Sunteți pe pagina 1din 7

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE.

DEFINIȚII

În literatura de specialitate, societatea comercială – a fost definită ca


reprezentând o grupare de persoane constituită în baza unui contract de societate și
beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să punăîn comun
anumite bunuri, pentru realizarea de fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii
profitului realizat.1
Prevederile dreptului comun, definesc societatea comercială –ca fiind un
contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun,
cu scopul de a împărți foloasele ce ar putea deriva din acesta.
Într-o altă accepțiune, societatea comercială – este privită ca o uniune de
persoane și valori patrimoniale, întemeiate pe un contract de societate și bazată pe
scopul comun urmărit de asociați, pe toată durata contractului, constând în
desfășurarea în comun a unor activități lucrative determinante și împărțirea
beneficiilor ce ar putea rezulta.2
Legea generală aplicabilă societăților comerciale este Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.

II. FORMELE SOCIETĂȚII COMERCIALE

Potrivit art. 2 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, societatea


îmbracă una din umrătarele forme juridice, clasificarea făcându-se după mai multe
criterii:
a) după natura lor, societățile se clasificăîn:
- societăți de capitaluri – elementul predominant îl reprezintă mărimea aportului pe
care asociații îl pun în comun, în vederea realizării profitului.
- societăți de persoane – se formează în considerarea persoanei asociaților, un rol
important avându-l calitățile personale ale acestora și încrederea reciprocă
existentăîntre asociați.
b) în funcție de întinderea răspunderii asociaților, se împart în:
- societăți cu răspundere nelimitată– caracteristic acestor societăți este răspunderea
nelimitatăși solidară a asociaților.
- societățicu răspundere limitată – răspunderea asociaților este limitată numai la plata
plășilor sociale sau acțiunilor subscrise.
c) în funcție de titlurile de valoare, se împart în:
- societăți care emit titluri de valoare
- societăți care nu emit titluri de valoare
d) după modul de reglementare pot fi:
- societăți reglementate de legea generală (Legea nr. 31/1990, republicată)
- societăți reglementate de legi speciale
- societăți bancare, reglementate de Legea nr. 58/1998

1
Maria Dumitru – Dreptul societăților comerciale, Editura Universitaria (Institutul European),
Iași, 2010, p. 29.
2
Romulus Morega – Drept comercial. Procedura insolvenței, Fundația – Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2012, p. 102 și următ.
1
- societăți agricole, reglementate de Legea nr. 36/1991
- societăți de asigurări, reglementate de Legea nr. 32/2000
e) după titlurile de capital, se împart în:
- societăți cu capital integral de stat
- societăți cu capital mixt (capital de stat și capital privat)
- societăți cu capital integral privat
f) după criteriul formei juridice, se împart în:
- societăți în nume colectiv
- societăți în comandită simplă
- societăți pe acțiuni
- societăți în comandită pe acțiuni
- societăți cu răspundere limitată(S.R.L.)3
g) după structura capitalului social există:
- societăți cu capital social împărțit în acțiuni
- societăți cu capital social împărțit în profit de interese.

III. SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

A. DEFINIȚII

Este acea societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și
cu răspunderea nelimitatăși solidară a tuturor asociaților.
Societatea în nume colectiv– este definită ca fiind o societate constituită prin
asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în
comun anumite lucruri, pentru a desfășura o activitate comercialăîn scopul împărțirii
profitului rezultat și în care aosciații răspund nemimitat și solidar pentru obligațiile
societății.

B. CARACTERELE SOCIETĂȚII ÎN NUME COLECTIV

Societatea în nume colectiv prezintă următoarele caractere:


1) – asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaților, asocierea având un
caracter intuitu personae (la încheierea contractului de asociere elementul determinant
a fost reprezentat de calitățile, aptitudinile sau pregătirea profesională a asociaților).
2) – societatea se constituie prin asocierea a două sau mai multe persoane (asociați),
prin urmare, acest tip de societate nu poate avea asociat unic.
3) – capitalul social este împărțit în părți de interes, netransmisibile.
4) – obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea
nelimitatăși solidară a tuturor asociaților.

3
Stanciu D. Cărpenaru – Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 193.
2
C. CONSTITUIREA SOCIETĂȚII ÎN NUME COLECTIV

Pentru constituirea legală a unei societăți în nume colectiv trebuie îndeplinite


următoarele condiții:
- contractul de societate trebuie să se încheie în formă autentică;
- asociații pot fi atât persoae fizice, cât și persoane juridice;
- firma societății în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre
asociați, urmată de mențiunea "societate în nume colectiv".

Actul constitutiv (contractul de societate)


Potrivit art. 7 din Legea societăților nr. 31/1990, actul constitutiv al societății
în nume colectiv trebuie să suprindă:
- datele de identificare ale asociaților;
- forma, denumirea și sediul social;
- obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității
principale;
- capitalul social, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură,
valoarea aportului în natură și modul evaluării;
- aosciații care reprezintăși administrează societatea sau administratorii neasociați,
datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit și dacă acestea urmează a fi
exercitate împreună sau separat;
- partea fiecărui asociat la beneficii și la pierderi;
- sediile secundare (sucursale, agenții, reprezentanțe, etc.);
- durata societății;
- modul de dizolvare și de lichidare a societății.4

Asociații
Societățile de persoane sunt, în general, societăți cu număr mic de asociați
(minimum doi asociați) și sunt considerate "societăți închise".
Caracterul "închis" al societății este demonstrat prin faptul că un asociat nu
poate fi înlocuit cu o altă persoană prin cesionarea tuturor "părților de interes" sau a
"părților sociale" de care dispune, decât dacă toți ceilalți asociați sunt de acord sau
dacăîn actul constitutiv s-a prevăzut altfel.5

Capitalul social
Deși legea nu prevede un minimum de capital social, este evident căîn
momentul constituirii societății, acesta trebuie să existe, astfel încât aceasta să poată
dobândi personalitate juridică.
Legea menționează expres faptul căîn contractul de societate să fie
precizatădata la care se va vărsa integral capitalul social subscris.
Aportul la capitalul social poate fi orice bun:
- în numerar (lichidități);

4
Legea societăților nr. 31/1990, legislație consolidată și jurisprudență, Editura Universul
Juridic, București, 2016, p. 10 și următ.
5
Smaranda Angheni – Drept comercial. Profesioniștii – comercianți, Editura C. H. Beck,
București, 2013, p. 71.
3
- în natură (bunuri corporale sau necorporale);
- în creanțe.
Aportul în muncă sau în industrie nu reprezintă aport la capitalul social.6

Părțile sociale (părți de interese)


Au valoare egală, nu sunt reprezentate prin titluri negociabile și în principiu,
nu sunt transmisibile.
În cazul decesului unui dintre asociați, transmiterea părților sociale operează
numai în situația în care în actul constitutiv al societății s-a prevăzut în mod expres,
continuarea activității de către și cu moștenitorii asociatului decedat. Aceștia au
dreptul să ceară partea din patrimoniu ce li se cuvine de drept, în termen de 3 luni de
la decesul asociatului și în conformitate cu ultimul bilanț contabil aprobat.

Firma societății
Având calitatea de persoană juridică, societatea în nume colectiv are o firmă
proprie cu atribut de identificare, sub care își exercită comerțul și sub care semnează.
În orice act care emană de la societate trebuie să se arate firma, forma juridică
și sediul social, precum și numărul de ordine din registrul comerțului.7

D. FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚII ÎN NUME COLECTIV

Funcționarea societății în nume colectiv se referă atât la administrarea


societății cât și la aociați.

1. Administrarea societății
De regulă, administrarea unei societăți se face de către asociați.

Administratorii
Sunt desemnați prin actul constitutiv sau, ulterior, de Adunarea Generală a
Asociaților (A.G.A.), prin vot.
Prin actul constitutiv sau prin hotărârea A.G.A., asociații stabilesc numărul
administratorilor, puterile acestora (depline sau limitate, de reprezentare sau numai
de gestionare a patrimoniului), durata mandatului și eventuala remunerație.8

Dreptul de reprezentare
Conform Legii societăților nr. 31/1990, republicată, dreptul de reprezentare
aparține fiecărui administrator, afară de stipulație contrarăîn actul constitutiv.9

6
Romulus Morega – Drept comercial. Procedura insolvenței, Fundația – Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2012, p. 108.
7
Stanciu D. Cărpenaru – Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 344.
8
Smaranda Angheni – Drept comercial. Profesioniștii – comercianți, Editura C. H. Beck,
București, 2013, p. 136.
9
Legea societăților nr. 31/1990, legislație consolidată și jurisprudență, Editura Universul
Juridic, București, 2016, p. 31.
4
În cuprinsul actului constitutiv, poate fi prevăzut faptul că administratoriisă
lucreze împreună, iar decizia trebuie să fie adoptată cu unanimitate de voturi.
Cu toate acestea, pot exista situații când pentru anumite acte urgente, poate
decide un singur administrator, dacă toți ceilalți administratori se aflăîn
imposibilitatea de a participa la ședință.

2. Asociații. Drepturi, obligații și incompatibilități


În ceea ce privește incompatibilitățile, legea prevede următoarele aspecte:
- în cazul în care un asociat are interese opuse (contrarii) intereselor societății, acesta
nu poate participa la deliberarea sau luarea deciziilor;
- participarea acestora ca asociați în cadrul și conducerea unei alte societăți, în
situația în care o astfel de societate ar fi concurentă sau ar avea același obiect de
activitate (cu excepția cazului în care ceilalți asociați sunt de acord).

Obligații
- obligația de efectuare a aportului promis;
- obligația de a nu aduce atingere patrimoniului social;
- obligația de a nu face concurență societății.
- bunurile ce aparțin unei societăți, nu pot fi folosite de un asociat fără a avea
consimțământul expres al celorlalți asociați;
- obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul societății și cu răspunderea
nelimitatăși solidară a tuturor asociaților. Răspunderea este nelimitatăîn sensul că
fiecare asociat răspunde pentru datoriile societății, inclusiv cu bunurile proprii.10
Asociatul care, fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează
capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său, sau în al altei persoane, este
obligat să restituie societății beneficiile ce au rezultat și să plătească despăgubiri
pentru daunele cauzate.
Niciun asociat nu poate lua din fondurile societății mai mult decât i s-a fixat
pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facăîn interesul societății.11

Drepturi
- dreptul de a si le restitui cheltuielile făcute în folosul societății;
- dreptul de a li se restitui sumele avansate și cheltuielile făcute pentru prevenirea
unor pagube sau pentru conservarea patrimoniului social;
- dreptul de a prelua din fondurile societății anumite sume stipulate ăn contract
pentru cheltuieli proprii sau pentru cheltuieli ale societății;
- dreptul de a participa la deliberări și la luarea deciziilor (alegerea administratorilor,
revocarea administratorilor, aprobarea situației financiare anuale);
- dreptul la dividende (împărțirea profitului realizat);
- dreptul de a folosi fondurile societății;
- dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea și lichidarea societății.

10
Romulus Morega – Drept comercial. Procedura insolvenței, Fundația – Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2012, p. 109.
11
Maria Dumitru – Dreptul societăților comerciale, Editura Universitaria (Institutul
European), Iași, 2010, p. 139 și următ.
5
3. Răspunderea asociaților
Răspunderea este solidară, în sensul că dacă patrimoniul social nu este
suficient pentru plata datoriilor societății, creditorii pot urmări pe oricare din asociați
pentru acoperirea creanțelor.
Asociatul care a plătit va avea acțiune în regres împotriva celorlalți coasociați,
debitori, fiecare urmând să răspundăîn funcție de modul cum au convenit să
participe la beneficii și pierderi.12
Răspunderea este nelimitată, în sensul că fiecare asociat răspunde pentru
datoriile societății, inclusiv cu bunurile proprii, astfel încât, în momentul constituirii
societății, asociații trebuie să declare "propria avere" (bunurile mobile și imobile pe
care le au în patrimoniul propriu).

4. Excluderea și retragerea asociaților


Conform art. 222, alin. (1), poate fi exclus din societatea în nume colectiv:
- asociatul care pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
- asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit
legalmente incapabil;
- asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă făr drept în administrație;
- asociatul administrator care comite fraudă în dauna socieății sau se servește de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.13
Excluderea are loc prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a
oricărui asociat (cu citarea în prealabil a societății și a asociatului pârât).
5. Retragerea
Retragerea poate avea loc:
- în cazurile prevăzute de actul constitutiv;
- în cazurile prevăzute la art. 134;
- cu acordul tuturor asociaților;
- în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul
unanim, asociatul se poare retrage numai în cazul unor motive temeinice, pe baza
unei hotărâri a Tribunalului.

E. DIZOLVAREA ȘI LICHIDAREA

Societatea în nume colectiv se dizolvă și se lichidează conform regulilor


generale privind dizolvarea și lichidarea societăților comerciale, dar și în
conformitate cu legile speciale prevăzute de lege pentru această formă de societate.
Cauzele de dizolvare a societății în nume colectiv sunt prevăzute de art. 227 –
237 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată.
Potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea în nume colectiv
se dizolvă dacă, datorită falimentului, incapacității, excluderii, retragerii sau
decesului unui dintre asociați, numărul asociaților s-a redus la unul singur.14

12
Smaranda Angheni – Drept comercial. Profesioniștii – comercianți, Editura C. H. Beck,
București, 2013, p. 72.
13
Legea societăților nr. 31/1990, legislație consolidată și jurisprudență, Editura Universul
Juridic, București, 2016, p. 88.
6
Societatea trebuie să plătească partea ce se cuvine moștenitorilor, în cazul
decesului unuia dintre asociații societății.
Partea cuvenită se calculează pe baza ultimului bilanț contabil aprobat și se
plătește în termen de trei luni de la data decesului asociatului.
În cazul dizolvării societății în nume colectiv ca urmare a reducerii numărului
de asociați la unul singur, trebuie să fie înscrisăîn registrul comerțului și publicatăîn
Monitorul Oficial.

Efectele dizolvării societății


Dizolvarea societății are următoarele consecințe:
- are ca efect imediat deschiderea procedurii de insolvență, cu excepția cazurilor
fuziunii și divizării societății;
- sunt interzise operațiunile comerciale noi, din ziua expirării termenului fixat pentru
durata societății, sau de la data când dizolvarea a fost hotărâtă de A.G.A. și declarată
prin hotărâre judecătorească.

Lichidarea
Reprezintă acea operațiune care are drept scop finalizarea afacerilor în curs la
momentul declanșării dizolvării, astfel încât să poată fi obținută realizarea activului,
plata pasivului și repartizarea activului patrimonial net între asociați.15
În conformitate cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990, republicată,
pentru lichidarea și repartizarea patrimnoiului social, sunt obligatorii următoarele:
- până la preluarea funcției de către lichidatori, administratorul societății își continuă
mandatul;
- actul de numire a lichidatorilor sau sentința judecătorească, trebuie depus/ă la
Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea și publicarea în Monitorul Oficial.

14
Stanciu D. Cărpenaru – Tratat de drept comercial român, Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 352.
15
Romulus Morega – Drept comercial. Procedura insolvenței, Fundația – Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 2012, p. 191.
7