SOCIETATEA CIVILĂ ȘI SOCIETATEA COMERCIALĂ

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra societatilor comerciale si asupra societatilor

civile si prin ce anume acestea se aseamana ori se deosebesc trebuie sa pornim intai de la
definitia data de Codul Civil, societatilor , deoarece aceasta reprezinta punctul de pornire in
problematica ce ne intereseaza.
Astfel, Codul Civil prevede in articolul 1491, ca “societatea este un contract prin care
doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele
ce ar deriva, iar art.1492 prevede ca orice societate trebuie sa aiba de obiect un licit si sa
fie contractata spre folosul comun al partilor, fiecare membru trebuind sa puna in comun
bani,sau alte lucruri, sau industria sa.” ”1

1) O incercare de definire a societatii civile ar fi aceea ca ”Societatea civila este contractul prin
care doua sau mai multe persoane(fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalta, sa
puna in comun aportul lor material si (sau) de munca pentru a constitui un fond si
sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun(beneficii
sau alte foloase), foloasele sau pierderile fiind imparite intre ele.”
2) Insa in ceea ce priveste societatea comerciala, in lipsa unei definitii legale,
definirea acesteia presupune analizarea definitiei data de Codul Civil societatii si unele
caracteristici ale societatii comerciale asa cum rezulta ele din Legea nr.31/1990. Din aceste texte
de lege se desprind caracteristicile societatii comerciale, astfel incat putem afirma cu certitudine
ca societatea comerciala este o grupare de persoane, fizice sau juridice, avand la baza pactul
societar, de drept privat, dotata cu personalitate juridica, animate de intentia constituirii unor
aporturi si desfasurarii in comun a unei activitati comerciale (affectio societatis, ) prin
savarsirea actelor de comert, in scopul obtinerii si impartirii baneficiilor ce ar rezulta.
In literatura de specialitate, societatea comerciala a mai fost definita ca o
intreprindere, pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv in vederea
realizarii de beneficii , ca subiect de drept autonom sau/si fara aceasta insusire, afectandu-i
bunurile necesare pentru a indeplini actele si faptele de comert specific obiectului de
activitate.
3) Potrivit unei alte definitii, societatea comerciala este o grupare de persoane,

1
Nicoleta Tandareanu, Aspecte teoretice privind definiția și caracteristicile societatilor comerciale,
Revista de drept comercial nr.4/2003, Bucuresti, ed. Lumina Lex, 2003
constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in
care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte
de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate. ”2

Asemănări și deosebiri între societatea comercială și societatea civilă, societatea

comercială îşi are fundamentul în societatea civilă reglementată de Codul civil. Datorită acestei
împrejurări, între societatea comercială şi societatea civilă există asemănări de substanţă,
dar, asa cum vom vedea în cele ce urmează, între acestea există şi importante deosebiri.
A. Asemănări
Societatea comercială şi societatea civilă au aceeaşi esenţă, în sensul că fiecare reprezintă
o grupare de persoane şi de bunuri (capitaluri) constituită în scop lucrativ.
Apoi, din punctul de vedere al constituirii, atât societatea civilă, cât şi societatea comercială iau
naştere printr-un contract de societate, având aceleaşi elemente
specifice, adică aportul asociaţilor, intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate şi
obţinerea şi împărţirea de beneficii.
Spre deosebire de asociaţii şi fundaţii, în care membrii urmăresc realizarea unui scop moral, ideal
etc., asociaţii societăţii comerciale şi cei ai societăţii civile urmăresc realizarea şi împărţirea unor
beneficii.
B. Deosebiri
a. O primă deosebire priveşte obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează
societatea. în timp ce societatea civilă are ca obiect operaţiuni civile, societatea comercială se
constituie şi funcţionează în scopul exercitării unei activităţi comerciale, lucrative. Fundamentul
activităţii comerciale ca obiect al societăţii comerciale îl constituie chiar art. 1 din Legea nr.
31/1990 care prevede că „în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice
şi persoanele juridice se pot asocia si constitui societăţi comerciale”.
în doctrina juridică', s-a pus problema naturii juridice a societăţii care are ca obiect deopotrivă
operaţiuni civile şi operaţiuni comerciale. Concluzia la care s-a ajuns este aceea că natura
juridică a societăţii trebuie stabilită în raport de ponderea activităţilor desfăşurate de către
societatea în cauză. în concret, dacă operaţiunile comerciale, lucrative au importanţă redusă ori
servesc numai ca mijloc de realizare a unor operaţiuni civile, societatea va fi civilă.

2
Octavian Capatana, Societatile comerciale, editia a II-a, actualizata si intregita, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1996.
 b. O altă deosebire semnificativă între societatea civilă şi societatea comercială este aceea
că societatea comercială beneficiază de personalitate juridică. în acest sens, Legea nr. 31/1990 în
art. 1 alin. (2) prevede că „societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române"
Noul cod civil face distincţie între societăţile civile fără personalitate juridică,
denumindu-le „societăţi simple” şi societăţile cu personalitate juridică, pe care le supune
regimului juridic aplicabil categoriei din care face parte. Astfel, potrivit prevederilor art. 1.892
noul Cod Civil, societatea simplă nu are personalitate juridică. în ceea ce priveşte societatea
dotată cu personalitate juridică. Codul civil face trimitere la reglementările aplicabile categoriei
de societăţi din care face parte. în acest sens sunt prevederile art. 1.889 alin. (2) noul Cod Civil,
care dispun că, dacă, potrivit voinţei părţilor, societatea urmează să aibă personalitate juridică,
indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituită numai în forma şi condiţiile prevăzute
de legea specială care îi conferă personalitate juridică. ”3
Prin urmare, în timp ce societatea civilă rămâne, în principiu, doar la stadiul contractual,
societatea comercială, fiind învestită cu personalitate juridică, constituie un subiect de drept
distinct de persoana asociaţilor care au înfiinţat-o.
c. Anumite deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială există şi în ceea ce
priveşte condiţiile în care acestea se constituie şi funcţionează.
în ceea ce priveşte constituirea, Legea nr. 31/1990 reglementează cinci forme juridice de
societate comercială. Art. 2 din Legea nr. 31/1990 stipulează că societăţile comerciale se vor
constitui „în una din următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită
simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni şi societate cu răspundere
limitată&" Tot astfel, pentru dobândirea per
sonalităţii juridice, societatea comercială este supusă formalităţilor de publicitate prin
înregistrarea şi înmatricularea în registrul comerţului.
în schimb, Codul civil nu prevede pentru societatea civilă anumite forme speciale ale acesteia şi
nici vreo formalitate cu referire la înfiinţarea societăţii civile. Drept dovadă stau prevederile art.
1890, potrivit cărora contractul de societate nu este suspus unor formalităţi speciale cu excepţia
celor prevăzute de lege şi a celor care rezultă din natura bunurilor ce constituie aport.

3
Stanciu D. Carpenaru-Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti ,2002 .
Deosebirile continuă şi cu privire la organizarea şi funcţionarea celor două societăţi. Spre
deosebire de societatea civilă, societăţii comerciale îi revin anumite obligaţii profesionale
specifice tuturor comercianţilor, precum ţinerea registrelor de contabilitate, exercitarea
comerţului în limitele concurenţei licite, efectuarea unor menţiuni în registrul comerţului etc. ”4
Societate comerciala  nici legea nr. 31/1990 si nici Codul comercial nu cuprind o
definitie a societatii comerciale. In acest caz, dispozitiile Codului civil, care reglementeaza
contractul de societate dispune: societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane
se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar deriva. Pe baza acestei
dispozitii si a altor elemente, societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane
constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care
asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert in
scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate. Potrivit legii, societatea comerciala imbraca
un din urmatoarele forme juridice:a) societatea in nume colectiv este acea societate ale carei
obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a
tuturor asociatilor;b) societate in comandita simpla este acea societate ale carei obligatii sociale
sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.c) societatea
pe actiuni este acea societate al carui capital este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; actionarii raspund numai in limita aportului lor;d) societatea in
comandita pe actiuni este acea societate al carui capital social este impartit pe actiuni, iar
obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a
asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor;e)
societate cu raspundere limitata este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.Actul constitutiv al societatii
comerciale este contractul de societate. In cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni
si societati cu raspundere limitata, legea prevede necesitatea unui al doilea act constitutiv, care
este statutul societatii.Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica prin indeplinirea
unor formalitati cerute de lege. Aceste formalitati se intemeiaza, dupa caz, pe contractul de

4
Legea nr. 302/2005, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 164/2006, Legea nr. 441/2006, Legea nr. 516/2006,
OUG nr. 82/2007, OUG nr. 52/2008 (publicata in MOF nr. 333 din 30/04/2008), Legea nr. 284/2008
(publicata in MOF nr. 778 din 20/11/2008).
societate sau pe contractul de societate si statutul societatii.Contractul de societate, pentru a fi
incheiat valabil, trebuie sa indeplineasca anumite conditii. In primul rand, contractul de societate
trebuie sa aiba elementele care il particularizeaza fata de celelalte contracte (aporturile
asociatilor, intentia de a desfasura in comun o activitate comerciala afectio societatis si
impartirea beneficiilor). In al doilea rand, contractul de societate, ca orice contract, trebuie sa
indeplineasca anumite conditii esentiale pentru validitatea unei conventii (consimtamantul
valabil al partilor care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si o cauza
licita).La aceste conditii de fond, se adauga si conditia formei contractului impusa de lege.
Potrivit legii, orice societate comerciala se constituie printr-un contract de societate incheiat in
forma autentica. Ca act constitutiv al societatii, contractul de societate trebuie sa cuprinda
anumite clauze (elemente) care sa stabileasca relatiile dintre asociati.Majoritatea clauzelor sunt
comune tuturor formelor juridice de societate comerciala. Pe langa clauzele comune, contractul
de societate poate sa cuprinda si anumite clauze specifice unei anumite forme juridice de
societate comerciala.Clauzele expres prevazute de lege trebuie, in mod obligatoriu, sa fie
cuprinse in contractul de societate.Aceste clauze sunt:- Clauzele de identificare a partilor;-
Clauzele privind identificarea viitoarei societati comerciale (denumirea sau firma societatii,
forma juridica a societatii, sediul societatii);- Clauzele privind caracteristicile societatii (obiectul
societatii, durata societatii, capitalul social);- Clauzele privind conducerea si gestiunea
societatii;- Clauzele privind drepturile si obligatiile asociatilor;- Clauze privind dizolvarea si
lichidarea societatii;- Clauze privind sucursalele si filialele societatii.Punctul de plecare in
constituirea unei societati comerciale este intocmirea actelor constitutive ale viitoarei
societati.Actele constitutive sunt diferite, in functie de forma juridica a societatii: contractul de
societate sau contractul de societate si statutul societatii.Inscrisurile constitutive sunt prezentate
Notarului Public pentru autentificare. De la data autentificarii inscrisurilor actelor constitutive,
societatea comerciala aflata in curs de constituire, dobandeste capacitate de folosinta: ea priveste
numai drepturile si obligatiile de care depinde valabila constituire a societatii
comerciale.Constituirea societatilor comerciale este supusa unui control judiciar prealabil si
obligatoriu. Instanta judecatoreasca are competenta sa verifice legalitatea actelor constitutive si
sa autorizeze functionarea societatii.Plenitudinea competentei in materie comerciala apartine
tribunalului, acesta fiind singurul organ judiciar investit cu o atare competenta, pentru orice
societate comerciala.Dupa obtinerea autorizatiei de functionare a societatii urmeaza publicarea in
Monitorul Oficial, inmatricularea in registrul comertului, inscrierea fiscala a societatii. Societatea
comerciala dobandeste personalitate juridica din momentul ce s-a constituit, cu respectarea
conditiilor stabilite de lege. Ca orice subiect de drept, societatea comerciala trebuie sa se
identifice in mod obligatoriu prin anumite elemente de individualizare. Aceste elemente sunt:
firma, sediul si nationalitatea. Societatile comerciale cu sediu in Romania sunt persoane juridice
romane.Ca orice persoana juridica, societatea comerciala are capacitate juridica (capacitate de
exercitiu si capacitate de folosinta).Legea recunoaste societatea comerciala ca persoana juridica,
deoarece ea intruneste toate elementele constitutive ale personalitatii juridice. Societatea are, pe
langa organizare de sine-statatoare si un anumit scop, si un patrimoniu propriu. Ca orice
persoana juridica, societatea comerciala nu are o existenta organica, si deci nici o vointa
naturala.Vointa societatii se manifesta prin organele sale, care sunt:- adunarea generala, formata
din totalitatea asociatilor societatii, este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale.
Exista adunarea generala ordinara si extraordinara, care sunt convocate in conditiile stabilite de
lege;- administratorii societatii persoane investite sa aduca la indeplinire vointa sociala a
societatii comerciale, exprimata de adunarea generala. Cu privire la administrarea societatii,
legea cuprinde dispozitii diferite, in functie de forma juridica a societatii;- cenzorii societatii
persoane desemnate pentru asigurarea controlului asupra actelor si operatiunilor
administratorilor. Controlul se exercita in mod diferit in functie de forma juridica a societatii.
Statutul societăţii, Condiţiile de validitate ale statutului societăţii. Cuprinsul statutului societăţii
Societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată se constituie prin contract
de societate şi statut. Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, contractul de societate şi
statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv.
Condiţiile de validitate ale statutului societăţii
Statutul societăţii are valoarea unei convenţii, în sensul dreptului comun, ceea ce
înseamnă că pentru validitatea sa trebuie să fie îndeplinite condiţiile cerute de art. 1.179 noul cod
civil (consimţământ, capacitate, obiect, cauză).
Statutul societăţii trebuie să îmbrace forma cerută de lege, respectiv el va fi un înscris sub
semnătură privată sau va îmbrăca forma autentică după distincţiile făcute de art. 5 alin. (6) din
lege. ”5
Cuprinsul statutului societăţii
Principalele clauze ale statutului societăţii sunt reglementate de art. 5 alin. (5) din Legea
nr. 31/1990. Potrivit normei legale menţionate, în cazul în care contractul de societate şi statul
5
Nicoleta Tandareanu, Aspecte teoretice privind definitia si caracteristicile societatilor comerciale,
Revista de Drept comercial nr.4/2003,Bucuresti, ed. Lumina Lex, 2003, p.79
constituie acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi
clauzele reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.
Prin urmare statutul nu repetă menţiunile obligatorii ale contractului de societate, ci este
conceput ca un act dezvoltător al contractului de societate în care sunt detaliate aspectele legate
de organizarea şi funcţionarea societăţii (modul de constituire şi funcţionare a organelor de
deliberare şi administrare ale societăţii; condiţiile de adoptare a hotărârilor; organele
de control asupra gestiunii societăţii, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele ce
urmează să fie desemnate în organele de conducere şi administrare ale societăţii etc.). ”6

BIBLIOGRAFIE

6
Stanciu D. Carpenaru-Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti ,2002 ,p.153
1) Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1

2) Ileana Mutiu, Contractele Civile

3) Revista de Drept comercial, nr.4/2003