Ministerul Culturii și Educației din Republica Moldova

Centrul de Excelență înInformatică și Tehnologii Informaționale

LUCRU INDIVIDUAL
Tema : Izvoarele și știința dreptului administrativ

Elaborat : Tănase Nicoleta

Grupa : S-1731

Profesor : Oglindă V.

Chișinău 2020
 Cuprins

 Definirea și clasificarea izvoarelor de drept administrativ

 Știința dreptului administrativ

Definirea și clasificarea izvoarelor de dreptadministrativ

 Termenul de izvor, în domeniul dreptului, are semnificaţia de sursă, de origine, de factor de
determinare şi de creare a dreptului . Analiza izvoarelor dreptului în teoria generală a dreptului
a pus în lumină două categorii de accepţiuni ale acestei noţiuni: izvor de drept în sens material
şi izvor de drept în sens formal.

Izvoarele dreptului administrativ

Materiale
Nescrise

Formale Scrise
- Izvoarele materiale - e ale dreptului, denumite şi izvoarele reale, sînt concepute ca
adevărate „dat“- uri ale dreptului, realităţi exterioare acestuia, care determină acţiunea
legiuitorului sau dau naştere unor reguli izvorîte din necesităţile practice. Izvoarele materiale
reprezintă condiţii sociale care determină adoptarea unor norme juridice. Pentru ca o regulă
de conduită să devină obligatorie pentru cei cărora li se adresează, este nevoie ca acea
regulă să capete o formă juridică, prin care voinţa guvernanţilor să devină voinţă de stat,
obligatorie pentru membrii societăţii, pentru a putea să intervină, în caz de nevoie, cu forţa
de constrîngere a statului. Aici intervin izvoarele formale ale dreptului. Acestea reprezintă
actele normative adoptate sau emise de către autorităţile publice competente, acte ce
conţin norme juridice, reguli de conduită obligatorii, imperative.

- Izvoarele formale - reprezintă formele juridice de exprimare a voinţei guvernanţilor.

Ştiinţa dreptului investighează izvoarele formale ale dreptului ca forme de exprimare
concretă a normelor juridice care au un caracter abstract. Izvoarele dreptului administrativ
reprezintă formele în care se exprimă normele dreptului administrativ care generează,
modifică sau sting raporturi de drept administrativ. Cu alte cuvinte, normele juridice sînt
cuprinse în acte juridice cu caracter normativ, care devin, astfel, izvoare formale ale
dreptului. Potrivit unei opinii exprimate în doctrina actuală, spre deosebire de celelalte
ramuri ale dreptului public, care îşi au izvorul, de regulă, în lege, dreptul administrativ îşi are
izvorul şi în alte forme de exprimare a normelor juridice (actele administrative cu caracter
normativ elaborate (emise) de către subiecţii administrării de toate nivelele).

- Izvoarele scrise - prezintă, în epoca contemporană, o determinare constituţională,

Constituţia fiind primul dintre acestea. În principiu, se admite ideea ordonării şi a ierarhizării
izvoarelor scrise, avîndu-se în vedere un sistem al normativităţii juridice, ierarhizarea
făcîndu-se după forţa juridică a actelor normative, înţeleasă ca forţă de a produce efecte
juridice. Forţa juridică a unui izvor scris este dată în conţinutul şi caracterul acestuia,
determinate de natura şi poziţia autorităţii publice de la care emană actul respectiv . În
raport de autoritate publică de la care provin şi, implicit, de forţa lor juridică, izvoarele scrise
ale dreptului administrativ sînt: Constituţia, alte legi (constituţionale, organice şi ordinare),
ordonanţele Guvernului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile Guvernului,
actele administraţiei centrale de ramură, indiferent de denumirea lor (ordine, instrucţii,
precizări), hotărîrile consiliilor locale, dispoziţiile preşedintelui raionului, dispoziţiile
primarilor. Tratatele şi convenţiile internaţionale reprezintă izvoare ale dreptului
administrativ numai cu îndeplinirea următoarelor trei condiţii: să fie de aplicaţie directă,
nemijlocită; să fi fost ratificate conform dispoziţiilor constituţionale (art. 8 alin. (1) din
Constituţie); să cuprindă reglementări ale relaţiilor sociale ce fac obiectul dreptului
administrative.

- Izvoarele nescrise - În ceea ce priveşte izvoarele nescrise ale dreptului administrativ,

discuţiile se poartă, de regulă, în literatura de specialitate, în legătură cu obiceiul (cutuma),
jurisprudenţa, principiile generale ale dreptului şi doctrina.
 Știința dreptului administrativ

Ştiinţa dreptului administrativ este parte componentă a sistemului ştiinţelor juridice. Ea este
privită ca un sistem de concepţii ştiinţifice, de metode a cunoaşterii, principii de bază despre
ramura dreptului administrativ şi obiectul reglementării lui.

Obiectul ştiinţei dreptului administrativ îl constituie investigaţiile privind administrarea

publică, relaţiile sociale ce apar în procesul administrării şi normele administrativ–juridice care
reglementează aceste relaţii, analiza practicii aplicării a acestor norme juridice, dezvăluirea şi
studierea eficacităţii mecanismului juridic de reglementare a relaţiilor sociale din domeniul
administrării publice. Scopul de bază al ştiinţei dreptului administrativ, a investigaţiilor ştiinţifice
din acest domeniu este elaborarea recomandărilor şi propunerilor privind majorarea eficacităţii
reglementării administrativ–juridice a proceselor de administrare, perfecţionarea practicii
creativ-aplicative a normelor dreptului administrativ în toate domeniile şi sferele administrării
publice. Prin atingerea acestui scop, ştiinţa dreptului administrativ vine cu suportul său în
soluţionarea problemelor stingente a societăţii şi ale statului. Baza teoretică a investigaţiilor din
domeniul administrării publice o constituie operele savanţilor autohtoni şi celor străini. Pentru
realizarea investigaţiilor ştiinţifice în domeniul dreptului administrativ un rol deosebit îi revine
studierii şi conştientizării practicii organizării şi funcţionării organelor executive ale statului şi
celor ale administraţiei publice locale, formelor şi metodelor performante de administrare.

Baza metodologică a ştiinţei dreptului administrativ o constituie metodele ştiinţifice de

investigaţie unanim acceptate, cum ar fi: metoda istorică, analiza comparată, metoda logică şi
cea formal-juridică, metodele sociologice etc. Ştiinţa dreptului administrativ are menirea de a
sluji intereselor persoanei, societăţii şi statului. Este firesc că orice ramură a ştiinţei, inclusiv
celei juridice, are şi sistemul său, care este condiţionat de conţinutul ştiinţei.

Sistemul ştiinţei dreptului administrativ este bazat pe raporturile interne existente dintre
diverse instituţii juridice ale ramurii dreptului administrativ.

Sistemul disciplinei dreptului administrativ, studiat în instituţiile universitare, este raportat la

sistemul ştiinţei dreptului administrativ şi sistemul ramurii dreptului administrativ. Totodată,
sistemul cursului are specificul său, deoarece este condiţionat de amplasarea materialului
didactic. Scopul primordial de dezvoltare a ştiinţei dreptului administrativ al Republicii Moldova,
la momentul actual, trebuie să fie investigarea proceselor de integrare condiţionate de intenţia
Republicii Moldova de a se integra în Uniunea Europeană, investigarea practicii administrării
publice în ţările europene.