MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII

MOLDOVA ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT ,ORDINE ȘI SECURITATE PUBLICĂ

Referat la disciplina Drept Administrativ

Raporturile de drept administrativ. Definiții și clasificări.

Autorul: Russu Victoria

Studentă anul 1, DFRT 212

Conducător ştiinţific:Valeria Bejenari

Chișinău 2022

1
 Planul
Introducere……………..3
1.Raporturile juridice de drept administrativ……..4-6
2.Categorii si tipuri de raporturi juridice de drept administrativ.
……6-7
2.1 Raportul normelor juridice ale dreptului public cu normele juridice ale dreptului privat.
…….7-8
2.2 Clasificarea normelor de drept administrativ…..8
2.3 Realizarea normelor de drept administrativ……8
2.4 Structura raportului de drept administrativ…..9
3 .Raportul juridic contravențional
.…….9-10
4. Modificarea raporturilor juridice de drept administativ …….10-11
Concluzie…..12
Bibliografie……..13

2
 Introducere
Astăzi, ca o ramură a ştiinţelor moderne tot mai mult se vorbeşte despre ştiinţa administraţiei
publice. Prof. V. I. Prisacaru face o analiză a ştiinţei dreptului administrativ şi ştiinţei
administraţiei publice ca fenomene diferite.
Astfel, ştiinţa dreptului administrativ, menţionează autorul sus-numit, se ocupă de studierea
normelor de drept administrativ care se realizează în diferite forme: studierea dreptului
administrativ în cadrul facultăţilor de drept, elaborarea de articole şi studii ce au ca obiect unele
aspecte ale dreptului administrativ, precum şi întocmirea de monografii ce se ocupă cu studierea
aceleiaşi ramuri a dreptului public - dreptul administrativ - este ceea ce în mod obişnuit se
numeşte doctrina juridică.

Ştiinţa dreptului administrativ se referă numai la aspectul juridic al fenomenului administrativ,

rămânând astfel în penumbră alte aspecte deosebite care ţin de esenţa fenomenului administrativ,
precum cele politice, sociale, tehnice.
Pe când ştiinţa administraţiei are drept obiect cercetarea procesului de administrare în toată
complexitatea sa, constând din cercetarea ştiinţifică a sociologiei administrative, istoriei
administrative, politicii administrative, economiei, demografiei, urbanismului şi sistematizării
teritoriului.
În acelaşi timp, ştiinţa dreptului administrativ şi ştiinţa administraţiei se află într-o
interdependenţă incontestabilă. Astfel, celelalte ştiinţe administrative nu se pot dezvolta decât în
cadrul legal stabilit de normele dreptului administrativ. La rândul lor, normele de drept
administrativ şi ştiinţa dreptului administrativ se dezvoltă şi se perfecţionează în baza regulilor
elaborate de ştiinţa administraţiei.
În acest context, prof. A. Iorgovan, menţionează că aspectul juridic din sfera de cercetare a
ştiinţei administraţiei este cercetat într-o viziune interdisciplinară, deci într-o unitate dialectică cu
aspectele de natură politică, economică, psihologică, tehnică etc. , care, după caz, determină,
însoţesc ori derivă din aspectul juridic, dar conturând alături de acesta esenţa fenomenului
administrativ statal (public în general). În acest fel ştiinţa administraţiei "pregăteşte terenul"
cercetării juridice cum, la rândul ei, cercetarea juridică a administraţiei publice contribuie la
dezvoltarea şi clarificarea studiilor de ştiinţa administraţiei.14
Fenomenul administrativ constituie obiectul cercetării ştiinţei administraţiei, mai mult sau mai
puţin, în orice societate. În opinia unor autori, dacă observăm numai fenomenul, fără ai cerceta
esenţa, s-ar putea crede că, fiind vorba de o activitate pur executivă, cei ce fac administraţia
trebuie doar să se supună, să asculte şi să execute, să aibă doar un anumit talent organizatoric şi o
anumită experienţă. În realitate, fenomenul administrativ, ca orice fenomen social-politic, are
anumite particularităţi, o esenţă şi nişte principii şi legităţi proprii ce se descoperă doar printr-o
aprofundată şi multilaterală cercetare ştiinţifică.
De fapt, administraţia ca activitate pur executivă, , a fost trăită din plin în perioada socialistă.
Aceasta se explică prin faptul inexistenţei facultăţilor de administraţie publică în fosta URSS, iar
ştiinţa administraţiei ca disciplină de predare nu era inclusă la nici una din facultăţi.

3
1.Raporturile Juridice de Drept Administrativ.

Raporturile juridice de drept administrativ reprezinta relatii sociale care se formeaza, in

principal, in legatura cu organizarea si exercitarea competentei de catre componentele sistemului
administratiei publice, relatii sociale reglementate prin normele de drept administrativ. Se
observa ca rapoartele juridice de drept administrativ formeaza o categorie distincta de raporturi
juridice avand trasaturi caracteristice care confera un aspect specific acestei categorii.

1Trăsăturile raportului juridic

Caracterul social -raporturile juridice se realizează (apar, se modifică, încetează) în cadrul
social şi între membrii societăţii.
Caracterul intersubiectiv – în relațiile juridice se întilnesc între subiecții de drept .
Caracterul volitiv – exteriorizează voința subiecților de drept.
Caracterul valoric– valorile sociale sânt valorificate, protejate şi promovate prin raporturi
juridice.
Caracterul istoric (evolutiv) – raporturile juridice au evoluat în timp concomitent cu tipurile şi
formele dreptului.
Caracterul normativ- juridic-raporturile juridice sânt prevăzute de legiuitor în normele juridice,
care reglementează relaţiile sociale, transformându-le ulterior în raporturi juridice.
.
Raporturile juridice pot fi clasificate :

 După nr de participanți:

a)bilateral

b)multilaterale

 După tipul relațiilor sociale sau obiectul de reglementare deosebim:

a)raporturi juridice constituționale

b)raporturi juridice administrative

c)raporturi juridice penale

d)raporturi juridice civile,familiale.

După repartiția drepturilor și îndatoririlor juridice deosebim :

a)raporturi juridice relativ determinate –ambii participanți au drepturi subiective și obiective.

b)raporturi juridice absolut determinate – o parte are doar îndatoriri,alta doar drepturi.

Premisele raportului juridic

Premisa majoră al oricărui raport juridic este norma juridică în vigoare.
Premisa minoră este faptul juridic împrejurare sau o stare reală de care legiutorul leagă
apariția ,fie încetarea unui raport juridic).Faptele juridice se clasifică după criteriul volitiv în
acțiuni (faptele săvîrșite cu voința omului).

La rîndul lor acțiunile se divizează în:

4
a)licite –fapta volitivă care corespunde normelor juridice în vigoare.(contracte).

b)ilicite –fapta săvîrșită prin încălcarea normelor juridice în vigoare.

(infracțiuni,încălcări,prejudicii).
Evenimentele – sunt faptele juridice nevolitive (nașterea omului,decesul,calamnitățile
naturale,scurgerea timpului,termenul de valabilitate).

După gradul de complexitate deosebim fapte juridice :

-simple-o singură faptă juridică.

-complexe- două sau mai multe fapte juridice.

Printe acțiunile licite ale subiecților de drept distingem actele juridice ,acele acțiuni licite
săvîrșite de subiecții de drept în vederea creării efectelor juridice.

Deosebim acte juridice: a)acte juridice civile,administrative,de dreptul muncii,acte de drept

internațional.
Premisele raportului juridic sunt necesare comulativ .

O prima trasatura a acestora consta in aceea ca raporturile juridice de drept administrativ au ca

obiect actiunea sau inactiunea subiectelor care se incadreaza in activitatea administrativa a
statului sau a colectivitatilor locale. O a doua trasatura consta in aceea ca subiectul raportului
juridic administrativ este intotdeauna o autoritate a administratiei publice. Din acest punct de
vedere se pot distinge mai multe categorii de subiecte participante la raportul juridic si mai multe
categorii ale raportului;

a) raporturile Juridice nascute intre doua autoritati ale administratiei;

b)raporturile juridice de drept administrativ care pot interveni intre o autoritate a administratiei
publice si un agent economic (o regie autonoma sau o societate comerciala) sau o institutie
social-culturala ce sunt inzestrate cu personalitate juridica in sensul Decretului nr.31/1954,adica
avand o capacitate juridica civila. in literatura de specialitate s-a subliniat ca in acest fel
competenta subiectelor de drept participante ia raporturile de drept administrativ reprezinta o
categorie juridica speciala care legitimeaza prezenta acestor subiecte de drept in raporturile de
drept administrativ.

In literatura de specialitate a fost sustinuta de unii autori teza conform careia notiunii de
competenta ii este opusa notiunea de capacitate de drept administrativ. Ne alaturam parerii
conform careia capacitatea de drept administrativ reprezinta de fapt competenta pe care o au
autoritatile administratiei publice de a participa la raporturile juridice de drept administrativ. De
altfel, in acest sens sunt si dispozitiile leitii organice m conformitate cu care:'Comunele,orasele,
municipiile si judetele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu si
capacitate juridica deplina'
c)raporturi intre o autoritate a administratiei publice si un organism, nonguvernamental;
d) raporturile Juridice de drept administrativ dintre o autoritate a administratiei publice si o
spersoana fizica cum ar fi spre exemplu, in cazul, aplicarii unei sanctiuni administrative.

Cu privire la aceasta categorie de raporturi administrative in literatura juridica s-a apreciat ca

aplicarea sanctiunilor administrative este o activitate jurisdictionala in cadrul administratiei

5
publice considerandu-se ca sunt intrunite elementele esentiale care caracterizeaza aceasta
activitate.
O a treia trasatura este aceea ca raporturile juridice de drept administrativ se nasc in general pe
baza unei manifestari unilaterale de vointa juridica emanand de la un organ al administratiei
publice. Nici un raport juridic de drept administrativ nu se poate naste dintr-o manifestare bi sau
plurilaterala de vointa juridica. Nasterea, modificarea si incetarea raporturilor juridice
administrative se produc pe baza vointei unilaterale a organului administratiei publice, prin
exceptie, raporturile de drept administrativ pot sa ia nastere in baza unui eveniment sau in baza
actiunii celorlalte subiecte ale raportului respectiv sau in cazul cand vointa organului
administrativ este subinteleasa, cu conditia ca norma juridica sa prevada aceasta in mod
categoric (cum este cazul raportului de drept administrativ ce ia nastere in cazul mortii sau
nasterii unei persoane fizice sau in cazul in care o regie autonoma, o societate comerciala si chiar
o persoana fizica comite o contraventie sau cand legea in mod expres asimileaza lipsa
manifestarii de vointa_din partea unei autoritati administrative cu act administrativ).Prin aceasta
caracteristica se deosebeste in mod categoric raportul juridic administrativ de acele categorii de
raporturi Juridice care se nasc din consimtamantul a doua sau mai multe parti, cum este cazul
raporturilor de drept civil.(Rezulta,deci ca nasterea si realizarea in concret a raporturilor de drept
administrativ constituie o obligatie a subiectelor acestor raporturi chiar si pentru organul
administratiei publice).

2. Categorii si tipuri de raporturi juridice de drept administrativ.

Orice clasificare se realizeaza in raport de anumite criterii.

1. UN prim criteriu pentru clasificarea raporturilor de drept administrativ este cel al

participantilor la relatia sociala reglementata prin norma de drept administrativ. S-a aratat deja ca
exista raporturi de drept administrativ la care participa:

-doua autoritati ale administratiei publice;

-o autoritate a administratiei publice si o alta autoritate publica;

-o autoritate a administratiei publice si un organ nonguvernamental;

-o autoritate a administratiei publice si un agent economic (societate comerciala, regie autonoma)

sau institutie social-culturala;

-o autoritate a administratiei publice si o persoana fizica.

Un alt criteriu este continutul raportului juridic, adica drepturile si obligatiile pe care le au
subiectele participante. In raport de acest criteriu identificam doua categorii de raporturi de drept
administrativ,fiecare categoric cuprinzand mai multe tipuri de astfel de raporturi.

a.Prima categorie este cea a raporturilor de drept administrativ care se formeaza in cadrul
sistemului administratiei publice. Este vorba despre relatiile sociale intre componentii
personalului din sistemul administratiei publice si reglementate de normele de drept
administrativ
. Primul tip este:raporturi de subordonare ierarhica.
a.1 Raporturile de subordonare ierarhica sunt acele raporturi de drept administrativ in care
subiectele de drept se afla in cadrul ierarhiei administrativer iar subiectul activ este titularul unei
competente pe care o exercita ca autoritate ierarhic superioare fata de celalalt subiect participant.

a.2 Un al doilea tip este cel al raporturilor de colaborare.

6
In cadrul raporturilor de colaborare, subiectele de drept au competente pe care le folosesc pentru
realizarea administratiei publice conlucrand in cadrul sistemului administratiei publice. Spre
exemplu, titularul unei functii colaboreaza cu titularul altei functii pentru pregatirea proiectului
unui act administrativ sau chiar pentru emiterea unui astfel de act.

De exemplu mai multi inspectori de specialitati diferite din cadrul aparatului propriu al
consiliului judetean, din structura Serviciului urbanism si amenajarea teritoriului, colaboreaza in
derularea procedurii de primire, verificare si supunere spre aprobare a documentatiilor din
teritoriu pentru emiterea certificatului de urbanism si pentru autorizarea lucrarilor.

a.3 Al treilea tip este cel al raporturilor de participare. In cadrul acestor raporturi titularii
diferitelor competente sau functii participa ia realizarea unor sarcini care apartin administratiei
publice. Acest tip de raporturi se prezinta sub forme variate. Un exemplu este cel al raporturilor
care pot aparea intre organele administratiei publice centrale si cele ale administratiei locale care
este organizata pe principiul autonomiei locale si descentralizarii serviciilor publice.

b.O a doua categorie este cea a raporturilor care se formeaza intre subiecte de drept care apartin
sistemului administratiei publice si subiecte de drept care se situeaza in afara acestuisistem.

b.1. Primul tip de raporturi din aceasta categorie este cel al raporturilor de subordonare. Acest tip
de raporturi cuprinde acele relatii sociale reglementate prin norme de drept administrativ in
cadrul carora organele administratiei publice, pe baza competentei legale pe care o au pot sa
stabileasca in mod unilateral drepturi si obligatii pentru persoanele executarea acestora prin
operatiuni administrative si simple fapte materiale.
Aceste raporturi de subordonare nu exclud posibilitatea manifestarii vointei ,subiectelor pasive,
dimpotriva. Uneori, pentru a actiona subiectul activ, este necesar ca subiectul pasiv sa solicite
sau sa accepte aceasta interventie,iar daca legea prevede ca subiectul activ va actiona din oficiu
subiectul pasiv are la indemana calea actiunii judecatoresti promovate la instanta competenta
prin procedura contenciosului administrativ si prin alte proceduri speciale,dreptul de petitionare.

b.2 Al doilea tip este cel al raporturilor Juridice de utilizare

. In cadrul acestor raporturi juridice subiectele active actioneaza pe baza si in executarea legii in
baza competentei legale de a desfasura activitati cu caracter prestator in favoarea subiectelor
pasive,

b.3. Raporturile juridice de colaborare si participare a unor persoane fizice si juridice la

realizarea sarcinilor care revin administratiei formeaza al treilea tip de raporturi de drept
administrativ in cea de a doua categorie.
De exemplu, anumite organizatii profesionale organizate prin lege au rolul de a realiza prestatii
de interes public. Avocatii sunt organizati,pe baza prevederilor legale, in barouri de avocati, prin
prestatia lor specifica participand la infaptuirea Justitiei si Libertatilor Cetatenesti prin asistenta
juridica pe care o acorda.Intre barouri si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti se
stabilesc raporturi juridice de colaborare si de participare in vederea asigurprii bunei functionari
a serviciului public de realizare a justitiei, serviciu organizat de Ministerul de Justitie si
Libertatilor Cetatenesti.

2.1Raportul normelor juridice ale dreptului public cu normele juridice ale dreptului
privat.
În ceea ce priveşte normele dreptului public, în general, normele dreptului administrativ
aparţinînd acestei categorii, în doctrina interbelică s-a realizat o delimitare de normele dreptului

7
privat care îşi păstrează valoarea peste decenii, fiind preluată, la ora actuală, de majoritatea
autorilor17.
Normele dreptului public (inclusiv ale dreptului administrativ) şi celui privat au caracteristici atît
comune, cît şi distinctive.
Spre deosebire de normele de drept privat, care sînt mult mai cristalizate şi mai stabile, normele
dreptului public se caracterizează printr-o mobilitate mare, mai ales datorită caracterului lor
politic.
Spre deosebire de dreptul privat, în cazul căruia oricine poate să fie titularul unui drept, în
dreptul public nu oricine poate să exercite drepturile reglementate de normele ce aparţin acestuia.
Normele de drept privat au o precizie mai mare decît cele de drept public, care sînt mai puţin
determinate.
În timp ce dreptul public se bazează, în caz de nerespectare a normelor sale, pe forţa de
constrîngere a statului, în dreptul privat, constrîngerea, ca mod de asigurare a respectării
normelor, se întîlneşte foarte rar.
În dreptul privat întîlnim sancţiuni precise, cum ar fi nulitatea, rezilierea contractului, daune etc.,
pe cînd în dreptul public, cu excepţia dreptului penal şi celui contravenţional, sancţiunile nu au
aceeaşi precizie.
Normele de drept administrativ sînt adoptate numai de organul legislativ (cu excepţia
ordonanţelor Guvernului). Actele administrative cu caracter normativ sînt acte juridice care
cuprind norme de conduită şi sînt emise (adoptate) numai de către autorităţile administraţiei
publice de toate nivelele.

2.2 Clasificarea normelor de drept administrativ

În ceea ce priveşte clasificarea normelor de drept administrativ, acestea pot fi împărţite în
mai multe categorii, avînd la bază diferite criterii. Aceste criterii diferă de la o ţară la alta, de la
un autor la altul. În urma sintezei diverselor opinii, în prezenta lucrare vom utiliza următoarele
criterii de clasificare a normelor dreptului administrativ după:
1) obiectul de reglementare;
2) sfera de cuprindere a normelor;
3) funcţia dreptului administrativ;
4) specificul raporturilor sociale reglementate;
5) conţinutul juridic (gradul de impunere) a normelor.

2.3.Realizarea normelor de drept administrativ

Realizarea normelor administrativ–juridice se manifestă prin implementarea în practică a
prescrierilor lor, asigurarea comportării cuvenite a participanţilor la raporturile de administrare.
Cele mai recunoscute şi acceptate sînt următoarele variante de realizare a normelor
administrativ– juridice: executarea, aplicarea, utilizarea, respectarea.
Executarea constă în conformarea strictă a tuturor subiecţilor relaţiilor de administrare a
prescrierilor juridice, regulilor obligatorii de comportare, restricţiilor şi limitelor care se conţin în
normele administrativ–juridice.
Aplicarea constă în elaborarea şi adoptarea (emiterea), de către subiecţii administraţiei publice
(organele puterii executive şi persoanele de răspundere a lor), fie a actelor administrative cu
caracter normativ care prevăd mecanismul de realizare a prescrierii juridice respective, fie a
actelor administrative cu caracter individual, care determină aplicarea normei administrativ–
juridice în situaţia concretă.
Utilizarea se manifestă prin aplicarea de către organul executiv al administraţiei publice
(persoanelor cu funcţii de răspundere) a unei variante alternative a activităţii executive prevăzute
de norma administrativ–juridică.
Respectarea presupune abţinerea subiectului dreptului administrativ de a săvîrşi acţiuni interzise.
Respectarea se distinge de utilizare prin comportamentul pasiv al subiectului raportului de
administrare.
8
2.4. Structura raportului de drept administrativ.
Raportul de drept administrativ este format, ca orice raport juridic, din trei elemente: subiect,
obiect şi conţinut
Raportul de drept administrativ presupune existenţa a cel puţin două persoane, denumite
subiecte. În anumite raporturi, unul din subiecte este titular de drepturi, iar celălalt este titular de
obligaţii, în timp ce în alte categorii de raporturi de drept administrativ ambele subiecte pot fi
titulare atît de drepturi, cît şi de obligaţii. Subiectul titular de drepturi se numeşte subiect activ,
iar subiectul titular de obligaţii se numeşte subiect pasiv.
Deoarece activitatea de administrare este realizată, în principal, de autorităţile administraţiei
publice şi, în subsidiar, de autorităţile publice, cel puţin unul din subiecte la raporturile de drept
administrativ este învestit cu prerogative de putere publică.
Obiectul raportului juridic este definit ca reprezentînd o anumită acţiune sau conduită asupra
căreia sînt îndreptate drepturile şi obligaţiile părţilor.
Obiectul raportului de drept administrativ îl constituie acele acţiuni sau inacţiuni ori fapte
materiale care se realizează în sfera administraţiei publice, fiind prin natura lor foarte numeroase
şi diverse. Important este ca această normă juridică să se refere la apariţia, modificarea sau
stingerea unor drepturi şi obligaţii din sfera administraţiei publice.
Conţinutul raportului de drept administrativ îl formează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce
le revin subiectelor.
Fiecare autoritate a administraţiei publice execută anumite atribuţii stabilite prin lege, totalitatea
lor formînd competenţa.

3. Raportul juridic contravențional

Raportul juridic contravenţional este acea relaţie de apărare socială reglementată prin
legislaţia contravenţională, relaţie ce apare, se modifică şi dispare în aţiunea de combatere a
contravenţionalităţii. Drept motiv de apariţie a raporturilor juridice contravenţionale servesc
normele juridice materiale care nu contribuie nemijlocit la formarea raporturilor, ci doar prevăd
condiţiile apariţiei lor într-o formă generală. Raportul juridic concret apare în procesul realizării
prevederilor normei juridice concrete.
Raporturile juridice contravenţionale, în funcţie de atitudinea subiecţilor dreptului
administrativ faţă de prevederile legale, onorarea sau neonorarea lor, se divizează în:
— raporturi de conformare (de cooperare) — în cazul respectării legislaţiei contravenţionale,
cînd subiecţii sînt statul, care impune respectarea legii, şi persoanele, destinatarii legii, care sînt
determinaţi să respecte legea;
—raportul de conflict (de contradicţie) — în cazul încălcării legii contravenţionale, cînd
subiecţii sînt statul, care impune răspunderea contravenţională, şi persoana trasă la răspundere
contravenţională, care este obligată să suporte sancţiunea pentru contravenţia săvîrşită
Raportul juridic contravenţional de conformare (de cooperare) apare odată cu obţinerea
forţei juridice a legii contravenţionale. Din acest moment, toţi subiecţii dreptului contravenţional
au posibilitatea să ia cunoştinţă de acea valoare care este protejată prin norma contravenţională
materială, cu modalitatea de constrîngere statală, în caz de nerespectare (încălcare) a dispoziţiilor
normelor materiale, şi îşi asumă obligaţia constituţională de a respecta legea. Statul, la rîndul
său, îşi asumă responsabilitatea de a elabora mecanismul necesar de realizare (respectare) a
normelor juridice (regulilor de conduită): constituirea organelor executive abilitate să
supravegheze respectarea legilor contravenţionale; stabilirea competenţei lor; asigurarea
condiţiilor necesare pentru activitate etc.
Raportul juridic contravenţional de conflict (de contradicţie) apare din momentul comiterii
unei fapte contravenţionale (încălcarea dispoziţiei normei materiale). Numai din acest moment,
statul, prin organele sale competente, efectuează ancheta contravenţională şi, în cazul în care va

9
fi stabilită vinovăţia făptuitorului, faţă de ea va fi aplicată constrîngerea statală prevăzută în
sancţiunea normei juridice încălcate.
Subiecţi ai raportului juridic contravenţional pot fi toţi subiecţii dreptului administrativ
(contravenţional).
În raporturile juridice contravenţionale, după cum am menţionat deja, reprezentantul statului va
fi întotdeauna subiect dominant, el fiind titular al funcţiei de apărare socială, a puterii statale.
Subiecţii concreţi ai raportului juridic contravenţional sînt dependenţi de tipul acestor raporturi.
În cazul raporturilor juridice de conformare, statul, prin elaborarea normelor juridice
contravenţionale, impune tuturor subiecţilor dreptului administrativ (contravenţional), în mod
indiscutabil, reguli de conduită obligatorii. Cel de-al doilea subiect în acest raport nu este strict
nominalizat şi, în funcţie de modul şi conţinutul activităţii privind prevenirea de contravenţii şi
combaterea contravenţionalităţii, poate fi orice subiect de drept administrativ (contravenţional).
În cazul raporturilor juridice de conflict, cel de-al doilea subiect al raporturilor juridice
contravenţionale este strict determinat — persoana fizică sau juridică care a încălcat legea,
săvîrşind o contravenţie32.
Obiectul raportului juridic contravenţional îl constituie anumite acţiuni sau inacţiuni pe care
statul — ca subiect dominant — le poate pretinde şi pe care cealaltă parte a raportului este
obligată să le săvîrşească sau să se abţină de a le săvîrşi33.
Durata raportului juridic contravenţional depinde de pericolul social al faptei comise, de
operativitatea efectuării procedurii contravenţionale etc. Ea include patru elemente: apariţia,
constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic contravenţional34.
Raportul juridic de conformare apare odată cu intrarea în vigoare a legii contravenţionale.
Modificarea şi stingerea raportului juridic de conformare au loc odată cu modificarea sau
abrogarea, în modul stabilit, a legislaţiei contravenţionale. Stingerea raportului juridic de
conformare se manifestă prin transformarea lui în raport de conflict.
Raportul juridic de conflict (de contradicţie) apare în momentul comiterii faptei
contravenţionale (obiectul contravenţiei şi latura obiectivă). Pentru acest grup de raporturi
juridice contravenţionale sînt caracteristice toate cele patru elemente ale duratei raportului
juridic: apariţia, constatarea, modificarea şi stingerea acestuia.

În ceea ce privește nașterea unui raport de drept administrativ, trebuie arătat că acesta are
loc fie din inițiativa unuia dintre subiecți, fie din inițiativa unui terț fiind generată de fapte
juridice (acte juridice individuale sau normative si fapte juridice materiale).

4.Modificarea raporturilor juridice de drept administativ are loc fie datorită schimbării
subiecților (cand atribuțiuniile unui organ sunt preluate de un alt organ), fie prin modificarea
actului juridic.În acest din urma caz,atunci cand temeiul nașterii raporturilor juridice l-a
constituit actul juridic, modificarea acestuia atrage dupa sine modificarea raporturilor de drept
administrativ, fie în privința obiectului, fie in privința conținutului.
Stingerea raporturilor de drept administrativ se poate datora mai multor cauze.În primul
rând, revocarea sau anularea actului de drept administrativ care a generat raportul juridic duce la
stingerea lui.
În al doilea rand,raporturile de drept administrativ se pot stinge prin realizare obicetului lor.
Afirmatia este valabilă, bineînteles,numai atunci când este vorba de o acțiune determinată ce
trebuie îndeplinită într-un anumit termen. În cazul, însă, în care obiectul raportului juridic îl
constituie abținerea de la încalcarea unei norme sau o acțiune continuă, nu se poate spune că
obicetul a fost realizat printr-un singur act sau numar determinat de acte.
O alta cale de stingere a raporturilor de drept administrativ, este moartea subiectului, persoana
fizică.Astfel,moartea contravenientului duce la stingerea obligatiei de a executa sancțiunea, iar
dca ea nu s-a materializat intr-un act contraconvencțional, nu se mai aplica.
Această modalitate de încetare a raporturilor de drept administativ opereaza in general, atunci
când conținutul raporturilor juridice intră drepturi ori obligații strict personale.
10
  În urma acelor trăsături enumerate mai sus la raporturile de drept administrativ fac să se
deosebească raporturile de drept administrativ față de raporturile de drept civil, cât și față
de raporturile de muncă.. Astfel, în timp ce raporturile de drept civil au la bază principiul
egalității părților, cele de drept administrativ sunt raporturi de subordonare.

În ce privește comparația cu raporturile de drepta al muncii trebuie arătat că raporturile de drept

administrativ sunt raporturi de putere ceea ce înseamnă că subiectul supraordonat acționează în
calitatea sa de subiect investit cu atribuții de stat, deci pe baza și în vederea executării legii. În
schimb, subordonarea salariatului față de unitate din dreptul muncii îsi are temeiul în acordul de
voință între cele două părți la care s-a ajuns prin încheierea contractului de muncă, persoană
fizică achiesând la respectarea normelor de disciplină a muncii stabilită de unitate, ori de alte
acte normative din legislația muncii.
Astfel, în cazul când o unitate adoptă regulamentul de oranizare și funcționare și stabilește
structura organizatorică conform normelor legale ea nu acționează ca parte a raporturilor de
muncă ci ca organ învestit cu atribuții de stat. Dar, atunci când stabilește prin decizie de
imputare, răspunderea materială în sarcina unui salariat, unitatea acționează ca parte a
contractului de muncă și nu ca organ al administrației publice.

11
Concluzie
Deci în urma sesizării raporturilor juridice conturez ideea că raportul de drept administrativ este
o relaţie socială de administrare reglementată de normele dreptului administrativ în cadrul căreia
părţile apar ca purtători de drepturi şi obligaţii reciproce stabilite şi garantate de norma de drept
administrativ. Acele raporturi juridice administrative apar, se modifică şi încetează, în temei, în
procesul activităţii administrative a diferitor autorităţi publice. Ca sistem al normelor juridice,
dreptul administrativ nu este un scop în sine. El are menirea de a reglementa conduita oamenilor
în relaţiile interindividuale şi în planul vieţii sociale în conformitate cu interesul general şi
valorile admise. În relaţiile lor reciproce, normate juridic, oamenii trebuie să se comporte după
prescripţiile normelor juridice.
Într-o formulare generală, prin raporturi juridice înţelegem relaţiile sociale ce se află sub
incidenţa normelor juridice. Prin urmare, nu orice relaţie socială este reglementată de norme
juridice şi nu poate fi conceput un raport juridic în absenţa normelor juridice.
Premisele apariţiei unui raport juridic sînt existenţa normei juridice şi a faptului juridic, precum
şi a subiecţilor raportului. Astfel, pentru ca norma juridică să fie operantă, să apară, să modifice
sau să stingă un raport de drept administrativ, este necesară o premiză un fapt de care însăşi
norma juridică să decidă aplicarea sa. Este vorba despre fapte juridice administrative, ce pot fi
independente de voinţa omului (evenimente) sau de acţiuni sau inacţiuni ale omului.

12
Bibliografie
https://old.criminology.md/suport/sup1.pdf
https://administrare.info/drept/12438-raportul-juridic-administrativ-tr%C4%83s
%C4%83turile,-elementele-%C5%9Fi-clasificarea
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-15-
raportul-juridic/
https://www.stiucum.com/drept/drept-administrativ/Normele-si-raporturile-
juridic84359.php
Brezoianu D. Op. cit. (2004), p. 29; Negoiţă Al. Op. cit. (1996), p. 44.
Лазарев В. В. Общая теория государства и права. Москва: Юрист, 1996, p. 179-180.
30 Furdui S. Drept contravenţional. Op. cit., p. 79.

13