SOCIETATEA IN NUME COLECTIV

Notiunea si caracterele juridice.

Societatea in nume colectiv (SNC) este forma tipica a societatilor de persoane.1

Societatea in nume colectiv este societatea constituita prin asocierea, pe baza

deplinei increderi, a doua sau mai multe persoane ce pun in comun anumite bunuri,
pentru a desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si in
care asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale.2

Ea are urmatoarele caractere juridice:

- se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor, asocierea are un caracter intuitu

personae, care determina particularitatile functionarii societatii;

- capitalul social este divizat in parti de interes ce nu sunt reprezentante prin

titluri. Partile de interes sunt, in principiu, netransmisibile.

- obligatiile societatii sunt garantate de patrimoniul social si prin raspunderea

nelimitata si solidara a asociatilor.

Asociatii nu trebuie sa fie comercianti. Ei exercita comertul pentru societate si nu

in nume propriu. Deci, prin participarea lor la constituirea unei societati in nume
colectiv nu dobandesc calitatea de comerciant.

Particularitati ale constituirii societatii in nume colectiv.

Pentru a infiinta o astfel de societate se urmeaza caile obisnuite de infiintare ale
unei societati. In continuare vom preciza numai elementele specifice infiintarii acestui
tip de societate.

1 M. Costin, Corina Aura Jeflea, Societatile comerciale de persoane, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
1995, p. 65-67

2 St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007, p. 299
 Asociatii pot fi persoane fizice si persoane juridice. Se pun probleme in legatura cu
calitatea de asociat in nume colectiv a societatilor in care asociatii au o raspundere
limitata.

Literatura a aratat ca nu exista o incompatibilitate intre raspunderea limitata

pentru obligatiile sociale a participantilor la contractul de asociere intr-o societate cu
raspundere nelimitata si raspunderea specifica a asociatilor din aceasta societate.3

Incompatibilitatea este numai aparenta. In realitate, in calitate de asociat intr-o

societate in nume colectiv, societatile cu raspundere limitata vor raspunde pentru
obligatiile sociale in conditiile prevazute de lege pentru orice asociat in nume colectiv.
Adica, societatea-asociat, va raspunde nelimitat cu intregul sau patrimoniu.
Raspunderea limitata se refera la raspunderea asociatilor din societatea care va intra
apoi ca subiect de drept distinct intr-o societate nume colectiv.

Firma societatii trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia din asociati cu
mentiunea “societate in nume colectiv”. Daca numele unei persoane straine de societate
figureaza cu acordul sau in firma societatii nume colectiv, ea devine raspunzatoare
nelimitat si solidar de obligatiile sociale.

Legea nu stabileste plafon pentru capitalul social sau subscris. Partile, sunt libere
sa indice marimea capitalului dupa nevoile societatii ce se va infiinta. Este necesar insa,
sa se precizeze data cand se varsa capitalul subscris.

Contractul va indica aportul fiecarui asociat precum si cota din capitalul social ce se
cuvine fiecaruia.

Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 „Societatea in nume colectiv sau in
comandita simpla se constituie prin contract de societate..”.

Formalitatile care trebuie indeplinite sunt: intocmirea contractului de societate;

inregistrarea si autorizarea functionarii societatii. De la data inregistrarii in registrul
comertului, societatea in nume colectiv devine persoana juridica si dobandeste calitatea
de comerciant.

Functionarea societatii.
Legea nu instutionalizeaza adunarea generala a asociatilor. Totusi, literatura
considera ca asociatii impreuna vor decide asupra problemelor esentiale.4

Deciziile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a

capitalului social, in urmatoarele cazuri:

3 St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007, p. 300

4 St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007, p. 300
 - alegerea unuia sau mai multor administratori, stabilirea puterii lor, durata
insarcinarii, remuneratia.

- revocarea administratorilor, limitarea puterii lor, (exceptie face cazul cand

administratorii sunt numiti prin contractul de societate).

- rezolvarea divergentelor dintre administratori.

- introducerea actiunii in raspunderea administratorilor.

- aprobarea bilantului societatii.

In toate celelalte cazuri, deciziile se iau prin vointa unanima a asociatilor.

Votul se exercita proportional cu participarea la capitalul social, daca in contract nu

se dispune altfel.

Asociatul care intr-o operatie determinata are pe cont propriu interese contrare
societatii, nu poate lua parte la deliberare sau decizie privind aceasta operatie. Daca nu
se respecta interdictia, asociatul raspunde pentru pagubele cauzate societatii.

Hotararea asociatilor contrara contractului si legii poate fi atacata la instanta.5

Administrarea societatii se face printr-un administrator sau mai multi, asociati sau
neasociati, persoane fizice sau persoane juridice, numiti prin actul constitutiv sau alesi
de catre asociati.

Cand prin contract sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot stabili ca ei
sa lucreze individual sau impreuna. Daca lucreaza impreuna, deciziile se iau in
unanimitate. In caz de divergenta hotarasc asociatii care reprezinta majoritatea absoluta
a capitalului social.

Daca nu se stabilesc reguli de lucru pentru administratori, fiecare poate lucra

individual. Daca se ia initiativa unei operatii ce depaseste limitele operatiilor obisnuite
pe care le face societatea, el trebuie sa incunostinteze pe ceilalti administratori. Daca
exista opozitie, hotarasc asociatii ce reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.

Daca in contract nu se prevede altfel, societatea este reprezentata de fiecare

administrator.

Controlul gestiunii societatii se face de catre asociatii care nu sunt administratori.

Drepturile asociatilor.

5 O. Capatana, Societatile comerciale, Bucuresti, 1996, p. 322-323; St. D. Carpenaru, Drept civil
roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 303
 - dreptul de a participa la deliberari si luarea deciziilor. Acest drept este interzis
celui care are interese contrare cu cele ale societatii.

- dreptul la dividende

- dreptul de a folosi fondurile societatii. Limita fondurilor ce pot fi folosite se

stabilesc prin contract. Nerespectarea limitei atrage raspunderea celui vinovat.
Contractul poate permite asociatului sa foloseasca sume de bani pentru cheltuieli
particulare.

- dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii.

Obligatiile asociatilor.
- obligatia de a efectua aportul promis. Nerespectarea obligatiei atrage
raspunderea pentru prejudiciul cauzat societatii. In cazul aportului in numerar se vor
plati si dobanzi. Nesocotirea obligatiei poate duce la excludere. Daca aportul consta intr-
o creanta si plata acesteia nu s-a putut obtine prin urmarirea debitului, asociatul
raspunde pentru suma datorata cu dobanzi si va plati despagubiri.

- obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului social. Cel ce foloseste fara drept

bunurile si creditul societatii, trebuie sa repare paguba cauzata: sa restituie societatii
beneficiile ce au rezultat din intrebuintare si sa plateasca despagubiri. Totodata poate fi
exclus din societate.

- obligatia de a nu face concurenta societatii. El nu poate avea calitatea de asociat

cu raspundere nelimitata intr-o societate concurenta sau avand acelasi obiect, precum si
sa efectueze operatiuni in contul sau sau al altora, in acelasi fel de comert sau in unul
asemanator. Interdictia poate fi ridicata prin acordul celorlalti. Nerespectarea obligatiei
justifica excluderea si solicitarea de despagubiri.

Raspunderea asociatilor pentru nerespectarea

obligatiilor sociale
Ca orice persoana juridica societatea in nume colectiv asuma obligatii proprii in
raporturile cu tertii si raspunderi cu intregul patrimoniu pentru indeplinirea lor.

Legea nr. 31/1990, art. 85 dispune: „Asociatii sunt obligati nelimitat si solidar
pentru operatiunile indeplinite in numele societatii de persoane care o reprezinta”

Pentru aceleasi obligatii insa sunt raspunzatori si asociatii, nelimitat si solidar.

Aceasta raspundere are un caracter subsidiar.6 Adica, creditorii societatii se pot

indrepta contra asociatilor numai daca societatea nu plateste creanta in 15 zile de la
punerea in intarziere.

6 I.N. Fintescu, Curs de drept comercial, vol. I, Bucuresti, 1929, vol I, p. 205
 Regulile care instituie o astfel de raspundere sunt imperative. Asociatii nu pot
conveni altfel.

Cesiunea partilor de interes.

In schimbul aportului lor, asociatii dobandesc parti de interes. Ele incorporeaza

anumite valori patrimoniale si pot fi transmise in conditiile legii.

Se discuta daca este posibila cesiunea acestor valori, deoarece o astfel de cesiune
presupune transmiterea calitatii de asociat intr-un raport juridic ce se intemeiaza pe un
contract intuitu personae.

Cesiunea partii de interes are un caracter restrictiv. Legea prevede ca ea este

posibila daca este permisa prin contractul de societate. Cesiunea este posibila si prin
acordul tuturor asociatilor, acord exprimat uleterior incheierii contractului de
societate.7

Cesiunea partii de interes este o forma specifica de cesiune de creanta. Ea

presupune incheierea unui contract prin care cedentul transmite in schimbul unui pret
partea de interes catre cesionar. Contractul este consensual. Insa, datorita faptului ca
aduce un nou partener in contractul de societate, (ce presupune o modificare a actului
constitutiv) ca sa se produca efecte depline el trebuie intocmit in forma autentica. De
asemenea, este necesar sa se faca formalitatile de publicitate: notificarea cesiunii si
inscrierea in registrul comertului, de la aceasta data cesiunea partii de interes va
produce efecte fata de terti.

Ca efect al cesiunii, cesionarul devine asociat in societatea in nume colectiv.

Totusi, cesiunea nu libereaza pe cedent de ceea ce mai datoreaza societatii ca aport

la capital. De asemenea, cedentul ramane raspunzator fata de terti pentru operatiile
facute de societate anterior cesiunii. Daca la data cesiunii exista anumite operatii in curs
de executare, cedentul este tinut sa suporte consecintele pana la finalizarea acestor
operatii.

Retragerea din societate.

Retragerea presupune o iesire voluntara a asociatului din societate. El va avea
dreptul la partea sa de interes si, prin urmare capitalul social se reduce corespunzator.

Asociatul se poate retrage in urmatoarele situatii:

- cand acest lucru este prevazut in actul constitutiv.

- cu acordul celorlalti asociati.

7 I. Turcu, Dreptul afacerilor, Iasi, 1992, p. 137

 - prin hotararea instantei. Aceasta ipoteza are in vedere situatia cand nu se
realizeaza acordul unanim pentru retragere. Instanta trebuie sa aibe in vedere “ motive
temeinice pentru a dispune retragerea asociatului “.

Ca urmare a retragerii, asociatul pierde calitatea de asociat. Drepturile sale se

stabilesc prin acordul asociatilor. In caz de neintelegere, va dispune instanta.

Daca societatea este constituita numai din doi asociati, retragerea face ca societatea
sa ramana cu un singur asociat, fapt ce duce la dizolvare. Efectul nu se produce daca se
hotaraste transformarea intr-o societate cu raspundere limitata, cu asociat unic.

Prin retragere societatea sufera o modificare a actului constitutiv initial.

Excluderea asociatilor.
Masura excluderii din societate este vazuta ca o sanctiune aplicata asociatului ce
nu-si indeplineste obligatiile si un mijloc pentru salvarea existentei acesteia. Legea
indica cazurile de excludere din societate. Literatura considera ca enumerarea este
numai exemplificativa.8

Sunt socotite temeiuri de excludere urmatoarele fapte:

- neefectuarea aportului;

- supunerea asociatului procedurii insolventei sau incapacitatea asociatului;

- imixtiunea in administrarea societatii, folosirea bunurilor societatii si savarsirea

unor acte de concurenta.

- savarsirea de catre asociatul-administrator a unor fapte pagubitoare pentru

societate.

- exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva

hotararii de prelungire a duratei societatii.

Excluderea se dispune prin hotarare judecatoreasca, la cererea societatii sau a

oricarui asociat. Cererea societatii de excludere trebuie sa se bazeze pe hotararea
tuturor asociatilor, mai putin a celui in cauza. Hotararea de excludere se inregistreaza si
se publica. Prin hotarare, instanta va dispune si asupra structurii participarii la capitalul
social.

Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat.9

8 I.L. Georgescu, Drept comercial roman, vol II. Societatile comerciale, Editura Soccec, Bucuresti,
Bucuresti, 1948, p.219

9 C.S.Selaru, Consideratiuni referitoare la posibilitatea excluderii asociatilor, Revista de drept

comercial, nr. 4/1995, p. 107-109
 El va avea dreptul la profit si va suporta pierderile pana in ziua excluderii. Nu va
putea insa cere lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate conform prevederilor
contractului.

Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partii sale de interes. Totusi,

asociatul nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o
suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia.10

Pentru operatii in curs de executare cel exclus va suporta consecintele si nu va

putea retrage partea ce i se cuvine decat dupa finalizarea acelei operatii. Asociatul exclus
este obligat fata de terti pentru toate operatiile facute de societate pana in ziua
ramanerii definitive a hotararii de excludere.11

Cauze speciale de dizolvare a societatii.

Societatea nume colectiv se dizolva si daca, datorita falimentului, incapacitatii,
excluderii, retragerii, decesului unuia din asociati, numarul asociatilor s-a redus la unul
singur, art. 229 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. „Societatile in nume colectiv sau cu
raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
decesul unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus
la unul singur.

In aceste cazuri societatea nu se dizolva daca exista clauze, consemnate in actul

constitutiv de continuare cu mostenitorii care consimt la aceasta (art. 230 din lege); sau
daca, asociatul ramas hotaraste continuarea sub forma unei societati cu raspundere
limitata (art. 229 alin. 2 din Legea nr. 31/1990).12 „Se excepteaza cazul cand in actul
constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas
hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu
asociat unic”.

10 Normele metodologice probate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1078/2003,
publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 586/15.08.2003

11 St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007, p. 312

12 St. D. Carpenaru, Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2007, p. 313
 Bibliografie
1. Capatana, O., Societatile comerciale, Bucuresti, 1996

2. Carpenaru, St. D., Drept civil roman, editia a VII-a , revazuta si adaugita, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2007

3. Costin, M., Jeflea, Corina Aura., Societatile comerciale de persoane, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 1995

4. Fintescu, I.N., Curs de drept comercial, vol. I, Bucuresti, 1929, vol I

5. Georgescu, I.L., Drept comercial roman, vol II. Societatile comerciale, Editura
Soccec, Bucuresti, Bucuresti, 1948

6. Normele metodologice probate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.

1078/2003, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 586/15.08.2003

7. Selaru, C.S., Consideratiuni referitoare la posibilitatea excluderii asociatilor,

Revista de drept comercial, nr. 4/1995

8. Turcu, I., Dreptul afacerilor, Iasi, 1992