CERTIFICATUL DE MOȘTENITOR SAU LEGATAR

In competenta notarului public intra eliberarea CERTIFICATULUI DE MOSTENITOR

atat in cazul indeplinirii procedurii succesorale in forma notariala, cat si in cazul in care
drepturile partilor au fost stabilite ca urmare a unei hotarari judecatoresti.
Prin eliberarea certificatului de mostenitor, competenta biroului notarial inceteaza,
acesta nemaiputand reveni si elibera un nou certificat. ca exceptie, se poate reveni si completa
lista bunurilor din activul mostenirii, insa numai cu acordul tuturor succesorilor.
certificatul de mostenitor este un act juridic intocmit de notar, care cuprinde :
- antetul biroului notarial (biroul notarului public “numele notarului”, sediul, date de
contact) ;
- numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, precum si data decesului ;

- numele, prenumele, domiciliul si intinderea drepturilor (cotele apartinand) tuturor

mostenitorilor legali sau testamentari care au acceptat moștenirea ;
- acordul mostenitorilor cu privire la drepturile lor succesorale reciproce, calitatea lor
de mostenitori ;
- alcatuirea masei succesorale (activul si pasivul mostenirii) ;
- numele si semnatura notarului public care instrumenteaza cauza ;
- alte date necesare la solutionarea cauzei (renuntatorii, neacceptantii).
Certificatul de mostenitor se intemeiaza pe acordul de vointa al partilor asupra tuturor
aspectelor succesorale ale cauzei. El reprezinta, in acelasi timp o sinteza a activitatii
succesorale notariale. Certificatul de mostenitor nu este un act jurisdictional, ci un act
necontencios. Certificatul de mostenitor nu confera calitatea de mostenitor, ci o constata.
Privitor la natura juridica a certificatului de mostenitor, s-a constat de catre doctrina si
practica judiciara ca acesta nu indeplineste decat functia de instrument probator al unei
situatii juridice deja existente, intrucat calitatea de proprietar este data de deschiderea
succesiunii si nu de certificatul de mostenitor.
Pentru critica acestei solutii as aduce ca argument, ca si in cazul conventiilor
consensuale dreptul de proprietate deriva din intelegerea partilor (nefiind necesara intocmirea
unui inscris decat ca mijloc de proba), dar in mod obisnuit inscrisul probator este considerat
titlu de proprietate.
Un alt caz este cel al prescriptiei achizitive. In aceasta situatie, proprietatea provine
din indeplinirea conditiilor necesare uzucapiunii, dar titlul de proprietate este constatarea
acestui fapt printr-o hotarare judecatoreasca.
Deci, prin similitudine, consider ca si certificatul de mostenitor, desi acesta doar
atesta o situatie juridica preexistenta, poate fi socotit titlu de proprietate.
Certificatul de mostenitor se infatiseaza ca un document oficial constatator al calitatii
de succesor si ca un act caracteristic procedurii necontencioase. Certificatul de mostenitor nu
confera alte drepturi decat acelea pe care le-a avut autorul succesorilor. Este un simplu
instrument probatoriu al carui continut poate fi infirmat pe cale judecatoreasca.
Cu privire la faptul ca certificatul de mostenitor nu poate fi opus tertilor pentru
dovedirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri care, desi trecute in certificat, nu
apartineau in realitate defunctului, apreciez ca proprietatea unor astfel de bunuri nu poate fi
dovedita cu nici un titlu de proprietate, din moment ce nu prezinta o situatie reala de drept.
O alta referire se face in Legea nr. 7/1996 care stipuleaza ca inscrierea drepturilor
provenite din succesiune se va face in momentul in care partea doreste sa dispuna de
drepturile sale. Deci, pe langa faptul ca inscrierea in cartea funciara se face pe baza
certificatului de mostenitor, acesta din urma va capata, prin intabulare, putere de dovada erga
omnes. Nu inteleg de ce in practica unor birouri de carte funciara se cere, ca pe langa
certificatul de mostenitor, titularul dreptului sa-si dovedeasca proprietatea si prin titlurile
apartinand defunctului, dat fiind ca respectiva verificare a fost facuta de notarul public cu
prilejul dezbaterii succesiunii.
In final, apreciez ca prin nerecunoasterea calitatii de titlu de proprietate a
certificatului de moștenitor se denatureaza insasi ratiunea sa de existenta, partile dorind astfel
sa le fie atestate drepturile de proprietate obtinute in baza unei proceduri stabilite de lege
alaturi de celelalte moduri de dobandire a proprietatii.
Art. 88 din Legea nr. 36/1995 prevede ca “Cei care se considera vatamati în
drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti
anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pâna la anularea sa prin hotarâre
judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina în privinta calitatii de
mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor în parte.
În cazul anularii certificatului de mostenitor, notarul public va elibera un nou
certificat, pe baza hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile. În acest scop, instantelor
judecatoresti le revine obligatia de a trimite la biroul notarului public competent în
solutionarea cauzei copie de pe hotarârea ramasa definitiva si irevocabila, împreuna cu
dosarul notarial, daca a fost cerut în timpul judecatii.”
Posibilitatea eliberarii noului certificat de mostenitor, in conditiile mentionate de Art.
88 alin. 2, citat mai sus, constituie o exceptie de la regula potrivit careia “dupa emiterea unui
certificat de mostenitor nu se mai poate intocmi alt certificat” (Art. 86 alin. 1 din lege). Noul
certificat va pastra toate mentiunile neanulate de catre instanta.
Legea consacra si posibilitatea eliberarii unui certificat de mostenitor suplimentar in
ipoteza omiterii unor bunuri din masa succesorala. In acest scop notarul public poate relua
procedura succeorala in vederea completarii incheierii finale cu bunurile omise din masa
succesorala. Eliberarea certificatului de mostenitor suplimentar este posibila insa numai cu
acordul tuturor mostenitorilor.
Motivarea acestui concept, mentionat in Legea nr. 36/1995 ( Art. 86 alin. 2 “Cu
acordul tuturor mostenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorala, în vederea
completarii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorala, eliberând un certificat
de mostenitor suplimentar”) si respectiv in Regulamentul de punere in aplicare a Legii, are la
baza o analogie dintre practica constanta in materie de partaj judiciar si procedura succesorala
notariala, potrivit careia daca omiterea unui mostenitor nu poate fi remediata decat prin
desfiintarea hotararii judecatoresti sau a certificatului de mostenitor, omiterea unor bunuri din
masa succesorala poate fi suplinita, printr-un partaj suplimentar sau prin eliberarea unui
certificat de mostenitor suplimentat.
Pentru ca notarul public sa poata face uz de aceasta procedura, legislatia in vigoare
impune o conditie imperativa si anume, acordul tuturor mostenitorilor.
Conform Art. 86 din Regulament de punere in aplicare a legii notarilor publici si a
activitatii notariale Nr. 36/1995 “(1) Certificatul de mostenitor suplimentar se elibereaza de
notarul public care a eliberat primul certificat. Daca acesta nu mai este în functie, se va
elibera, la cerere, de oricare notar public din aceeasi circumscriptie teritoriala, solicitându-se
dosarul cauzei de la biroul notarial în arhiva caruia se afla, facându-se mentiunile
corespunzatoare în registrele de succesiuni. (2) În toate cazurile de repunere pe rol a unui
dosar succesoral notarul public va atasa la dosarul nou înregistrat dosarul anterior.”

2. SUCCESIUNEA VACANTĂ

Potrivit Art. 85 din Legea nr. 36/1995, in lipsa moștenitorilor legali sau testamentari,
la cererea reprezentantilor statului, notarul public va constata ca succesiunea este vacanta si
va elibera certificatul de vacanta succesorala dupa expirarea termenului de acceptare a
succesiunii.
Textul legal reliefeaza pentru vacantarea succesiunii trei cerinte :
a) se depune la notarul competent cererea reprezentantului statului ;
b) termenul legal de acceptare a succesiunii sa fie expirat ;
c) sa lipseasca mostenitorii legali sau testamentari.
Pentru situatia existentei renuntatorilor la mostenire, partea ce le revenea acestora din
masa succesorala va profita celorlalti mostenitori legali sau succesorului testamentar
universal.
Daca insa nu exista mostenitori sau legatul lasat de defunct face referire doar la o
parte din masa succesorala, restul acesteia va profita statului in baza certificatului de vacanta
succesorala.
Pentru solutionarea vacantei succesorale, din partea statului nu este necesara o
acceptare, acesta culegand succesiunea in virtutea legii. Pe de alta parte, statul nu poate
renunta la succesiune pentru ca bunurile acesteia, ramanand fara stapan ar reveni tot statului.
Trecerea in proprietatea statului a bunurilor succesorale se face retroactiv, de la data
deschiderii succesiunii.
Daca dupa eliberarea certificatului de vacanta succesorala de catre notarul public,
care astfel s-a dezinvestit, apar pretendenti la mostenire sau persoane a caror interese au fost
lezate, prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala, acestea pot intenta actiune in
anularea certificatului, potrivit reglementarii comune.
Certificatul de vacanta succesorala eliberat de notarul public constata ca in lipsa unor
persoane care au drept sa culeaga masa succesorala, in totalitate sau in parte, se da statului un
certificat pe baza caruia, acesta, culege bunurile mostenirii (activ si pasiv). Statul va raspunde
de pasivul succesoral doar in limita activului.
Daca exista vacanta succesorala, statul va dobandi bunurile succesorale cu titlu
universal si nu cu titlu particular, ca bunuri individual determinate. Din caracterul universal al
transmiterii decurge atit dreptul, cit si obligatia statului la activul si respectiv la pasivul
succesiunii, in limita activului. In consecinta, statul va trebui sa dea urmare unei promisiuni
de vanzare facuta de catre cel decedat, a carui succesiune a devenit vacanta.
Statul va primi activul succesoral dupa deducerea pasivului, fara sa poata fi obligat la
plata datoriilor care ar intrece activul.