Caracteristica

generala a
dreptului
Au elaborat: Balan Andrei
Visterniceanu Arteom
Losetchi Stefan Profesor: Cocuta Octavian
 Introducere
Dreptul are în viaţa contemporană un rol de prim
rang. În funcţie de elaborarea şi aplicarea dreptului, o
societate este „închisă”, fiind orientată spre arbitrar şi
blocaje speciale sau, dimpotrivă, este „deschisă”, cultivând
dinamismul şi progresul social.
Caracteristica generală a dreptului este o ştiinţă socială,
politică şi juridică care se bazează pe un ansamblu de teorii
şi concepţii ce ţin de apariţia, evoluţia şi funcţionarea
sistemului de drept, sau la general care se bazează pe un
ansamblu de concepţii, functii şi izvoare cu privire la stat şi
drept.
 Cuprins
01 02
Conceptele generale ale Functiile generale ale
dreptului greptului

03 04
Izvoarele dreptului Concluzie
 01
Conceptele generale ale
dreptului
 Înțelesurile noțiunii de drept.
Dreptul cuprinde totalitatea normelor de conduită instituite și
sancționate de stat,ce constituie un sistem complex,format din
numeroase ramuri și instituții juridice.

În limbajul juridic noțiunea de drept se folosește în mai multe

sensuri:

1)Sens obiectiv        5)Sens procesual

2)Sens subiectiv      6)Sens public,privat
3)Sens pozitiv         7)Sens internațional,intern
4)Sens material
 Dreptul obiectiv 
Poate fi definit ca o totalitate de norme
juridice,adoptate și asigurate de către organele
statului (Parlamentul,Guvernul). De asemenea
dreptul obiectiv este exprimat in legislația statului.

Dreptul subiectiv
Este dreptul raportat la un subiect de
drept(persoana,individ). Dreptul subiectiv oferă
răspuns la intrebarea ce poate face o persoană
conform legilor statului,deci conform Constituției
R.M.
Dreptul public
Este dreptul care exprimă și
apără ,promovează interesele statului.
(Drept penal,drept procesual penal,
drept contravențional,drept
administrativ)
Dreptul privat 
exprimă și apără interesele
particularilor (Dreptul civil,dreptul
familiei,dreptul muncii,dreptul
internațional privat).
 02
Functiile generale ale greptului
 Funcţiile dreptului
Pot fi definite ca fiind direcţiile fundamentale ale
acţiunii mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora
participă întregul sistem de drept – ramuri, instituţii,
norme, precum şi instanţele sociale special abilitate
cu atribuţii în domeniul dreptului. Altfel spus, prin
funcţie a dreptului se înţelege cum sunt valorificate
atributele dreptului în vederea menţinerii ordinii,
echilibrului şi păcii sociale.
 Deosebim următoarele funcții ale dreptului :
a) Funcţia normativă (de normare a relaţiilor sociale)
constă în totalitatea normelor legale, instituite prin
lege, pentru a reglementa conduita cetăţenilor
(persoanelor) în societate.
b) Funcţia de instituţionalizare (de formalizare
juridică a organizării social-politice) arată legătura
organică dintre drept (obiectiv, pozitiv) şi stat.
Statul îşi creează forma juridică adecvată pentru
instituirea, organizarea şi funcţionarea instituţiilor
publice.
c) Funcţia de conducere a societăţii este atribuită
dreptului obiectiv de însuşi statul,care are menirea
să conducă societatea după anumite reguli,pentru
a evita infracțiunile și de a respecta legea în
cauză.
 03
Izvoarele dreptului
 Izvoarele dreptului
Termenul „izvor de drept”

Este utilizat în două accepţiuni: material şi formal.

În accepţiunea sa materială, izvorul presupune condiţiile de viaţă a

comunităţii materiale, cu alte cuvinte relaţiile internaţionale. Izvoarele
formale reprezintă acele forme în care îşi găsesc reflectare normele de
drept. Izvoarele formale reprezintă o categorie juridică şi constituie
obiectul de studiu a disciplinei drept internaţional public.
Deducem
urmatoarele
izvoare
Izvor material de drept-sunt premizele,sau
condițiile de apariție și dezvoltare a
dreptului(economice,politice,culturale).Alt fel
zis, aceste condiții se numesc factori de
configurare a dreptului.

Izvor real de drept – arată începutul dreptului care rezidă în

conștiința juridică a populației,care la rîndul ei determină
conștiința juridică a legiutorului.

Izvor formal de drept – arată modalitățile sau formele de

exprimare a dreptului.Dreptul ar fi abstracțiune pură în afara
formelor care îl exprimă (legi,hotărîri,decrete,ordine).
Legislația statului este forma de exprimare a dreptului.
 Izvor direct de drept – izvorul direct arată proveniența
dreptului nemijlocit de la un organ competent de stat
(de exemplu legile sunt emise nemijlocit,direct de către
parlament.)

Izvor indirect de drept – sînt surse secundare de drept ,care

necesită aprobarea sau sancționarea de către stat(statutele
organizațiilor nestatale necesită recunoaștere și înregistrare
de stat,fiind o sursă indirectă de drept).

Izvor documentar de drept – arată publicația oficială în

care este afișat dreptul (de ex. dreptul RM,se publică fiind
adus la cunoștința populației prin ediția oficială a
parlamentului,guvernului în Monitorul Oficial al RM.)
Izvor scris, nescris, interpretativ etc.
 Concluzie
In linii generale drepturile omului sunt drepturile pe care le posedă
fiecare fiinţă umană, obţinute la naştere, și care îi aparțin indiferent
de naționalitate, locul de reședință, origine națională sau etnică,
culoare, religie, limba, dizabilitate sau orice alt statut. Ele sunt
inerente tuturor fiinţelor umane, ceea ce înseamnă că nici un om,
oriunde nu s-ar afla, nu poate fi vreodată lipsit de drepturile sale, în
orice circumstanţe şi indiferent de motiv. Ele ne aparţin doar pentru
că suntem fiinţe umane
 Multumim
pentru
atentie
CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo,
and includes icons by Flaticon, and infographics & images by
Freepik

Please keep this slide for attribution