Universitatea din Pitesti

Facultatea de Științe Economice și Drept

Drept F.R., anul III

RAPORTUL JURIDIC DE MEDIU

Student: CATRINA ALINA-FORINA

RAPORTUL JURIDIC DE MEDIU

 Dreptul mediului – drept de sine stătător. Dreptul mediului a apărut şi s-a dezvoltat
datorită sarcinilor, imediate şi de perspectivă, încredințate de societate, în funcție de nevoile de
protecție a diferitelor elemente ale mediului, amenințate de creşterea explozivă a populației.
Aceasta a antrenat o serie de efecte negative asupra mediului: dezvoltarea şi diversificarea
industrializării, extinderea urbanizării, atât prin sporirea numărului de oraşe, cât şi prin creşterea
suprafeței celor existente, dezvoltarea agriculturii, mai ales a celei puternic chimizată, creşterea
circulației, rutiere, aeriene şi navale. Toate acestea au dus la înmulțirea surselor de poluare, la
sporirea gradului de nocivitate şi persistență astfel că s-a trecut de la simpla protecție a mediului,
la necesitatea de a conserva şi gestiona bunuri aparținând mediului, printre măsurile de protecție
încadrându-se şi conturarea unei noi ramuri de drept. Aşa cum mediul nu cunoaşte frontiere, nici
ramura de drept chemată să apere mediul, nu este cantonată în limite rigide ci, din contră, ea
pătrunde atât în ramurile aparținând dreptului privat, şi astfel vom vorbi de exemplu, de un drept
civil al mediului, cât şi pe cele aparținând dreptului public, şi vom vorbi de un drept penal al
mediului sau drept administrativ al mediului. Prin urmare, această ramură de drept nu este atât o
ramură de graniță dintre diferite alte ramuri de drept, ci este o ramură globalizantă, ale cărei
norme se regăsesc în alte ramuri de drept”1.
Raportul dreptului mediului este o relație socială formată între persoane în legătură cu
protecția şi dezvoltarea mediului( prevenirea poluării, refacerea mediului poluat, îmbunătățirea
condițiilor de mediu etc.) reglementarea prin norme juridice ale dreptului mediului. Raporturile
juridice de mediu sunt acele relații de mediu reglementate prin normele juridice ce aparțin
dreptului mediului şi care apar, se modifică şi se sting în legătura cu protecția si dezvoltarea
mediului ambiant.
Raportul juridic de dreptul mediului se aseamănă cu alte raporturi juridice din cadrul
sistemului juridic al R.M( toate au caracter social, volițional, ideologic etc), dar se şi deosebește
de aceste prin anumite trăsături sau caractere specifice”2.
Deși prezintă caractere specifice oricărui raport juridic, raportul juridic de mediu
prezintă şi următoarele trăsături specifice:

1
D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2007, p. 53.
2
Ernest Lupan, Dreptul mediului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1998.
a) Ia naștere între persoane în legătura cu activitatea complexă şi variată de protecție şi
dezvoltare a mediului ambiant;
b) În raportul dreptului mediului participă orice persoană (persoane fizice, juridice sau organe
statale) atât in calitate de subiect activ cit si in calitate de subiect pasiv;
c) De regula, participanții la raportul dreptului mediului se afla pe poziție juridica de
subordonare sau supraordonare (şi numai ca excepție se găsesc pe poziție juridica de egalitate);
d) De regulă, reporturile juridice de mediu se nasc prin voința statului exprimata în lege (deci,
sunt raporturi juridice simple şi voliționale), fără a fi necesar o manifestare de voință expresă din
partea participanților în scopul nașterii unor astfel de raporturi. Prin excepție raporturile juridice
de mediu pot avea un caracter dublu volițional (atunci cînd el naște prin voința statului şi a
participanților).
Gruparea pe categorii a raporturilor juridice de mediu se face in functie de tipul activitatii
de protectie a mediului cu care se nasc aceste raporturi juridice. Astfel exista urmatoarele
categorii de raporturi a dreptului medului:
a) Raporturi de dreptul mediului intervenite între părți în vederea prevenirii poluării mediului
(este situația raporturilor juridice de mediu ce intervin între autoritate pentru protecția mediului
şi titularii unor investiții sau obiective noi).
b) Raporturi juridice de mediu născute în procesul eliminării consecințelor negative ale poluării
mediului (sunt raporturi juridice ce intervin de regulă între poluator şi organul competent).
c) Raporturi juridice de sancționare a agentului poluant (sunt raporturi juridice născute între
poluator şi organul competent);
d) Raporturi juridice de mediu acute în procesul de îmbunătățire a condițiilor de mediu ( sunt
raporturi juridice născute între organul de stat competent şi persoanele ce participă la această
activitate);
e) Raporturi juridice de drept internațional al mediului (sunt raporturi juridice născute între state
sau persoane juridice naționale sau organisme internaţionale de specialitate în legătură cu
activitatea de protecție a mediului).
Se constată că statul, în calitate de participant la activități complexe şi variate de protecție
a mediului e un participant activ şi constant în raporturile juridice de mediu. Premisa nașterii
oricărui raport juridic, deci, şi a unui raport juridic de mediu o constituie norma juridică.
Pentru ca în condițiile stabilite de norma juridica să ia naștere un raport juridic de mediu,
este necesar sa intervină un fapt social (juridic, eveniment sau acțiune umană). Raporturile
juridice de mediu sunt acele fapte juridice ce dau naștere raportului juridic de mediu. Nu orice
faptă sociala generează modifică sau stinge raportul de dreptul mediului, ci numai acele fapte
juridice pe care legea mediului (prin norme juridice de mediu) leagă astfel de consecințe
juridice”3.
În calitatea de izvoare ale raporturilor juridice de mediu apar:
1. Evenimentele naturale, ca fenomen independent de voința persoanelor care au efecte poluante
asupra mediului înconjurător (cutremure, inundații etc.) şi care generează, modifică sau sting
raporturile juridice de mediu;
2. Faptele umane (acțiunea sau inacțiunea săvârșită de persoanele fizice sau juridice care au ca
efect fie poluarea mediului(fapte poluante), fie sunt săvârșite în scopul prevenirii poluării,
înlăturării efectelor sale şi îmbunătățirii condițiilor de mediu şi care pot produce, modifica sau
stinge raporturile juridice de mediu). Faptele umane pot fi săvârșite fără intenție de a produce
efecte poluante sub formă de accidente ecologice) sau pot fi săvârșite cu intenția de a produce
astfel de efecte.
2. Structura raportului dreptului mediului
Structura raportului dreptului mediului este tradițional şi este alcătuită din 3 elemente:
a) Subiect
b) Obiect
c) Conținut
Obiectul raportului juridic de mediu îl constituie conduita subiecţilor raportului juridic
de mediu, respectiv acţiunile sau inacţiunile a acestor subiecţi în cadrul unor astfel de raporturi.
Obiectul raportului juridic de mediu este variat şi diversificat din următoarele considerente:
1. Activitatea de protecţie a mediului este o activitate complexă, la fel ca şi activităţile de
poluare;
2. Subiecţii raportului juridic de mediu au conduite diferite şi prezintă diversitate mare de
atitudini de la protecţia şi ocrotirea mediului, pînă la poluarea lui. Această diversitate este
restabilită de normele dreptului mediulu;
3. Subiecţii raportului dreptului mediului sunt persoanele între care există o relaţie socială
reglementată de o normă a dreptului mediului.

3
Mircea Duţu, funcţiile dreptului mediului.
În calitate de subiecţi a raporturilor juridice de mediu pot apărea:
1. Persoanele juridice (statul, unităţile administrativ terittoriale, agenţiile publice, etc.) care
pot fi de naţionalitate autohtonă, cît şi străină.
2. Persoanele fizice care pot fi cetăţeni ai R. M. sau cetăţeni străini, apatrizi sau persoane cu
dublă cetăţenie.
În funcţie de drepturile şi obligaţiile pe care subiecţii raportului dreptului mediului le au în
cadrul raportului juridic de mediu, ele pot fi divizate în:
1. Subiecţi de drept în raporturi juridice de drept internaţional al mediului (statul, organele
sale competente, organizaţiile neguvernamentale, etc.);
2. Subiecţii de drept în raporturile juridice de drept naţional al mediului (organele statale,
agenţi economici, persoane fizice, etc.).
Conţinutul raportului juridic de mediu îl constituie drepturile şi obligaţiile subiecţilor
raportului juridic de mediu, prin care acestea sunt legate între ele. Drepturile şi obligaţiile
subiecţilor raportului juridic de mediu sunt stabilite în acte normative din domeniul protecţiei
mediului.
Trasaturile specifice raportului juridic de mediu
Desi prezinta caracterele specifice oricarui raport juridic, raportul juridic de dreptul mediului
prezinta si urmatoarele trasaturi specifice:
- ia nastere intre persoane, in legatura cu activitatea complexa si variata de protectie a mediului;
- in raportul juridic de mediu participa orice persoana (organele statale, persoane fizice si
juridice), atat ca subiect activ cat si ca subiect pasiv;
- de regula, participantii la raportul juridic de mediu se gasesc pe pozitie juridica de subordonare
- supraordonare si numai ca exceptie se gasesc pe pozitie juridica de egalitate;
- de regula, raporturile juridice de mediu, se nasc prin vointa statului exprimata in lege (deci sunt
raporturi juridice simple, volitionale) , fara a fi necesara o manifestare de vointa expresa din
partea participantilor in scopul nasterii unor astfel de raporturi. Prin exceptie, raporturile juridice
de mediu pot avea caracter dublu volitional (atunci cand iau nastere prin vointa statului si a
participantilor) .

Categorii de raporturi juridice de mediu

Gruparea pe categorii a raporturilor juridice de mediu se face in functie de felul activitatii de
protectie a mediului in legatura cu care se nasc aceste raporturi juridice. Astfel, exista
urmatoarele categorii de raporturi juridice de mediu:
a) Raporturi de mediu intervenite intre parti in vederea prevenirii poluarii mediului - este situatia
raporturilor juridice ce intervin intre autoritatea pentru protectia mediului si titularii unor
investitii sau obiective noi;
b) Raport juridic de mediu nascut in procesul eliminarii consecintelor negative ale poluarii
mediului - sunt raporturi juridice ce intervin, de regula, intre poluator si organul competent;
c) Raport juridic de sanctionare a agentului poluant - este raportul juridic nascut intre poluator si
organul competent;
d) Raport juridic de mediu nascut in procesul de imbunatatire a conditiilor de mediu - raport
juridic nascut intre organul de stat competent si persoanele ce participa la aceasta activitate;
e) Raport juridic de drept international al mediului - este raportul nascut intre state (sau persoane
juridice nationale) si organisme internationale de specialitate in legatura cu activitatea de
protectie a mediului.
Se constata ca statul ca participant la activitati complexe si variate de protectie a mediului, este
un participant activ si constant in raportul juridic de mediu.
Conditiile raportului juridic de mediu
Premisa nasterii oricarui raport juridic, deci si a unui raport juridic de mediu, o constituie
norma juridica pentru ca in conditiile stabilite de norma juridica sa ia nastere un raport juridic de
mediu este necesar sa intervina un fapt social, un fapt juridic (eveniment sau actiune omeneasca).

Raporturile juridice de mediu sunt acele fapte juridice ce dau nastere raportului juridic de
dreptul mediului. Nu orice fapt juridic (social) genereaza, modifica sau stinge raportul juridic de
mediu, ci numai acele fapte juridice de care legea mediului (prin norme juridice de mediu) leaga
astfel de consecinte juridice”4.

BIBLIOGRAFIE
4
M. Uliescu, Principiile generale ale dreptului mediului, în Rev. „Studii de drept românesc”
nr.1-2/2001.
1) Mircea Duţu, intitulat „Despre necesitatea, conceptul şi trăsăturile definitorii ale dreptului
ecologic”, în Revista Română de Drept nr. 5/1989,
2) Ernest Lupan, Dreptul mediului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1998,
3)  M. Uliescu, Principiile generale ale dreptului mediului, în Rev. „Studii de drept românesc”
nr.1-2/2001,
4) Mircea Duţu, funcţiile dreptului mediului,
5) D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, ed. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2007.