TGD

1. STIINTA DREPTULUI IN STIINTELE DREPTURILOR SOCIALE

Sistemul stiintei Dreptului este alcatuit din urmatoarele parti:

1. Teoria Generala a Dreptului
2. Stiintele juridice de ramura
3. Stiintele juridice ajutatoare
4. Stiintele juridice istorice

1. Dreptul (in general) studiaza fenomenul juridic. Obiectul de studiu al TGD il

constituie observarea si cercetarea fenomenului juridic, a legilor generale ale vietii
juridice, a categoriilor si notiunilor generale valabile pentru intreaga stiinta juridica.
2. Stiintele juridice de ramura au ca obiect studierea si cercetarea fenomenelor juridice
particulare specifice unei anumite ramuri de Drept.
3. Logica juridica, Sociologie juridica, Statistica juridica.
4. Cerceteaza istoria Dreptului dintr-o anumita tara

SISTEMUL DREPTULUI (structura interna a Dreptului)

Definitia Dreptului:
Dreptul reprezinta totalitatea normelor juridice elaborate sau recunoscute de puterea
de Stat care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului subiectelor de
Drept, conform valorilor sociale ale societatii respective, a caror respectare este
asigurata la nevoie de forta coercitiva a Statului.
(Sistemul dreptului)
Drept Public | Drept Privat
Ramuri de Drept
Subramuri de Drept
Institutii juridice
Norma juridica
Institutia juridica cuprinde N.J. care reglementeaza o anumita grupa unitara de relatii
sociale, instaurand astfel o categorie aparte de raporturi juridice.

Subramura de Drept: in cadrul RAMURILOR de Drept, mai multe institutii juridice se pot
grupa ca o subramura care poate face obiectul unei reglementari juridice distincte sub forma
de COD/REGULAMENTE (Dreptul maritim - subramura a Dreptului Civil)

Ramura de Drept = o grupare mai larga de norme si institutii juridice care sunt legate intre
ele prin obiectul lor comun (relatiile sociale pe care le reglementeaza), dar si prin anumite
principii comune care stau la baza lor.

Drept public: se protejează interesul general prin norme juridice: D.Constit, admin,
financiar, penal, international public, procedural, mediului.

Drept privat: se protejează interesul personal, prin normele sale se exprimă vointa
individului care isi gestionează interesul intr-un mod liber: D. civil, comercial, familiei, int.
privat.

2. CONCEPTUL DREPTULUI

Notiunea de Drept in plan juridic are doua dimensiuni importante:

-dr. obiectiv
-dr. subiectiv
Acceptiunile (sensurile) notiunii de Drept:

a) Dreptul ca stiință= totalitatea ideilor, notiunilor, conceptelor si principiilor care

explica Dreptul si prin intermediul carora Dreptul poate fi gandit.
b) Dreptul obiectiv = ansamblul normelor juridice elaborate de Stat in scopul
desfasurarii normale a vietii in comun a oamenilor si sanctionate de catre aceasta prin
forta de constrangere.

Dreptul obiectiv în vigoare si Dreptul subiectiv împreună cu

VALORILE/RAPORTURILE/FAPTELE JURIDICE, dar si CONSTIINTA
JURIDICA alcatuiesc REALITATEA JURIDICA.
 Trasaturile dreptului obiectiv:

- regulile de conduita au un caracter general, adresandu-se tuturor subiectelor de Drept cu

constiinta si vointa.
- normele juridice se aplica imediat, continuu si neconditionat
- normele juridice au caracter de actualitate (cuprinde norme juridice care se afla in vigoare la
un moment dat -N.J. active)
- !dreptul obiectiv constituie fundamentul Dreptului subiectiv, in sensul ca prezinta cadrul de
recunoastere si de exercitare al prerogativelor subiectelor de Drept de a-si exercita drepturile
ce le revin in mod concret;

c) Dreptul subiectiv = posibilitatea/prerogativa recunoscuta unei persoane fizice sau juridice

de a dispune de o valoare (de un drept) care ii este recunoscut de lege.
Aspecte:
- posibilitatea subiectului de a avea o anumita conduita fata de dreptul sau;
- posibilitatea subiectului de a pretinde o anumita conduita din partea celuilalt subiect al
raportului juridic;
- posibilitatea de a solicita apararea dreptului pe calea exercitarii fortei de constrangere a
Statului.
- !drepturile subiective exista si se pot exercita numai daca sunt recunoscute si reglementate
de catre dreptul obiectiv.

Clasificarea drepturilor subiective:

1) Dupa natura continutului:

- patrimoniale (drepturi al caror continut poate fi exprimat in bani - tot ele se clasifica in
drepturi REALE, de CREANTA)
- nepatrimoniale (continutul nu poate fi exprimat in bani si cuprind urmatoarele categorii de
drepturi - care privesc existenta si integritatea persoanei/care privesc identificarea
persoanei/care decurg din creatia intelectuala)
2) Dupa opozabilitatea lor :
- absolute (drepturi opozabile/respectate de toti)
- relative (drepturi in virtutea carora titularii pot pretinde subiectului pasiv o anumita conduita
determinata fara de care dreptul nu se poate realiza)

3) Dupa corelatia dintre ele:

- principale (drepturi care au o existenta de sine statatoare si nu depind de un alt drept)
- accesorii (drepturi a caror soarta juridica depinde de existenta unui alt drept subiectiv)

4) Dreptul pozitiv = totalitatea normelor juridice aflate in vigoare;

5) Dreptul national = dreptul obiectiv al unui stat anume aplicat de autoritatile statului
respectiv.

6) Dreptul ca artă

REALITATEA JURIDICĂ

Componente:
1. conștiința juridică - aparține legiuitorului fiind o conștiință specializată apare ca receptor
și ca barieră
2. dreptul
3. ordinea de drept

ESENȚA, CONȘINUTUL ȘI FORMA DREPTULUI

1. Esenta Dreptului
- principala calitate a Dreptului o reprezinta calitatea juridica a vointei si calitatea interesului,
care conduce la elaborarea de norme juridice.
Vointa are dubla semnificatie:
-generală(a intregii societati) - individuală
Definitia Esentei:
Esenta Dreptului o constituie vointa generala, oficializata, devenita vointa juridica, exprimata
in legi si aparata de stat.

2. Continutul Dreptului
Cuprinde si esenta Dreptului, dar cea mai componenta a ei o constituie sistemul normelor
juridice.

3. Forma Dreptului se refera la organizarea interioara a Dreptului.

- f. internă - f. exterioară

FACTORII DE CONFIGURARE SI DE EVOLUTIE AI DREPTULUI

Factorii de configurare sunt impartiti in 4 categorii:

1) Cadrul natural (mediul geografic, factorul biologic, demografic)
2) Cadrul economic social si politic national
3) Cadrul economic social si politic regional si international
4) Cadrul uman

1) Cadrul natural

a) Mediul geografic - mediul inconjurator

- spatiul aerian = coloana de aer (100-110 km)
b) Factorul biologic si fiziologic
- Capacitatea de folosinta = aptitudinea persoanei de-a avea drepturi si obligatii civile. Incepe
de la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia.
- Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca se naste viu.
- Copilul conceput nu poate dobandi decat drepturi, in sarcina lui neputandu-se angaja
obligatii.
- Capacitatea de exercitiu= aptitudinea persoanei de-a incheia singura acte juridice civile.
- Capacitatea de exercitiu deplina la data cand persoana devine majora.
- Minorul dobandeste, prin casatorie, capacitatea deplina de exercitiu. In cazul in care
casatoria este anulata, minorul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei pastreaza
capacitatea deplina de exercitiu.
- Instanta de tutela poate recunoaste minorului care a implinit varsta de 16 ani capacitate
deplina de exercitiu.
- Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restransa.
*ex. de act de conservare: transcrierea unui drept in cartea funciara.
*ex. de act de administrare: contractul de inchiriere.
- Codul Civil stabileste urmatoarele incapacitati (incapacitati dpdv juridic): minorul < 14 ani,
interzisul judecatoresc - actele juridice se incheie IN NUMELE ACESTORA de
REPREZENTANTII LOR LEGALI.

Raspunderea juridica = un raport juridic creat de norma juridica intre persoana care a
incalcat dispozitiile legii si stat, reprezentat de organele de aplicare ale legii.

Conditiile raspunderii juridice:

1. Conduita ilicita (actiune sau inactiune);
2. Vinovatia = atitudinea psihica a persoanei care comite o fapta ilicita fata de fapta pe care o
comite, precum si fata de consecintele acelei fapte.
3. Legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat

Principii ale răspunderii penale:

- Raspunderea penala are caracter personal (raspunderea se adreseaza persoanei care a
savarsit infractiunea) - in Dreptul Penal, NU este acceptata raspunderea pentru fapta comisa
de alta persoana.
- Nu poti fi sanctionat de doua ori pentru aceeasi fapta.

c) Factorul demografic:
Momentul mortii (moartea aparenta - functiile de vitale sunt atat de mult slabite, incat nu pot
fi percepute decat cu aparate speciale, moartea clinica - este sustinut de aparate, moarte
biologica, moartea cerebrala). Moartea este considerata una singura, si anume cea dpdv
medical.
3) Cadrul economic, social si politic national:
Structurile organizatorice ale societatii care exercita influente asupra Dreptului:
- partidele politice;
- grupurile de interes;
- grupurile de presiune;
- grupurile etnice.

Def: Legea reprezinta actul juridic initiat, potrivit Constitutiei, si adoptat de cele doua
Camere, corespunzator procedurii legislative, promulgat de Presedintele Romaniei si publicat
in Monitorul Oficial.

4) Cadrul uman-cel mai importnant

Societate civilă=totalitatea instituțiilor și organelor nonguv. care exprimă interesele și voința
cetățenilor cât și indivizii și organizațiile din societatea independentă de Guvern.

PRINCIPIILE SI FUNCȚIILE DREPTULUI

"principiu" = idee care sta la baza unei ideologii.
"principiile fundamentale de drept" = idei generale care stau la baza elaborarii si aplicarii
dreptului. Ele sunt formulate expres in Constitutii, sau, daca nu sunt formulate expres, sunt
deduse in lumina valorilor promovate in societate | idei conducatoare ale continutului tuturor
normelor juridice.
Importanta practica a principiilor dreptului poate fi privita atat dpdv teoretic, cat si din
perspectiva practica in scopul elaborarii de noi norme juridice sau in scopul realizarii
dreptului

Delimitarea principiilor Dreptului:

a) Delimitarea de concept si de categorie juridica:
- intre cei doi termeni (principii fundamentale si categorie-concept juridic) exista o corelatie
stransa, dar nu se confunda. In schimb, intre definitie si notiune, notiunea include definitia si
alte explicatii.
b) Delimitarea de normele juridice:
- normele juridice descriu cele mai multe din principiile dreptului;
- principiile fundamentale ale dreptului functioneaza prin aplicarea practica a conduitelor si
regulilor prescrise de normele juridice;
- spre deosebire de principii, normele juridice au o valoare explicativa mai redusa, intrucat
protejeaza valorile din societate.
c) Delimitarea de axiome, maxime si aforisme juridice:
"axioma" = adevar fundamental ce nu mai necesita demonstrare
"aforismul" = cugetare juridica;
"maxima" = gandire formulata concisa, care exprima o norma de conduita.
- toate trei sunt sinteze, rezultate din experienta dreptului. Au un rol limitat in interpretarea
fenomenului juridic si o sfera de cuprindere mult mai redusa decat a principiilor
fundamentale.
exemple: "sa se faca dreptate chiar daca ar pieri lumea" (Fiat justitia pereat mundus) -
metafora juridica; "legea este aspra, dar este lege" (dura lex, sed lex) - aforism juridic.

Clasificarea principiilor dreptului:

*dupa importanta si sfera de actiune:

a) Principii fundamentale (generale)
b) Principii de ramura

*dupa continutul lor:

a) Principii filozofice
b) Principii politice/sociale (principiul libertatii/separatiei puterilor in stat)
c) Principii exclusiv juridic (principiul legalitatii)

Caracteristicile principiilor fundamentale de drept:

- fiecare sistem de drept isi are propriile principii fundamentale;
- principiile fundamentale ale dreptului au un caracter dinamic, sunt permament regandite si
primenite;
- principiile isi au originea de regula in legile fundamentale (Constitutii)
- au rol constructiv si valorizator
- principiile fundamentale ale dreptului stau la baza principiilor de ramura, intre ele existand
o relatie de corespondenta si una de amplificare.

PREZENTAREA PRINCIPIILOR FUNDAMMENTALE ALE DREPTULUI

1) Principiul legalitatii
Garantează că orice putere este instrumentată pe bază legală, fiind expresia voinței suverane a
poporului.

2) Principiul libertatii si egalitatii

Libertatea este prerogativa omului de a actiona fara niciun fel de constrangeri. Egalitatea
reflecta echilibrul vietii, absenta oricaror practici sau decizii arbitrare care sa aduca sau sa
plaseze oamenii pe pozitii de inegalitate.

3) Principiul responsabilitatii
"responsabilitatea sociala" = capacitatea omului de asumare a raspunderii pentru consecintele
actelor lui

- Responsabilitatea insoteste constant libertatea;

- Responsabilitatea este o dimensiune a dreptului, deoarece exprima actul de angajare a
individului care isi asuma consecintele actiunii sau inactiunii sale.
!-Responsabilitatea juridica nu se confunda cu raspunderea juridica, pentru ca raspunderea
este un raport juridic impus din afara individului, pe cand responsabilitatea reprezinta actul pe
care individul il face in raport cu propria constiinta.

Formele responsabilitatii sociale:

a) responsabilitate civica;
b) responsabilitate juridica;
c) responsabilitate morala;
d) responsabilitate politica.

4) Principiul dreptatii, al echitatii si justitiei

"echitate" = dreptate, nepartinire
- principiul echitatii si justitiei poate fi numit si principiul dreptatii.

B. Functiile Dreptului
"Functie" = sarcina, rol, destinatie, utilitate
"Functiile dreptului" = activitati concrecte pe care le desfasoara dreptul pentru a-si realiza
scopul sau fundamental (de-a reglementa conduita oamenilor si de-a asigura ordinea in
societate potrivit vointei generale)

a) Functia de institutionalizare si formalizare juridica a organizarii social-politice

= crearea de forme juridice necesar functionarii intregului sistem de organizare sociala
b) Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii =
apararea si garantarea valorilor fundamentale ale societatii.
- elementele definitorii ale statului roman: unitatea, suveranitatea, independenta,
indivizibilitatea, caracterul rational.
c) Functia de conducere a societatii - Dreptul stabileste norme de conduita pentru majoritatea
tipurilor de relatii sociale
d) Functia normativa a dreptului = pozitia dominanta a dreptului in viata societatii, cu scopul
de-a organiza si conduce mecanismele sociale conform vointei generale
e) Functia preventiva a dreptului = capacitatea acestuia de a exercita influenta asupra
comportamentelor generale ale indivizilor, de-a preveni incalcarea normelor juridice.

NORMA JURIDICĂ

Norma juridică este o regulă de conduită cu caracter general și obligatoriu elaborată sau
recunoscută de puterea de stat si are ca scop asigurarea ordinii publice ce poate fi adusă la
îndeplinire la nevoie prin forța coercitivă a statului.

Trasaturile normei juridice:

- este “celula de baza a Dreptului”, adica modelul de comportament impus individului de
catre stat;
- este “elementul primar al Dreptului”, adica este elementul prin intermediul caruia mesajul
legiuitorului ajunge la destinatarii normei juridice;
- este “o specie de norma sociala”, alaturi de norma morala/religioasa/de convietuire sociala
etc.
- are caracter general si impersonal

Caracterul general=norma juridică nu are în vedere un caz izolat, ci reglementează

o generalitate de cazuri
Grad de generalitate la limita maxima- atunci când norma juridică vizează toate
subiectele de drept
Grad de generalitate mai mic- atunci când norma juridică se adrsează unor categorii
determinate de persoane
Caracterul impersonal consta in faptul ca norma juridica nu reglementeaza conduita
unei persoane anume. Aceasta trasatura a normei juridice constituie o garantie impotriva
oricarei discriminari, contribuind astfel la realizarea principiului de egalitate a persoanelor in
fata legii.
Caracterul obligatoriu- normele juridice sunt exigibile, acestea trebuind sa fie
respectate de către toti subiecții de drept (+forța de constrângere)
Obligativitatea normei juridice presupune faptul ca aceasta se aplica imediat, continuu
si neconditionat. Tot aici, obligativitatea este impusa TUTUROR normelor juridice,
indiferent de domeniul in care actioneaza norma (public sau privat) si de forta juridica a
actului normativ in care este inclusa.
Caracterul tipic al normei juridice - norma juridica stabileste etalonul (tipul) de
conduita pe care destinatarii sai trebuie sa le urmeze
Caracterul intersubiectiv- între două subiecte de drept
Aplicarea constrangerii juridice impotriva celui ce se face vinovat de incalcarea
normei juridice urmareste atat restaurarea dreptatii, repararea prejudiciului cauzat,
sanctionarea celui vinovat, dar si restabilirea autoritatii normei juridice incalcate, mentinerea
si ocrotirii de drept a societatii.
Norma juridică poate fi violată cu asumarea consecințelor.

Structura normei juridice:

A) Structura interna = structura logico-juridica (ipoteza, dispozitie, sanctiune)

1. Ipoteza = partea in care legiuitorul stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele in care
norma actioneaza, precum si categoria subiectelor de drept carora se adreseaza.

Clasificarea ipotezelor:
 Ipoteze strict determinate - ipoteze care stabilesc exact conditiile, imprejurarile sau
faptele pentru aplicarea dispozitiei, precum si categoria subiectelor de drept. (ex: Tatal
copilului este sotul mamei)

Ipoteze relativ determinate - ipoteze in care conditiile, imprejurarile sau faptele

pentru aplicarea dispozitiei, precum si categoria subiectelor de drept nu sunt formulate in
mod detaliat, fiind lasate la aprecierea organului de aplicare a legii. (ex: Uciderea se
pedepseste de la x ani la y ani si interzicerea unor drepturi)

Ipoteze simple - ipoteze in care este formulata o singura conditie, imprejurare sau
fapta pentru aplicarea dispozitiei si o singura categorie a subiectelor de drept. (ex:
Imprumutatorul nu poate mai inainte de termen sa ceara lucrul imprumutat)
Ipoteze complexe - ipoteze in care sunt formulate mai multe conditii, imprejurari sau
fapte, precum si mai multe categorii de subiecte de drept. (ex: Furtul calificat; cand este
interzisa casatoria etc.)

2. Dispozitia prevede conduita ce trebuie urmata in cazul ipotezei formulate, respectiv

drepturile si obligatiile subiectelor de drept vizate in norma juridica respectiva. Reprezintă
nucleul normei juridice fiind regula de conduită propriu-zisă.
Clasificarea dispozitiilor:
-dispozitii determinate - dispozitii care stabilesc drepturile si obligatiile subiectelor de drept

-dispozitii relativ determinate - dispozitii care stabilesc diferite tipuri de conduita, lasandu-se
la latitudinea subiectelor de drept posibilitatea de a opta in alegerea acestora.
3. Sanctiunea - urmarile, consecintele ce apar in cazul nerespectarii normei juridice.
Sanctiunea este un mijloc de constrangere statala, exercitat prin intermediul autoritatilor
statului, cu atributii in aplicarea legii.

Trasaturile sanctiunii
1) Legalitatea - sanctiunea se aplica conform normelor legii;
2) Generalitatea si obligativitatea
3) Celeritatea - se aplica fara intarziere

Clasificarea sanctiunilor:
- dupa natura lor
A) Sanctiuni civile - au un rol reparator si vizeaza in mod direct patrimoniul persoanei
sanctionate
B) Sanctiuni penale (specific dreptului penal) - sanctiunea privativa de libertate, pecuniare
(amenda penala), accesorii (decaderea din anumite drepturi)
C) Sanctiuni administrative - se aplica in situatia savarsirii cu vinovatie de fapte
contraventionale, privative de libertate (nu exista in Romania), pecuniare (amenda
administrativa), sanctiuni administrative de alta natura (mustrare, avertisment, munca in
folosul comunitatii)
D) Sanctiuni disciplinare - sunt strans legate de contractul de munca, subiectul fiind angajatul
care a nesocotit o norma din dreptul muncii (ex: avertisment scris, reducere a salariului de
baza, suspendarea contractului de munca etc)

- dupa gradul de determinare

A) Sanctiuni absolut-determinate - acele sanctiuni stabilite in mod cert, fara a lasa loc de
interpretare
B) Sanctiuni relativ-determinate - sanctiuni care prevad anumite limite si maxime, lasandu-se
la aprecierea organului de aplicare a legii in functie de gravitatea faptei savarsite.
C) Sanctiuni alternative - sanctiuni care dau posibilitatea organului de aplicare sa aleaga
dintre doua sau mai multe (dintre minimul si maximul pedepsei)
D) Sanctiuni cumulative - organul de aplicare al legii trebuie sa aplice doua sau mai multe
sanctiuni (ex: inchisoare si amenda).

ACTIUNEA NORMEI JURIDCE

Norma juridica actioneaza pe 3 vectori: timp, spatiu, asupra persoanei.
Regula: Norma juridica actioneaza pe timp nedeterminat, intr-un spatiu limitat la teritoriul
statului si asupra unor categorii de persoane care sunt angajate in circuitul juridic.

Actiunea in timp a normei juridice:

- intrarea in vigoare a normei juridice
- actiunea propriu-zisa
- iesirea din vigoare

1) Intrarea in vigoare a normei juridice - se refera la data concreta de la care actul normativ
incepe sa actioneze si sa devina opozabil subiectelor de drept. Din momentul intrarii in
vigoare a actului normativ, fiecare norma juridica din cadrul actului normativ este valida,
dobandind putere juridica, adica producand efecte juridice.

Legea se publica in Monitorul Oficial si intra in vigoare la 3 zile de la publicare. Ordonanta

de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre dezbatere in procedura de urgenta
la Camera Parlamentului competenta si dupa publicarea lor in Monitorul Oficial (de la data
intrarii in vigoare).
Legea 24/2000 republicata - toate actele care arata cand intra in vigoare.
Ordononantele simple intra in vigoare la 3 zile dupa publicarea in Monitorul Oficial.
Din momentul intrarii in vigoare a normelor juridice, nu se admite scuza ignorantei, a
necunoasterii legii, deoarece in Drept functioneaza prezumptia absoluta a cunoasterii legii.
Totusi, se invoca doua exceptii:
- cand o parte din teritoriul tarii este izolat din motiv de interventie majora, astfel ca
necunoasterea se datoreaza unor motive obiective;
- in domeniul raporturilor de drept privat (materia conventiilor), cand o persoana incheie un
contract fara sa cunoasca intocmai dispozitiile legale si consectinele pe care normele juridice
le fac sa decurga din contractul respectiv, in astfel de situatii existand propria eroare de
Drept, care viciaza vointa si da posibilitatea celui in cauza sa ceara anularea actului juridic de
vointa (contractul) incheiat.

2. Actiunea propriu-zisa a normei juridice:

Din momentul intrarii in vigoare, norma juridica actioneaza numai pentru prezent si viitor
(Art. 15, alin. 2 - Constitutie: Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile).

Principiul neretroactivitatii
- exceptie de la neretroactiviate: normele juridice penale cu caracter temporar sau
exceptional, legile interpretative = legi care explica/lamuresc/detaliaza reglementari existente,
fara sa le modifice continutul pentru ca nu cuprind dispozitii noi, ci doar explica dispozitiile
existente in scopul de a lamuri sensul acestora pentru o corecta aplicare a normelor juridice.

Principiul neultractivitatii - o lege care a fost abrogata nu mai produce efecte juridice

3. Iesirea din vigoare a normei juridice

- norma juridica iese din vigoare, adica-si inceteaza actiunea, fiind lipsita de efecte juridice
prin urmatoarele modalitati:
A) Abrogare;
B) Ajungere la termen;
C) Caderea in desuetudine.

A) Abrogarea reprezinta incetarea actiunii unei norme juridice datorita intrarii in vigoare a
unei noi norme juridice, ca expresie a vointei legiuitorului. Abrogarea este de doua feluri:
- expresa (directa si indirecta)
- tacita
Abrogarea expresa directa exista atunci cand noul act normativ stipuleaza in mod expres care
act normativ, parti sau articole din actul normativ vechi se desfiinteaza.
Abrogarea expresa indirecta exista atunci cand actul normativ nou prevede in textul sau
faptul ca se abroga toate prevederile sau actele normative contrare dispozitiilor sale, fara sa le
mentioneze expres.

B) Ajungerea la termen - avand ierarhia actelor normative, precizam ca un act normativ

ierarhic inferior (Hotarare de Guvern) nu poate abroga un act normativ ierarhic superior
(Lege).
ex: Legea bugetelor
- fac exceptie legile penale temporare (ultraactiveaza)

C) Caderea in desuetudine = lege invechita, depasita de vreme.

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

- dupa ramura de Drept:
A) Norme juridice de Drept Constitutional
B) Norme juridice de Drept Penal
C) Norme juridice de Drept Civil
Etc.
- dupa forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse normele juridice:
A) Norme constitutionale
B) Normele juridice cuprinse in legile organice si ordinare
C) Normele juridice cuprinse in decretele prezidentiale
D) Normele juridice cuprinse in ordonantele de urgenta si cele simple ale Guvernului
E) Normele juridice cuprinse in hotarari
F) Normele juridice cuprinse in actele elaborate de organizatiile publice centrale sau locale
(decizii ale primarului, ale Cons. Judetean etc)

- dupa modul de comportare ale conduitei:

A) Norme juridice onerative - norme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune,
deci implica o obligatie de a face.
B) Norme juridice prohibitive - norme care obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor
actiuni, deci implica o obligatie de a nu face.
C) Norme juridice permisive - norme care permit subiectelor de drept sa aleaga o conduita, cu
respectarea legalitatii. Ea se poate transforma intr-o norma imperativa = NORMA
SUPLETIVA

- dupa sfera de aplicare:

A) Norme juridice generale (drept comun)
B) Norme juridice speciale - norme care se aplica unor categorii restranse de relatii sociale,
avand caracter derogator (ex: Codul Muncii)
C) Norme juridice de exceptie - norme care le completeaza pe cele generale sau speciale,
beneficiind de o reglementare expresa.

- dupa gradul si intensitatea incidentei normei juridice:

A) Norme juridice principii (norme constitutionale)
B) Norme juridice mijloace - norme de transpunere a normelor juridice principii

- dupa finalitatea sanctiunii:

A) Norme juridice punitive - norme prin care se aplica sanctiunile prevazute in actele
normative
B) Norme juridice stimulative - vizeaza conformarea subiectelor de Drept conduitei prescrise
in norma juridica.

- dupa structura:
A) Norma juridica completa
B) Norma juridica incompleta