Ministerul Afacerilor Interne Al Republicii Moldova

Academia “Ștefan Cel Mare”

Facultatea Drept, Administrație publica si securitatea civila

Catedra: Disciplina: Teoria generala a

Drept public, securitate a frontierei, dreptului si statului

migratie si azil

Referat

Tema: Conceptul de izvor de drept. Clasificarea izvorului de

drept. Obiceiul juridic ca izvor de drept

A elaborat: Responsabil:
Studenta grupei APB221 Doctor in drept, conf. univ
Nașco Ecaterina Pavleco Mariana

Chisinau 2022
 Subiecte

1. Notiunea de “izvor de drept”. Clasificarea izvorului de

drept
2. Actul normativ juridic
3. Contractul normativ
4. Obiceiul juridic
5. Practica judecatoreasca si precedentul judiciar
6. Doctrina juridica
Subiectul 1
Putem define ca izvor de drept sursa dreptului care asigura
organizarea societatii, dar este inteleasa sub doua aspect- istoric si
juridic. Aspectul istoric se releva printr-un document sau o relicva, care
prin continutul ne transmite anumite informatii de natura juridical din
trecut, cum ar fi “Legile celor 12 table”. Sensul de izvor de drept formal,
din punct de vedere juridic, se impune printr-o serie de acte normative ce
au drept scop de a transforma o regula de conduita sociala intr-o norma
juridica obligatorie.
Dupa cum observam, termenul “izvor de drept” are mai multe
sensuri si poate fi clasificat in mai multe categorii:
a) In functie de continutul izvorului de drept, deosebim:
-izvoare material de drept- reprezinta ansamblul conditiilor vietii
material si spirituale ale societatii care isi pun amprenta pe
continutul vointei sociale exprimata ca un ghid, sub forma
factorilor de influenta a dreptului (economici, politici, culturali
etc.)
- izvoare formale de drept- forma prin care se exteriorizeaza vointa
societati pentru a se impune, adica modalitatile sau formele de
exprimare a dreptului (legi, hotarari, decrete, ordine)

b) In functie de caracterul sursei izvorului de drept:

- izvoare directe- reprezinta forma de exprimare nemijlocita din
care reiese norma, adica provenienta dreptului nemijlocit de la
un organ competent de stat (Parlamentul, Guvernul)
- izvoare indirecte- reprezinta forma de exprimare care nu este
cuprinsa in acte normative, dar se face trimitere la ele si le
include, ele sunt surse secundare de drept.

c) In functie de sfera de aplicare a izvoarelor de drept, destingem:

 - izvoare internationale de drept- norme ce contin dispozitii
commune la nivel international, rezultate din acordul de vointa
alstatelor (tratate, pacte, conventii)
- izvoare nationale de drept- mijloace juridice de exprimare ce
cuprind dispozitii aplicabile la nivel intern, national.

d) In functie de caracterul cerintelor izvoarelor de drept,

mentionam:
- izvoare oficiale ale dreptului- surse ale dreptului care emana de
la autoritatea publica competenta si care exprima sau
interpreteaza normele juridice
- izvoare neoficiale ale dreptului- sursele care contribuie atat la
elaborarea normelor juridice, cat si la interpretarea stiintifica a
dreptului.

Pot fi considerate ca izvoare material ale dreptului

conditiile de structurare a dreptului, adica factorii care au
contribuit la organizarea dreptului, cum ar fi: traditiile, factorul
uman, politic.
Izvoarele formale ale dreptului pun in evidenta formele
definitorii de prezentare a normelor juridice care au valoare din
punct de vedere juridic. Adica, acestea exprima norma juridical
in cadrul unui sistem de drept, ca produs final al mecanismului
de creare a dreptului.
Pe parcursul dezvoltarii societatii, istoria dreptului a
cunoscut urmatoarelemizvoare formale ale dreptului: actul
normative, contractual normative, doctrina juridical, precedentul
judiciar si practica judecatoreasca, obiceiul juridic sau cutuma. 1

_________________

1 Roman Starasciuc, Ghennadi Epure, Teoria generala a dreptului

Subiectul 2
 Actul normativ juridic este principalul izvor formal al dreptului
contemporan.
Actul normativ juridic este actul juridic elaborat şi adoptat de către
autoritatea competentă a statului, care exprimă norme juridice şi care
reglementează un anumit tip de relaţii sociale. De regulă, actul normativ
juridic poartă denumirea de lege, decret, hotărâre, decizie, etc.
Autorităţile competente de emiterea actelor normative sânt autoritatea
legislativă (Parlamentul) şi autoritatea executivă (Preşedintele statului,
Guvernul, ministerele şi alte organe specializate ale administraţiei
publice centrale, organele administraţiei publice locale).
Caracterele actului normative in raport cu izvoare formale de drept:
-caracterul scris;
-caracterul procedural determinat (actele normative se iniţiază şi se
adoptă după procedura  stabilită prin lege);
-caracterul probator (forţă probantă incontestabilă a actelor normative);
-caracterul operativ (durata elaborării şi adoptării actelor normative, de
regulă, este în termene rezonabile);
-caracterul reglementator primar (actele normative reglementează
relaţiile sociale originare şi primare în stat (politice, economice,
culturale etc.)
Actul normativ juridic cu supremaţie este legea adoptată de către
Parlament. Totalitatea actelor normative în vigoare ale unui stat se
numeşte legislaţie. 2

________________
2 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-9-
izvoarele-dreptului/

Subiectul 3
 Contractul normativ este un act juridic bilateral, care exprimă
norme juridice,stabilite de părțile contractante,în vederea reglementării
relațiilor de interes comun.Contractul normativ este un izvor specific de
dreptul muncii,de drept internațional public și de drept constituțional.
În dreptul muncii contractele normative se numesc, contracte
colective de muncă și convenții colective de muncă,încheiate de angajați
și pe de altă parte de angajator(contractul colectiv de muncă nu se
confundă cu contractul individual de muncă,pe care îl încheie fiecare
salariat în parte). În dreptul internațional public ,contractul normativ este
numit tratat internațional.Tratatul intenațional este principalul izvor de
drept internațional public. În dreptul constituțional contractul normativ
este numit acord federativ (act constitutiv al federației de
state).Contractele normative nu se vor confunda ,cu contractele
individual juridice.Cele din urmă nu sînt izvoare de drept deoarece nu
exprimă norme juridice,însă crează efecte juridice.
Totuși raporturile juridice se bazează de regulă pe contracte
individual juridice (vînzarea-cumpărarea, schimbul, împrumutul,
arenda).3

________________
3 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-9-
izvoarele-dreptului/
Subiectul 4

Obiceiul juridic este obiceiul recunoscut și sancționat de către

stat,și care are obligativitate juridică. Obiceiul juridic este cel mai vechi
izvor formal de drept,este sursa de exprimare a dreptului antic și
medieval,iar cel contemporan renunță la general să fie exprimat în
obiceiul juridic.
Structura unui obiceu juridic se compune din:
-Elementul material este obiceiul propriu zis,regula de conduit
social,cu character general,tipic, constituită pe parcursul unei perioade
îndelungate de timp.Un obicei este o deprindere colectivă,

-Elementul psihologic –se exprimă în recunoaștere

necesității,respectării și executării obiceiului propriu-zis.În  cazul dat
recunoaștere de către stat ,sau obligativitate juridică.
Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor formal de drept,este sursa
de exprimare a dreptului antic și medieval,iar cel contemporan renunță la
general să fie exprimat în obiceiul juridic.
În dreptul contemporan obiceiul juridic mai e recunoscut ca izvor
formal de drept în dreptul internațional public(cutumă internațională),în
dreptul civil(uzanțe).4

________________
4 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/teoria-generala-a-dreptului/curs-9-
izvoarele-dreptului/
Subiectul 5
Precedentul judecătoresc este un izvor specific dreptului anglo-
saxon,arată capacitatea judecătorilor,de a adopta norme juridice.
Precedentul judecătoresc este hotărîrea judecătorească ,emisă de un
organ judecătoresc superior,care exprimă norme juridice,obligatorii de
executat de către judecătorii din organele judecătorești ierharhic
inferioare. Precedentul judecătoresc este o soluție judiciară obligatorie
pentru soluționarea unor cauze(dosare) asemănătoare.
Precedentul judecătoresc nu este recunoscut ca izvor formal de drept
în familia romano-germană de drept,prin urmare judecătorii sînt opriți
prin lege să elaboreze hotărîri judecătorești cu caracter general .

Practica judecatoreasca este alcatuita din totalitatea hotararilor

judecatoresti pronuntate de ctre instantele judecatoresti de toate
nivelurile, insa ele sunt acte care nu contin norme juridice, doar
judecatorul dă solutii pe anumite cause bazandu-se pe anumite acte
normative. ¿5

___________
5 Roman Starasciuc, Ghennadi Epure, Teoria generala a dreptului
Subiectul 6
Doctrina juridica in calitate de izvor de drept reprezinta
interpretari ale unor cercetatori cu privire la investigarea
fenomenului juridic, cu propuneri de imbunatatire a sistemului
de drept, de lege ferenda. Are un caacter teoretic- explicative si
contribuie la procesul de creare si aplicare a normelor juridice.
Doctrina juridical a avut o mare importanta in epoca
medieval, atunci cand era necesar de a da solutii unei situatii,
magistratii solicitau parerea jurisconsultantilor, cautau solutia in
comentariile din operele stiintifice.
In genere, doctrina juridical la etapa actuala este consultata
in majoritatea situatiilor enumerate. Insa ea nu constituie un
izvor de drept official, dat fiind faptul ca interpretarea oficiala a
legii o are doar emitentul actului, ea joaca un rol substantial in
intelegerea fenomenului juridic, generalizand esenta dreptului si
oferind o forma sistemica de cunoastere a lui. 6

________________
6 Roman Starasciuc, Ghennadi Epure, Teoria generala a dreptului