1.

ÎNTREPRINDEREA

întreprinderea presupune o activitate organizata, cu caracter autonom , realizată de persoane ce

au calitatea de profesionist, pe riscul lor, pentru producerea de bunuri sau furnizarea de servicii.

Întreprinderea – în sensul explicit noii reglementari civile – nu are numai sens economic –
obținerea unui castig - ci și unul non profit. Întreprinderea economică presupune, prin urmare, un
scop delarat economic: industrial, agricol, comercial, totul destinat realizarii unui profit.

2. CE SUNT SOCIETĂȚILE COMERCIALE

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract
de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun
anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii
profitului (beneficiului) rezultat .

Societatea comercială poate fi analizată sub dublă ipostază:

a) ca şi contract

b) ca persoană juridică.

Societatea se constituie prin contract. Prin încheierea contractului, asociaţii realizează o triplă
înţelegere: - să pună ceva în comun - aportul (miza), - să desfăşoare o activitate în comun, - să
obţină profitul, pe care să-l împartă. Aceste elemente esenţiale deosebesc contractul de societate
comercială de alte contracte. În lipsa lor, contractul nu va fi nul, dar nu va fi un contract de
societate.

3. CARACTERELE JURIDICE ALE SOCIETATII COMERCIALE

- se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor, asocierea are un caracter intuitu personae, care
determină particularităţile funcţionării societăţii;

- capitalul social este divizat în părţi de interes ce nu sunt reprezentate prin titluri. Părţile de
interes sunt, în principiu, netransmisibile.

- obligaţiile societăţii sunt garantate de patrimoniul social şi prin răspunderea nelimitată şi

solidară a asociaţilor

4. SOCIETATEA COMERCIALA CA SI PERSOANA JURIDICA

Societatea comercială este persoană juridică deoarece ea are toate elementele prevăzute de lege
pentru a primi această calitate: organizare de sine stătătoare, patrimoniu propriu şi un scop
determinat.

Fiind persoană juridică, societatea comercială este titulară de drepturi şi obligaţii şi devine
subiect de drept: - are un statut care stabileşte structura organizatorică şi indică elementele ce
definesc subiectul de drept- firma, sediul şi naţionalitatea;

- are o voinţă proprie diferită, în parte de voinţele individuale ale asociaţilor, precum şi o
capacitate ce-i permite să dobândească drepturi şi să asume obligaţii.

- participă în nume propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate.

 4. FORMELE SOCIETATII COMERCIALE

- societatea în nume colectiv,

- societatea în comandită simplă,

- societatea cu răspundere limitată,

- societatea pe acţiuni,

- societatea în comandită pe acţiuni.

5. INFIINTAREA UNEI SOCIETATI COMERCIALE

Societatea comercială este o formă evoluată a societăţilor reglementate de codul civil. Din punctul de
vedere al dreptului comun, societatea este văzută ca o colaborare între două sau mai multe persoane,
care se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura împreună o anumită activitate, în
vederea realizării şi împărţirii beneficiilor ce se vor realiza . Deci, societatea din punctul de vedere al
dreptului civil se analizează numai ca un contract, contract plurilateral, cu titlu oneros, comutativ şi
consensual. Dreptul civil nu recunoaşte societăţii ce o reglementează calitatea de persoană juridică.
Separat de asta, societăţile comerciale sunt înfiinţate în vederea obţinerii unui câştig prin efectuarea
de acte comerciale. Societăţile civile nu se constituie în scopul efectuării de acte de comerţ în chip
profesional, ci pentru a înfăptui obiectivele ce şi le-au propus asociaţii, obiective neprofesionale.

5. REGISTRUL COMERTULUI

Registrul comertului se tine de catre oficiul registrului comertului, organizat in fiecare judet si in
municipiul Bucuresti.Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul national al registrului
comertului, organizat pe linga Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in registrul

comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului, sa ceara inscrierea in acelasi registru a
mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.In sensul prezentei
legi, comerciantii sint persoanele fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert, societatile
comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste.

6. NULITATEA SOCIETATII COMERCIALE

Cazurile de nulitate sunt expres prevăzute de lege

a. lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică,

b. toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii;

c. obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice;

d. lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare;

e. lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;

f. actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aporturile

asociaţilor

sau capitalul social subscris;

g. s-au încălcat regulile privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;

h. nu s-a respectat numărul minim de asociaţi prevăzuţi de lege.

7. EFECTELE NULITATII SOCIETATII COMERCIALE

Nulitatea produce efecte numai pentru viitor. Actele încheiate în numele societăţii îşi păstrează

valabilitatea. Terţilor de bună-credinţă nu li se pot opune cazurile de nulitate.

Nulitatea produce efecte, în practică, precum dizolvarea societăţii. Lichidarea după declararea
nulităţii se realizează în condiţiile obişnuite de lichidare a societăţii, numai că lichidatorii sunt
numiţi de instanţă. Hotărârea judecătorească a tribunalului prin care se declară nulitatea
societăţii se va comunica oficiului registrului comerţului, care, după ce va opera menţiunea o va
trimite spre publicare Monitorului Oficial al României