Izvoarele dreptului

-noțiuni-

Noţiunea de izvor de drept are mai multe accepţiuni:

a) Sens material: realităţile care au stat la baza acţiunii legiuitorului de creare a unei legi,
condiţiile sociale, politice, economice care au determinat conţinutul unui act normativ.
Sunt denumite și izvoare reale. Izvoarele materiale conțin elemente care aparțin unor
sfere diferite ale realității sociale, precum factorii de configurare a dreptului, dreptul
natural și rațiunea umană ori conștiința juridică.
b) Sens formal: modalităţile concrete de exprimare a dreptului, formele pe care acesta le
foloseşte pentru a exprima normele juridice. Observăm cum devine o normă de drept
regulă de conduită și, prin urmare, model de urmat în relațiile dintre oameni.
c) Sens istoric: desemnează un anumit document care atestă o formă suprapusă de drept
(relicve, vestigii de civilizație juridică).
d) Sens de sursă ideologică: desemnează civilizația juridică, la care se conectează un
sistem juridic național.
Clasificările izvoarelor:

o Izvoare scrise (actul normativ)

o Izvoare nescrise (obiceiul)
o Izvoare oficiale (legea, jurisprudența)
o Izvoare neoficiale (cutuma, obiceiul)
o Izvoare directe (actul normativ, contractul normativ)
o Izvoare indirecte (obicei, normele elaborate de organizațiile nestatale)- validate de
autoritatea statală.
o Izvoare creatoare (legea, cutuma), creează norme noi.
o Izvoare interpretative (jurisprudența, doctrina)- nu creează norme noi, ci doar le
interpretează pe cele existente.

Schema izvoarelor dreptului

Izvoarele formale ale dreptului

A. Obiceiul juridic:
- cel mai vechi izvor de drept.
- Obiceiul precede dreptului
- Rodul unei experiențe de viață a unei comunități, al repetării unei practici.
- Cum devine un obicei izvor de drept? : 1. Statul recunoaște obiceiul și-l
încorporează+ 2. Obiceiul este invocat de părți, ca normă de conduită, în fața unei
instanțe de judecată și aceasta îl validează ca regulă juridică.
- Ne aflăm în faţa obiceiului juridic sau a cutumei atunci când norma juridică
izvorăşte dintr -o uzanţă generală şi prelungită, dintr-o constantă practică ce are la
bază consimţământul întregului grup social care o consideră conformă dreptului.
- obiceiul devine izvor de drept dacă: reprezintă o practică veche și incontestabilă+
are caracter obligatoriu+ caracter precis sau cât se poate de precizabil.
- Un caz aparte şi care nu trebuie confundat cu cutuma este uzanţa. Uzanţa
reprezintă o practică socială constantă și uniformă, folosită într -un mediu social
determinat, general acceptată și urmată. Prin urmare, cutuma se deosebește
de uzanţă prin faptul că aceasta din urmă este lipsită de elementul psihologic, de
convingerea că ea reprezintă dreptul și că urmarea ei este obligatorie.
- În dreptul penal, rolul cutumei este exclus, legea fiind considerată unic izvor de
drept penal. În această materie, funcționează două principii: principiul legalității
pedepsei (nulla poena sine lege); principiul legalității incriminării (nullum crimen
sine lege).
- În principiu, nu se recunoaște calitatea de izvor de drept obiceiului care ar conține
o regulă contrară ordinii publice și bunelor moravuri și nici obiceiului care ar abroga
o lege în vigoare.
- În dreptul românesc, obiceiul juridic poate fi regăsit în dreptul civil (obiceiul
locului) şi în dreptul comercial (uzanţe comerciale).
B. Doctrina
- Cuprinde analizele, investigațiile, interpretările pe care oamenii de specialitate le
dau fenomenului juridic.
- Rolul științei este teoretic-explicativ, întrucât interpretările îl ajută pe legiuitor/
judecător în procesul legislativ/ de aplicare a dreptului.
- are un rol foarte important în cunoașterea fenomenului juridic, a relațiilor sociale
supuse reglementării juridice, în interpretarea și aplicarea corectă a legii, în
dezvoltarea și perfecționarea dreptului.
- doctrina nu constituie izvor nemijlocit al dreptului. Interpretarea legii dată într-o
operă științifică sau propunerea unei legi nu impune vreo obligație. Nici pentru
judecător, nici pentru legiuitor.
- Doctrina are rol creator
- Jus publice respondendi- Octavian Augustus
- În prezent, doctrina este izvor de drept în materia dreptului UE, pentru
interpretarea uniformă a acestuia.
C. Practica judecătorească(jurisprudență) și precedentul judiciar
- Ce cuprinde jurisprudența? Toate hotărârile judecătorești pronunțate de către
instanțele de toate gradele (judecătorii, tribunale, curți de apel, ÎCCJ etc.).
- Judecătorul se pronunță întotdeauna în cauza pe care o judecă și nu are dreptul să
stabilească dispoziții generale în afara speței particulare ce se deduce în fața sa.
- Judecătorul, potrivit cu regulile de organizare judecătorească din țara noastră, nu este,
în general, legat de hotărârea pronunțată de un alt judecător într-o cauză similară (și
nici chiar de hotărârile sale anterioare).
- Decizie (apel, recurs, RIL, contestație în anulare, revizuire).
-Sentință (se soluționează cauzele în primă instanță).
- Hotărâri (înscris care constată soluţia adoptată de instanţă în rezolvarea unei pricini).
- Hotărâri prealabile= Astfel, potrivit art. 475 alin. (1) C. pr. pen., dacă, în cursul
judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de
apel sau tribunal, ce a fost învestit să soluționeze o cauză în ultimă instanță, constată
că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei
respective, va putea solicita instanței supreme să pronunțe o hotărâre prin care să se
dea rezolvare de principiu chestiunii de drept, în măsura în care Înalta Curte nu a
statuat anterior asupra acelei chestiuni printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un
recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de
soluționare.
- Recurs în interesul legii= 514 cod procedură civilă. Pentru a se asigura interpretarea
şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea
ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea
să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept
care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.
- Încheiere de şedinţă= actul procesual întocmit de instanţă, în cazul amânării judecăţii
unei pricini, în care se consemnează cele petrecute în şedinţa de judecată care a avut
loc şi prin care se iau, totodată, măsuri în vederea soluţionării acelei pricini.
- jurisprudența nu este izvor formal de drept la noi în țară. Totuși, în practică, instanțele
de judecată ajung la soluții unitare în interpretarea și aplicarea legii.
- judecătorul contribuie la crearea dreptului, prin umplerea lacunelor legii, acesta
neputând refuza cauza pe motiv că legea nu prevede. Așadar, reprezintă „izvor al
dreptului”, atunci când judecătorul se confruntă cu tăcerea sau insuficiența legii.
 - Ce reprezintă precedentul judiciar? Este autoritatea pe care o hotărâre o are față de
cauzele similare. Pe calea precedentului, judecătorul poate pronunța decizii cu valoare
generală, cu rol de creare a dreptului, nu de interpretare. Așa se face că, în sistemul
anglo-saxon, o cauză poate fi soluționată pe baza unui precedent pronunțat cu sute de
ani în urmă. În România= H.P+ R.I.L.

D. Contractul normativ
- nu privește drepturi și obligații ale unor subiecte determinate, ci are în vedere
reglementări cu caracter general, fiind izvoare de drept pozitiv.
- este un izvor de drept ce ia naştere pe cale convenţională. El apare ca un act juridic cu
caracter mai larg, ce conţine reglementări cu caracter generic care au valoarea unor
reguli juridice.
- poate fi întâlnit ca izvor de drept în materie constituţională (în cazul statelor federale),
în dreptul muncii (contractul colectiv de muncă) şi în dreptul internaţional public
(tratatele internaţionale).

E. Actul normativ
- cea mai mare importanță în sistemul izvoarelor dreptului.
- În societatea romană, legea ca izvor de drept apare sub forma acordului dintre
magistrat și popor. Magistratul propune și poporul acceptă.
- În sensul larg, legea cuprinde orice izvor de drept, inclusiv obiceiul.
- Ce este actul normativ? Izvorul de drept creat de organe ale autorității publice,
învestite cu competențe normative (parlament, guvern, organe administrative),
cuprinzând norme general-obligatorii a căror aplicare poate fi realizată și prin
intervenția forței coercitive a statului.
- Sistemul actelor normative juridice este compus din:
Þ Legi constituționale- cele de revizuire a Constituției
Þ Legi organice- reglementează domenii expres prev. de art 73 alin. (3) lit. a-t din
Constituție
Þ Legi ordinare- acte normative care reglementează orice domeniu al relațiilor sociale,
cu excepția celor rezervate legilor constituționale și legilor organice.
Þ Ordonanțele Guvernului- Participarea Guvernului la activitatea de legiferare este
aprobată de Parlament. Ordonanțe simple/de urgență.
Þ Hotărârile Guvernului - dezvoltă o reglementare stabilită prin lege, asigurând punerea
în executare a legii.
Þ Acte normative emise de administrația publică centrală și ale autorității administrative
autonome- ordine+ instrucțiuni ale miniștrilor etc.
Þ Acte normative emise de organele administrației publice locale- hotărâri consiliul
local/județean etc.

F. Izvoarele dreptului Uniunii Europene

1. Izvoare primare sau originare
a.1. tratatele constitutive. De exemplu: Tratatul de la Paris CECO
a.2. Tratate modificatoare ale tratatelor constitutive (Actul Unic European, Tratatul de
la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Tratatul de la Lisabona etc.)
a.3. Tratatele de aderare ale statelor membre
a.4. diferite protocoale, convenții, documente anexe la aceste tratate (exemplu,
Statutul Băncii Europene etc.)
2. Izvoare derivate- actele instituțiilor comunitare
 b.1. decizii și regulamente- caracter de obligativitate+ general+ se publică în J. of. al
Uniunii Europene+ se impun în UE+ state membre+ asupra cetățenilor. Deciziile
generale emană numai de la Comisie; regulamentul emis de Consiliu/ Comisie.
b.2 Recomandări+ directive: recomandări obligatorii pentru atingerea scopurilor pe
care le desemnează destinatarilor. Directivele leagă toate statele membre destinatare
în ceea ce privește rezultatul.
b.3 Avizele- nu obligă și pot proveni de la Consiliu/ Comisie
b.4. Acte tipice- rezoluții ale Consiliului, comunicări ale Comisiei; decizii ale
reprezentanților statelor membre; declarații comune etc.
3. Jurisprudența CJUE- izvor de drept unional- Curtea interpretează cu caracter
autentic și uniform legislația europeană

!!!Principiul efectului direct permite persoanelor fizice să invoce în mod direct o

prevedere europeană în fața unei instanțe naționale sau europene. Acest principiu se
referă numai la anumite acte europene.

Fișă de lucru – izvoarele dreptului

1. Practica judecătorească, denumită și jurisprudență, este alcătuită din totalitatea

articolelor științifice, publicate de către judecători, în reviste de specialitate, unde
aceștia comentează un caz practic, soluționat în instanță.
2. Atunci când, în timpul judecății, un judecător constată că o anumită chestiune de drept,
nefiind nouă, a fost soluționată în mod diferit de către instanțele judecătorești din țară,
va fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unei hotărâri
prealabile.
3. Doctrina juridică, în ciuda rolului său de perfecționare a dreptului, nu constituie izvor
nemijlocit al dreptului, întrucât interpretarea legii pe care o regăsim într-o operă
științifică nu impune vreo obligație legiuitorului sau judecătorului.
4. Sistemul actelor normative este compus din: legi generale sau speciale, decretele
Președintelui României, hotărâri și ordonanțe ale Guvernului, contracte normative,
precum și hotărâri ale organelor administrative centrale și locale.
5. Realizați o comparație între actele normative și contractele normative, în calitatea lor
de izvoare ale dreptului, indicând 3 asemănări și/sau deosebiri.
6. Realizați o comparație între doctrină și jurisprudență, în calitatea lor de izvoare ale
dreptului, indicând 3 asemănări și/sau deosebiri.
7. Analizați obiceiul juridic, în calitatea sa de izvor formal de drept, indicând definiția,
condițiile generale și aplicabilitatea sa pe teritoriul României, în dreptul public și privat.
8. Analizați, în detaliu, actul normativ, în calitatea sa de izvor formal al dreptului, arătând
definiția și toate tipurile de acte ce alcătuiesc sistemul actelor normative.
9. Analizați precedentul judiciar, în calitatea sa de izvor formal al dreptului, indicând
definiția acestuia și aplicabilitatea în sistemul de drept din România.