unei tulburri psihice (boli mintale sau deficiene mintale) nu poate
contientiza sau dirija aciunile sale poate fi declarat de ctre instana de judecat ca incapabil. Asupra
ei se instituie tutela.
(2) Actele juridice n numele persoanei fizice declarate incapabile se ncheie de ctre tutore.
(3) Dac temeiurile n care persoana fizic a fost declarat incapabil au disprut, instana de judecat
o declar ca fiind capabil. n baza hotrrii judectoreti, tutela asupra persoanei se anuleaz.
Articolul 25. Limitarea persoanei fizice n capacitatea de
exerciiu
(1) Persoana care, n urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri i de alte
substane psihotrope, nrutete starea material a familiei sale poate fi limitat de ctre instana de
judecat n capacitatea de exerciiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela.
(2) Persoana indicat la alin.(1) are dreptul s ncheie acte juridice cu privire la dispunerea de
patrimoniu, s primeasc i s dispun de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul
curatorului.
(3) Dac au disprut temeiurile n care persoana fizic a fost limitat n capacitatea de exerciiu,
instana de judecat anuleaz limitarea. n baza hotrrii judectoreti, curatela asupra ei se anuleaz.
15. Numele, domiciliul i reedina persoanei fizice.
Articolul 28. Numele persoanei fizice
(1) Orice persoan fizic are dreptul la numele stabilit sau dobndit potrivit legii.
(2) Numele cuprinde numele de familie i prenumele, iar n cazul prevzut de lege, i patronimicul.
(3) Numele de familie se dobndete prin efectul filiaiei i se modific prin efectul schimbrii strii
civile, n condiiile prevzute de lege.
(4) Prenumele se stabilete la data nregistrrii naterii, n baza declaraiei de natere.
Articolul 29. Utilizarea numelui
(1) Orice persoan are dreptul la respectul numelui su.
(2) Persoana fizic dobndete i exercit drepturile i execut obligaiile n numele su.
(3) Cel care utilizeaz numele altuia este rspunztor de toate confuziile sau prejudiciile care rezult.
Att titularul numelui, ct i soul sau rudele lui apropiate pot s se opun acestei utilizri i s cear
repararea prejudiciului.
(4) Persoana fizic este obligat s ia msuri pentru avizarea debitorilor i creditorilor si despre
schimbarea numelui i poart rspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaii.
Articolul 30. Domiciliul i reedina
(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta i are locuina statornic sau principal. Se
consider c persoana i pstreaz domiciliul atta timp ct nu i-a stabilit un altul.
(2) Reedina persoanei fizice este locul unde i are locuina temporar sau secundar.
(3) Persoana al crei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consider domiciliat la locul
reedinei sale.
(4) n lips de reedin, persoana este considerat c domiciliaz la locul unde se gsete, iar dac
acesta nu se cunoate, la locul ultimului domiciliu.
Articolul 31. Domiciliul minorului i al persoanei lipsite
de capacitate de exerciiu
4

(1) Domiciliul minorului n vrst de pn la 14 ani este la prinii si sau la acel printe la care
locuiete permanent.
(2) Domiciliul minorului dat n plasament de instana de judecat unui ter rmne la prinii si. n
cazul n care acetia au domicilii separate i nu se neleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul,
asupra acestuia decide instana de judecat.
(3) Instana de judecat poate, n mod excepional, avnd n vedere interesul suprem al minorului, s-i
stabileasc domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de ncredere, cu consimmntul acestora,
ori la o instituie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, n cazul n care numai unul din prini l reprezint ori n cazul n care se
afl sub tutel, este la reprezentantul legal.
(5) Domiciliul minorului aflat n dificultate, n cazurile prevzute prin lege, se afl la familia sau la
persoanele crora le-a fost dat n plasament ori ncredinat.
(6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciiu este la reprezentantul ei legal.
16. Temeiurile, modul i efectele declarrii persoanei fizice disprute fr veste. Efectele apariiei
persoanei fizice disprute fr veste.
Absenta indelungata a persoanei fizice de la locul de trai, daca nu este cunoscut locul aflarii ei, preocupa
organizatiile si persoanele cu care s-a aflat in diferite raporturi juridice. De exemplu, daca persoana fizica
este debitor, creditorii ei sint lipsiti de posibilitatea de a-i cere executarea obligatiei. Persoanele inapte
pentru munca intretinute de persoana disparuta nu mai primesc mijloace de intretinere si nici nu pot solicita
pensie fiindca se considera ca au intretinator. Pe de alta parte, in cazul absentei indelungate a persoanei
fizice se pot cauza daune bunurilor ei lasate fara supraveghere.
Pentru inlaturarea acestor instabilitati juridice, legate de absenta indelungata a persoanei fizice, pentru
inlaturarea consecintelor negative, indicate mai sus, legea prevede stabilirea unui statut special si anume
declararea persoanei disparute fara veste.
Declararea persoanei disparute fara veste este o institutie a dreptului civil, prin care, prin hotarire
judecatoreasca, se stabileste un fapt juridic complex de absenta a persoanei fizice de la domiciliul sau
statornic ( sau principal) in cazul imposibilitatii stabilirii locului ei.
Temeiurile declararii persoanei fizice disparute fara veste sunt indicate in Codul Civil la art. 49 alin. 1,
care prevede ca persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste, daca lipseste de la domiciliul si a
trecut cel putin un an din ziua primirii ultimelor stiri despre locul aflarii ei.
Pentru declararea persoanei fizice disparute fara veste este necesara survenirea faptului juridic complex:
lipsa la domiciliu a stirilor despre locul aflarii ei;
absenta stirilor ( de cel putin un an)
imposibilitatea constatarii din aceste stiri, pe toate caile posibile, a locului de aflare a persoanei.
Nu orice absenta de la domiciliu insa va servi drept temei pentru declararea disparitiei. Pentru ca instanta
judecatoreasca sa adopte o hotarire de declarare a disparitiei, trebuie intrunite cele trei conditii de mai sus.
Modul de declarare a disparitiei.
Disparitia se declara de instanta de judecata la cererea persoanei interesate (art. 49 alin. 1 ). Instanta
judecatoreasca este unicul organ competetnt sa decida asupra declararii disparitiei.
Declararea disparitiei fara veste se face conform prevederilor capitolului 27 din Codul de procedura civila.
Dreptul de a inainta o asemenea cerere o are orice persoana cointeresata, de regula: sotul, parintii, copii,
creditorii disparutului. Cererea privind declararea persoanei disparuta se depune in instanta judecatoreasca
dupa expirarea a cel putin un an din momentul primirii ultimilor stiri despre cel disparut.
Momentul primirii ultimelor stiri se poate dovedi prin diferite probe, ca de exemplu, ultima scrisoare de
la cel disparut, precum si prin alte mijloace, inclusiv prin depozitii ale martorilor.
In cererea de declararea a disparitiei trebuie sa fie expus scopul declararii, precum si imprejurarile care ar
confirma disparitia persoanei fizice.
5

Instanta de judecata poate declara ca persoana este disparuta doar daca se constata ca este imposibil de
aflat locul disparutului, de aceea judecatorul, in cadrul pregatirii pricinii spre examinare va stabili cercul de
persoane care pot furniza informatii despre persoana disparuta. Astfel de persoane pot fi rudele, prietenii,
colegii de serviciu, organele de politie, organele de exploatare a spatiului locativ, etc.
Efectele declararii disparitiei.
Hotarirea instantei judecatoresti de declarare a disparitiei produce efecte juridice doar la domiciliu
disparutului si nu influenteaza asupra capacitatii juridice a persoanei la locul aflarii ei. Toate actele
incheiate de persoana declarata disparuta, daca corespund cerintelor legii, sunt valabile, hotarirea
judecatoreasca de declarare a disparitiei neinfluentind asupra valabilitatii lor.
Unele efecte ale declararii disparitiei se desprind din Codul Civil art. 50. In primul rind, faptul ca, daca este
necesara administrarea permanenta a bunurilor disparutului, instanta judecatoreasca numeste un
administrator. La cererea persoanei interesate, instanta poate numi un administrator si inainte de expirarea
unui an din ziua primirii ultimilor stiri despre locul aflarii persoanei disparute. Cu acest administrator,
autoritatea tutelara va incheia un contract de administrare fiduciara. Administratorul fiduciar va intretine,
din contul bunurilor disparutului, persoanele care se aflau la intretinerea acestuia. Tot din acele bunuri se
sting disparutului catre creditori.
Persoanele intretinute de cel declarat disparut fara veste obtin dreptul de a primi pensie in cazul pierderii
intretinatorului. Pensia, si marimea ei, se stabileste in conformitatea cu legislatia asigurarilor sociale.
Contractul de mandat, parte la care a fost persoana disparuta fara veste, inceteaza. Declararea persoanei
fizice disparute fara veste serveste drept temei si pentru incetarea valabilitatii procurii.
Conform art. 36 din Codul familiei, in cazul declararii disparitiei unuia dintre soti, casatoria se poate
desface pe cale simplificata, si anume la organul de inregistrare a actelor de stare civila, la cererea celuilalt
sot.
Efectele aparitiei persoanei declarate disparute fara veste.
Principalele efecte ale aparitiei persoanei declaate disparuta fara veste sunt consemnate la art. 51 din Codul
Civil. Daca persoana declarata disparuta fara veste apare sau daca parvin stiri despre locul unde se afla,
instanta de judecata la cererea persoanei interesate anuleaza hotarirea de declarare a disparitiei, si
desfiinteaza, dupa caz, administrarea fiduciara a patrimoniului celui disparut. Daca administrarea fiduciara
a fost desfiintata, administratorul fiduciar urmeaza sa faca o dare de seama privind administrarea bunurilor.
El va fi tinut la repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzatoare a patrimoniului celui
disparut.
17. Temeiurile, modul i efectele declarrii decedate a persoanei fizice. Efectele apariiei persoanei
fizice declarate decedate.
Dupa cum s-a mentionat, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza o data cu moartea sau cu
declararea mortii ei. Evident, moartea si declararea mortii sunt doua lucruri diferite. Declararea mortii se
face in cazul in care moartea nu poate fi constatata fizic din motiv ca lipseste cadavrul ori ca acesta nu
poate fi identificat.
Conform art. 52 din Codul Civil, persoana fizica poate fi declarata decedata pe cale judecatoreasca. Temei
pentru declararea persoanei decedate poate servi:
lipsa ei de la domiciliu sau in decursul a 3 ani;
lipsa in decursul a 6 luni a stirilor despre ea daca a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o
primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui anumit accident;
militarul sau o alta persoana, disparuti fara veste in legatura cu actiuni militare, pot fi declarati morti
pe cale judecatoreasca numai daca au trecut doi ani din ziua incetarii actiunilor militare.
In aceste 3 cazuri este necesar sa fie intreprinse toate masurile pentru aflarea locului unde se gaseste
persoana, dar care nu au dat nici un rezultat si nu se stie daca ea este vie sau moarta.
Termenul de sase luni pentru declararea mortii se aplica, dupa cum se indica in lege, daca persoana a
disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a
6

murit in urma unui accident. De exemplu, daca se stie ca persoana a fost pasager ori membru al echipajului
aeronavei care a suferit catastrofa pentru declararea mortiii ei trebuie sa treaca 6 luni, fiindca in acest caz
probabilitatea mortii este foarte mare. Dar judecata, in acest caz, nu constata moartea persoanei, ci o
declara moarta in baza prezumtiei producerii mortii in timpul catastrofei.
Declararea persoanei decedata se efectueaza conform prevederilor capitolului 27 din Codul de procedura
civila. Procedura declararii mortii coincide cu cea de declarare a disparitiei fara veste, fapt la care s-au
facut referinte mai sus. Declararea judecatoreasca a decesului trebuie deosebita de constatarea faptului
mortii cetateanului, reglementata de art. 281-285 din Codul de procedura civila. Declarind persoana
decedata, judecata, dupa cum s-a mentionat, reiese din presupunerea (prezumtia) mortii lui. Cu toate
acestea, intrarea in vigoare a hotaririi judecatoresti de declarare a persoanei moarte serveste drept temei
pentru trecerea inscrierilor despre moartea ei in actele de stare civila. In baza hotaririi judecatoresti de
declarare a persoanei moarte, organele de inregistrare a actelor starii civile elibereaza persoanelor interesate
certificatul de deces.
Drept data a mortii persoanei declarata decedata se considera ziua in care hotarirea judecatoreasca de
declarare a decesului a ramas definitiva. Daca persoana disparuta fara veste in imprejurari ce prezentau
primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident a fost declarata
decedata, instanta poate sa declare ca data mortii acestui cetatean ziua mortii lui prezumtive. Deci, dupa
regula generala ziua mortii persoanei declarate decedate este ziua in care a ramas definitiva hotarirea
judecatoreasca de declarare a mortii. Regula aceasta se va aplica si la cazurile in care persoana a disparut
fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in
urma unui accident. Leguitorul a dat posibilitate judecatorului ca in acest ultim caz ziua mortii sa fie
considerata ziua in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdie de moarte sau
care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident, acesta insa fiind un drept al judecatorului si
nu o obligatie.
Declararea judecatoreasca a decesului are aceleasi efecte juridice ca si moartea, adica drepturile
persoanei inceteaza ori trec la mosternitori, se dechide mostenirea cu toate efectele sale. Declararea
persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflarii ei in viata. Din acest considerent, hotarirea
judecatoreasca de declararea a persoanei decedate are efect juridic pentru ea si pentru alte persoane numai
la domiciliul sau, adica la locul unde a fost declarata moarta. Numai in acest loc se fac inscrieri in actele de
stare civila despre moartea ei, casatoria cu aceasta persoana se considera desfacuta, bunurile ce ii
apartineau trec la mostenitor.
Daca persoana declarata decedata se afla undeva in viata, hotarirea judecatoreasca nu influenteaza asupra
capacitatii de folosinta si asupra capacitatii de execitiu la locul aflarii ei. Toate actele juridice incheiate de
persoana declarata decedata sunt valabile si au putere juridica datorita faptului ca ea are capacitate de
exercitiu. Declararea mortii ei nu are impact asupra drepturilor sale subiective, dobindite in locul unde nu
se stia ca a fost declarata moarta. Cu alte cuvinte, independent de hotarirea judecatoreasca de declarare a
mortii persoanei decedata, ea este apta a fi titular de drepturi si obligatii.
Pornind de la aceste constatari se poate spune ca este posibil ca persoana declarata moarta sa se intoarca
la domiciliul sau. Daca ea se prezinta ori daca parvin stiri despre locul aflarii ei, instanta de judecata
anuleaza hotarirea respectiva. Hotarirea instantei serveste drept temei pentru anularea inscrierilor din actele
de stare civila privitoare la decesul persoanei.
Restabilirea persoanei aparute in capacitate de folosinta nu este necesara, deoarece ea nu a pierdut-o. In
acest caz, apare doar necesitatea repunerii ei in drepturile subiective. Regulile de repunere in drepturi a
persoanei aparute sunt expuse la art. 53 din Codul Civil. Din acest articol se deduc urmatoarele trei situatii
referitor la trecerea bunurilor persoanei declarate decedate:
au trecut la dobinditor cu titlu gratuit;
au trecut la dobinditor cu titlu oneros;
au trecut la stat;

Conform art. 53 alin. 2, indiferent de timpul prezentarii sale, persoana declarata decedata poate cere
oricarei persoane restituirea bunurilor care s-au pastrat si care au trecut cu titlu gratuit la aceasta persoana,
dupa declararea decesului sau. In principiu dobinditorii bunurilor cu titlu gratuit, nu vor suferi prejudicii in
urma restituirii bunurilor catre persoana declarata decedata. Dupa ce hotarirea judecatoreasca de declarare
a mortii este anulata, lucru fiind adus la cunostinta dobinditorului cu titlu gratuit al bunurilor persoanei
declarate decedata, el este considerat posesor nelegitim. Daca dobinditorul refuza sa restituie bunurile,
persoana aparuta este in drept sa inainteze o actiune prin care revendica bunurile. O data cu restituirea
bunurilor, se vor solutiona si alte probleme, dobinditorul poate retine imbunatatirile aduse daca ele pot fi
separate. In caz contrar, are dreptul la restituirea valorii lor. In art. 52 din Codul Civil, se prevede ca
bunurile pot fi restituite daca s-au pastrat, adica daca exista in natura. In cazul in care bunurile nu s-au
pastrat nu se poate cere costul lor. De exemplu daca o casa ce apartinea persoanei declarate decedata a
trecut la mostenitor si acesta a vindut-o contra a 150 000 de lei, dupa anularea hotaririi de declarare a
mortii nu se poate cere mostenitorului suma aceasta, aceasta regula este exprimata la art 53 alin. 3
dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat sa restituie bunurile..., insa aceasta regula are si o exceptie,
dobinditorul este dator sa le restituie daca se va face dovada ca atunci cind le-a dobindit, dobinditorul stia
ca cel declarat mort este in viata.
18. Starea civil a persoanei fizice.
Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea ataseaza anumite consecinte
juridice cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza.
Dupa cum se afirma in literatura de specialitate, starea civila este totalitatea calitatilor persoanei fizice, care
constituie conditia juridica a acestei in stat, in societate si in familie.
Codul Civil contine, in art. 54, reglementari generale ce se refera la starea civila a persoanei fizice. In
conformitate cu prevederile alin. 1, sunt pasibile de inregistrare de stat urmatoarele acte de stare civila:
nasterea, adoptia, stabilirea paternitatii, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, schimbarea numelui,
decesul. Organele care efectueaza inregistrarea actelor de stare civila, procedura de inregistrare a acestor
acte, procedura de rectificare si modificare a lor, restabilirea si anularea inscrierilor actelor de stare civila,
forma registrelor actelor de stare civila si a certificatellor, precum si modalitatea si termenele de pastrare a
registrelor actelor de stare civila sunt stabilite prin lege si anume prin legea privind actele de stare civila. In
conformitate cu articolul 3, actele de stare civila sunt inscrisuri autentice de stat, prin care se confirma
faptele si evenimentele ce influenteaza aparitia, modificarea sau incetarea drepturilor si obligatiilor
persoanelor si se caracterizeaza statutul de drept al acestora.
Actele de stare civila sunt imprejurarile care individualizeaza persoana (conferirera numelui copilului
nou-nascut, schimbarea numelui de familie, prenumelui) si de care sint legate aparitia si incetarea
drepturilor si obligatiilor: nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea, stabilirea
paternitatii.
Legea prevede ca inregistrarea de stat a actelor de stare civila este stabilita in scopul protectiei drepturilor
patrimoniale si personale nepatrimoniale ale personelor, precum si in interesul statului.
Inregistrarea actelor de stare civila se efectueaza de catre organele inregistrarii actelor de stare civila.
Aceste organe inregistreaza nasterea, moartea, incheierea casatoriei, desfacerea casatoriei, infierea copiilor,
stabilirea paternitatii, schimbarea numelui de familie, prenumelui, modifica, completeaza, rectifica si
anuleaza actele de stare civila, restabilesc actele care s-au pierdut, pastreaza registrele de stare civila si
elibereaza a doua oara ceritificate.
Nu toate evenimentele si actiunele care, in conformitate cu legea, influenteaza regimul juridic al
persoanei se inregistreaza in organele de inregistrare a actelor de stare civila. De exemplu, lipsirea
persoanei de capacitatea de exercitiu din cauza alienatiei mintale sau debilitatii mintale influenteaza asupra
starii ei civile, dar despre acest fapt nu se face inscriere la organele de inregistrare a actelor starii civile.

19. Noiunea i elementele constitutive ale persoanei juridice.


8

Persoana juridic o organizaie distinct, nzestrat cu patrimoniu propriu destinat realizrii


scopului propus prin actul de constituire, creia i se recunoate n condiiile legii capacitatea
juridic.
Pentru dreptul civil, persoan juridic este subiectul colectiv de drept,adic un colectiv de oameni
care, ntrunind condiiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective i obligaii civile.
20. Clasificarea persoanelor juridice.
In functie de domeniul de care apartine:
Persoane juridice de drept public
Persoane juridice de drept privat
In functie de scopul Persoanei Juridice:
Persoane juridice cu scop lucrativ
Persoane juridice fara scop lucrativ
In functie de nationalitatea Persoanelor juridice:
Persoane juridice autohtone
Persoane juridice straine
Dupa intindere:
Supsidiare
Cu intreg patrimoniu a persoanei juridice
Persoane juridice cu scop lucrativ:
1. Societatea comercial
n nume colectiv;
n comandit;
Societatea cu rspundere limitat;
Societatea pe aciune.
2. Cooperativa
3. ntreprinderea de stat
4. ntreprinderea municipal
Pesoane juridice fr scop lucrativ:
1. Asociaia
Obteasc;
Partide politice;
Sindicatul;
Patronatul;
Asociaia patronal.
2. Fundaia
3. Instituia
Instituia public
9

Instituia privat
21. Identificarea persoanei juridice.
Identificarea are dou nelesuri:
1. prin identificarea persoanelor juridice nelegem instituia juridic care cuprinde totalitatea
normelor ce reglementeaz mijloacele i atributele de individualizare a persoanelor juridice,
2. prin identificare se neleg atribute de identificare:
denumirea,
sediul,
naionalitatea,
contul bancar,
marca,
emblema,
codul fiscal,
telefonul,
faxul etc.
Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanenta, din momentul nfiinrii i pn la
ncetarea ei.
Importana identificrii i evideniaz valenele n privina capacitii juridice a persoanei
(naionalitate, sediu), n privina competentei jurisdicionale (sediu), a soluionrii operative a tuturor
aspectelor legate de ncheiere i executare a actelor juridice.
Natura juridic i caracterele atributelor de identificare
Ca natura juridic, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor
personale nepatrimoniale.
Atributele de identificare au urmtoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care aparin:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate renuna la ele;
22. nfiinarea persoanei juridice.
Prin nfiinare a persoanei juridice se nelege procesul legal de creare a subiectului de drept.
Modaliti de nfiinare a persoanelor juridice
1. Crearea direct a persoanelor juridice de ctre stat prin efectul legii: acest mod de constituire este
prevazut expers de lege pentru anumite persoane juridice. nscrierea lor ntr-un registru de stat
certific nceputul activitii persoanei juridice i nu dobndirea personalitii juridice
2. Recunoaterea actelor constituitive de ctre autoritatea public competent :astfel, se creaz
societile comerciale, cooperatiste, asociaiile. Organul de stat competent verific legalitatea actelor
prezentate de fondatorii persoanei juridice, ndeplinirea tuturor formalitilor stabilite de lege, iar n
cazul respectrii lor are loc nscrierea n registrul de stat , fondatorilor li se elibereaz certificatul de
nregistrare.
3. Autorizarea prealabil de ctre o autoritate public a nfiinrii i recunoaterea ulterioar a actelor
constituitive public : pn la nregistrarea persoanei juridice, trebuie s se obin autoriza ia
organului de stat care supravegheaz activitatea ntr-un anumit domeniu.
nregistrarea persoanelor juridice
Art. 63 alin (1) din Codul civil stabilete c persoanele juridice de drept privat nu pot exista pn la
nregistrare. nregistrarea persoanei juridice n R.M. Se face prin act administrativ.
10

23. Reorganizarea persoanei juridice.


Reorganizarea este defenitit ca o operaiune juridic ce cuprinde cel puin dou persoane juridice i
care produce efecte creatoare, modificatoare ori de ncetare a lor.
Persoana juridic poate s se reorganizeze prin fuziune, dezmembrare i transformare.
Reorganizarea prin fuziune
Este o operaiune juridic prin care 2 sau mai multe persoane juridice i unific patrimoniul ntr-o singur
persoan juridic.
Fuziunea are dou forme: contopirea i absorbia.
Fuziunea prin contopire prin care dou sau mai multe persoane juridice se unific pentru a constitui o
nou persoan juridic.
Fuziunea prin absorbie prin care o persoan juridic nglobeaz (absoarbe) una sau mai multe persoane
juridice, care n consecin se dizolv i este radiat din Registrul de stat.
Reorganizarea prin dezmembrare
Este o operaiune juridic potrivit creia dintr-o persoan juridic apar dou sau mai multe persoane
juridice.
Dezmembrarea se face prin divizare i separare.
Dezmembrarea prin divizare o operaiune n care persoana juridic i pierde calitatea de subiect de drept
prin dizolvare i se mparte n dou sau mai multe persoane juridice.
Dezmembrarea prin separare este o operaiune juridic n care din componena unei persoane juridice
care nu se dizolv i nu-i pierde personalitatea juridic se desprind i iau fiin una sau mai multe
persoane juridice.
Transformarea persoanei juridice
Este o operaiune juridic de modificare a formei persoanei juridice.
Persoana juridic nregistrat poate s-i continuie existena sub o alt form, dac o astfel de hotrre este
adoptat de organul suprem cu majoritatea indicat de lege. Dup cum rezult din opera iunea de
transformare, nu are loc trecerea drepturilor i obligaiilor de la o persoan la alta, fiindc persoana juridic
nu dispare, ci i continu existena intr-o alt form.
Persoana juridic continu activitatea cu aceleai drepturi i obligaii patrimoniale pe care le avea pn la
transformare.
24. Dizolvarea i lichidarea persoanei juridice.
ncetarea activitii unei persoane juridice impune parcurgerea a dou faze: dizolvarea i
lichidarea.
Dizolvarea se reglementeaz de art. 86-89 din Codul civil i intervine la o anumit dat de la
care persoana juridic nu mai poate contracta prin activitate obinuit , iar lichidarea (Codul civil,
art. 90-99) este o procedur de durat care se dischide imediat dup dizolvare i pe parcursul creia
se svresc un ir de operaiuni juridice n vederea terminrii tuturor raporturilor juridice i radierii
11

persoanei juridice din registrul de stat.


Sunt evedeniate dou moduri de dizolvare: voluntar i forat.
Dizolvarea voluntar intervine n cazurile:
1.
2.
3.
4.

Expirarea termenului pentru care a fost constituit.


Realizarea scopului pentru care s-a constituit persoana juridic.
Imposibilitatea realizrii scopului.
Adoptarea hotrrii de lichidare i dizolvare de ctre organul competent al persoanei juridice.

Dizolvarea forat intervine prin act judectoresc. Dac n instan se demonstreaz constituirea
viciat a persoanei juridice, insolvabilitatea ei, dac actul de constituire nu corespunde prevederilor
legii, dac persoana juridic nu corespunde formei de organizare stabilite de lege, dac activitatea ei
contravine ordinii publice, dac exist alte condiii, stabilite de lege, care implic dizolvarea , persoana
juridic se va dizolva i va intra n procedura de lichidare.
Potrivit legislaiei, pentru dizolvarea persoanei juridice de ctre instan exist dou proceduri
distincte: una reglementat de Codul civil i cealalt de Legea insolvabilit ii.
Art. 87 din Codul civil stabilete temeiurile de dizolvare a persoanei juridice de ctre instan a
judectoreasc. Instana dizolv persoana juridic dac:
constituirea acesteia este viciat;
actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;
necorespunderea formei juridice de organizare a persoanei juridice prevederilor legale.
Dizolvarea persoanei juridice n temeiul Legii insolvabilitii.
Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile, dizolvate i lichidate forat dac nu- i pot
onora obligaiile de plat fa de creditori sau dac valoarea activelor lor sun mai mici dect valoarea
pasivelor.
Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevzute la art. 22 din Legea nr. 632/2001.
n sensul acestui articol, instana de judecat intenteaz proces de insolvabilitate dac persoana juridic se
afl n incapacitate de plat sau este suprandatorat.
Aciunea de intentare a insolvabilitii o poate face nsi debitorul sau creditorii persoanei juridice
incapabile sa-i onoreze obligaiile.
Cererea introductiv se dupe n instana de judecat, competent de a examina cazurile de insolvabilitate
este Curtea de Apel Economic. Instana n decursul a 3 zile de la data depunerii este obligat s pronun e o
ncheiere de admitere sau de returnare a cererii.
Dup ndeplinirea aciunilor preliminare i pregtirea cauzei pentru judecat, instan a examineaz
cererea introductiv i pronun o hotrre privind intentarea procesului de insolvabilitate, ori respingerea
cererii, ori lichidarea debitorului.
Intentarea procesului de insolvabilitatea produce un ir de efecte juridice: creane neajunse la scaden ,
debitorul pierde dreptul de a administra, activitatea organelor de conducere se suspend, se produc alte
efecte stabilite de lege.
Dup destribuirea tuturor bunurilor ntre persoanele ndreptite, instana hotrte incetarea procesului
12

de insolvabilitate, urmnd ca persoana juridic sa fie radiat din registrul de stat.


25. Noiunea i clasificarea obiectelor raporturilor juridice civile.
Raportul juridic, indiferent de natura sa, este o relaie social reglementat de
norma juridic. Cu alte cuvinte, relaia nu poate deveni raport juridic fr existena unei
norme juridice care s o reglementeze, deoarece exist relaii sociale, cum ar fi cele de
prietenie, de colaborare etc, care in de domeniul moralei i nu sunt reglementate de
norme juridice. Raportul juridic, aadar, este o categorie special de relaii sociale care apar i se dezvolt
pe baz de norme juridice.
Raportul juridic civjl,_ca orice raport juridic, este o relaie social, deoarece intervine
intre oameni, fie individual (ca persoane fizice), fie in colectiv (ca persoane juridice);
Raportul juridic civil, sub aspectul structurii, cuprinde urmtoarele trei elemente:
subiectele (prile), coninutul i obiectul.
Subiectele sau prile raportului juridic civil sunt persoanele fizice i persoanele
juridice, titularii de drepturi i obligaii civile.
Coninutul raportului juridic civil reprezint totalitatea drepturilor subiective i a
obligaiilor civile pe care le au prile.
Obiectul raportului juridic civil const in aciunile ori inaciunile spre care sunt
indreptate prile ori pe care acestea trebuie s le respecte.
26. Definirea i clasificarea bunurilor.
Bunurile toate bunurile succeptibile aproprierii individuale sau colective si drepturile patrimoniale, lucruri
ce au o existenta materiala si valoare economica.Clasificare :
1-B.aflate in circuitul civil , B.limitate iin circuit (au regim special de circulatie-arma de foc), B.care nu se
afla in circuit (nu pot face obiectul actului juridic-aerul, soarele,luna).
2- B.Imobile (fixe- terenurile,cladirile), B.Mobile (care pot fi deplasate)
3-B.Divizibile(poate fi impartit fara a se schiba destinatia- un teren), B.indivizibile (in urma divizarii isi
pierde lalitatile si intrbuintarea)
4- B.principale (au existenta independenta),B.Accesorii (se intrbuinteaza cu un bun principalcheia p-u
lacat)
5-B.Fungibile(pot fi inlocuite-banii, cerealele), B.Nefungibile(nu pot fi inlocuite-casa, pamintul).
6- B.determinate individual (are semen individuale-tablou), B.determinate generic(elemente commune de
gen-mese,scaune).
7-B.Comsuptibile si neconsumptibile.
8- publice si private.
9- simple si complexe.
10- corporale si incorporale(onoarea, numele).
11-Frugifere si nefrugifere.
27. Banii i titlurile de valoare.
Banii sunt categorie speciala de bunuri ce reprezinta echivalentul general celorlate bunuri. Banii sunt
bunuri mobile, corporale, determinate generic, fungibile si consumtibile.
Titlurile de valoare este un document banesc care atesta dreptul patrimonial, drepturi ce nu pot fi realizate
fara prezentarea acestui titlu. Titlurile se emit in forme stabilite de lege, poseda atribute stabilite de lege, se
pot afla in circuitul civil.
Sunt 3 categorii:
T.de valoare la purtator (nu are indicat titularul, drepturile fiind exercitate de posesor),
T.de valoare la ordin (emise la ordinal unui persoane),
T.de valoare nominative (se indica prcis persoana care poate sasi foloseasca drepturile).
Din titluri de valoare fac parte:
13

Actiunea(T.de valoare emis de o societate pe actiuni aratind aprtenenta unei parti din capital actionarului),
Obligatiunea( dreptul posesorului de a primi de la eminent pretul ei nominal si un procent fix din acest
pret).
Cecul (dispozitie scrisa data de eminent, de a plati beneficiarului suma indicata).
28. Definiia actului juridic civil.
Actul juridic civil
Conform Art. 195 din Codul Civil, actul juridic civil este manifestarea de catre persoanele fizice si
juridice a vointei indreptate spre nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile.
Statutul actelor juridice este reglementat de Art. 195-241 al Codului Civil
Mijloacele de manifestare a vointei interne pentru aparitia unui act juridic pot fi divizate in 3 grupe:
1. Exprimarea nemijlocita verbala sau scrisa a vointei interne ( eliberarea procurei, intocmirea
testamentului, etc)
2. Exprimarea relativa a vointei interne ( cind persoana prin comportamentul sau arata vointa de a
incheia acte juridice )
3. Exprimarea vointei prin tacere
Actul juridic poate fi perceput in 2 sensuri:
1. Prin manifestarea de vointa
2. Prin consemnarea manifestarii de vointa
Actele juridice pot fi materializate prin 3 tipuri de acte:
1. Conventia ( care reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai maulte persoane pt a crea un raport
juridic) codul civil a sustituit termenul de conventie prin act juridic civil
2. Contractul ( de asemenea reprezinta un acord de vointa intre 2 sau mai multe persoane) in dreptul
civil al republicii moldova termenii de conventie si contract reprezinta sinonime.
3. Tranzactia ( reprezinta actul prin care se solutioneaza un litigiu aparut intre partile unui raport juridic
civil)
29. Clasificarea actului juridic civil.
Ca si bunurile actele juridice civile la fel pot fi clasificate in mai multe categorii, dupa mai multe
criterii de clasificare:
1. Dupa numarul partilor participante
A. Unilaterale ( manifestarea de vointa a unei singure persoane, testamentul, procura)
B. Bilaterale ( cind vointa este manifestata de 2 parti, Contractul de vinzare-cumparare)
C. Multilaterale ( cind sunt implicate 3 sau mai multe persoane, contractul de societate, de activitate in
comun)
2. Dupa scopul urmarit:
A. Cu titlu oneros ( o persoana transmite alte persoane un bun ce are un echivalent economic in
schimbul unui alt bun, contractul de vinzare-cumparare) - comutative si aleatorii
B. Cu titlu gratuit - liberalitati si acte dezinteresate
Tabel
2. De administrare ( sunt actelerin care se urmareste
De dispozitie
Dupa continutul lor:
A. Acte patrimoniale ( ce au un continut economic)
B. Nepatrimoniale (ce nu au continut economic, procura de a reprezenta pe cineva)
Dupa raporturile intre ele:
A. Acte principale ( de sine statatoare)
B. Acte strict personale ( ce nu pot fi incheiate de catre alte persoane, deedxemplu casatoria)
C. Accesorii ( acte ce depind de alte acte juridice si nu au o existenta proprie,d eecxemplu gajul)
14

Dupa modul de formare:


A. Act consensual ( care se incheie prin simpla manifestare de vointa)
B. Act juridic solemn ( care se incheie numai prin indeplinirea unor anumite formalitati)
C. Act juridic real ( unde se cere transmiterea bunului)
Dupa modalitatea de formare:
A. Incheiate personal
B. Incheiate de sine statator
In legatura cu cauza:
A. Acte cauzele
B. Acte abstracte( ale caror valabilitate nu depinde deedxistenta cauzei, de exemplu donatia)
Dupa modul de executare:
A. Cu executare imediata
B. Cu executare succesiva
30. Condiiile de valabilitate a actului juridic civil.
Conditiile de valabilitate a actului juridic
Pentru ca actul juridic sa fie valabil el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii esentiale stabilite dee
lege sau dde parti pentru valabilitatea lui.
Conditiile de valabilitate sunt:
1. Corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice si bunurilor moravuri.
2. Capacitatea persoanelor dea incheia actul juridic
3. Consimtamintul valabil al persoanei de a incheia actul juridic
4. Obiectulactului jurici de a fi determinabil si licit
5. Cauza actului juridic civil
6. Forma actului juridic civil
31. Forma actului juridic.
. Forma- este conditi a actului juridic din cazurile prevazute de lege. Sunt 3 feluri de forme: forma ceruta pu valabilitatea actului juridic, pentru probarea actului, opozabilitatea fata de terti(formalitatile ce trebuie
indeplinite in scopul ocrotirii persoanelor care nu au legatura cu contractul). Actele juridite pot avea forma
scrisa, verbala, tacere, scrisa cu autentificare notariala sau inclusa in registru de stat. Nerespectarea tuturor
acostor contitii trage la nulitatea actului juridic.

32. Nulitatea actului juridic.


Nulitatea este o sanctiune care desfiinteaza actul juridic in cazul in care aceste a fost incheiat cu
nerespectarea conditiilor de valabilitate cerute de lege. Nulitatea actelor juridice se incadreaza in 2 mari
categorii. Nulitate absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana
interesata si care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un
raporj juridic nu produce efecte juridice. Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu
nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei
anumite persoane. Alta clasificare: nulitate totala : desfiinteaza actul juridic in intrgime, nulitate partiala
Desfiinteaza dor o parte din efectele actului juridic
Nulitatea relativa (sanctiune aplicata actului juridic intocmit cu nerespectarea unei norme juridice care
ocroteste un interes particular, individual, stabilita in favoarea unei anumite persoane. Aceasta nulitate
poate fi invocate doar de un cerc restrins de persoane, poate fi acoperita prin confirmarea actului si poate fi
invocat doar inautru termenului de prescriptie. Exemple : acte incheiate de persoane cu capacitate restrinsa
de exercitiu, incheiate prin dol, eroare, violenta.
15

Nulitatea absoluta sanctiune a actului juridic civil care poate fi invocata de orice persoana interesata si
care consta in faptul ca actunile savirsite cu scopul de a da nastere, a modifica sau astinge un raporj juridic
nu produce efecte juridice. Daca nulittea este invocate de un tert atunci el trebuie sa dovedeasca interesul
sau in nulitatea actului respective. Nu poate fi acoperita prin confirmare (chiar daca subiectii sunt de accord
cu actul juritic acesta se declara nul-exceptie casatoria, norme din codul familiei). Poate fi invocate oricind
indifferent de timpul care sa scurs. Sunt nule deasemenea actele juridice fictive (care nu produc efecte
juridice), simulatorii (incheat cu intentia de a ascunde ceva-un bun care trebu de confiscat), actele juridical
incheiate de persoane fara capacitate de exercitiu, fara a se respecta forma ceruta de lege, indreptate spre
limitare unei pesoane in capacitatea de folosinta si exercitiu.
Nulitatea acului juridic trebuie deosebite de alte cause similare ca : rezolutiunea (desfiinteaza actul pe
modiv de nerespectare a unei obligatii contractuale avin character retroactiv), Rezilierea (desfiinteaza actul
ca rezultat al nerespectarii unei obligatii, fac effect doar viitor), Revocarea (desfacerea voluntare pentru
viitor a actului juridic de ambele parti), Caducitatea (lipsirea de effect a unui act juridic din motive
independente de vointa partilor), Inopozabilitatea (desfacerea actului juridic in urma nerespectarii
cerintelor de publicitate a actului juridic).
Efectele nulitatii actului juridic civil Efectele nulitii unui act juridic sunt aceleai, indiferent dac este
vorba de o nulitate absolut sau de o nulitate relativ, constnd n desfiinarea totala sau partiala actului
juridic i a raportului juridic creat prin act. Actul juridic poate inceta cu efect retroactiv (efectele produse
de la inceputul efectelor actului sunt anulate si si situatia restabilita), alt efet este restitutia bilaterala
(fiecare parte trebuie sa restituie tot ceea ce aprimi in baza actului sau sa plateasca contravoaloarea
prestatiei), si alte efecte : persoane in a care interes sa declarat nulitatea este obligata sa repare celelaltei
parti prejudiciile aduse.
33. Noiunea i importana reprezentrii.
Un act juridic poate fi ncheiat personal sau prin reprezentant. mputernicirile reprezentantului rezult
din lege, din act juridic sau din mprejurrile n care acioneaz.
(2) Actul juridic ncheiat de o persoan (reprezentant) n numele unei alte persoane (reprezentat) n
limitele mputernicirilor d natere, modific sau stinge drepturile i obligaiile civile ale
reprezentatului.
(3) Dac actul juridic este ncheiat n numele unei alte persoane, prii cu care a contractat
reprezentantul nu i se poate opune o lips a mputernicirilor dac reprezentatul a creat astfel de
mprejurri n virtutea crora aceast parte presupunea cu bun-credin existena unor asemenea
mputerniciri.
(4) Dac la ncheierea unui act juridic reprezentantul nu prezint mputernicirile sale, actul produce
efecte nemijlocit pentru persoana reprezentat doar n cazul n care cealalt parte trebuia, pornind de la
mprejurrile n care s-a ncheiat actul, s presupun existena reprezentrii. Aceeai regul se aplic i
atunci cnd pentru cealalt parte persoana contractantului nu are importan.
(5) Este interzis ncheierea prin reprezentant a actului juridic care, dup natura lui, urmeaz a fi
ncheiat nemijlocit de persoana contractant sau a crui ncheiere prin reprezentant este interzis expres
de lege.
...un procedeu de tehnic-juridic prin care o persoan, numit reprezentant, ncheie acte juridice cu
terii n numele i n contul unei alte persoane, numit reprezentat, avnd drept consencin producerea
direct n persoana reprezentantului a efectului actelor juridice.

34. Subiecii raportului juridic de reprezentare.


Reprezentat (orice persoan juridic/fizic,care ncredineaza unei alte persoane,savrsirea n numele
su unor acte normative);
Reprezentant (persoana fizic/juridic mputernicit s fac n numele reprezentatului anumite acte
16

juridice);
Terul (orice persoana fizic/juridic, inclusiv statul, i unitatea administrativ-teritorial, n raport cu
care, drept rezultat al aciunilor reprezentantului, nasc, se modific ori se sting drepturi i obliga ii
ale reprezentatului).

35. Scopul reprezentrii, tipurile raporturilor juridice la reprezentare i interdicia de a ncheia


acte juridice prin reprezentare.
Scopul reprezentarii consta in ...svrirea unor acte juridice de ctre o persoan n numele i n
contul unei alte persoane n lipsa ei fr ca aceasta din urm s fie prezent.
Tipurile raporului juridic:
1.ntre reprezentant i reprezentat;
2.ntre reprezentant i ter;
3.ntre reprezentat i ter.

36. Clasificarea reprezentrii.


Dup izvorul su:
Reprezentarea legal,puterea persoanei de a reprezenta o alt persoan rezult din lege fr a fi
necesar procura.
Reprezentarea convenional,o persoan (reprezentatul)mputernicete o alt
persoan(reprezentantul)s ncheie acte juridice n numele i pe contul su.Puterea de reprezentare
se demonstreaza prin act juridic unilateral,numit procur,sau bilateral,numit contract.
Dupa ntinderea puterii de a reprezenta:
Reprezentarea general,numit i reprezentare total,este aceea n care reprezentantul poate face
orice act juridic n numele reprezentatului.Aceast form de reprezentare se realizeaz de ctre
prini i adoptatori n numele minorului sub 7 ani,precum i tutorele persoanei declarate incapabile.
Reprezentarea special,numit i reprezentare parial,este aceea n care reprezentantul poate face
un anumit act juridic sau cteva acte juridice(cumprarea unui imobil,a unui automobil sau a unor
aciuni.).
Alte criterii de clasificare:
Reprezentarea de drept privat dac se stabilete ntre particulari(pers. fizice i juridice).
Reprezentarea de drept public dac se stabilete ntre stat i,pe de o parte, i particulari pe de
alt parte.
Reprezentarea perfect este atunci cnd reprezentantul acioneaz din numele i contul
reprezentatului,iar reprezentarea imperfect,atunci cnd reprezentantul lucreaz n nume propriu,dar
17

pe seama reprezentatului(comisionul,consignaia).
Reprezentarea voluntar este atunci cnd voina reprezentatului joac un rol dominant n
stabilirea raportului de reprezentare.
Reprezentarea obligatorie se caracterizeaz prin faptul c raporturile de reprezentare se
nascidependent de voina ambelor pri.

37. Temeiurile apariiei reprezentrii i durata mputernicirilor.


Temeiurile apariiei
-Manifestarea voinei persoanei reprezentate;
-Desemnarea n funcie a persoanei care are atribuia de reprezentare ;
-Relaiile printeti,de tutela sau curtel;
Act unilateral din care rezult mputernucirea este procura emisa n temeiul art.252 din Codul Civil
Act bilateral care d natere unor raporturi de reprezentare este contractul.Contracte care in relaii
de reprezentare sunt: contractul de mandat,contractul de agenie comercial.
Durata imputernicirilor
Procura
-mputernicirile exist att ct este valabil procura,care se elibereaz pe termen pe cel mult 3 ani.
-Dac termenul de valabilitate nu este indicat n procur,aceasta este valabil timp de un an de la
data ntocmirii.
-Procura n care nu este indicat data ntocmirii nu are valoare juridic.
-Procura eliberat pentru ncheierea unor acte juridice n afara R.M i autentificat notarial este
valabil pn la anularea ei de ctre persoana care a eliberat-o.
Daca rezult dintr-un act bilateral(contract),mputernicirile sunt valabile pe ntreaga perioad de
valabilitate a contractului.
38. Procura.
Noiunea de procur:
Codul Civil definete,la art.252,procura ca nscris ntocmit pentru atestarea mputerniciriilor
conferite de reprezentat uni sau mai muli reprezentani prin care se deleag dreptul de a ncheia acte
juridice n numele i pe contul primului.
Forma procurii:
Procura este un act juridic scris(art.252 alin.(1)).Lipsa unei procuri n form scris lipse te
reprezentatul,reprezentantul i terul de dreptul de a demonstra prin martori existen a
ei(art.211).Procura persoanei fizice i procura persoanei juridice se elibereaz n scris sub semnatura
18

privat,iar n cazul cnd reprezentatul dorete sau legea prevede ,se va ntocmi n form autentic.
Procur general este procura prin care reprezentatului i se acorda mputerniciri de a ncheianorice
act juridic cu un bun al su.
Procur special este procura prin care reprezentantului i se deleg mputernicirea de a ncheia acte
concrete.
Procur de baz este procura prin care reprezentatul deleg reprezentantului dreptul de a ncheia
acte juridice.Reprezentantul trebuie s svreasc personal ac iuniile indicate n procur.
Procur de substituire este procura prin care reprezentantul transmite mputernicirea ctre o alta
persoan,numita substitutitor.
Aciunea procurii nceteaz ,de regul odat cu svrirea aciunilor pentru a cror efectuare a fost
eliberat.Pe lng aceast regul,art.255 din Codul civil stabilete ca valabilitatea procurii nceteaz
i la:
-expirarea termenului ei;
-revocrii mputernicirilor de ctre reprezentat;
-renunarea reprezentantului de a executa mputernicirile delegate ;
-dizolvrii persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat/reprezentant;
-decesul,declararea dispariiei fra urm persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau
calitatea de reprezentant.
39. Noiunea i importana termenelor n dreptul civil.
Articolul 259. Instituirea termenului
(1) Termenul se instituie prin lege, hotrre judectoreasc sau prin acordul prilor.
(2) Indiferent de temeiul apariiei, termenul se calculeaz dup regulile stipulate n prezentul titlu.
40. Calcularea termenelor.
Articolul 260. Modul de stabilire a termenului
Termenul se instituie prin indicare a unei date calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un
eveniment viitor i sigur c se va produce.
Articolul 261. nceputul curgerii termenului
(1) Dac nceputul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment n timp care va
surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia n considerare
la calcularea termenului.
(2) Dac nceputul curgerii termenului se determin prin nceputul unei zile, aceast zi se include n
termen. Regula se extinde i asupra zilei de natere la calcularea vrstei.
Articolul 262. Diferitele modaliti ale termenului
(1) Prin jumtate de an ori semestru se neleg 6 luni, prin trimestru 3 luni, prin jumtate de lun
15 zile, prin decad 10 zile.
(2) Dac termenul este stipulat printr-o perioad i o fraciune din aceast perioad, fraciunea se
calculeaz la urm.
(3) n cazul n care este indicat nceputul, mijlocul sau sfritul lunii, se are n vedere data de nti, de
cincisprezece sau, respectiv, ultima zi a lunii.
Articolul 263. Calcularea termenelor de un an i de o lun
Dac termenele de un an i de o lun se calculeaz fr a se ine cont de curgerea lui nentrerupt, se
consider c luna are 30 de zile i anul 365 de zile. Articolul 266. Prelungirea termenului
n cazul prelungirii, termenul nou se calculeaz din momentul expirrii termenului precedent.
41. Clasificarea termenelor.
19

42. Noiunea i clasificarea termenelor de prescripie.


Articolul 267. Termenul general de prescripie extinctiv
(1) Termenul general n interiorul cruia persoana poate s-i apere, pe calea intentrii unei aciuni n
instan de judecat, dreptul nclcat este de 3 ani.
(2) Aciunile privind aprarea drepturilor personale nepatrimoniale se prescriu numai n cazurile expres
prevzute de lege.
Articolul 268. Termenele speciale de prescripie extinctiv
Se prescriu n termen de 6 luni aciunile privind:
a) ncasarea penalitii;
b) viciile ascunse ale bunului vndut;
c) viciile lucrrilor executate n baza contractului de deservire curent a persoanelor;
d) litigiile ce izvorsc din contractul de transport.
e) repararea prejudiciului cauzat prin nclcarea dreptului la judecarea n termen rezonabil a cauzelor sau
a dreptului la executarea n termen rezonabil a hotrrilor judectoreti.
Articolul 269. Prescripia n cazul viciilor construciei
(1) n contractul pentru executarea de lucrri, dreptul ce se nate din viciul construciei se prescrie n
termen de 5 ani.
(2) n contractul de vnzare-cumprare, dreptul ce se nate din viciul construciei nu se prescrie nainte
de trecerea a 5 ani de la executarea lucrrii de construcie.
(3) Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destinate realizrii unei construcii, care au
cauzat viciul acesteia, dreptul se prescrie n termen de 5 ani.
Articolul 270. Interzicerea modificrii termenului de prescripie
extinctiv sau a modului de calculare
Actul juridic privind modificarea termenului de prescripie extinctiv sau a modului de calculare ori
privind renunarea la dreptul de a invoca prescripia este nul.

43. Expirarea termenului.


Articolul 264. Expirarea termenului
(1) Termenul stabilit n ani expir n luna i ziua respectiv a ultimului an al termenului.
(2) Termenul stabilit n luni expir pe data respectiv a ultimei luni a termenului. Dac ultima lun nu
are data respectiv, termenul expir n ultima zi a lunii.
(3) Termenul stabilit n sptmni expir n ziua respectiv a ultimei sptmni.
(4) Termenul expir la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dac aciunea trebuie svrit la o
organizaie, termenul expir la ora cnd aceast organizaie, n conformitate cu normele stabilite, ncheie
programul de lucru.
(5) n cazul n care este mai scurt de o zi, termenul expir la expirarea unitii de timp respective.
Dispoziia a doua din alin.(4) se aplic n modul corespunztor.
(6) Documentele depuse la oficiile potale sau telegrafice pn la ora 24 a ultimei zile a termenului se
consider depuse n termen. Echivaleaz cu depunerea la pot transmiterea textului documentului prin
teletip, fax i prin alte mijloace de comunicaie.
Articolul 265. Expirarea termenului ntr-o zi de odihn
Dac ultima zi a termenului este o zi de duminic, de smbt sau o zi care, n conformitate cu legea
n vigoare, la locul executrii obligaiei este zi de odihn, termenul expir n urmtoarea zi lucrtoare.
20

44. Noiunea dreptului subiectiv civil.


Notiunea dreptului subiectiv civil
Orice prerogativa a fiintei umane de a actiona in societate - drepturile omului
Drepturile subiective - prin dreptul subiectiv civil definim posibilitatea recunoscuta subiectului activ, de
a se comporta in limitele prerogativelor pe care legea le recunoast, cit si posibilitatea de a pretinde
subiectului pasiv o comportare corespunzatoare, iar in caz de nevoie putind face apel la forta coercitiva
( care este obligatorie, impusa prin forta) a statului.
45. Mijloacele de exercitare a dreptului subiectiv civil i de executare a obligaiilor.
Prin exercitarea drepturilor subiective civile se intelge realizarea de catre titularul dreptului subiectiv
civil, a continutului acestui drept.
Exercitarea drepturilor subiective civile poate fi efectuata prin mijloace ce corespund comportamentului
ales de subiect, aceste mijloace sunt de 2 tipuri:
A. Reale
B. Juridice
Prin mijloace reale de exercitare a drepturilor intelegem actiunile ( concrete) ce sunt savirsite de subiect,
dar nu imbraca forma actului juridic.
Mijloacele juridice sunt cele care imbraca forma actelor juridice civile.
Executarea obligatiilor civile este corelativa cu exercitarea dreptului de o alta persoana.
46. Principiile de exercitare a drepturilor subiective civile i de executare a obligaiilor civile.
Principiile de exercitare a drepturilor subiective civile:
1. Idei necesare exercitarii in general a drepturilor. Avem 3 principii dee xercitare a drepturilor :
1. Principiul legalitatii garantat de art. 9 alin. 1, om baza caruia persoanele trebuies a-si exercite drepturile
in stricta corespundere cu prevederile legii.
2. Principiul respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri, in exercitarea drepturilor si executarea
obligatiilor.
3. Principiul bunei credinte de exercitare a drepturilor.
Drepturile trebuie exercitate in limite firesti, adica cele stabilite de legi. Regula generala la exercitarea
drepturilor civile este ca aceasta exercitare sa nu prejudicieze, sa nu incalce, dreptul altor persoane.
47. Limitele de exercitare a drepturilor subiective civile. Abuzul de drept.
Prin abuz de drept, intelegem fapta ilicita de exercitare a drepturilor subiective, contrar scopului lor social
economic, a legii sau altor reguli de convietuire sociala. Abuzul de drept are diferite forme evidentiiunduse 2 esentiale:
1. Exercitarea unui drept subiectiv exclusiv in scopul pagubirii unei alte persoane. ( shicanare)
2. Abuzul prin care nu se urmareste scopul de a prejudicia o alta persoana, dar care in mod obiectiv
prejudiciaza dreptul altei persoane.
48. Aprarea drepturilor civile.
Drepturile civile pot fi aparate prin 2 cele mai importante mijloace: prin actiunea in justitie, care nu
trebuie limitata nici intrun mod, si pe cale administrativa, dar numai in cazurile expres prevazute de
lege.
Mijloacele de aparare a drepturilor civile, sunt prevazute in art. 11 din codul civil.

21

Articolul 11. Metodele de aprare a drepturilor civile


Aprarea dreptului civil se face prin:
a) recunoaterea dreptului;
b) restabilirea situaiei anterioare nclcrii dreptului i suprimarea aciunilor prin care se ncalc
dreptul sau se creeaz pericolul nclcrii lui;
c) recunoaterea nulitii actului juridic;
d) declararea nulitii actului emis de o autoritate public;
e) impunerea la executarea obligaiei n natur;
f) autoaprare;
g) repararea prejudiciilor;
h) ncasarea clauzei penale;
i) repararea prejudiciului moral;
j) desfiinarea sau modificarea raportului juridic;
k) neaplicarea de ctre instana de judecat a actului ce contravine legii emis de o autoritate public;
l) alte ci prevzute de lege.
49. Noiunea de patrimoniu. (Caracterele juridice ale patrimoniului).
In sens economic patrimoniul desemneaza. Totalitatea de bunuri ce constituie averea.
In sens juridic desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic evaluate in bani ce
apartin unei persoane.
Patrimoniului ii sunt caracteristice 4 caractere juridice:
1. Universalitatea juridica ceea ce inseamna ansamblul de drepturi si obligatii.
2. Orice persoana are un patrimoniu, pot fi titulari doar pers fizice si juridice bunurile nefiind titulare de
patrimoniu.
3. Unicitatea patrimoniului in virtutea caruia orice persoana are doar un patrimoniu.
4.Inalienabilitatea patrimoniului comform careia patrimoniul persoanei nu poate fi instrainat ca urmare
a faptului ca el este indisolubil legat de persoana.
50. Funciile patrimoniului.
Functiile patrimoniului
1. Explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal .
2. Explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal si cu titlu particular.
3. Constituie gajul general al creditorilor chirografari.
51. Coninutul patrimoniului. (Drepturile patrimoniale.)
Drepturile patrimoniale se clasifica:
1. Drepturi reale care sint drepturi subiective patrimoniale care confera titularului anumite prerogative
recunoscute de lege asupra unui bun pe care acesta le poate exercita in mod nemijlocit fara interventia
altor persoane.
2. Drepturile de creanta care sunt drepturile patrimoniale in baza carora creditorul poate pretinde
debitorului o anumita conduita respectiv sa dea sa faca ori sa nu faca ceva.
Drepturile reale se impart:
1. Drepturi reale principale: de proprietate de uzufruct, de uz si de abitatie, dreptul de servitute de
superficie.
2. Dreapturile reale accesorii , dreptul de gaj si ipoteca.
52. Definirea posesiunii.
22

Posesiunea - dobindirea prin exercitarea voita a stapinirii de fapt a bunului. Posesiunea se dobindeste
atit in baza unor acte juridice cit si in baza unor acte materiale in urma carora persoana devine posesorul
bunului. Posesiunea se dobindeste prin asa acte : calcarea, ingradirea, punerea de semne, cultivarea
imobilului.
Pierderea posesiunii este reglementata in art 314 prin 2 cai:
1. Prin vointa posesorului - posesorul transfera voluntar bunul, posesorul abandoneaza bunul.
2. Contrar vointei posesorului in cazul disparitiei bunului.

53. Efectele juridice ale posesiunii.


Obligaiile i drepturile pe care le are posesorul de bun-credin n legtur cu predarea
bunului
(1) Posesorul de bun-credin care nu are dreptul s posede bunul sau care a pierdut acest drept este
obligat s-l predea persoanei ndreptite. n cazul n care persoana ndreptit nu-i realizeaz dreptul,
iar posesorul consider pe bun dreptate c trebuie s pstreze posesiunea n continuare, fructul bunului
i drepturile aparin posesorului.
(2) Posesorul de bun-credin poate cere titularului de drept compensarea mbuntirilor, dac
acestea nu pot fi separate fr a se aduce prejudicii bunului, interveniilor, sarcinilor, impozitelor i a
altor cheltuieli suportate pe parcursul posesiunii de bun-credin a bunului, care nu se compenseaz
prin folosirea bunului i a fructelor obinute, inndu-se cont de fructele care nu au fost percepute din
culpa lui. Aceast regul se aplic i cheltuielilor ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului dac
sporul valorii nc mai exista la momentul predrii bunului.
(3) Posesorul de bun-credin poate s nu predea bunul pn cnd revendicrile lui nu vor fi
satisfcute.
Obligaiile pe care le are posesorul de rea- credin n legtur cu predarea bunului
(1) Posesorul de rea-credin trebuie s predea titularului de drept att bunul, ct i fructul bunului. El
este obligat s compenseze contravaloarea fructelor pe care nu le-a obinut din culpa sa. Aceste
prevederi nu exclud alte pretenii mpotriva posesorului de rea-credin.
(2) Posesorul de rea-credin poate cere compensarea cheltuielilor aferente bunului doar n cazul n
care acestea, la momentul predrii, duc la mbogirea titularului de drept.
Transmiterea posesiunii n virtutea succesiunii
Posesiunea se transmite n virtutea succesiunii n forma n care se afla la persoana fizic sau juridic
succedat.
Stingerea posesiunii
(1) Posesiunea nceteaz dac posesorul a renunat definitiv i expres la stpnirea de fapt a bunului
sau pierde n alt mod stpnirea de fapt asupra lui.
(2) Imposibilitatea temporar de a exercita stpnirea de fapt a bunului nu duce la ncetarea
posesiunii.

54. Noiunea i caracterele juridice ale proprietii.


Prin Dreptul de proprietate definim acel drept subiectiv ce confera titularului dreptul de exercitare in
putere proprie si in interes propriu a atributelor de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunurilor sale
in limitele stabilite de lege.
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:
1. Caracterul absolut, ce semnifica faptul ca este opozabil tertilor, ceea ce inseamna ca ultimii, Sunt
obligati sa nu faca nimic de natura sa-l incalce.
23

2. Caracterul exclusiv, conform caruia proprietarul poseda deplinele drepturi asupra bunului sau.
3. Caracterul perpetuu, conform caruia dreptul de proprietate nu este limitat in timp, existind atita cit
exista bunul.
55. Atribuiile dreptului de proprietate (mputernicirile proprietarului).
Atributele dreptului de proprietate art. 315 din Codul civil
Atributele dreptului de proprietate sunt urmatoarele:
1. Dreptul de posesiune - atribut ce permite proprietarului de a stapini bunul in fapt, adica cu putere
proprie si conform modul cum el considera ca trebuie sa foloseasca acest bun.
2. Dreptul de folosinta, in baza caruia proprietarul poate intrebuinta bunul in interesul sau, percepindu-i
fructele civile.
Regula generala a acestui atribut este ca proprietarul este in drept sa foloseasca bunul ori sa nul
foloseasca, iar in cazurie expres prevazute de lege este obligat sal foloseasca.
3. Dreptul de dispozitie, ce reprezinta posibilitatea proprietarului de a stabili statutul juridic al bunului.
56. Obiectele dreptului de proprietate.
Obiectele dreptului de proprietate
In calitate de obiecte ale dreptului de proprietate pot fi numai bunurile ce au un continut economic. In
legislatia in vigoare, nu sunt enumerate nemijlocit bunurile, ce pot face obiectul dreptului de
proprietate. De rind cu aceasta in calitate de obiect al raporturilor de proprietate in primul rind pot fi
numai bunurile mobile si imobile. Obiectele dreptului de proprietate trebuie sa fie bunuri corporale.
Analizind calitatile ce trebuie sa le detina obiectele dreptului de proprietate, putem afirma ca in ceasta
calitate pot fi toate ce pot insusi calitatea de marfa, ca rezultat al muncii omului.
57. Regimul juridic al bunurilor domeniului public i privat.
Proprietatea fiind unica poate apartine diferitor subiecte, precum particularilor, persoanelor fizice si
juridice, statului, si unitatilor administrativ teritoriale. Dib aceste considerente art. 9 din constitutie
reglementeaza 2 tipuri de proprietate, cea publica si cea privata. Trebuie sa analizam regimul juridic al
bunurilor din domeniul public si cel din domeniul privat:
1. Domeniul privat, in corespundere cu art. 296 din codul civil, in calitate de bunuri ale domeniului privat
sunt bunurile asupra carora titularii exercita dreptul de proprietate in mod exclusiv si perpetuu. Aceste
bunuri reprezinta 3 caractere juridice:
A. Caracterul alienabil, adica le pot fi obiect a, oricarui act juridic civil, cu exceptiile prevazute de lege,
arme sau alte bunuri care sunt restrinse incdirculatia civila.
B. Caracterul prescriptibil, conform caruia titularii pot sa isi apere dreptul incalcat prin inaintarea unei
actiuni in instanta in termenul stabilit de lege.
C. Caracterul sesizabil conform caruia aceste bunuri pot fi urmaritedde catre creditori.
2. Domeniul public, sunt bunurile incluse prin lege in aceasta categorie, sau atunci cind prin natura lor sunt
de uz sau de interes public. Art. 296.
Aceste bunuri au 4 caractere:
A. Caracter inalienabil, nu pot fi incluse in circuitul civil si nu pot constitui obiect al raportului juridic.
B. Caracterul imprescriptibil, fapt ce denota imposibilittea dobindirilor prin uzucapiunea.
C. Caracter insezibabil comform careia bunurile domeniului public nu pot fi urmarite de creditori.
D. Aflarea bunurilor in domeniul public este reglementata prin lege. Art. 127 alin. 4
58. Noiunea i categoriile modalitilor dreptului de proprietate.
24

Notiunea si categoriile modalitatilor dreptului de proprietate: definim ca situatii cind 2 sau mai multe
subiecte detin dreptul de proprietate asupra aceluiasi bun, sau dreptul de proprietate, se afla in situatie
de incertitudine temporara.
Se disting 3 categorii a mod,aitatikor dreptului de proprietate:
1. Proprietatea comuna
2. Proprietatea anulabila
3. Proprietatea rezolubila
Proprietatea anulabila este foarte apropiata de cea rezolubila avind in vedere incertitudinea dreptului de
proprietate ce poate fi desfiintat oricind. Proprietatile anulabile sunt acelea care sunt detinute prin acte
ce pot fi lovite de nulitate relativa. Precum prin viciere consimtamintului. Art. 224, nerespectarea
conditiilor privind capacitatea sau discernamintul. Incalcarea limitelor imputernicirilor. Art. 226., prin
leziune art. 230 si altele.
Prin rezolutiune se considera caarctul este incheiat prin conditie rezolutorie, daca realizarea conditiei
atrage desfiintarea actului juridic si restabilirea situatiei existente pina la incheierea lui. De exemplu
donatia incheiata in stare de nevoie.
59. Noiunea dreptului de proprietate comun.
Dreptul de proprietate comuna, este acea proprietate juridica a dreptului de proprietate care se
caracterizeaza prin faptul ca toate prerogativelesau atributele dreptului acesta apartin impreuna si
concomitent mai mult persoane. In calitate de obiecte pot fi atit bunuri mobile cit si cele imobile.
Dreptuld e proprietate comuna se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. Titulari ai dreptului de proprietate comuna sun cel putin 2 persoane
2. Intinderea dreptului fiecarui titular este precis delimitata sub forma de cote parti
3. Bunul ce constituie obiectul dreptului de proprietate comuna nu este divizat in materialitatea sa.
Temei de aparitie a unei proprietati comune, poate servi atit legea cit si actul juridic.
Codul civil cunoaste 2 forme a proprietatii comune:
1. Proprietate comuna pe cote parti, cind sunt stabilite cotele parti.
2. Proprietate comuna in devalmasie,cind nu sunt stabilite cotele parti.
60. Dreptul de proprietate comun pe cote-pri.
Dreptul de proprietate pe cote parti este acel drept de proprietate care apartine la 2 sau mai multe
persoane, exprimate in cote ideale asupra unui bun nefractionat in materialitatea sa.
Codul civil divizeaza proprietatea comuna pe cote parti in obisnuita sau temporara si fortata sau
perpetua. Cea mai raspundita este cea obisnuita sau temporara. Obiecte ale dreptului de proprietate
comuna pe cote parti a cetatenilor pot fi orice bun cu exceptia celor care conform legii nu pot fi in
proprietatea acestora. Case, obiecte, etc..
Articolul 346. Cota-parte n proprietatea comun
pe cote-pri
(1) Fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-pri ideale din bunul comun. Cotelepri snt prezumate a fi egale pn la prob contrar. Dac bunul a fost dobndit printr-un act juridic, nu
se va putea face prob contrar dect prin nscrisuri.
(2) Coproprietarul care a fcut din contul su, cu acordul celorlali coproprietari, bunului comun
mbuntiri inseparabile are dreptul s cear modificarea respectiv a cotelor-pri sau compensarea
cheltuielilor.
Articolul 347. Folosina bunului proprietate comun pe
cote-pri
(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comun pe cote-pri n msura care
nu schimb destinaia lui i nu aduce atingere drepturilor celorlali coproprietari.
25

(2) Modul de folosire a bunului comun se stabilete prin acordul coproprietarilor sau, n caz de
divergene, prin hotrre judectoreasc n baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor
coproprietarilor.
(3) Coproprietarul este n drept s cear n posesiune i folosin o parte din bunul comun
corespunztor cotei sale, iar n caz de imposibilitate, s cear coproprietarilor care posed i folosesc
bunul plata unei compensaii echitabile.
(4) Coproprietarul care exercit n mod exclusiv folosina bunului comun fr acordul celorlali
coproprietari poate fi obligat la plata unei despgubiri.
Articolul 348. Fructele produse de bunul proprietate comun
pe cote-pri
(1) Fructele produse de bunul proprietate comun pe cote-pri se cuvin tuturor coproprietarilor
proporional cotei-pri deinute dac acetia nu au stabilit altfel.
(2) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile de producere sau de culegere a fructelor are
dreptul la compensarea acestor cheltuieli de ctre coproprietari proporional cotei lor pri.
Articolul 349. Beneficiile i sarcinile proprietii comune
pe cote-pri
Coproprietarii vor mpri beneficiile i vor suporta sarcinile proprietii comune pe cote-pri
proporional cotei lor pri.
61. Dreptul de proprietate comun n devlmie.
Drept de proprietate in devalmasie este acel drept de proprietate ce apartine a doua sau mai multa
persoane, asupra bunului ce le tin in proprietate. Acestea ramin nefractionate in materialitatea lor, de
asemenea nefiind determinata nici cota parte ideala din dreptul de proprietate. Devalmasia tine de
anumite relatii existente intre titularii dreptului, in primul rind relatiile de familie.
Articolul 366. Dispoziii generale cu privire la proprietatea
comun n devlmie
(1) n cazul n care dreptul de proprietate aparine concomitent mai multor persoane fr ca vreuna dintre
ele s fie titularul unei cote-pri ideale din bunul comun, proprietatea este comun n devlmie.
(2) Proprietii comune n devlmie se aplic n modul corespunztor dispoziiile cu privire la
proprietatea comun pe cote-pri dac prezenta seciune nu prevede altfel.
Articolul 367. Folosina bunului proprietate comun n
devlmie
Fiecare coproprietar devlma are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaiei acestuia, fr a
limita dreptul celorlali coproprietari dac n contract nu este prevzut altfel.
Articolul 368. Actele de conservare i administrare a
bunului proprietate comun n devlmie
Oricare dintre proprietarii devlmai este prezumat a avea consimmntul celorlali pentru efectuarea
oricror acte de conservare i administrare a bunului proprietate comun n devlmie dac legea sau
contractul nu prevede altfel.
Articolul 369. Actele de dispoziie asupra bunurilor
proprietate comun n devlmie
(1) Fiecare din coproprietarii devlmai poate dispune de bunul mobil proprietate comun n devlmie
dac acordul ncheiat ntre ei nu prevede altfel.
(2) Pentru actele de dispoziie asupra bunurilor imobile proprietate comun n devlmie este necesar
acordul scris al tuturor coproprietarilor devlmai.
(3) Actul juridic de dispoziie ncheiat de unul dintre coproprietarii devlmai poate fi declarat nul dac
se face dovad c cealalt parte tia sau trebuia s tie despre acordul care limiteaz dreptul de dispoziie,
despre faptul c ceilali coproprietari devlmai snt mpotriva ncheierii actului juridic sau c nu a fost
cerut acordul la nstrinarea imobilelor.
26

Articolul 370. mprirea bunului proprietate comun n


devlmie
mprirea bunului proprietate comun n devlmie ntre coproprietarii devlmai se va face
proporional aportului fiecruia la dobndirea bunului. Pn la proba contrar, aportul coproprietarilor
devlmai este prezumat a fi egal.
Articolul 371. Proprietatea comun n devlmie a soilor
(1) Bunurile dobndite de soi n timpul cstoriei snt proprietatea lor comun n devlmie dac, n
conformitate cu legea sau contractul ncheiat ntre ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste
bunuri.
(2) Orice bun dobndit de soi n timpul cstoriei se prezum proprietate comun n devlmie pn la
proba contrar.
Articolul 372. Proprietatea personal a fiecruia dintre soi
(1) Bunurile care au aparinut soilor nainte de ncheierea cstoriei, precum i cele dobndite de ei n
timpul cstoriei n baza unui contract de donaie, prin motenire sau n alt mod cu titlu gratuit, snt
proprietatea exclusiv a soului cruia i-a aparinut sau care le-a dobndit.
(2) Bunurile de folosin individual (mbrcminte, nclminte i altele asemenea), cu excepia
bijuteriilor i a altor obiecte de lux, snt bunuri personale ale soului care le folosete, chiar dac snt
dobndite n timpul cstoriei din contul mijloacelor comune ale soilor.
(3) Bunurile fiecruia dintre soi pot fi declarate proprietate a lor comun n devlmie dac se constat
c n timpul cstoriei s-au fcut din mijloacele lor comune investiii care au sporit simitor valoarea
acestor bunuri.
Articolul 373. Determinarea prilor din proprietatea comun
n devlmie a soilor n caz de mprire a
bunurilor
(1) n cazul mpririi bunurilor proprietate comun n devlmie a soilor, prile lor se consider
egale.
(2) Bunurilor proprietate comun n devlmie a soilor pot fi mprite att la divor, ct i n timpul
cstoriei. mprirea bunurilor comune n timpul cstoriei nu afecteaz regimul juridic al bunurilor care
vor fi dobndite n viitor.

62. Noiuni generale privind limitele de exercitare a dreptului de proprietate.


Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate in doctrina juridica sunt actiunile prin care proprietarul
tinde sa inlature atingerile care sunt aduse dreptului sau si sa asigure exercitarea lui in conditii normale.
1. Mijloacele reale - urmaresc restabilirea dreptului de posesiune, de folosinta sid e dispozitie. Aici fac
partedoua actiuni si anume, actiunea in revendicare, actiunea negatorie si actiunea confesorie.
2. Mijloace obligationale - cind dintre proprietar si tert exista raporturi obligationale. De exemplu
actiunea privind repararea prejudiciului cauzat proprietarului.
3. Mijloace prevazute de unele institutii ale dreptului civil, cum ar fi dreptul de proprietate aparat in
cazul aparitiei persoanei declarate disparute fara urma sau declarata moarta.
4. Mijloace prevazute de lege care au ca scop protejarea dreptului de proprietate de stingerea lui.
63. Caracteristica general a dreptului de vecintate.
Proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile nvecinate, pe lng respectarea drepturilor i
obligaiilor prevzute de lege, trebuie s se respecte reciproc. Se consider vecin orice teren sau alt bun
imobil de unde se pot produce influene reciproce.
) Proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influena pe care o exercit asupra
bunului su gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, cldura, vibraia sau o alt influen
27

similar provenit din terenul vecin dac nu mpiedic proprietarul n folosirea bunului sau dac ncalc
nesemnificativ dreptul acestuia.
Proprietarul poate cere interzicerea ridicrii sau exploatrii unor construcii sau instalaii despre care se
poate afirma cu certitudine c prezena i utilizarea lor atenteaz n mod inadmisibil asupra terenului su.
Dac construcia sau instalaia a fost ridicat respectndu-se distana de la hotar stabilit de lege, demolarea
sau interzicerea exploatrii acestora poate fi cerut doar n cazul n care afectarea inadmisibil s-a produs
n mod evident.
Dac exist pericolul prbuirii construciei de pe terenul vecin peste terenul su, proprietarul poate cere
vecinului s ia msurile necesare pentru prevenirea acestui pericol.
Acoperiul trebuie s fie construit astfel nct apa, zpada sau gheaa s cad exclusiv pe teritoriul
proprietarului.
Fructele czute din pomi sau arbuti pe terenul vecin se consider fructe de pe acel teren.
Proprietarul terenului poate s taie i s-i opreasc rdcinile de arbori i de arbuti care au ptruns la el de
pe terenul vecin. Aceeai regul se aplic i ramurilor de arbori i de arbuti ce atrn de pe terenul vecin.
(2) Dreptul prevzut la alin.(1) nu se acord proprietarului n cazul n care rdcinile i ramurile nu
mpiedic folosirea terenului su.
Orice construcie, lucrare sau plantaie se poate face de ctre proprietarul terenului numai cu respectarea
unei distane minime fa de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, n lips,
conform obiceiului locului, astfel nct s nu se aduc atingere drepturilor proprietarului vecin.
(2) Arborii, cu excepia celor mai mici de doi metri, a plantaiilor i a gardurilor vii, trebuie sdii la
distana stipulat de lege, de regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care s nu fie mai mic
de 2 metri de linia de hotar.
64. Coninutul dreptului de vecintate

65. Noiunea i sistemul mijloacelor juridico-civile de aprare a dreptului de proprietate.


Revendicarea de ctre proprietar a bunurilor sale
(1) Proprietarul este n drept s-i revendice bunurile aflate n posesiunea nelegitim a altuia.
(2) Posesorul poate refuza s predea bunul dac el sau posesorul mijlocit pentru care posed are
dreptul preferenial de posesiune n raport cu proprietarul. Revendicarea bunului poate fi aplicat n
raport cu cel care are un drept superior dac acesta a obinut bunul prin violen sau prin dol.
(3) De la momentul ncetrii bunei-credine, iar n cazul posesorului de rea-credin de la momentul
dobndirii posesiunii, posesorul rspunde fa de proprietar pentru prejudiciul cauzat prin faptul c din
vina lui bunul s-a deteriorat, a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv.
(4) n legtur cu revendicarea bunului proprietarului se vor aplica n modul corespunztor
prevederile art.307, 310-312.
(5) Dac a dobndit posesiunea prin samavolnicie sau prin svrirea unei infraciuni, posesorul
rspunde fa de proprietar n conformitate cu normele privind rspunderea delictual.
Revendicarea de ctre proprietar a bunurilor aflate n posesiunea unui dobnditor de buncredin
(1) Dac un bun a fost dobndit cu titlu oneros de la o persoan care nu a avut dreptul s-l nstrineze,
proprietarul poate s-l revendice de la dobnditorul de bun-credin numai n cazul n care bunul a fost
pierdut de proprietar ori de persoana creia bunul a fost transmis de proprietar n posesiune sau dac i-a
fost furat unuia ori altuia, sau a ieit n alt mod din posesiunea acestora, fr voia lor.
(2) Dac bunurile au fost dobndite cu titlu gratuit de la o persoan care nu avea dreptul s le
28

nstrineze, proprietarul este n drept s-i revendice bunurile n toate cazurile.


(3) Banii, titlurile de valoare la purttor i bunurile dobndite la licitaie nu pot fi revendicate de la un
dobnditor de bun-credin.
Cererea privind nlturarea nclcrilor care nu snt legate de privarea de posesiune
(1) Dac dreptul proprietarului este nclcat n alt mod dect prin uzurpare sau privare ilicit de
posesiune, proprietarul poate cere autorului ncetarea nclcrii. El poate cere, de asemenea, despgubiri
pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despgubiri i n cazul n care nu se cere ncetarea nclcrii
sau executarea acestei cerine este imposibil.
(2) Dac exist temei de a presupune c se vor face nclcri ulterioare, proprietarul poate intenta o
aciune negatorie.
(3) Dispoziiile alin.(1) i (2) nu se aplic dac proprietarul trebuie, n temeiul legii i al drepturilor
unor alte persoane, s admit influena asupra bunului.
66. Aciunea n revendicare ca mijloc de aprare a dreptului de proprietate.
Actiunea in revendicare
Actiunea in justitie aflata la indemina proprietarului bunului impotriva posesorului sau impotriva altei
persoane care detine bunul respectiv, fara drept.
Particularitati:
Este imprescriptibila, adica nu poate fi introdusa oricind;
Poate introduce actiunea in revendicare numai titularului dreptului de proprietate;
Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;
Proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietar si
restituirea lucrului;
67. Aciunea negatorie ca mijloc de aprare a dreptului de proprietate.
Actiune negatorie
Actiunea in justitite aflata la indemina proprietarului bunului impotriva persoanei ( piritului) ce pretinde
ca are un drept real ( uzufruct, uz, abitatie, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea
sa, obligindu-l sa inceteze exercitarea lui nelegitima.
Particularitati:
Este imprescriptibila, adica poate fi introdusa oricind;
Poate introduce actiunea negatorie numai titularul dreptului de proprietate;
Pentru imobile, dovada dreptului se poate face prin extrasul din registrul bunurilor imobile;

Actiunea confesorie
Actiunea in justitie aflata la indemina unei persoane ce pretinde ca are un drept real (uzufruct, uz,
abilitate, servitute sau superficie) asupra bunului aflat in proprietatea altei persoane ( piritului),
obligindu-l sa permita exercitarea lui nelegitima.
Particularitati:
Nu este reglementata expres in codul civil;
Se introduce impotriva titularului dreptului de proprietate( pirit);
Se introduce de persoana ce pretinde ca este titularului unui drept real asupra bunului altuia ( reclamat);
Protejeaza drepturile reale ( uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie);
68. Dreptul de uzufruct.

29

Dreptuld e uzufruct este dreptul unei persoane ( uzufructuar) de a folosi pentru o perioada determinata
sau determinabila bunul unei alte peraoane ( nudul proprietar) si de a culege fructele bunului, intocmai
ca proprietarul, cu indatorirea de a-i conserva substanta.
Dobindirea: prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de
carte funiciara fiind aplicabile.
Obiectul: orice bunuri mobile si imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o
universalitate de fapt ori o cota- parte din aceasta.
Apararea: printr-o actiune confesorie. Termenul stabilit de lege sau actul juridic:
- in favoarea unei persoane fizice - cel mult viager; ( pe viata)
- in favoarea unei persoane juridice - cel mult 30 de ani;
Dreptul de servitute
Reglementare: Art. 428-442 CC
69. Dreptul de servitute.
Dreptul de servitute este sarcina care greveaza un imobil ( terenul aservit) pentru uzul sau utilitatea
imobilului unui alt proprietar ( teren dominant).
Dobindirea: numai in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune ( cu exceptia celor neaparente si
negative);
Obiectul: sarcina impusa asupra unui fond ( teren) pentru utilitatea unui alt fond invecinat, care apartine
unui alt proprietar;
Clasificarea:
Aparente - se cunosc prin semne exterioare ( carare,canal, apeduct);
Neaparente - nu se atesta prin semne ( interzicerea de a contrui un zid);
Continue- al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesara fapta omului ( scurgerea apelor
de ploaie, apeductul);
Necontinue - pentru a caror existenta este necesara fapta omului ( de trecere,dce a lua apa din lac);
Pozitive - ce indreotatesc pe proprietarul terenului dominant sa faca in mod direct anumite acte de
folosinta pe terenul aservit ( sa treaca singur sau cu mijloace de transport);
Negative - ce impun proprietarului terenului aservit anumite restrictii in exercitiul dreptului sau de
proprietate ( de a nu construi pe terenul ce-i aoartine careva cladiri mai inalte decit inaltimea stipulata
sau mai aproape de o anumita distanta);
Foma actului: numai autentica;
Stingerea servitutii:
1. Consolidare ( ambele terenuri ajung sa aiba acelasi proprietar)
2. Renuntarea proprietarului terenului dominant;
3. Expirarea termenului;
4. Rascumpararea;
5. Imposibilitatea de exercitare;
6. Neuz pentru o perioada de 10 ani;
7. Disparitie a oricarei utilitati a lor;
8. Expropriere a terenului aservit daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat
bunul expropriat;
70. Dreptul de superficie.
Dreptul de superficie este dreptul real imobiliar de a folosi terenul altuia in vedere edificarii si
exploatarii unei constructii, deasupra si sub acest teren sau a exploatarii unei constructii existente;
Dobindirea: prin act juridic ( act unilateral, precum testamentul), precum si prin uzucapiune sau prin alt
mod prevazut de lege.
Obiectul: suprafata de teren pe care urmeaza sa se contruiasca si cea necesara exploatarii constructiei
30

sau suprafata de teren aferenta si cea necesara exploatarii constructiei sau suprafata de teren aferenta si
cea necesara exploatarii constructiei edificate;
Stingera dreptului :
- la expirarea dreptului;
- prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane;
- in alte cazuri prevazute de lege;
Efectele stingerii dreptului: constructia aflata pe teren se transmite de drept proprietarului acestuia.

31