UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ
DREPT

DISCIPLINA:
TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

TEMA DE CERCETARE :
IZVOARELE DE DREPT DIN PERSPECTIVA
FAMILIIOR JURIDICE
PROFESOR :
Lect. Univ. Dr. Bogdan Trandafirescu

STUDENT,
MUSTAFA ARSLAN-SEVER

CONSTANTA
2021/2022
 IZVOARELE DE DREPT DIN PERSPECTIVA
FAMILIIOR JURIDICE

I. Noțiuni generale despre izvoarele de drept

Izvorul de drept reprezintă sursa dreptului ca forma de organizare a
societății moderne, care conferă membrilor acesteia standarde etice, socio-
morale și de asemenea repercusiunile nerespectării acestora.
Teoria juridică deosebește doua categorii de izvoare de drept scrise si
nescrise. Prin izvoarele scrise recunoaștem actele normative:
- Constituția
- Legi organice
- Legi ordinare
- Ordonanțe si ordonanțe de urgență ale Guvernului, hotărâri de
guvern
- Acte normative emise de autoritățile publice centrale si locale.
Iar prin izvoarele nescrise identificam cutuma, obiceiul si norma sociala. 1

II. Izvoarele de drept scrise si actele normative

Actul normativ este cel mai important izvor de drept acesta fiind impus de
către puterile statului asupra tuturor cetățenilor fiind superior altor izvoare , prin
calitatea cu care a fost introdus ca norma sociala.
1) Constituția. Prin constituție înțelegem fundamentul tuturor
celorlalte izvoare/acte normative deoarece acestea trebuie sa se afle in
conformitatea. Prevederile constituției asigura instaurarea, exercitarea si
menținerea puterii in stat prin respectarea acesteia. Orice act juridic constatat
neconstituțional este eliminat prin decret dat de Curtea Constituțională care
funcționează ca un protector al integrității juridice naționale.

1
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului paginile 5 și 6
 2) Legea. Legea este formata din totalitatea actelor normative afișate
in monitorul oficial așadar aflate in vigoare. Legile sunt de trei feluri:
- Legile constituționale sunt Constituția si legile de revizuire a
acesteia.2
- Legile organice sunt legile dezvoltate din Constituție si detaliază
aspectele specifice domeniului asupra căruia este dată legea. 3
- Legile ordinare sunt date de către puterea legislativă (Parlamentul)
și sunt legi care reglementează orice domeniu care nu ține de o lege
constituțională sau organică de obicei sub forma unui cod.4 De exemplu codul
civil.
3) Decretele. Acestea sunt considerate ca izvoare de drept doar dacă
conțin reguli de conduită generală si impersonală.5
4) Ordonanțe si ordonanțe de urgenta ale Guvernului, hotărâri de
guvern. Guvernul reprezintă puterea executivă a statului care deține controlul
asupra organelor de administrație publica pe care le reglementează prin
ordonanțe, ordonanțe de urgenta si hotărâri de guvern. Acestea au efect asupra
populației prin influența organelor de administrație publica asupra acesteia.
5) Acte normative emise de autoritățile publice centrale si locale.
Acestea sunt izvoare de drept inferioare celorlalte deoarece prin emiterea
acestora trebuie sa fie in concordanță cu toate celelalte legi si acte normative
emise. Sunt identificate următoarele acte normative:
- Hotărârile adoptate de Consiliile Județene și Consiliul General al
Capitalei, consilii municipale, orășenești sau comunale
- Ordinele si instrucțiunile miniștrilor6

III. Izvoarele de drept nescrise

2
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 3
3
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 5
4
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 5
5
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 4
6
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 5
 1) Cutuma . Acesta este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul sau
cutuma reprezintă o forma de exprimare a unor reguli care s-au format în timp si
care sunt respectate în virtutea unor deprinderi îndelungate, fără sa fie impuse
prin constrângere.7 Prin cutumă înțelegem obiceiul social acceptat, respectat de
întreaga societate cu valoare recunoscuta juridic si care nu sunt considerate ca
obligații ci doar ca principii morale de către membrii societății asupra căreia se
impune. Astfel simpla repetare a unor practici nu înseamnă în mod necesar
crearea unei cutume. Practica generatoare de cutume trebuie sa fie uniformă,
repetabilă și să aibă o durată în timp. Toate aceste atribute trebuie sa se aplice
simultan.8
2) Jurisprudența. Reprezintă totalitatea hotărârilor judecătorești.
Acestea nu sunt percepute efectiv ca izvoare de drept deoarece precedentul nu
este recunoscut in fiecare caz având particularități diferite așadar are doar scop
de interpretare9. Cele doua familii de drept (anglo-saxon si romano-germanic) se
diferențiază pe acest subiect. In dreptul anglo-saxon ca si in cel internațional
jurisprudența constituie izvor de drept fata de cel romano-germanic cum este si
cel român in care practica judiciara nu este sursă a dreptului.
3) Doctrina de specialitate (literatura juridică). Aceasta nu reprezintă
izvor de drept dar prin tezele care se dezvoltă pe baza acestora se pot da naște
sau sunt folosite ca surse de inspirație pentru actele normative ce urmează a fi
promulgate.10
IV. Familiile de drept
Exista izvoare generale care au influențat statele in modul in care și-au
organizat dreptul propriu. După apartenența dreptului la un sistem de civilizație
juridică se identifică patru sisteme/familii răspândite pe tot globul:
- Sistemul romano-germanic;

7
Lect. Univ. Dr. Baran Nicolae Teoria Generala a Dreptului capitolul 4 Izvoarele Dreptului
8
Lect. Univ. Dr. Baran Nicolae Teoria Generala a Dreptului capitolul 4 Izvoarele Dreptului
9
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 6
10
Diaconu Ilie – cursul numărul 3 Izvoarele Dreptului pagina 7
 - Sistemul anglo-saxon;
- Sistemul bazat pe drept religios;
- Sistemul dualist;11

Sistemul romano-germanic este rezultatul continuității dreptului roman

îmbinat cu sistemul francez prin codul civil al lui Napoleon de la 1804 apărut
după Revoluția Franceză, sistemul de drept germano-elvețiano-italian format
prin codul civil german de la 1900, codul civil elvețian de la 1907 si codul civil
italian de la 194212 si sistemul juridic al tarilor nordice care are la baza dreptul
roman cu influențe ale dreptului englez.13 Din punct de vedere al
particularităților acestui drept se observă accentul pus pe existenta dreptului
scris, cu rolul de punct de referință general pentru hotărârile judecătorești,
ierarhizarea izvoarelor de drept in funcție de impactul pe care îl are asupra
dreptului național și distribuirea normelor și noțiunilor de drept asupra fiecărui
domeniu in care se aplică făcându-se diferența dintre drept public și privat având
la bază norme impuse de către constituție. Sistemul dreptului romano-germanic
pune in vedere controlul legilor ordinare in lumina constituționalității acestora
care reglementează puterea in stat si competența organelor acestuia. Principalele
izvoare ale sistemului sunt cele scrise cu aplicabilitate generala asupra sferelor
distincte ale societății care conferă un rol semnificativ actelor normative
subordonate legilor. O accepțiune este in cazul unor state care acordă prioritate
fata de legile și convențiile internaționale fiind superioare legilor statului.
Sistemul anglo-saxon este forma de drept din SUA, Irlanda de Nord,
Canada, Noua Zeelanda, Marea Britanie si toate fostele sale colonii. Din punct
de vedere istoric, Marea Britanie, după ce coloniza un stat îi impunea
administrația si legile britanice astfel răspândind sistemul anglo-saxon,
majoritatea statelor au păstrat acest sistem si după decolonizare deoarece nu a
11
DreptMD – Marile sisteme de drept
12
Victor Dan Zlătescu „Geografie juridică” – op.cit., p.35
13
DreptMD – Marile sisteme de drept
fost eliminat tradiționalismul populației native in totalitate. Acest sistem are o
triplă structura: dreptul de precedent - common-law, reprezintă un set de reguli
stabilite prin precedente judecătorești, dreptul de echitate – equity, acesta
completează dreptul de precedent si este superior față de el în cazul unei
contradicții, dreptul scris de origine parlamentară – statuary law, reprezentat de
toate legile pronunțate de către parlament.14 Sistemului de drept anglo-saxon are
ca principală particularitate uzul jurisprudenței in procesele juridice. Divizarea
dintre dreptul public si cel privat nu este la fel ca in dreptul romano-germanic ci
in drept comun si drept de echitate . Ramurile de drept nu sunt delimitate
deoarece judecătoriile au o jurisdicție comună iar întregul drept englez s-a
dezvoltat pe baza practicii judecătorești si a reformelor legislative.
Prin intermediul literaturii juridice si prin analiza progresului al acestor
două sisteme juridice s-a observat cum in sistemul anglo-saxon jurisprudența are
o importanță mai deosebită în luarea hotărârilor judecătorești, iar sistemul
romano-germanic pune un accent mai mare pe dreptul scris. Exemplul
progresului acestor doua sisteme se observa in SUA unde influenta anglo-saxonă
s-a îmbinat cu sistemul romano-germanic astfel încât există 51 de sisteme
juridice si judiciare formate din legislația scrisă ale celor 50 de state membre ale
uniunii si a legii federale toate aflate sub controlul constituționalității. 15
De asemenea, jurisprudența are un rol foarte important în luarea hotărârilor
judecătorești prin uzul dreptului de precedent prezent in Statele Unite ale
Americii.
Sistemele tradiționale sunt cele care au la bază cutuma și influența impusă
de către religie asupra dreptului și fundamentului unui stat. Principalele sisteme
tradiționale sunt:
- Sistemul islamic este al treilea cel mai mare sistem din lume
nu numai ca răspândire ci și ca particularizare. Acest sistem are patru
izvoare: Coranul (cartea sfânta a islamului), Sunna (cutuma, obiceiurile si
14
DreptMD – Marile sisteme de drept
15
DreptMD – Marile sisteme de drept
 tradițiile), ljma (doctrina de specialitate, consensul juriștilor),idjitihad
(jurisprudența)16. Sistemul a fost introdus evident in statele cu religia
predominanta islamul și este principalul sistem tradiționalist.
- Sistemul Dualist este specific Indiei având ca sursă principala
de inspirație sistemul anglo-saxon dar îmbinat cu tradiționalismul indicat
de religie formându-se legile scrise. Din dreptul anglo-saxon a fost
adoptata jurisprudența ca formă de practica judiciară.

16
N. Popa, op. cit., p.62-63
 Bibliografie
Diaconu Ilie – cursul numărul 3
Lect. Univ. Dr. Baran Nicolae Teoria Generala a Dreptului
DreptMD – Marile sisteme de drept
Nicolae Popa – Teoria Generală a Dreptului ediția 6
editura C.H. Beck