MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE

Referat la disciplina Dreptul afacerilor

Tema:
Întreprindere individuală

Titular de curs:
Miaria GRÂU-PANȚUREAC, dr., lec. ucniv.

Elaborat de:
Alexandrina BATRÎNCEA

Grupa EMREI - 191

Chișinău 2020
 Obiective:
Persoana fizică - subiect al Dreptului Afacerilor
Identificarea noţiunii de întreprinzător individual
Întreprinzătorul individual – fondator al întreprinderii individuale.

Cuprins:
1. Introducere
1.1 Noţiuni generale
1.2 Întreprindere individuală
1.3 Întreprinzător - persoana fizică ca subiect al dreptului afacerilor
2. Concluzie
3. Bibliografie

1. Introducere
1
 1.1 Noţiuni generale. În scopul efectuării unui studiu aprofundat asupra statutului juridic al
întreprinzătorului individual, desigur, una din sarcinile primare este definirea acestuia, pentru
determinarea calificativelor întreprinzătorului individual şi a-l deosebi de alte categorii mai mult
sau mai puţin similare. Pentru început remarcăm, utilizarea noţiunii de „comerciant”, care este
similară noţiunii de „întreprinzător”. Comercianţii sunt aceia care fac fapte de comerţ, avînd
comerţul ca o profesiune obişnuită. De aici desprindem două categorii de comercianţi:
persoanele juridice (societăţile comerciale) şi persoanele fizice („aceia care fac fapte de
comerţ”). Ne vom opri asupra ultimelor, întrucît ele fac obiectul cercetării noastre. O altă
precizare referitoare la persoana fizică întreprinzător o găsim în Legea Romîniei privind registrul
comerţului127, potrivit căreia, comercianţii sunt persoanele fizice care exercită în mod obişnuit
acte de comerţ. Din textele menţionate rezultă două condiţii cumulative pentru calificarea unei
persoane drept comerciant (întreprinzător):
a) exercitarea unor fapte definite de legea comercială ca fapte de comerţ;
b) exercitarea lor să se realizeze ca o profesie obişnuită
Aşadar, exerciţiul faptelor de comerţ în scop de cîştig în mod sistematic, metodic şi
permanent trebuie să fie din nume propriu, independent, pe riscul şi sub răspunderea persoanei.
Exercitarea actelor de comerţ se face prin specularea asupra personalului şi mijloacelor de
producţie, bunurilor sau serviciilor ce fac obiectul comerţului său în scopul de a dobîndi beneficii
pecuniare. Desigur, obţinerea beneficiilor nu este asigurată, activitatea desfăşurată se poate solda
cu pierderi, însă este de neconceput ca o persoană să dezvolte o activitate comercială fără a avea
intenţia de a dobîndi din aceasta un profit, care să remunereze munca şi capitalul folosit. Astfel,
în legislaţia, pentru definirea noţiunii de comerciant se cer două condiţii esenţiale: săvîrşirea
efectivă a actelor de comerţ şi acestea să fie realizate ca profesiune. Celelalte, cum ar fi numele,
riscul şi răspunderea proprie sau scopul de profit, decurg nemijlocit din determinarea actelor ca
fiind de comerţ. De asemenea, o altă condiţie care se profilează, este existenţa unei autorizaţii
administrative şi înregistrarea în registrul comerţului, aceasta, însă, este o condiţie pentru
exercitarea activităţii comerciale, nu şi pentru definirea acesteia sau pentru dobîndirea calităţii de
comerciant.
Autoarea Kaşanina prezintă trei forme în care poate fi desfășurată activitatea de
antreprenoriat: în mod individual, sub formă de parteneriat şi în mod colectiv. Activitatea
individuală de întreprinzător se bazează pe proprietatea individuală, noţiune preluată din sistemul
de drept al Statelor Unite. Conform doctrinei americane, întreprinzător este acela care iniţiază şi
îşi asumă riscurile financiare ale unei noi întreprinderi, preluînd administrarea şi controlul asupra
ei. Apreciem noţiunea dată ca fiind pragmatică şi destul de largă (întrucît include şi fondatorii
2
persoanelor juridice), purtînd mai mult un conţinut economic decît juridic. Întreprinzătorul
individual îşi controlează în întregime activitatea, cumulînd calităţile de proprietar,
administrator, producător etc., purtînd, în acelaşi timp, răspunderea patrimonială deplină pentru
rezultatele activităţii lui. Conform unei opinii, este considerat întreprinzător cetăţeanul (persoana
fizică) care desfăşoară orice genuri de activitate economică neinterzisă de lege şi care tinde spre
obţinerea unui beneficiu maxim din utilizarea proprietăţii, comercializarea mărfurilor, executarea
lucrărilor şi prestarea serviciilor. Definiţia este mai mult conceptuală, nefiind pus accentul pe
înregistrarea de stat a întreprinzătorului. O altă noţiune este ca întreprinzătorul individual este
cetăţeanul cu capacitate deplină de exerciţiu, înregistrat în calitate de întreprinzător individual,
care desfăşoară o activitate îndreptată spre obţinerea de venit, în mod independent şi pe riscul
propriu. Definiţia dată include un element nou – capacitatea deplină de exerciţiu, însă nu
menţionează faptul că activitatea este practicată sub răspunderea patrimonială proprie. Studiind
literatura de specialitate şi legislaţia din Ucraina, putem evidenţia următoarele: activitatea de
întreprinzător este determinată ca activitatea economică desfăşurată de subiecţii întreprinzători.
În contextul Codului economic al Ucrainei, întreprinzători sunt cetăţenii Ucrainei, cetăţenii
străini şi persoanele fără cetăţenie, care desfăşoară activitate de întreprinzător şi sunt înregistraţi
în calitate de întreprinzători. Numai după înregistrarea de stat persoana fizică dobîndeşte statutul
juridic de întreprinzător, este inclus în registrul unic al persoanelor fizice, fapt care asigură
transparenţa subiectelor activităţii de întreprinzător. Aşadar, întreprinzători individuali sunt
numite persoanele fizice care, prin înregistrare, şi-au exercitat dreptul de a desfăşura activitate de
întreprinzător. Oricine are dreptul să defăşoare o activitate economică, neinterzisă de lege,
cetăţeanul devine subiect al activităţii de întreprinzător prin înregistrare conform legii, în calitate
de întreprinzător.
Întorcîndu-ne la cadrul legislativ al Republicii Moldova, menţionăm, mai întîi, că o
apreciere a activităţii individuale de întreprinzător a fost dată în Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, care spune că activitatea de muncă individuală are caracter de
întreprinzător şi se desfăşoară sub forma organizatorică de întreprindere individuală sau în baza
patentei de întreprinzător.
Această construcţie, însă, este înlocuită de dispoziţiile Codului civil cu privire la activitatea de
întreprinzător a persoanei fizice, care oferă dreptul acestora de a desfăşura asemenea activităţi
din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut
de lege, totodată, practicarea acestei activităţi fără înregistrare nu dă dreptul de a invoca lipsa
calităţii de întreprinzător. Aşadar, din prevederile Codului civil, înţelegem că trebuie să avem în
vedere atît criteriul subiectiv, cît şi cel obiectiv, la definirea conceptului întreprinzătorului
individual. Aceeaşi idee este dezvoltată în Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor
3
juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Legea menţionată consacră noţiunea de întreprinzător
individual şi îl defineşte ca persoană fizică cu capacitate deplină de exerciţiu, care practică
activitate de antreprenoriat fără a constitui o persoană juridică şi este înregistrată în modul
stabilit de lege. Este de remarcat faptul că, toate legislaţiile şi opiniile cercetate evidenţiază
trăsături comune ale întreprinzătorului individual:
este o persoană fizică cu capacitate de exerciţiu deplină;
desfăşoară independent şi în nume propriu o activitate aducătoare de profit;
activitatea este practicată sub riscul său;
persoana poartă răspundere patrimonială pentru rezultatele activităţii sale.
În urma coroborării normelor juridice din Codul civil şi Legea nr. 845 şi în încercarea de a nu
omite nici un element important pentru stabilirea calităţii de întreprinzător individual, se propune
următoarea definiţie: întreprinzător individual - este persoana fizică cu capacitate deplină de
exerciţiu, care , în urma înregistrării de stat sau în alt mod permis de lege, desfăşoară
independent şi sistematic o activitate de producere, executare a lucrărilor, prestare a
serviciilor sau comercializare a mărfurilor, din numele său, pe riscul şi sub răspunderea sa
patrimonială, în scopul obţinerii unei surse permanente de venituri. Conform actelor
normative în vigoare, este întreprinzător individual persoana care deţine patenta de
întreprinzător, persoana care s-a înregistrat în calitate de întreprinzător individual sau a constituit
o gospodărie ţărănească. Prin urmare, avem trei categorii de întreprinzători individuali cu statut
juridic diferit:
1) titularul patentei de întreprinzător
2) întreprinzătorul individual –fondatorul întreprinderii individuale
3) fondatorul gospodăriei ţărăneşti

1.2 Întreprindere individuală

4
Î.I. este una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de desfășurare a activității
de antreprenoriat. Poate fi întemeiată de o singură persoană și va aparține acesteia cu drept privat
sau poate fi întemeiată de membrii unei familii și în cazul respectiv va aparține acestora cu drept
de proprietate comună.

În general, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse,

iar modalitatea de înregistrare este una simplă. Întreprinzător individual este considerată
persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu, care îndeplinește activitatea de întreprinzător,
fiind cetățean al țării unde se dorește deschiderea întreprinderii sau cetățean străin domiciliat în
țara respectivă.
Altfel spus, întreprinderea individuală (Î.I.) este activitatea persoanei fizice, , cu
capacitate deplină de exerciţiu, cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid,
domiciliat în Republica Moldova, care practică activitate de întreprinzător în nume propriu şi din
cont propriu, administrează personal afacerile, emite independent decizii, asigură întreprinderea
cu cele necesare şi poartă răspundere pentru rezultatele ei.
Întreprinzătorul individual se prezintă în raporturile juridice civile ca persoană fizică, însă
asupra activităţii de întreprinzător se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor
juridice cu scop lucrativ, dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel.
Întreprinzătorul individual este în drept să practice orice activitate neinterzisă de lege.
Procedura de înregistrare a Î.I. este prevăzută de art.28-31 al Legii privind înregistrarea de stat a
persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr.220-XVI din 19.10.2007.
Înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali, se efectuează în zi lucrătoare în termen de 24
de ore, care se calculează din ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost prezentate
documentele necesare înregistrării.

Întreprinderea individuală în Republica Moldova

Pentru înregistrarea de stat a unei întreprinderi individuale, la structura teritorială a organului

înregistrării de stat în a cărei rază de deservire se află domiciliul fondatorului (ANSP- Agenția
Servicii Publice)se depun următoarele acte:

— cererea de înregistrare, în conformitate cu modelul aprobat deANSP;

— buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin
procură autentificată;
5
— documentul ce confirmă că taxa de înregistrare a fost achitată.

În regim obișnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în 3 zile lucrătoare de la data

depunerii documentelor. În situații de urgență, înregistrarea se poate realiza în 24 sau în 4 ore, iar
taxa de înregistrare majorându-se respectiv de 2 sau de 4 ori, în zi de odihnă sau de sărbătoare de
2 ori.
Conform prevederilor art. 14 alin.(5) din Legea nr. 845/1992, în firma (denumirea) întreprinderii
individuale trebuie să se includă cuvintele: „întreprindere individuală” ori prescurtat „Î. I.” şi
numele fondatorului.
Patrimoniul întreprinderii individuale se formează în baza bunurilor cetățeanului
(familiei) și a altor surse neinterzise de legislație. Referitor la denumirea întreprinderii
individuale, aceasta neapărat trebuie să conțină numele proprietarului. Spre exemplu, dacă
întreprinderea individuală este fondată de Ion Ursu, atunci denumirea întreprinderii va fi Î.I.
„Ursu Ion”. În cazul în care aceasta coincide cu denumirea unei întreprinderi individuale deja
existente și înregistrate, atunci se va include în denumire și domeniul de activitate.
De obicei, alegerea formei organizatorico-juridice de întreprindere individuală se recomandă
întreprinzătorilor care așteaptă de la afacerea lor venituri relativ reduse și în același timp optează
pentru un gradul de risc la fel mic.
Decizia de fondare a întreprinderii individuale trebuie să conțină:

 datele de identificare a fondatorului: numele, prenumel, domiciliul, cetățenia, numărul

actului de identitate, data și locul nașterii;

 denumirea de firmă a întreprinderii.

 sediul întreprinderii;

 data înființării întreprinderii, care este data înscrierii ei în Registrul de stat;

 genul de activitate a întreprinderii;

 condițiile de lichidare ale întreprinderii.

Întreprinderea este obligată să plătească toate impozitele și taxele prevăzute de legislație.

Totodată, întreprinzătorul este obligat să țină evidența contabilă a veniturilor obținute din această
activitate, precum și evidența cheltuielilor suportate. Fondatorul întreprinderii individuale

6
răspunde nelimitat pentru obligațiile întreprinderii individuale cu întreg patrimoniul său, cu
excepția bunurilor care nu pot fi urmărite.

1.3 Întreprinzător - persoana fizică ca subiect al dreptului afacerilor

Persoana fizică, în calitate de întreprinzător, poate desfăşura o activitate economică, fiind
titularul unei întreprinderi individuale. Prin întreprinzător se înţelege acea persoană fizică care

7
organizează o întreprindere economică. Întreprinderea economică este activitatea economică
desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinînd resurse financiare, forţa de
muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţii, pe riscul întreprinzătorului, în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Potrivit articolului 26 din Codul civil, persoana fizică
poate desfășura activitate de întreprinzător din momentul înregistrării în calitate de întreprinzător
individual. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007 cu privire la înregistrarea de stat a
persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, activitatea de întreprinzător a persoanei
fizice era reglementată de Legea nr. 845/1992, care statua că activitatea de muncă individuală are
caracterul muncii de întreprinzător şi se poate desfăşura în formă de organizare a întreprinderii
individuale. Aceasta de asemenea reglementa procedura de constituire și alte aspecte legate de
funcționarea întreprinderii individuale. Acele prevederi, însă, nu mai sunt aplicabile, fiind
înlocuite cu dispozițiile Legii nr. 220/2007, care, printre altele, menționează expres că
întreprinderile individuale înregistrate până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi
considerate întreprinzători individuali. Înregistrarea de stat a întreprinzătorului se face conform
Legii cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali,
nr.220-XVI/2007.

Procedura de înregistrare a întreprinderii individuale e foarte simplă, doar se depune cererea de

înregistrare la Agenția Servicii Publice, conform modelului aprobat şi documentul ce confirmă
achitarea taxei de stat de înregistrare. Cererea se analizează în decurs de 3 zile lucrătoare.
Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite doar în cazul în care:

 persoana fizică este înregistrată deja în calitate de întreprinzător individual;

 persoana respectivă este lipsită de dreptul de a practica o activitate de întreprinzător prin

hotărârea instanței de judecată;

 în cazul în care pe numele persoanei au fost înregistrate anterior alte întreprinderi care nu
funcționează, dar care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la
bugetul public national.

Obiectul de activitate al întreprinzătorului individual, spre deosebire de titularul patentei de

întreprinzător, poate fi orice gen de activitate neinterzis de lege. Totodată, întreprinzătorul
individual nu va putea practica activitățile monopol de stat, precum și cele pentru care legea
stabilește expres forma de organizare persoană juridică sau un capital social minim, de exempu
activitățile financiare,

8
activitatea de asigurare,
activitatea în domeniul jocurilor de noroc,
importul și comerțul cu produse petroliere, nu pot fi desfășurate de întreprinzătorul individual.
Activitățile supuse licențierii pot fi practicate de întreprinzătorul individual după obținerea
licenței. Codul civil stabilește la articolul 26 că asupra activității de întreprinzător a persoanei
fizice se vor aplica regulile ce reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ,
dacă din esența raporturilor juridice nu rezultă altfel.
Așadar, asupra întreprinzătorului individual se vor extinde prevederile legate de:
 obligația ținerii evidenței contabile,
 achitării impozitelor și taxelor,
 respectării drepturilor consumatorului,
 posibilitatea de a antrena în activitatea sa munca salariaților.

Întreprinzătorul individual poartă răspundere nelimitată pentru obligațiile întreprinderii cu

întreaga sa avere. Întreprinderea individuală are posibilități limitate de dezvoltare și de obținere
a creditelor bancare. Un alt aspect destul de important constă în aceea că orice antreprenor care-
și deschide o întreprindere individuală ar trebui să aibă aptitudinile necesare și o experiență
oarecare în domeniul în care intenționează să activeze. Un întreprinzător al unei astfel de
societăți se poate confrunta și cu o altă problemă, destul de actuală și de care ar depinde
mult succesul companiei sale. Întrucât întreprinderea individuală este limitată referitor la
ascensiunea pe scara ierarhică, pot exista dificultăți la angajarea personalului competent și
profesionist, pentru că astfel de angajați ar dori să fie remunerați mai mult decât și-ar permite să
le ofere un întreprinzător individual.
Ca formă de organizare a activităţii de întreprinzător întreprinderea individuală poate fi
utilizată:
 de comercianţii locali care vând mărfuri şi produse cu amănuntul;
 de proprietarii de mici restaurante, cafenele, magazine de mezeluri, ţigări, băuturi
răcoritoare şi alcoolice;
 de prestatorii individuali de servicii: frizeri, reparatori de încălţăminte, de aparatură
tele-radio, de ceasuri şi automobile;
 de micii producători locali (meşteşugari) de obiecte din ceramică, de butoaie, de
mobilă din lozie etc.

9
 Î.I. poate utiliza munca salariaţilor. Aceştia, producând şi comercializând mărfuri,
prestând servicii, devin reprezentaţii fondatorului, îi creează drepturi şi obligaţii, iar în cazul în
care încalcă drepturile consumatorului, răspunderea în faţa clientului o poartă fondatorul.
Întreprinderea este obligată să plătească toate impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie.
Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale
întreprinzătorului, care este obligat să ţină evidenţa contabilă a veniturilor obţinute din această
activitate, precum şi evidenţa cheltuielilor suportate. Evidenţa va fi ţinută numai pentru mărfurile
şi producţia destinată activităţii economice, dar nu şi pentru cele destinate uzului personal.
Î.I. îşi încetează activitatea la data radierii sale din Registrul de stat, pentru care fapt
fondatorul depune o declaraţie, indicând data la care încetează să activeze ca întreprinzător.
Activitatea întreprinzătorului individual încetează:

•din proprie iniţiativă încetează în baza cererii de radiere.

•la cererea întreprinzătorului individual în cazul lipsei datoriilor faţă de bugetul public național
conform datelor prezentate de către Serviciul Fiscal de Stat;

•prin hotărârea instanţei de judecată;

• în cazul decesului confirmat prin hotărâre judecătorească sau prin certificat de deces eliberat de
organul de stare civilă competent;

• în alte temeiuri stabilite de legislaţie.

Activitatea întreprinzătorului individual se consideră încetată din momentul radierii
acestuia din Registrul de stat. Radierea din Registrul de stat a întreprinzătorului individual din
proprie iniţiativă se efectuează pe baza cererii de radiere, întocmite conform modelului aprobat
de organul înregistrării de stat.
Registratorul, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor menţionate
mai sus adoptă decizia de radiere.
Menționăm că întreprinzătorul individual răspunde pentru obligațiile asumate față de creditori
cu tot patrimoniul său, inclusiv cu averea personală care nu ține de activitatea de întreprinzător.
Întreprinzătorul individual continuă să poarte răspundere pentru obligațiile față de creditori și
după radierea sa din Registrul de stat, în termenul general de prescripție, de aceea asupra lui nu
se aplică regulile lichidării patrimoniului ca în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ.

10
 2.Concluzie
Întreprinderea Individuală este întreprinderea care aparține cetățeanului cu drept de proprietate
privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul Î.I. se
formează pe baza bunurilor cetățeanului sau a familiei și a altor surse care nu sunt interzise de
lege. Orice întreprindere individuală are un patrimoniu inseparabil de bunurile personale ale
antreprenorului. 
    Conform cadrului legal existent, întreprinzătorul individual are statut de persoana fizică cu
capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitatea de întreprinzător, în nume şi pe risc
propriu, fără a constitui o persoană juridică şi este înregistrată în modul stabilit de lege. 
    Antreprenorul-posesor al Î.I. poartă răspundere nelimitată pentru obligațiile acesteia cu întreg
patrimoniul său, excepție făcând acele bunuri care conform legii nu pot să facă obiectul
urmăririi.
    De asemenea membrii familiei-posesori ai acestei întreprinderi individuale la fel poartă
răspundere nelimitată și solidară pentru obligațiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, la fel
excepție facând bunurile care nu pot fi urmărite conform legii.

Popularitatea acestei forme se explică prin faptul că întreprinderea individuală, ca formă

organizatorico-juridică prezintă următoarele avantaje:

1. poate fi fondată de către o singură persoană sau de membrii unei singure familii;
2. modalitatea de înregistrare este simplificată, iar cheltuielile suportate de antreprenor pentru
perfectarea actelor de înregistrare a întreprinderii sunt reduse;
3. ÎI organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă (sistem
contabil care prevede reflectarea unilaterală a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în
partidă simplă conform metodei “intrare-ieşire”), fără prezentarea situaţiilor financiare, pînă la
înregistrarea acestora ca contribuabili ai T.V.A. În entităţile care aplică sistemul contabil în
partidă simplă, contabilitatea poate fi ţinută nemijlocit de conducătorul entităţii. Acest fapt nu
scuteşte ÎI de prezentarea dărilor de seamă fiscale.

Antreprenorii care sunt dispuşi să aleagă forma organizatorico-juridică respectivă trebuie să ţină
cont şi de limitele acesteia, adică ca formă organizatorico-juridică ÎI prezintă următoarele
dezavantaje:

1. Patrimoniul întreprinderii individuale (ÎI) se formează pe baza bunurilor cetăţeanului

(familiei) şi a altor surse neinterzise de legislaţie;
11
2. Întreprinderea individual (ÎI) nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică întreprinzător individual (fondatorul). Prin urmare, întreprinderea
individual (ÎI) poate fi considerată persoană fizică cu statut de persoană juridică, adică,
întreprinderea individuală (ÎI) are cod fiscal separat de codul fiscal al fondatorului şi din punct de
vedere al practicării activităţii sale se aseamănă cu un SRL sau SA, dar totuși întreprinderea
individuală (ÎI) se echivalează cu întreprinzătorul individual (fondatorul). Adică mai simplu spus
compania(ÎI) şi fondatorul acesteia sunt una şi aceeaşi persoană;
3. Deoarece patrimoniul întreprinderii individuale (ÎI) este indispensabil de bunurile personale
ale antreprenorului (persoană fizică), acesta (fondatorul) poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile/datoriile întreprinderii (ÎI) cu întreaga sa avere, exceptîndu-se acele bunuri care,
conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi;
4. Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale (ÎI) poartă răspundere nelimitată
solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi;
5. Întreprinderea individual (ÎI) are posibilităţi limitate de dezvoltare şi de obţinere a creditelor
bancare;
6. Întreprinderea individual (ÎI) poate avea şi probleme legate de personal, angajaţii fiind limitaţi
în ceea ce priveşte ascensiunea pe scara ierarhică. Adică, angajatul întreprinderii individuale (ÎI)
nu poate deveni cu timpul partener/asociat în cadrul ÎI prin deţinerea unei cote de participaţie (ÎI
nu are capital social), deoarece ÎI este persoană fizică şi se identifică cu fondatorul acesteia şi are
în patrimoniu întreaga sa avere (locuinţă, automobile etc.);
7. ÎI are posibilităţi reduse de atragere a capitalului străin, împrumuturilor;
8. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale (ÎI);
9. Antreprenorul individual (fondatorul) poartă răspundere personală pentru ţinerea contabilităţii
şi raportarea financiară.

Avantaje 
-Fondarea Î.I. este simplă și rapidă. 
-Modalitate simplă de ținere a evidenței contabile;
-  Costul serviciilor de contabile reduse la minim. , raportării fiscale și financiale
Dezavantaje   
-  Răspundere nelimitată față de terți (proprietarul răspunde cu toate bunurile sale personale
împotriva potențialilor creditori. Acest lucru înseamnă că, în caz de faliment, creditorii pot
revendica asupra bunurilor personale (casă, mașină) și pe cele ale soțului, dacă există regimul
comunității de proprietate.

12
Bibliografie:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19.10.2007// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.184-187/711 din 30.11.2007;
2. file:///C:/Users/User/Desktop/200351472-Cuznetov-Al-1-1.pdf
3. http://www.antreprenor.su/2013/11/intreprinderea-individuala.html
4. https://virtualoffice.md/ro/article/srl-sau-ii-ce-e-mai-bine-pentru-afacerea-ta
5. http://startin.opensource-entrepreneurship.org/ro/intreprinderea-individual/
6. https://www.bizlaw.md/2016/08/15/initierea-unei-afaceri-inregistrati-s-r-l-sau-i-i

13