SOCIETATEA

COMERCIALĂ
SINTEZĂ

1
 Societatea Comercială-
Noţiuni generale:
 Noţiunea de societate provine din latină-
“societas” care înseamnă întovărăşire,
asociaţie, comunitate, tovărăşie, unire.
 Societatea a apărut ca instituţie urmare
unor cauze sociale şi economice, şi
implică asocierea a două sau mai multor
persoane, cu punerea în comun a unor
resurse, în vederea desfăşurării unei
activităţi economice şi împărţirii
beneficiilor rezultate.

2
 Societatea Comercială-
Noţiuni generale:
 concepută ca organism autonom, căruia legea i-a
conferit personalitate juridică, pentru a îndeplini
rolul său economic
 grupările de persoane şi capitaluri, funcţionând
juridic sub forma societăţilor comerciale, au
contribuit la îndeplinirea şi finalizarea unor mari
realizări ale secolului al XIX-lea. De exemplu
realizarea Canalului de Suez, Canalului Panama,
dar şi exploatarea minelor şi zăcămintelor,
reţelelor de căi ferate, etc.
 au permis dezvoltarea tehnicii, comunicaţiilor,
care au permis extinderea pieţelor contribuind la
desăvârşirea societăţii moderne în ansamblul ei.

3
Sediul materiei, definiţie:
 sediul materiei în legislaţia naţională îl
constituie Codul Comercial, Cartea 1, Titlul
VIII, Despre Societăţi şi despre asociaţiuni
comerciale, capitolul 1, Despre societăţi,
 * ulterior, art. 77 – 220, din secţiunea I-VI au
fost abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale.
 nu există o definiţie în Legea 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, care
reglementează regimul juridic al societăţilor
comerciale;

4
Sediul materiei, definiţie:
* definiţia din Codul civil, Titlul VIII,
Despre contractul de societate, art
1491 defineşte societatea astfel:
 “Societatea este un contract prin
care două sau mai multe
persoane se învoiesc să pună
ceva în comun, cu scop de a
împărţi foloasele ce ar putea
deriva.”

5
Definiţia contractului de
societate
 “societatea este un contract în temeiul
căruia două sau mai multe persoane
(asociaţi- noţiune generică, utilizată
alături de termenul de acţionari la
diversele forme de societăţi comerciale)
se înţeleg să pună în comun anumite
bunuri, pentru a desfăşura împreună o
anumită activitate, în vederea realizării
şi împărţirii beneficiilor care rezultă”

6
 Elementele esenţiale ale
contractului de societate, care
deosebesc aceste contract de
alte contracte:
 - aportul la capitalul societăţii
(fiecare asociat se obligă “să pună în
comun” o valoare patrimonială)
 - desfăşurarea unei activităţi comune
care definesc obiectul de activitate
al respectivei societăţi
 - participarea asociaţilor la
realizarea şi împărţirea beneficiilor
(şi în mod corelativ şi a pierderilor)
7
 Caracterele juridice ale
contractului de societate
 - plurilateral- în încheierea lui participă două
sau mai multe persoane, cu asumarea de către
fiecare parte a obligaţiilor ce-i revin.
 - cu titlu oneros- fiecare asociat urmăreşte
realizarea unui folos patrimonial- obţinerea de
beneficii.
 - comutativ- întinderea obligaţiei fiecărui asociat
este cunoscută din momentul încheierii
contractului.
 - consensual- se încheie prin acordul de voinţă al
părţilor, în forma scrisă cerută “ad probationem”.
 - comercial: este dat de obiectul de activitate
al viitoarei societăţi, convenit de asociaţi.

8
 Asemănări şi deosebiri între
societatea civilă şi societatea
comercială:
 Asemănări:
 au aceeaşi esenţă: reprezintă o grupare de
persoane, bunuri (capitaluri) constituită în
scop economic şi lucrativ. Conceptul de
societate definit de art. 1491 c civ. pentru
societatea civilă[1] este valabil şi pentru
definirea societăţii comerciale,
 [1] ART. 1491C civ.: „ Societatea este un
contract prin care două sau mai multe
persoane se invoiesc sa pună ceva în comun,
cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea
deriva.”
9
 Asemănări:
 iau naştere prin contract de societate, elementele
esenţiale ale contractului de societate civilă se
regăsesc şi în contractul de societate comercială
(aportul asociaţilor, intenţia de a desfăşura în comun o
anumită activitate şi obţinerea şi împărţirea
beneficiilor[2]),
 au scop lucrativ, asociaţii urmăresc realizarea şi
împărţirea unor beneficii (profit),
 [2] Pentru societăţile comerciale, Legea 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei
în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice
şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei a înlocuit noţiunea de „beneficii”-utilizată rar
în textul legii- cu noţiunea de „profit”.

10
 Deosebiri: (care privesc
funcţia şi structura lor)
 Privind obiectul sau natura operaţiunilor
realizate de societate:
 *societatea comercială se constituie cu
scopul săvârşirii de fapte de comerţ
 * societatea civilă are ca obiect realizarea
unor activităţi care nu sunt fapte de comerţ.
 Societatea comercială este investită cu
personalitate juridică, constituie un subiect de
drept distinct de asociaţii care o compun, cu
patrimoniu propriu care permite asumarea
obligaţiilor, iar societatea civilă nu are
personalitate juridică şi rămâne un simplu
contract, fără a fi subiect de drept de sine
stătător.

11
 Deosebiri:
 privind condiţiile în care funcţionează:
 *societatea comercială – legea stabileşte expres
formele juridice care trebuie respectate
 * societatea civilă are o formă care nu poate
depăşi cadrul contractual
 interesul practic al distincţiei între cele două
formă de societăţi:
 societatea comercială are obligaţii: ex:
obligaţiile profesionale ale comercianţilor:
obligaţia de înmatriculare în Registrul
Comerţului, obligaţia de a ţine registrele de
contabilitate, obligaţia de a exercita comerţul în
limitele unei concurenţe licite.
 Societatea civilă nu are aceste obligaţii.

12
 Formele societăţii
comerciale- clasificări
 Constituirea unei societăţi are la bază
o relaţie “intuitu personae”,
generată de încrederea între asociaţi.
 - art. 2 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
reglementează imperativ şi limitativ
formele societăţilor comerciale, după
cum urmează:
13
 Formele societăţii
comerciale- clasificări
 “ Societăţile comerciale se vor
constitui în una dintre următoarele
forme:
 a) societate în nume colectiv;
 b) societate în comandită simplă;
 c) societate pe acţiuni;
 d) societate în comandită pe acţiuni şi
 e) societate cu răspundere limitată.”
14
Caracteristici esenţiale ale
fiecărei forme de societate
 a) societatea în nume colectiv- obligaţiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social
şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a
asociaţilor.
 b) societatea în comandită simplă- obligaţile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social
şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a
asociaţilor comanditaţi; iar asociaţii
comanditari răspund numai până la
concurenţa aportului lor.

15
 Caracteristici esenţiale ale
fiecărei forme de societate
 c) societatea pe acţiuni- obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social (capitalul social
fiind împărţit în acţiuni); acţionarii răspund
numai în limita aportului lor.
 d) societatea în comandită pe acţiuni- obligaţiie
sociale sunt garantate cu patrimoniul social
(capitalul social fiind împărţit în acţiuni) şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi, iar asociaţii comanditari răspund
numai până la concurenţa aportului lor.
 e) societatea cu răspundere limitată- obligaţiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social;
asociaţii răspund numai în limita aportului lor.

16
 Personalitatea juridică a
societăţilor comerciale
 - societatea comercială se contituie din
inţiativa asociaţilor, prin îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege,
 - din momentul constituirii în condiţiile
prevăzute de lege, societatea comercială
dobândeşte personalitate juridică,
 sediu materiei: art. 1 din Legea nr.
31/19901990 privind societăţile comerciale
republicată, cu modificările şi completările
ulterioare: ”Societăţile comerciale cu
sediul în România sunt persoane juridice
române.”

17
 Funcţionarea societăţii
comerciale
 sediul materiei: TITLUL III- Funcţionarea
societăţilor comerciale, capitolul I- Dispoziţii
generale din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, începând cu art. 65., şi
capitolele II-VI- Dispoziţii specifice pentru
formele de societate comercială reglementate.
 Legea reglementează, pentru fiecare formă
juridică a societăţii comerciale, organele
societăţii, condiţiile de organizare şi funcţionare,
atribuţiile acestora.

18
 Încetarea existenţei unei
societăţi comerciale
 În conformitate cu prevederile Legii
nr.31/1990, încetarea existenţei
societăţii comerciale parcurge două
faze distincte: dizolvare şi lichidare.
 Încetarea existenţei unei societăţi
comerciale reclamă realizarea unor
operaţii care să aibă drept rezultat nu
numai încetarea personalităţii juridice,
ci şi lichidarea patrimoniului societăţii.

19
 Dizolvarea societăţilor
comerciale:
 Orice societate comercială urmează
destinul implacabil, ca orice persoană
fizică:” se naşte, trăieşte şi moare”
 Societatea comercială se constituie pentru
desfăşurarea activităţii prevăzute în actul
constitutiv, pe durata prevăzută în actul
constitutiv.
 Dizolvarea societatii este acel mod de
încetare a societăţii comerciale în cazurile
prevăzute de lege şi care asigură
premisele lichidării patrimoniului social.
20
 Dizolvarea societăţilor
comerciale:
 Dizolvarea priveşte însăşi societatea
comercială ca entitate juridică, şi nu
încetarea actului constitutiv al societăţii.
 De altfel, dizolvarea nu produce efecte
asupra personalităţii juridice a societăţii
comerciale.
 Calitatea de persoană juridică este
necesară societăţii pentru îndeplinirea
celorlalte operaţiuni care privesc
lichidarea patrimoniului social.

21
 Sediul materiei-Dizolvare: Legea
nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată:
 Titlul VI, Dizolvarea, fuziunea şi divizarea
societăţilor comerciale, art. 227:
 “Societatea se dizolvă prin:
 a) trecerea timpului stabilit pentru
durata societăţii;
 b) imposibilitatea realizării obiectului
de activitate al societăţii sau realizarea
acestuia;
 c) declararea nulităţii societăţii;
 d) hotărârea adunării generale;
22
 Dizolvarea societăţii
comerciale:
 e) hotărârea tribunalului, la cererea
oricărui asociat, pentru motive
temeinice, precum neînţelegerile
grave dintre asociaţi, care împiedică
funcţionarea societăţii;
 f) falimentul societăţii;
 g) alte cauze prevăzute de lege sau
de actul constitutiv al societăţii”

23
 Căile dizolvării societăţii
comerciale:
 Dizolvarea fiecărei forme de
societate comercială este
reglementată distinct astfel: art. 228
 1. Dizolvarea de drept,
 2. Dizolvarea prin voinţa
asociaţilor,
 3. Dizolvarea pe cale
judecătorească

24
 Căile dizolvării societăţii
comerciale
 1. Dizolvarea de drept (ope legis)- nu
1. Dizolvarea de drept (ope legis)- nu
necesită îndeplinirea vreunei formalităţi, nu
este necesară nici o manifestare de voinţă a
asociaţilor, nici o manifestare de publicitate.
 2. Dizolvarea prin voinţa asociaţilor-
manifestată în cadrul adunării generale,
 3. Dizolvarea pe cale judecătorească- prin
hotărârea tribunalului care trebuie înscrisă în
registrul comerţului şi publicată în M. Of.,
formalităţi care trebuie îndeplinite în termen
de 15 zile de la data la care hotărârea
judecătorească a devenit irevocabilă.

25
 Efectele dizolvării societăţii
comerciale:
 Art. 233- “Dizolvarea societăţii are ca
efect deschiderea procedurii
lichidării. Dizolvarea are loc fără
lichidare, în cazul fuziunii ori divizării
totale a societăţii sau în alte cazuri
prevăzute de lege.
 Din momentul dizolvării, administratorii
nu mai pot întreprinde noi operaţiuni; în
caz contrar, ei sunt personal şi solidar
răspunzători pentru operaţiunile pe care
le-au întreprins.”
26
 Falimentul societăţii
comeciale:
 Încazul falimentului,
hotărârea se pronunţă
de către tribunalul
investit cu procedura
falimentului.

27
 Lichidarea societăţii
comerciale:
 Definiţia conform doctrinei juridice: toate
operaţiunile care au drept scop
terminarea afacerilor în curs în
momentul declarării dizolvării, astfel
încât să se poată obţine realizarea
activului, plata pasivului şi repartizarea
activului patrimonial net între asociaţi.
(în sens restrâns: operaţiile efectuate
între momentul declarării dizolvării şi
momentul repartizării activului
patrimonial net între asociaţi)

28
 Caracteristici lichidare:
 Lichidarea constă într-un ansamblu de operaţiuni
care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale
aflate în curs la data dizolvării societăţii.
 Operaţiunile care fac obiectul lichidării societăţii sunt
realizate de către lichidatori. În această fază,
intervenţia instanţelor de judecată are caracter
excepţional.
 Lichidarea se face în interesul asociaţilor,
personalitatea juridică subzistă pentru nevoile
lichidării, lichidarea este obligatorie şi nu facultativă.
 În faza de lichidare, obiectul şi scopul societăţii se
modifică în concordanţă cu finalitatea lichidării,
administratorii societăţii fiind înlocuiţi cu lichidatorii,
care devin organul de administrare al societăţii şi vor
prelua gestiunea societăţii.

29
 Sediul materiei lichidarea
soc.com.
 Lichidarea societăţii comerciale este
reglementată distinct în Titlul VII, art. 252-270,
din Legea nr. 31/1990, care stabileşte anumite
reguli- Art. 252: “Pentru lichidarea şi
repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în
actul constitutiv se prevăd norme în acest scop,
sunt obligatorii regulile expres prevăzute.
 Prevederile Legii 31/1990 sunt completate
în materie de lichidare şi de prevederile
Legii nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei

30
 Principii care guvernează
procedura lichidării:
 lichidarea este prevăzută în
favoarea asociaţilor (nu poate
interveni la solicitarea creditorilor)
 lichidarea este obligatorie, (este o
consecinţă logică şi necesară
declarării dizolvării- o societate
comercială nu poate rămâne în faza
de dizolvare)

31
 Principii care guvernează
procedura lichidării:
 3. efectul lichidării este încetarea calităţii de
subiect de drept a societăţii comerciale (data
radierii societăţii din registrul comerţului face ca
personalitatea juridică a societăţii respective să
înceteze)
 4. lichidatorii trebuie să întocmească bilanţul
contabil de lichidare şi să propună repartizarea
activului net între asociaţi. (asociatul nemulţumit
poate face “opoziţie” în termen de 15 zile de la
notificarea bilanţului contabil de lichidare şi a
proiectului de repartizarea activului net între asociaţi.
După expirarea acestui termen, sau după sentinţa
irevocabilă asupra opoziţiei, bilanţul contabil de
lichidare se consideră aprobat şi eliberează pe
lichidatori.)

32
 Societăţi transnaţionale
(multinaţionale)-
 Nu există o definiţie unanim
acceptată a societăţilor transnaţionale
(multinaţionale), datorită multitudinii
de situaţii practice, oferite de viaţa
concretă şi relaţiile de afaceri, care
de multe ori exced cadrului de
reglementare stabilit de către
legiuitor (naţional sau internaţional)
şi chiar de către doctrinari.

33
 Societăţile transnaţionale
 Societăţile transnaţionale desfăşoară
activităţi multiple, diversificate,
dispersate din punct de vedere geografic,
pot fi cu greutate localizate prin fuziunile
şi achiziţiile constante, prin schimbările
repetate de denumire, etc.
 Societăţile transnaţionale au o
concretă şi puternică influenţă asupra
vieţii sociale, economice, de afaceri şi
politice a statelor pe teritoriul cărora îşi
desfăşoară activitatea.

34
 Societăţile transnaţionale
 Delegarea de competenţe, delegarea
activităţii de producţie efectivă către
terţi, know-how-ul, marca şi metodele
de marketing sunt frecvent utilizate în
societăţile transnaţionale,
 Indiferent de forma de organizare,
deciziile importante se iau centralizat
în societăţile transnaţionale pe baza
unei strategii globale.
35
Delimintări conceptuale:
 “transnaţional” şi “multinaţional” sunt
sinonime, utilizate alternativ în literatura de
specialitate şi documente internaţionale
(Rapoarte ONU privind starea economiei
mondiale)
 Există şi opinii care consideră că termenul de
multinaţional conţine şi conotaţia
“supranaţională”, în vreme ce termenul
transnaţional include doar faptul că sediile
societăţilor se află în mai multe state, deci
societăţile desfăşoară o activitate în afara
sediului principal.

36
Delimintări conceptuale:
 Societatea “transnaţională” nu trebuie
confundată cu societatea “internaţională”
care este constituită prin convenţii
internaţionale (interstatale).
 În organizarea şi funcţionarea societăţilor
internaţionale (interstatale) se aplică numai
normele cuprinse în actele constitutive, fără
a se face referire la un anumit sistem de
drept naţional. În actul constitutiv se poate
prevedea aplicarea în subsidiar a principiilor
comune ale sistemelor de drept ale statelor
implicate în aceste societăţi, dacă numărul
acestor state este limitat.

37
Societăţi internaţionale:
 În categoria societăţilor de acest tip
pot fi exemplificate:
 Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD),
Corporaţia Financiară
Internaţională,

38
 Societăţi internaţionale:
 Uniunea Carboniferă Sarre-Lorraine
(SAARLOR) = Uniune constituită prin tratatul
franco-german din 1956 şi este supusă şi este
supusă prevederilor din actele sale constitutive
care se întregesc, dacă este cazul, cu principiile
comune ale sistemelor de drept din Franţa şi
Germania.
 Scandinavian Air System (SAS)= Societate
constituită cu participarea companiilor de
transport aerian din Danemarca, Noevegia şi
Suedia, având câte un sediu cu valoare juridică
egală în fiecare din cele trei capitale ale statelor
semnatare. În statutele constitutive ale SAS nu se
fac referiri la legislaţia naţională a vreunuia
dintre cele trei state.

39
 Societăţi internaţionale:
 Alte societăţi: Societatea „Air Afrique”,
înfiinţată în baza tratatului de la Yaoundé
(Camerun) din 1961, încheiat între mai
multe state africane.
 Societatea are naţionalitatea fiecăruia
dintre statele semnatare, fiind guvernată şi
de regulile înscrise în statutele proprii. În
subsidiar se aplică pricipiile comune ale
legislaţiilor naţionale ale statelor semnatare
în măsura în care acestea nu contravin
dispoziţiilor tratatului şi statutelor proprii.

40
 Societăţi transnaţionale
(multinaţionale)
 - elemente definitorii sub aspect
economic
 - elemente definitorii sub aspect
juridic
 - Jurisdicţia aplicată societăţilor
transnaţionale

41