1. .
Sistemul dreptului - dreptul privat și dreptul Privat- sunt guvernate de regula irevocabilitatii,
public
Normele dar si ramurile dreptului public servesc
interesului intregii societati sau a unor valori,
care in mod direct sau implicit afecteaza
interesele societatii sau a publicului. Publicu este
identificat prin societate in ansamblul, iar uneori
prin interesele statului care decurg din atributiile
fundamentale ale statului.
Dormele dar si ramurile dretului privat servesc
intereselor particularilor , dar si interesului
privat . particularii sunt identificati nu doar prin
statutul lor , da si prin prisma interesului pe care
il urmaresc acestia. O instituitie de invatamint
desi este fondata de de persoane fizice ( private)
oricum nu poate fi identificata ca fiind o persoana
juridica de drept privat,deoarece interesul pe care
il urmareste aceasta persoana juridica nu este unu
de drept privat, ci de unul de drept public.
( exemplu cu sticlele de sampanie)
Distinctia dreptului public de cel privat
 In functie de natura interesului realizat in
raporturile reglementate ,
Public- de catre parti , sau cel putin de catre una
din parti se urmareste realizarea unui interes
public.
Privat – de catre ambele parti, se urmareste
realizarea unui interes particular, apartinind doar
participantilor la raport.
Eventualitatea exercitarii incorecte a obligatiilor in
raportul juridic de catre drept privat afecteaza
doar partile la raport, pe cind in cazul raportului
public afecteaza nu doar participantii la raport ,dar
si alte persoane, inclusiv intreaga societate.
 De modalitatea de aparitie a acestor
raporturi.
RD privat – apar doar urmare a vointei exprimate
in comun de catre participanti la raporturile de
drept privat.
RD public-apar urmare a actului de vointa doar a
unui participant la raportul juridic.
 De modalitatea de desfasurare a lor
Privat- normele care le reglementeaza sunt mai
cristalizate si mai stabile, oricine din titulari pot fi
titulari a drepturilor,
Public- sunt mai nestabile, calitatea de titular de
drepturi nu o poate avea orice persoana .
 De modalitatea de incetare a acestor
raportruri.
unde incetarea are loc doar urmare a acordului
comun a participantilor la raport.
Public-incetarea raportului juridic in mod
unilateral, reprezinta regula, iar incetarea acestuia
ca urmare a acordului tuturor participantilor la
proces, reprezinta exceptia.
2. Istoricul dezvoltării dreptului civil în
Republica Moldova.
3. Noțiunea, obiectul, metoda de reglementare
și rolul dreptului civil.
Drept civil ca ramură de drept este o totalitate de
norme juridice care reglementează relaţiile
sociale ,personale sau patrimoniale,stabilite între
persoane fizice sau juridice,aflate pe poziţie de
egalitate juridică precum şi conduita lor . Dreptul
civil este cea mai important ramură de drept şi are
ca obiect dreptul comun al particularilor, adică
acele acte juridice pe care le poate întemeia orice
cetăţean din societate.
Prin obiectul de reglementare a dreptului civil se
înţeleg relaţiile care sunt exprimate de normele
acestui drept, deci este un domeniu comun de
relaţii sociale asupra cărora îşi exercită funcţia
normele care alcătuiesc ramura dreptului civil.
Prin metodă de reglementare se înţelege o totalitate
de metode sau mijloace care sunt folosite de către
stat pentru a influenţa o anumită categorie de relaţii
sociale. Metoda de reglementare în dreptul civil
diferă de metoda de reglementare din dreptul
public . În dreptul civil subiecţii se află pe poziţie
de egalitate juridică, iar în dreptul public însă o
parte a raportului juridic este subordonată celeilalte
părţi. Deci, metoda de reglementare este o
modalitate specifică a statului de a impune
participanţilor la raportul juridic o anumită
conduită.
Rolul:
Dreptul civil are o importanţă destul de mare într-
un stat cu economie de piaţă , aceasta reeşind din
importanţa raporturilor juridice patrimoniale şi
personale nepatrimoniale pe care le reglementează.
Dreptul civil însoţeşte omul de la naştere pînă la
moarte. Dreptul civil are rol în ocrotirea valorilor
economice ,sociale şi juridice ,a drepturilor
subiective patrimoniale şi personale nepatrimoniale
a persoanelor fizice şi juridice.

4. Principiile dreptului civil.
5. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de
drept.
Dreptul muncii reglementează relaţiile sociale de
muncă a persoanelor plasate în cîmpul muncii.
Între dreptul civil şi dreptul muncii există
următoarele asemănări şi deosebiri:
-obiectul ambelor ramuri e format din raporturi
patrimoniale şi nepatrimoniale.
-în dreptul civil poziţia de legalitate se
păstrează ,iar în dreptul muncii această
caracteristica se referă numai la încheierea
contractelor de muncă.
-sfera subiectelor dreptului muncii este mai
restrînsă decît a dreptului civil.
Dreptul familiei este ramura care reglementează
relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale
ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie,
urmărind ocrotirea şi întărirea familiei. Dreptul
familiei a luat naştere din ramura dreptului civil,
devenind o ramură de sine stătătoare.
-atît dreptul civil cît şi dreptul familiei au ca
obiect de reglementare atît raporturi patrimoniale
cît şi nepatrimoniale.
-ambele dispun de metoda egalităţii juridice.
-în dreptul familiei, majoritatea normelor sunt
imperative, pe cînd în dreptul civil sunt
dispozitive.
Dreptul comercial este ramura care reglementează
modalităţile de constituire, funcţionare şi încetare
a activităţii societăţilor comerciale.
-ambele reglementează raporturi patrimoniale şi
personale nepatrimoniale.
-în ambele ramuri există norme dispozitive.
-în ambele ramuri există sancţiunea răspunderii
pe bază de contract.
Dreptul constituţional este ramura care conţine
normele fundamentale pentru menţinerea statului
bazat pe drept ,din care reies celelalte ramuri de
drept inclusiv dreptul civil .
-În dreptul civil majoritatea normelor sunt
dispozitive , iar în cel constituţional sunt
imperative.
-În dreptul civil majoritatea raporturilor sunt
patrimoniale, iar în cel constituţional
nepatrimoniale.
Dreptul funciar reglementează relaţiile sociale
aterente administrării şi folosirii pămîntului de
către persoane fizice şi persoane juridice, precum
şi raporturile sociale care i-au naştere în legătură
cu măsurile adoptate de stat privind folosirea
raţională a terenurilor din fondul funciar al ţării.
-atît raporturile civile cît şi cele funciare au
caracter patrimonial ,însă pentru naşterea
raporturilor civile servesc faptele juridice
civile,iar pentru cele funciare –actele
administrative.
Dreptul procesual civil reglementează modul de
judecată şi de rezolvare a pricinilor privitoare la
anumite drepturi şi interese civile, precum şi
modul de executare a hotărîrilor sau a altor titluri
executorii.
-dreptul civil e o ramură a dreptului privat, pe
cînd dreptul procesual e o ramură a dreptului
public.
-dreptul civil nu poate să existe fără dreptul
procesual civil şi invers.
6. Sistemul drept civil.
7. Noţiunea de izvor al dreptului civil.
Prin izvor de drept se înţeleg formele de exprimare
a normelor juridice, inclusive a celor de drept civil.
8. Clasificarea izvoarelor de drept civil.
9. Izvoarele formale ale dreptului civil.
.Constituţia R.M. este adoptată de autoritatea
legislativă supremă şi serveşte drept bază pentru
constituirea tuturor ramurilor de drept inclusive a
25
celei civile. Ea are o forţă juridică superioară
căreia se subordonează celelalte acte normative.
.Codul Civil — lege amplă, complexă , este
considerat principalul izvor de drept civil. El de
asemenea nu are superioritate faţă de alte legi
organice.
Actele international la care RM este parte---
conventia pentru apararea drepturilor omului si
libertatilor fundamentale din 04.11.50., conventia
international cu privire la drepturile copilului.
Legile RM—ordinara, constituionala, organica
Actele subordinate legii –parlamentul guvernul
presedintele , autoritatile publice centrale de
specialitate, adopta acte subordinate legii, sub
forma de hotariri , ordonante, decrete, ordine ….
10. Izvoarele neformale ale dreptului civil.
11. Teoria acțiunii legii civile
aplicarea legii civile (aplicarea normelor de drept civil),
legea civilă, ca orice lege de altfel, acţionează
concomitent sub trei aspecte:. În consecinţă, vorbim
despre aplicarea legii civile în timp, aplicarea legii civile
în spaţiu şi aplicarea legii civile asupra persoanelor.
Aplicarea legii civile in timp _joaca un rol important in
situatii de coleziune a normelor civil ,il are aplicarea
corecta a principiilor privind actiunea legii civile in timp
in spatiu asupra persoanelor dar si pentru interpretarea
normelor juridice civile .
Aplicabilitatea legii in timp consta din 3 elemente si
anume prin inceputul , durata si incheierea legii civile.
In ceea ce tine de inceputul actiunii . putem spune de
regula aesta prevede doua momente importante si anume
: momentul adoptari legii si momentul cind aceasta lege
incepe a fi aplicata . faptul ca o lege a fost adopdata
acest lucru nu inseamna ca ea este si aplicata deodatat.o
lege produce efecte de la data aplicarii ei . legiuitorul
decide cind legea noua poate produce efecte. Iar in
articolul 6 al legii cu privire ;a actele normative
stabileste a actele normative intra in vigoare peste o luna
de la data publicarii ei in monitorul official .
Pentru soluţionarea eventualelor conflicte de legi în timp,
în doctrină au fost stabilite două principii care se
presupun şi se completează reciproc şi, anume:
 principiul neretroactivităţii legii noi;
 principiul aplicării imediate a legii noi.
Principiul neretroactivităţii legii noi
Principiul neretroactivităţii legii stabileşte că legea nou-
adoptata produce efecte immediate din momentul
intrarii ei in vigoare si nu are effect asupra raporturilor
juridice care sau petrecut inainte de momentul intrarii ei
in vigoare.
retroactivitatea legii civile noi; potrivit acestei exceptii,
legea civila noua poate fi aplicata unor situatii juridice
aparute anterior adoptarii ei. Aceasta exceptie poate fi
aplicata doar daca este consacrata expres in legea noua.
- ultra – activitatea (supravietuirea) legii civile vechi,
ceea ce inseamna aplicarea legii civile vechi in situatii
determinate, desi a intrat in vigoare o noua lege civila.
Rationamentul pentru care a fost admisa aceasta exceptie
este urmatorul: unele situatii juridice sa fie guvernate de
legea aplicabila in momentul constituirii, modificarii sau
stingerii lor.
Supravietuirea legii vechi trebuie consacrata in mod
expres de lege.
Referitor la durata aplicarii legii civile:
Distingem mai multe tipuri de legi si anume legi
permanente- cum ar fi codul civil , legea cu privire la
insolvabilitate., ele sunt acte normative care in fond
reglementeaza relatiile sociale care constituie obiectul
d, civil.
Legile abrogative- au o actiune de o singura data . care
nu fac decit sa abroge , sa scoata din vigoare , o lege
anterioara, fara a contine o alta reglementare a
raporturilor juridice reglementata de legea anterioara.
Legile provizorii- actioneaza pentru o perioada de timp
strict determinate , apoi isi inceteaza activitatea sau este
inlocuita cu alta similara. Ex. Legea cu privire la
program de stat de privatizare pentru anii 1995-1996,
care mai apui a fost inlocuita cu legea cu privire la
privatizarea pentru anii 1997-1998. Existent acestor legi
se datoreaza perioadelor de tranzitie. Actul normative
sau uneile dispozitii pot avea aplicare temporara.
Legi tranzitorii- sunt legile care contin reglementari ce
determina corelatia dintre normele vechi si cele noi. Ele
au o aplicabilitate vremelnica in timp .
Legea temporala- isi are actiunea in permanenta in stare
de hibernare , se aplica doar in stari exceptionale
Referitor la incetarea efectelor:
Normele juridice civile isi inceteaza efectele juridice prin
indeplinirea termenului sau conditiei prevazute de lege ,
daca aceasta are un character temporar , prin abrogare,
care poate fi totala sau partial, expresa sau implicita,
prin cadere in desuitudine .
Art 74 al legii cu privire la actele normative stabileste ca
actiunea actului normative inceteaza daca actul este
abrogate , sau este declarat neconstitutional.
)Ieșirea din vigoare a actului normativ- ieșirea din vigoare
a actului normativ semnifică încetarea acțiunii acestora
precum și incapacitatea actului normativ de a reglementa
relațiile sociale și de a produce efecte juridice.
–Abrogarea – ieșirea din vigoare a unui act normativ
învechit parțial sau total,prin substituirea acestuia cu un
alt act normativ corespunzător necesităților sociale.
(scoaterea din circuit cu substituirea cu act
corespuzător).
Modalitati de abrogare; reprezinta un exercitiu prin care
actul normative isi inceteaza actiunea sa.
Abrogarea poate fi abrogare totală și parțială.
-abrogare totală–scoaterea din vigoarea intregului act
normativ.
26
–abrogare parțială – scos din circuit doar o parte a
actului normativ.
După formula sau expresia de abrogare deosebim:
-abrogarea expresă directă–cînd se arată în text ceea ce se
abrogă, deoarece legea veche nu mai produce efecte.
(actul în capitol,în ansamblu).
-abrogarea expresă indirectă–cînd se arată la general că
actele normative necorespunzătoare cu noul act normativ
se abrogă.
-abrogarea tacită(implicită) – denotă absența unei expresii
de abrogare.
Ajungerea la termen – data expirării actului
normativ,adică ajungerea la limita normei ,este
procedeul de eșire din vigoare a actelor normative
temporare.
. c.) Legea civil aplicabile numai persoanelor juridice. De
Incetarea legii civile prin declararea neconstitutionala .
Art 69 cu privire la actele normative stabileste ca actele
normative declarate neconstitutionale se duc in
concordanta cu hotaririle curtii constitutionale .
Si incetarea actiunii legii civile prin cadere in desuitudine
:constituie ca desi nu este abrogate nici expres, nici
implicit , totusi nu produce efecte juridice , iar in
consecinta aceasta norma isi inceteaza aplicabilitatea din
lipsa de uz.
Acțiunea legii civile în spațiu .Prin acţiunea
normelor juridice în spaţiu înţelegem determinarea
limitelor teritoriale înăuntrul cărora se aplică regulile de
conduită. În acest sens trebuie să distingem două ipoteze:
a.) Aspectul intern. Se referă la principiul
teritorialității .Astfel, actele normative ale
organelor supreme sau centrale ale statului
produc efecte juridice pe întreg teritoriul
statului, iar actele organelor locale produc efecte
numai în limitele unităţii administrativ
teritoriale în care ele funcţionează.
In teritoriul de stat intra spatial terestru care
este limitat de granitele teritoriale ale tarii,
spatial acvativ si spatial aerian .
b) Sub aspect internaţional problema acţiunii legii civile
în spaţiu se rezolvă potrivit cu principiul că legea civilă a
unui stat se aplică asupra întregului său teritoriu cu
excluderea legii civile ale altor state.
Ex , art 2586 , cc stabileste ca legea nationala a
cetateanului este legea ststului a carui cetatenie are
persoana fizics , in cazul in care persoana are 2 cetateniei
, legea nationala este legea statului cu care are cele mai
strinse legaturi si residinta sa , si locul unde isi
desfasoara activitatile.
Există două excepţii:
– Cazul în care legea unui stat nu se aplică pe teritoriul
statului respectiv în privinţa unor persoane străine şi
bunurile acestora.
-Cazul cînd legea civilă a unui stat se aplică în anumite
limite pe teritoriul unui alt stat (extrateritorialitatea).
Această excepţie există atunci cînd legea civilă a unui stat
îl urmăreşte pe cetăţeanul altui stat chiar şi atunci cînd el
îşi are domiciliul sau reşedinţa în străinătate, pe
teritoriul altui stat.
Acțiunea legii civile asupra persoanelor
Subiectele ale raportului juridic sînt omenii priviţi în
mod individual – persoană fizică, sau organizaţi în
condiţiile legii – persoană juridică. Principiul care
guvernează această materie este acela potrivit căruia
legea civilă se aplică persoanelor fizice în mod egal
indiferent de rasă, sex, naţionalitate. Este vorba de
egalitatea subiectelor raporturilor juridice civile în faţa
legii.
Din punct de vedere al sferei subiectelor la care se aplică
legea civilă se împart. în trei categorii:
a.) Legea civilă de aplicabilitate generală, adica acelea
care se aplică atît persoanelor fizice cît şi persoanelor
juridice. Cele mai multe acte juridice civile au vocaţie
generală, principalul dintre ele fiind C. civ.
b.) Legea civilă aplicabile numai persoanelor fizice. De ex.,
Codul familiei.legea cu privire la starea civila,, legea cu
privire la insolvabilitate.
ex., Legea cu privire la societăţile pe acţiuni. Aşa cum am
mai spus, legea, de regulă, se aplică tuturor persoanelor
fizice şi juridice.
Cu toate acestea există unele acte normative care se aplică
unei categorii determinate de persoane: este cazul
normelor juridice civile care reglementează tutela,
curatela, materia succesorală etc.
12. Interpretarea legii civile
13. Noţiuni generale privind raportul juridic
civil.
Raportul juridic civil este o relaţie social
patrimonială sau nepatrimonială reglementată de
normele de drept civil.
Raportul juridic civil este un raport care apare intre
persoane in legatura cu exercitarea actelor juridice
nereglementate de d muncii , famileiei , mediului ,
si care la necessitate sunt aparate prin forta
coercitiva a statului.
a. Raportul juridic este o relatie
sociala , deoarece doar in cazul
relatiilor sociale pot lua nastere
raporturile juridice.
b. Aceasta relatie sociala, datorita
importantei sale , prin vointa
legiuitorului imbraca haina juridical.
Nu toate raporturile sociale pot
nimeri sub incidenta normelor de
drept, , si nu toate raporturile sociale
sunt raporturi juridice., de ex .
relatiile sociale bazate pe normele
relegioase si cele obisnuielnice, nu
sunt raporturi juridice., raporturile
juridice sunt acele relatii
sociale ,pentru care legiuitorul le
ofera o haina juridice, le da nastere,
le ofera un regim protector.
c. Aceasta relatie sociala are un
continut fie patrimonial fie
nepatrimonial.
Reglementarile dreptului civil au un caracter de
reglementari de drept comun
27

14. Părțile în raportul juridic civil.
15. Obiectul raportului juridic civil.
Obiectul raportului îl reprezintă conduita părţilor,
adică acţiunile sau inacţiunile la care este
îndreptăţit subiectul activ sau de care este ţinut
subiectul pasiv. Nu trebuie confundat obiectul şi
conţinutul raportului juridic civil,deoarece chiar
dacă între aceste existe o legătură indisolubilă ele
sunt două elemente distincte ale raportului. Nu
trebuie confundată posibilitatea unei conduite cu
conduita însăşi.
16. Noţiunea şi clasificarea bunurilor.
17. Banii şi titlurile de valoare, ca obiect a
raportului juridic civil.
Banii şi titlurile de valoare ca obiecte a raportului
juridic civil. Conform legislaţiei civile banii se
atribuie la bunurile mobile. Sunt bunuri
determinate generic (cu toate că pot fi
individualizate). Deci în acest caz e vorba de
monede, bani cheşi. Conform art. 130 p.3 al
Constituţiei RM dreptul exclusiv de a emite
monede îl are Banca Naţională. Moneda naţională
este leul moldovenesc. Deci, banii constituie o
modalitate de plată, dar pot apărea şi ca marfă -
obiect de sine stătător al unor contracte:
*împrumut, *credit.
In cadrul apărării dreptului de proprietate prin
acţiunea în revendicare banii nu pot fi ceruţi de la
dobânditorul de bună credinţă.
titlu de valoare - document ce dovedeşte un drept
patrimonial, drept ce nu poate fi realizat decât
numai prin prezentarea documentului.
Drepturile patrimoniale există numai în formă de
titlu şi deci transmiterea hârtiei de valoare este
transmiterea dreptului, pierderea hârtiei - pierderea
dreptului. Numai cel ce are dreptul asupra hârtiei
de valoare dispune de drept şi-1 poate exercita.
Hârtiile de valoare sunt bunuri mobile; determinate
generic, pot fi determinate individual (cambia,
biletul de loterie).
Clasificarea titlurilor de valoare:
 nominative: acţiuni, obligaţiuni, conosament,
cec, cambie.
 la ordin: cambia, cecul, conosamentul.
 la purtător: acţiuni, obligaţiuni, cecul,
conosamentul, cambia.
18. Conţinutul raportului juridic civil.
19. Clasificarea raporturilor juridice civile.
Raporturile juridice civile in functie de continutul
sau se impart in : roporturi simple(pure) acele
raporturi care au ca obiectiv realizarea doar a
drepturilor civile.
Raporturi complexe sunt acele raporturi care
intrunesc in sine caracteristicile mai multor
categorii de raporturi juridice civile .
Raporturi reduse sunt acele categorii de
raporturi juridice care la manifestarea lor pe
linga toate caracterele unui raport juridic mai
intrunesc si unele caractere ale altor raporturi
juridice. Raporturile reduse pot fi considerate
raporturi civile de concesionare, raporturi juridice
ce au tangenta cu obiectivele de natura
administrativa.
Raporturi principale care apar ai exista
desinestatator intrun mediu independent .
Raporturi derogate care rezida( consta) din alte
categorii de raporturi , cum ar fi raporturile
juridice de raspundere.
raporturi cu caracter permament sunt acele
raporturi care isi manifesta existenta in
permanentacare privesc si drepturile permanente
cum ar fi dreptul nepatrimonial.. obligatiunea
cetateanului de a respecta dreptul altor cetateni la
onoare si demnitate este nu altceva decit
exprimarea manifestarilor raporturilor juridice
civile cu o persistenta nelimitata , eventual in timp
atit cit este prezenta prerogativa legislativa ce
instituie aceasta obligatie.
Raporturi cu caracter temporar sunt acele
raporturi care isi fac aparitia pe o perioada de
timp care poat fi determinata.
Raporturi care genereaza alte categorii de
raporturi juridice .
Raporturi de stingere a altor categorii de
raporturi juridice civile.
Raporturi juridice ce rezulta din acte juridice
raporturi juridice ce rezulta din fapte juridice.
20. Izvoarele raportului juridic civil.
21. Proba raportului juridic civil.
Prin proba se întelege mijlocul juridic de stabilire a
existentei unui act sau fapt juridic si prin aceasta a
dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile. Proba
este sinonima cu dovada.
Obiectul probei îl constituie elementul de dovedit
pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv
civil si a obligatiei corelative, adica actul juridic
sau faptul juridic ce a dat nastere dreptului
subiectiv civil sau obligatiei corelative.
Nu trebuie dovedite faptele pe care instanta lea
declarat unanim cunoscute , asa cum si faptele
28
stabilite printro hotarire judecatoreasca irevocabila
intro cauza civila solutionata anterior in instanta
de drept comun sau in instanta specializata ,
pentruca acestea sunt obligatorii pentru instanta
care judeca cauza si nu se cer a fi dovedite din
nou si nu pot fi contestate la judecarea altei cauze
la care participa aceeasi persoane.
Conditiile de administrare a probei
Pentru ca o proba sa fie admisa si încuviintata de
catre instanta de judecata, aceasta trebuie sa
îndeplineasca urmatoarele conditii:
- sa nu fie oprita de lege, sa fie legale (ex. în cazul
prezumtiilor legale
absolute nu poate fi admisa proba pentru
rasturnarea acestora);
- sa fie verosimila, sa dovedeasca fapte credibile;
- sa fie pertinenta, sa aiba legatura cu pricina;
- sa fie concludenta, sa duca la lamurirea unor
împrejurari pentru rezolvarea cauzei.
Daca orice proba concludenta este si pertinenta, în
schimb nu orice proba pertinenta poate sa fie si
concludenta.
22. Publicitatea drepturilor, actelor și faptelor
juridice civile
23. Definiția și esența actului juridic civil
Actul juridic izvor al raportului dreptului civil, este
reglementat de art. 141-195 Cod Civil şi reprezintă o
manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice ,adică a da naştere , a modifica sau stinge un raport
juridic civil concret.
Din această definiţie desprindem elementele definitorii ale
actului juridic :
1)prezenţa unei manifestări de voinţă care să provină de la
un subiect al dreptului civil (persoană fizică sau juridică).
2)manifestarea de voinţă să fie exprimată cu intenţia de a
produce efecte juridice.
3)efectele juridice urmărite de părţi ,urmărite prin această
manifeste de voinţă, vor consta în intenţia de a da naştere,
modifica sau stinge ,un raport juridic civil concret.
24. Clasificarea actului juridic civil
25. Condițiile actului juridic civil
Orice act juridic pentru a produce efecte urmeaza a fi
incheiat valabil.
Conditiile de valabilitate a actului juridic:
 Legalitatea
 Capacitatea de a incheia actul juridic civil
 Consemtamintul la incheierea actului juridic
civil
 Obiectul actului juridic civil
 Forma actului juridic civil.
26. Efectele actului juridic civil
27. Nulitatea ca efect a nerespectării condițiilor
de validitate a actului juridic civil
Efectul principal al nerespoectarii conditiilor de
valabilitate a actului juridic civil este nulitatea
acestuia. Nulitatea survine atunci cind nu se
respecta cel putin una din conditiile de valabilitate
ale actului juridic civil. In asemenea caz actul
juridic civil nul se considera ca nu a fost incheiat,
iar clauza nula- ca nu a fost stabilita.
28. Generalități privind condițiile și limitele
exercitării drepturilor subiective civile și
obligașiilor civile
29. Noţiunea şi însemnătatea drepturilor
personale nepatrimonial.
Drepturile personale nepatrimoniale sunt strâns
legate de persoană şi existenţa lor, garantarea
realizării acestor drepturi reprezintă o valoare
socială. Reglementarea juridică a acestor drepturi
rezultă din ideile umanismului, din politica statului
şi din cauze economice.. Drepturile personale
nepatrimoniale formează un institut complex ce
conţine norme din diferite ramuri de drept: norme
din dreptul constituţional (proclamă drepturile
personale ale cetăţenilor, stabileşte garanţiile de
realizare a lor, Legislaţia civilă, potrivit obiectului
de reglementare juridică, reglementează şi relaţiile
nepatrimoniale privitor la drepturile care nu pot fi
înstrăinate, libertăţile omului şi alte valori
nemateriale, dacă din esenţa lor nu rezultă altceva.
Drepturile personale nepatrimoniale în sensul
dreptului civil reprezintă reglementarea
comportamentului subiectelor de drept privind
valorile personal nepatrimoniale. Deci, drepturile
personale nepatrimoniale sunt drepturi subiective
care apar în rezultatul reglementării juridice.
30. Clasificarea drepturilor personale
nepatrimoniale.
31. Limitele de exercitare a drepturilor subiective
civile
Cu toate ca unele drepturi dau o posibiblitate
nemarginita a titularului de a face tot ce isi doreste
el , insa nu toate pot fi exercitate in deplina
masura. Iar acest lucru este datorat faptului ca
exercitarea unui drept de catre o persoana trebuie
sa ofere posibilitatea exercitarii altor dreptri de
catre alte persoane. Puninduii astfel o limita in
exercitarea dreptului. Din aceasta rezulta ca una
din regulile aplicabile limitelor exercitarii
dreptului subiectiv civil, este ca exercitarea
dreptului nu trebuie sa prejudicieze dreptul altor
persoane..
Iar abaterile de la limitele exercitarii dreptului
subiectiv reprezinta un abuz de drept . se disting 2
modalitati a realizarii abuzului de drept. Cum ar
29
fi : abuzul exercitat in scopul de a cauza altei
persoane un prejudiiu
Abuzul exercitat fara scop de a cauza altei
persoane un prejudiciu, dar el oricum se
produce..
Abuzul de drept poate izvori dintrun contract , dar
poate genera si dintro relatie extracontractuala.
(abuzul de drept, este o faptă ilicită constând în
exercitarea drepturilor subiective într-un mod
contrar scopului lor social economic, legii sau
regulilor de convieţuire socială. Cazurile cele mai
caracteristice de abuz de drept sunt: exercitarea
unui drept subiectiv exclusiv în scopul de a păgubi
pe altul, de a face şicane altuia şi de a obţine
foloase ilicite)
32. Apărarea drepturilor subiective civile
33. Conţinutul dreptului de onoarei, demnităţii şi
reputaţiei profesionale.
Care este diferenta intre demnitate si onoare si
care sunt temeiurile de aparare a acestor drepturi?
Aceste doua notiuni sunt foarte asemanatoare, insa
sunt diferite. Notiunea de onoare este definita ca o
pretuire deosebita, consideratie, respect si stima
acordata cuiva pentru meritele si virtutile sale. Cu
alte cuvinte onoarea este o apreciere din partea
societatii a calitatilor unei personale.Notiunea de
demnitate este insa auto-aprecierea virtutilor si
calitatilor morale, profesionale si de alta natura a
persoanei. In cadrul juridic al acestor notiuni, se
include si reputatia profesionala, care este
deasemenea o apreciere din partea societatii asupra
calitatilor profesionale ale unei persoane.
In principal temeiul juridic al apararii acestor
drepturi reprezinta articolul 16 din Codul Civil al
Republicii Moldova.
Articolul 16. Apararea onoarei, demnitatii si
reputatiei profesionale
(1) Orice persoana are dreptul la respectul onoarei,
demnitatii si reputatiei sale profesionale.
1. a) caracterul informatiilor raspindite;
2. b) sfera de raspindire a informatiilor;
3. c) impactul social asupra persoanei;
4. d) gravitatea si intinderea suferintelor
psihice sau fizice cauzate persoanei
vatamate;
5. e) proportionalitatea intre acordarea
despagubirilor si gradul in care reputatia a
fost lezata;
6. f) gradul de vinovatie al autorului
prejudiciului;
7. g) masura in care aceasta compensare
poate aduce satisfactie persoanei vatamate;
8. h) publicarea rectificarii, replicii sau
dezmintirii pina la pronuntarea hotaririi
judecatoresti;
9. i) alte circumstante relevante pentru cazul
dat.
(9) Daca identificarea persoanei care a difuzat
informatia ce lezeaza onoarea, demnitatea si
reputatia profesionala a unei alte persoane este
imposibila, aceasta din urma este in drept sa
adreseze in instanta de judecata o cerere in vederea
declararii informatiei raspindite ca fiind
neveridica.
34. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei
profesionale.
35. Noţiunea şi însemnătatea termenelor în
dreptul civil.
termenul –este un eveniment viitor dar sigur ca
realizare ,pînă la care este amînată fie începerea,
fie încetarea exercitării drepturilor subiective sau a
executării obligaţiilor civile. De obicei, termenele
se indică printr-o dată calendaristică, dar ele se pot
stabili şi în funcţie de producerea unor evenimente.
(1) Termenul se instituie prin lege, hotarire
judecatoreasca sau prin acordul partilor.
(2) Indiferent de temeiul aparitiei, termenul
se calculeaza dupa regulile stipulate in
prezentul articol.
36. Criteriile de clasificare a termenelor civile.
Categoriile de termene în dreptul civil.
37. Termenele generatoare de drept. Termenele
de exercitare a drepturilor civile şi termene de
executarea a obligaţiilor.
Termen de existenta a drepturilor civile –
termenele de actiune in timp a drepturilor civile,
inauntrul carora detinatorul dreptului subiectiv are
dreptul, iar uneori chiar si obligat, sa-si realizeze
dreptul ce-i apartine or sa ceara luarea unor masuri
pentru realizarea dreptului sau propriu-zis de la
persoana obligata. La scurgerea termenului de
existenta a dreptului civil, dreptul subiectiv al
persoanei imputernicite inceteaza, iar posibilitatea
30
realizarii lui se pierde. Astfel dreptul de autor,
dupa regula generala, actioneaza pe parcursul
vietii autorului plus cincizeci de ani dupa moartea
lui (al.3 art.13 al Legii cu privire la dreptul de
autor si drepturile conexe); Fiind dat faptul sint
cunoscute drepturi subiective fara termen, asupra
acestora nu se rasfringe actiunea termenului de
existenta a drepturilor civile: astfel dreptul de
proprietate se refera la categoria drepturilor fara
termen.
Termenele de executare a obligatiilor. Este
limita de timp in cadrul careia creditorul si
debitorul trebuie sa savirseasca actiunile ce
constituie continutul drepturilor si obligatiilor
acestora. Dupa natura sa juridica, termenele de
executare a obligatiilor stabilite cel mai des prin
acordul partilor intervale de timp indreptate spre
incetarea obligatiilor existente. Termenele de
executare a obligatiilor se determina, in primul
rind, in functie de specificul fiecarui tip de
obligatii. Particularitatile contractelor de vinzare-
cumparare, mandat, antrepriza, depozit etc.
Determina si perioada executarii obligatiilor. In
virtutea acestui fapt, cerinta de respectare a
termenelor de executare, inaintata catre
comportamentul participantilor la executarea
obligatiilor, se releveaza in compartimentele
codului civil si ale altor acte normative, dedicate
tipurilor concrete de obligatii.
38. Termenele de apărare a drepturilor civile.
Termenele de prezentare a reclamaţiilor. Termene
generale şi termene speciale.
39. Calcularea termenelor. Instituirea şi modul
de stabilire a termenelor. Începutul curgerii
termenului. Modalităţile de calculare a
termenelor. Expirarea termenului.
Potrivit codului civil termenele se pot stabili prin
una din următoarele trei modalităţi:
-indicarea unei date calendaristice
— indicarea unei perioade
— referirea la un eveniment viitor şi sigur că se va
produce
a.) În ipoteza în care termenul este stabilit
prin indicarea unei date
calendaristice survenirea acestei date va fi
considerată ca expirare a termenului.
b.) În cazul în care termenul este stabilit prin
indicare unei perioade se vor calcula după cum
urmează:
În cazul în care termenul este stabilit pe zile
deosebim două situaţii:
 dacă începutul curgerii termenului este
determinat de un evenimat sau moment în
timp care va surveni pe parcursul zilei,
atunci ziua survenirii evenimentului sau
momentului nu se ea în
considerare la calcularea termenului;
 dacă începutul curgerii termenului se
determină prin începutul unei zile,
această zi se include în termen. Regula se
exstinde şi asupra zilei de naştere la
calcularea vîrstei.
În cazul termenelor stabilite pe săptămâni, luni,
ani, deosebim:
 termenul stabilit în săptămîni, expiră în ziua
respectivă a ultimei săptămâni.
 termenul stabilit pe luni, expiră pe data
respectivă a ultemei luni a Dacă ultima
lună nu are dată respectivă, termenul expiră
în ultima zi a lunii.
 termenul stabilit pe ani expiră în luna şi ziua
respectivă a ultimului an al termenului.
c.) În cazul în care termenul este stabilit prin
referirea la un eveniment viitor și sigur că se va
produce survenirea acelui evenimen vs duce la
expirarea termenului.
Inceputul calcularii termenilor. Calculul
termenilor incepe :
Din momentul incalcarii dreptului.
Cind are loc incalcarea unui drept printrun delict
sau prin neexecutarea contractului, cel care este
neindreptatit are dreptul de a se adresa la instanta
de judecata. Examinarea acestei cereri poate fi
refuzata , la cererea partii in favoarea cui curge
termenul , daca aceasta actiune a fost inaintata in
afara termenului de prescriptie extintiva .
calcularea termenului de prescriptie extinctiva
incepe din momentul in care sa produs incalcarea
dreptului sau din momentul in care persoana in
defavoarea cui curge termenul , a aflat despre
incalcarea dreptului.
Din momentul incheierii contractului sau a altui
actu juridic.
Se aplica atunci cind contractul este de executare
instantanee, dar si atunci cind contractul este de
executare succesiva, dar la incheierea contractului
nu este stipulat in mod expres momentul initierii
executarii, precum si cind altceva nu reulta din
cele convenite de parti , asa cum si atunci cind
partile stabilesc in mod expres ca contractul
incepe a fi executat din momentul incheierii lui.
De la o data calendaristica concreta.
31
 Atunci cind partile la incheierea contractului
stabilesc in mod expres momentul in care va fi
inceputa executarea contractului. Acesta este fixat
e regula printro data concreta.
Dupa o perioada de timp. Care poate fi
determinata.
Aceasta modalitate este conditionata de unele
imprejurari ce nu ii permit executarea contractului
anterior momentului indicat., ex la incheierea unui
contract de inchiriere a unui spatiu locativ , partile
stipuleaza un termen de durata caruia poate fi
conditionat faptul intrarii in posesia locuintei.
Motivul poate fi ca in aceasta perioada urmeaza a
fi facuta reparatia incaperilor sau acestea sunt
locuite de presedintii chiriasi .
La savirsirea unui act juridic.care poate fi
manifestat prin realiarea de catre una din parti a
unui act, care ar constitui reper pentru aprecierea
inceputului calcularii termenului. Aceasta poate
constitui pentru exemplu efectuarea platii
prealabile , transmiterea materiei prime pentru
executarea contractului de antepriza.
La producerea unui eveniment sau fapt
viitor , sigur.
Aceasta modalitate de calculare a inceputului
cugetarii termenului presupune reperarea
momentului inceputului calcularii termenelor la un
eveniment viitor si sigur , cum ar fi : topirea
zapezilor si atingerea temperaturi medii pe zi a
aerului mai mare de 15 grade , pentru ca sa fie
incepute lucrarile agricole.
La producerea unui eveniment sau fapt viitor
dar nesigur.
Aceasta modalitate face referire la contractele
care presupun posibilitatea inceputului executarii
lui, la producerea unui eveniment sau fapt
posibil, dar care poate si sa se produca. Ex.
Temeiul contractului de asistenta juridica se poate
stabili , ca inceputul calcularii termenelor de
prestare a serviciilor de asistenta juridica va fi
calculata incepind cu momentul aparitiei situatiei
de conflict intre beneficiar de consultanta si un
partener de afacere al acestuia. Respectiv din start
se admite ca situatia de conflict poate si sa nu
parvina astfel cum prestatotul nu va fi obligat la
oferirea asistentei.in cazul in care acest fapt se va
praduce , din acest moment se va calcula termenul
pe durata caruia prestatorul va oferi serviciile
promise.
Expirarea termenului.
El expira in acea zi a ultimei saptamini sau a
ultimei luni care preceda ziua in care prin
denumirea sau numarul ei corespunde zilei in care
a inceput sa curga termenu.
Daca este stabilit ca un anumit termen dureaza
pina la o anumita zi , se prezuma ca termenul
include si ziua respectiva. Termenul expira la ora
24 a ultimei zile a termenuloui. Daca actiunea
trebuie savirsita la o organizatie termenul expira la
ora cind aceasta organizatie isi inchiee programu
de lucru.
40. Conceptul prescripţiei extinctive şi
însemnătatea ei.
41. Natura juridică şi domeniul de aplicare a
prescripţiei extinctive. Cererile, cărora nu li se
aplică prescripţie.
Prin termenul de prescripţe extinctivă înţelegem
intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia
poate fi exercitat dreptul la acţiune ori dreptul
de a cere executarea silită în caz contrar
stingîndu-se aceste drepturi în sens material.
Prescriptia se aplica doar asupra dreptului la
actiune, cu referire la care legiutorul a decis sa
aplice un instrument de disciplinare. , prin
aplicarea prescriptiei extintive , persoana nu pierde
dreptul ci doar nu mai beneficiaza de asigurarea
exercitarii lui din partea statului. Obligatia
corelativa se trasnforma din una perfecta in una
imperfecta.
42. Termenul general de prescripţie extinctivă.
43. Termenele speciale de prescripţie extinctivă.
Pretenţiile imprescriptibile extinctiv.
Termene speciale de prescripţie extinctivă
Speciale – nu sint exceptii de la regula, ele doar
concretizeaza termenele generale. De exemplu la
incheierea contractului pe un termen indelungat,
partile pot prevedea termene speciale de executare
in cadrul termenului general. Astfel partile in
contractul de antrepriza pot stabili un termen
general de executare, iar in caz de necesitate –
termenul de inceput, termenul de executare a
anumitor etape si termenul de incheiere a
lucrarilor
Se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind
repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea
dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzelor sau a dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărîrilor judecătorești.
(2) Se prescriu în termen de 10 ani acțiunile
privind:
32
a) drepturile reale care nu sînt declarate prin lege
imprescriptibile ori nu sînt supuse altui termen de
prescripție;
b) repararea prejudiciului adus mediului.
44. Cursul prescripţiei extinctive.
45. Începutul prescripţiei extinctive.
Articolul 395. Începutul curgerii termenului de
prescripţie extinctivă
(1) Termenul de prescripţie extinctivă începe să
curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.
Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a
aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.
(2) Dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să
curgă de la data cînd obligaţia devine exigibilă, iar
în cazul obligaţiei de a nu face, de la data încălcării
acesteia. În cazul în care dreptul subiectiv este
afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie
suspensivă, termenul de prescripţie extinctivă
începe să curgă de la data împlinirii termenului ori
a realizării condiţiei.
(3) În raporturile juridice în care nu este stipulat
termenul executării obligaţiei sau în care
executarea poate fi cerută oricînd, termenul de
prescripţie extinctivă începe să curgă de la data
cînd debitorul trebuie să execute obligaţia.
(4) În acţiunile privind răspunderea delictuală,
termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă
de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să
cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.
(5) Termenul de prescripţie extinctivă în cazul
acţiunii în anulare a unui act juridic pentru violenţă
începe să curgă de la data la care a încetat violenţa.
În celelalte cazuri de anulare, termenul de
prescripţie extinctivă începe să curgă de la data la
care cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau
persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele a
cunoscut temeiul anulării.
(6) În cazul obligaţiilor regresive, termenul de
prescripţie extinctivă începe să curgă de la data
cînd trebuia executată obligaţia principală.
(7) Prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile
ascunse începe să curgă:
a) în cazul unui bun înstrăinat sau al unei lucrări
executate alta decît o construcţie, de la împlinirea
unui an de la data preluării (predării) bunului sau
lucrării, afară numai dacă viciul a fost descoperit
mai înainte, cînd prescripţia va începe să curgă de
la data descoperirii;
b) în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani
de la data preluării (predării) construcţiei, afară
numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte,
cînd prescripţia va începe să curgă de la data
descoperirii.
(8) Pentru executarea unor lucrări curente,
termenele prevăzute la alin.(7) sînt de o lună în
cazul prevăzut la lit.a) şi, respectiv, de 3 luni în
cazul prevăzut la lit.b).
(9) Cînd este vorba de prestaţii succesive,
prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de
la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar
dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data
ultimei prestaţii neexecutate
46. Suspendarea cursului prescripţiei.
47. Întreruperea cursului de prescripţie.
Articolul 401. Întreruperea cursului prescripţiei
extinctive
(1) Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe:
a) în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit;
b) în cazul în care debitorul săvîrşeşte acţiuni din
care rezultă că recunoaşte datoria.
(2) După întreruperea cursului prescripţiei
extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul
scurs pînă la întreruperea cursului prescripţiei
extinctive nu se include în noul termen de
prescripţie extinctivă
48. Repunerea în termenul de prescripţie
extinctivă.
49. Executarea obligaţiilor după expirarea
termenului de prescripţie extinctivă.
Articolul 406. Executarea obligaţiilor după
expirarea termenului de prescripţie extinctivă
(1) După expirarea termenului de prescripţie
extinctivă, debitorul poate refuza executarea
obligaţiei.
(2) Executarea benevolă a obligaţiei după expirarea
termenului de prescripţie extinctivă nu constituie
un act lipsit de temei juridic.
(3) Persoana care a executat obligaţia după
expirarea termenului de prescripţie extinctivă nu
are dreptul să ceară restituirea celor executate,
chiar dacă, la data executării, nu cunoştea faptul
expirării termenului de prescripţie extinctivă.
Aceeaşi prevedere se aplică şi pentru recunoaşterea
datoriilor conform contractului, precum şi pentru
garanţiile asigurătorii date de debitor.
50. Termenele de decădere
51. Termenele de prescripție achizitivă
Prescripţia achizitivă reprezintă teremenul,
la expirarea căruia asupra bunului străin,
care se află în posesia îndelungată de bună
credinţă a persoanei, apare dreptul de
proprietate. Dreptul de proprietate, în
virtutea perscripţiei achitive, poate fi
căpătat atît asupra unui bun ce nu aparţine
33
nimănui, cît şi asupra unui bun care se află
în proprietatea altei persoane.Prescripţia
achizitivă incipient a apărut în sfera
relaţiilor civile şi anume prin necesităţile
circuitului civil trebuie de explicat
includerea acestui institut de apariţie a
dreptului de proprietate în legislaţia noastră
civilă. Pentru apariţia dreptului de
proprietate trebuie îndeplinită condiţia
posesiunii îndelungate de bună credinţă în
decursul unui termen anumit. Buna
credinţă înseamnă că posesorul confundînd
scuzabil împrejurările de fapt, pe motive
suficiente presupune că temeiul pe baza
căruia bunul a nimerit la el îi acordă
dreptul de proprietate asupra lui.
Uzucapiunea mobiliară
Uzucapiunea este un mod nou de dobândire
a dreptului de proprietate, esenţa căruia
constă în faptul că o persoană poate deveni
proprietar al bunului dacă îl posedă pe o
perioadă expres stabilită de lege, în
condiţiile stipulate de lege. Referitor la
termen acesta diferă în dependenţă de
faptul dacă bunul este mobil sau imobil. În
schimb alte condiţii necesare uzucapiunii
sunt identice la toate bunurile, ele fiind
prevăzute expres în art.
a) timp de 3 ani, dacă
posesorul a dobîndit bunul cu
titlu oneros și, pe toată durata
posesiei, a posedat cu bună-
credință;
b) timp de 5 ani, dacă
posesorul a dobîndit bunul cu
titlu gratuit și, pe toată durata
posesiei, a posedat cu bună-
credință; sau
c) timp de 10 ani, în
celelalte cazuri.
52. Caracteristica generală a persoanei fizice —
subiect de drept civil.
53. Noţiunea şi caracterele juridice ale capacităţii
de folosinţă a persoanei fizice.
54. Începutul, conţinutul şi încetarea capacităţii
de folosinţă a persoanei fizice.
55. Îngrădirile capacităţii de folosinţă a persoanei
fizice.
56. Capacitatea de folosinţă a cetăţenilor străini
şi a apatrizilor.
57. Noţiunea şi caracterele juridice ale capacităţii
de exerciţiu a persoanei fizice.
58. Capacitatea de exerciţiu deplină.
59. Capacitatea de exerciţiu restrânsă.
60. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice
limitate în capacitate de exerciţiu.
61. Declararea incapacităţii persoanei fizice.
62. Identificarea persoanei fizice.
63. Domiciliul şi reşedinţa persoanei fizice.
64. Starea civilă a persoanei fizice.
65. Importanţa instituirii ordinii de declarare
judecătorească a absenţei fără veste şi a morţii
persoanei fizice.
66. Condiţiile de declarare a absenţei fără veste.
67. Efectele juridice ale hotărârii judecătoreşti de
declarare a absenţei fără veste.
68. Condiţiile de declarare a morţii persoanei
fizice.
69. Efectele juridice ale hotărârii judecătoreşti
declarative a morţii persoanei fizice.
70. Efectele juridice ale apariţiei persoanei
declarată absentă fără veste.
71.Efectele apariţiei persoanei declarată decedată.
72.Consideraţiuni generale cu privire la persoana
juridică.
73. Teoriile privind persoana juridică.
74. Elementele constitutive ale persoanei
juridice.
75. Clasificarea persoanei juridice.
76. Identificarea persoanei juridice.
77. Modalităţi de înfiinţarea persoanelor juridice.
78. Actele de constituirea persoanei juridice.
79. Patrimoniul şi capitalul social persoanei
juridice.
80. Înregistrarea de stat a persoanelor juridice.
81. Drepturile şi obligaţiilor membrilor faţă de
persoana juridică
82. Organele persoanei juridice.
83. Capacitatea de folosință a persoanei juridice.
84. Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice.
85. Modalităţi de reorganizare a persoanei
juridice:
86. Dizolvarea voluntară a persoanei juridice.
87. Dizolvarea forţată a persoanei juridice.
88. Regimul juridic al societăţilor comerciale în
R. Moldova.
34
89. Societatea în nume colectiv. 93. Cooperativele
90. Societatea în comandită. 94. Întreprinderile de stat şi întreprinderile
91. Societatea cu răspundere limitată. municipale.
92. Societatea pe acţiuni. 95. Organizaţiile necomerciale.

35