PROBELE IN PROCESUL CIVIL

Judecatorul nu poate rezolva litigiul pe baza afirmatiilor partilor, adesea contradictorii

si nici exclusiv pe baza legii, deoarece aceasta din urma trebuie aplicata la o situatie de fapt
stabilita. Judecatorul va pronuna hotararea dupa stabilirea faptelor in baza probelor pe care
partile le produc.
Revine in principal, celui ce afirma ceva in justitie sa dovedeasca faptele pretinse,
insa judecatorul nu este lipsit de mijloace in aceasta privinta, are indatorirea sa staruie prin
toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza,
pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotararii
temeinice si legale. In acest scop poate pune in discutia partilor imprejurari de fapt, chiar
daca nu sunt mentionate in cerere sau intampinare si poate sa dispuna administrarea
probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
In sens larg prin proba se intelege actiunea de stabilire a existentei sau inexistentei
unui anumit fapt (actus probandi).
In sens restrans, prin proba se intelege mijlocul legal pentru dovedirea unui fapt,
adica mijlocul cu care se probeaza si efectul probatiunii.
Fapte principale (facta probanda), adica faptele ce trebuie dovedite si fapte probatorii
(facta probantia) care, fara aconstitui raoirtul juridic litigios, conduc la dovedirea existentei
sau inexistentei acestuia.
Probele sunt clasificate astfel:
a) judiciare sau extrajudiciare, dupa cum sunt administrate in fata instantei, in cadrul
procesului sau in afara acestuia;
b) dupa criteriul naturii lor, probele sunt personale si materiale. Probele personale sunt fapte
ale omului (depozitii, marturisiri, prezumtii, inscrisuri etc).
Probele materiale sunt lucrurile, care prin starea lor contribuie la dovedirea raportului
juridic.
c) directe si indirecte, dupa cum dovedesc prin ele insele raportul juridic dedus judecatii (ex:
inscrisul constator al unui act juridic ce formeaza obiectul litigiului) sau dovedesc numai un

fapt vecin si conex din care se trage concluzia existentei faptului ce trebuie dovedit (ex:
prezumtiile, mijloacele materiale de proba);
d) promare (nemijlocite) si secundare (mijlocite) dupa cum au un caracter original (ex:
depozitia unui martor care a luat la cunostinta de anumite fapte prin propriile simturi, un
inscris original) sau provin de la o alta sursa, fiind probe derivate (ex: martorul relateaza ce
a auzit de la alte persoane, acestea din urma fiind cele care au luat la cunostinta personal
de faptele despre care relateaza, copia unui inscris etc);
e) dupa modul in care judecatorul percepe faptele, probele se impart intre cele pe care
judecatorul le percepe in mod personal si direct (ex: cercetarea la fata locului) si cele pe
care le cunoaste prin intermediul altor persoane (ex: depozitia martorului);
Sediul materiei art. 249-388 C.pr.civ.
Sarcina probei. Art. 249 NCPC este in sensul ca sarcina probei revine celui care face o
sustinere inaintea judecatii, in afara de cazurile anume prevazute de lege. Cum procesul
civil incepe cererea de chemare in judecata introdusa de reclamant, este firesc el sa-si
dovedeasca mai intai pretentiile (onus probandi incumbit actori). Ori de cate ori paratul
dobandeste calitatea de reclamant are el mai intai sarcina probei, cand acesta formuleaza o
cerere reconventionala sau cand invoca o exceptie ( in excipiendo reus fit actor).
Regula:
- dupa ce reclmantul a facut proba, paratul este nevoit sa iasa din pasivitate si sa se apere,
dovedind netemeinicia pretentiilor reclamantului. Asa fiind putem spune ca sarcina probei
este impartita intre reclmant si parat, ordinea fiind insa cea mentionta.
Exceptii: cand paratul in aceasta calitate procesuala, are el primul sarcina probei. Se spune
ca in aceste situatii sarcina probei este rasturnata;
- in conflictele de munca, sarcina probei revine, potrivit art. 272 din Codul Muncii,
angajatorul este obligat sa depuna probele in apararea sa.
Obiect al probei sunt faptele juridice in inteles larg, deci si actele juridice, care au
creat, modificat sau stins raportul juridic dedus judecatii ori faptele care au determinat
ineficacitatea acestuia si au dat dreptul de a cere constatrea nulitatii actului juridic, anularea,
rezolutiunea, rezilierea acestuia etc. Faptele care trebuie dovedite pot fi materiale sau
psihologice ( dolul. reaua-credinta etc, care se exteriorizeaza prin rezultatul lor), pozitive ori
2

negative. Judecatorul nu poate pronunta hotararea pe baza faptelor pe care le cunoaste

personal, trebuind sa fie administrate probe pentru dovedirea lor. Anumite fapte nu trebuie
insa dovedite, fie pentruca sunt cunoscute in cerc larg de persoane (faptele notorii), fie
pentru ca legea le considera existente (faptele constante, prezumtive). In aceeasi categorie
pot fi incluse si faptele necontestate de parti, dar daca judecatorul are indoilei, in sensul ca
intelegerea partilor este facuta in frauda legii, poate cre partilor sa administreze probe sau
sa le ordone din oficiu.
Obiceiurile, uzurile. uzantele, regulile deontologice, regulamentele si rglementarile
locale nu trebuie dovedite decat in cazul in care instanta sau una dintre parti nu le cunoaste.
La cererea instantei, autoritaile competente sa ii comunice in termenul stabilit, toate
informatiile, inscrisurile, ori reglementarile solicitate (art. 255 alin. 2-4). Potrivit art. 251
NCPC, nimeni nu este tinut in a proba ceea ce instanta este tinuta sa ia cunostinta din
oficiu, iar in art. 252 alin. 1 se stabileste ca instanta de judecata trebuie ia cunostinta din
oficiu de dreptul in vigoare in Romania.
Textele care nu sunt publicate in monitorul Oficial al Romaniei sau intr-o alta
modalitate prevazita de lege, conventiile, tratatele si acordurile internationale aplicabile in
Romania, care nu sunt integrate intr-un text de lege, precum si dreptul international
cutumiar trebuie dovedite de partea interesata. Proba legii straine se face conform Codului
civil referitoare la continutul legii straine. Potrivit art. 2562, continutul legii straine se
stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au
edictat-o, prin avizul unui expert sau prin alt mod adecvat. Partea care invoca o lege straina
va fi obligata sa faca dovada continutului ei. In cazul imposibilitatii de a stabili intr-un termen
rezonabil, continutul legii straine, se aplica legea romana.
Probele se administreaza in proces pentru a convinge pe judecator, deci ele este
subiectul probei.
Pentru ca o proba sa fie admisa, aceasta trebuie sa fie legala si sa fie concludenta.
Aceasta prima conditie presupune ca ea sa nu fie oprita de lege, fie de legea de drept
material, substantial, fie de legea de drept procesual.
Trebuie sa fie concludenta, deci sa fie de natura sa duca la rezolvarea procesului
respectiv. Astfel, de exemplu intr-o cerere care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat
printr-o fapta ilicita, proba testimoniala solicitata de catre parat pentru a dovedi ca nu a
savarsit singur fapta ilicita este legala si pertinenta, dar nu concludenta, deoarece, in
3

materia delictuala, art. 1382 NCC prevede ca raspunderea este solidara si deci poate fi
chemat in judecata pentru intregul prejudiciu. Daca insa paratul solicita proba pentru a
dovedi culpa concurenta a victimei, ea este si concludenta deaoarece in asemenea caz
raspunderea se imparte intre autorul faptului ilicit si victima.
Instanta este obligata sa examineze concludenta probei in momentul in care este
propusa de parti, deoarece art. 255 alin 1 si art, 258 alin 1 NCPC o obliga sa admita numai
acele probe care pot duce la solutionarea procesului. Altfel, dosarul s-ar incarca cu probe
inutile. Pentru a se putea pronunta asupra concludentei, instanta va cere partilor sa arate
imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite cu ajutorul fiecarei probe.
Potrivit art. 254 alin 1, probele se propun sub sanctiunea decaderii de catre
reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat orin intampinare, daca
legea nu dispune altfel. Dovezile care nu au fost propuse in aceste conditii nu vor mai putea
fi cerute si incuviintate in cursul procesului in afara de cazurile in care:
1. necesitate probei rezulta din modificarea cererii;
2. nevoia administrarii probei rezulta din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea
intrevede;
3. partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate nu a putut propune in
termen probele propuse;
4. administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
5. exista acordul expres al tuturor partilor.
In toate aceste situatii, partea adversa are dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi
aspect pentru care s-a incuviintat proba invocata.
Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a
procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele sau poate, din oficiu sa
puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar
daca partile se impotrivesc. Cu toate aceste, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea
instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile
legii (art. 254 alin. 5 si 6).
Cand o parte renunta la probele propuse, cealalta parte poate sa si le insuseasca
sau instanta poate dipsune administrarea din oficiu a probei la care s-a pronuntat.
Asupra probelor propuse de parti, instanta se pronunra printr-o incheiere motivata,
atat in caz de admitere, cat si in caz de respingere. Incheierea va arata faptele ce vor trebui
dovedite, mijloacele de proba incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in legatura
4

cu administratrea acestora. Aceasta incheiere are caracter preparatoriu, nu leaga instanta si

deci aceasta poate reveni asupra unei probe incuviintate, dar are obligatia sa puna in
discutia partilor si sa arate de ce administrarea probei a devenit inutila (art. 259).
Daca o proba necesita cheltuieli pentru admnistrarea sa, partea care a propus proba
este obligata, sub sanctiunea decaderii din proba, ca de indata sau intermenul fixat de
instanta sa depuna suma stabilita de catre instanta pentru acoperirea cheltuielilor.
In cazurile in care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului in
procesul pornit de acesta, instanta va stabili prin incheiere, cheltuielile de administrare a
probei si partea care trebuie sa plateasca, putandu-le pune si in sarcina ambelor parti.
Administrarea probelor se face in fata instantei. S-a dorit ca in acest fel sa se
consacre principiul nemijlociurii, adica sa se inlature verigile intermediare intre judecatorii
care solutioneaza procesul si probe.
Exceptii:
- administrarea probelor in alta localitate se face prin comisie rogatorie, de o instanta de
acelasi grad, sau in lipsa de un grad mai mic (art. 261 alin. 2-5 NCPC);
- probele administrate de o instanta necompetenta sau intr-o cerere a carei judecata s-a
stins prin perimare raman castigate judecatii;
- o alta exceptie de la principiul nemijlocirii se refera la administrarea probelor de catre
avocati sau consilieri juridici, procedura reglementata de art. 366-388. Aceste dispozitii sunt
aplicabile tuturor litigiilor, cu exceptia celor care privesc starea civila si capacitatea
persoanelor, relatiile de familie si orice alte drepturi asupra carora legea nu permite a se
face tranzactie.
Probele se administreaza in ordinea stabilita de catre instanta, chiar in sedinta in
care au foat incuviintate, daca este posibil. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa
termen. Instanta va urmari insa ca dovada si dovada contrarie sa fie administrate in aceeasi
sedinta, pentru a nu crea un dezechilibru intre parti. In orice caz, administrarea probelor
trebuie sa se faca inainte de incepre dezbaterilor asuora fondului.
Instanta va examina probele administrate, pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul
lor. Judecatorul le apreciaza in mod liber, potrivit convingerii sale, in afar de cazul in care
legea stabvileste puterea lor doveditoare, ex; un inscris autentic.
Asigurarea probelor.
5

Oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui
expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori sa obtina recunoasterea unui inscris, a
unui fapt sau unui drept, daca este in pericol ca proba sa dispara ori sa fie greu de
administrat in viitor, va putea cere, atat inainte, cat si in timpul procesului administrarea
acestor probe. Cererea poate fi facuta chiar si in absenta urgentei, daca partea adversa din
cererea de asigurare isi da acordul la asigurarea dovezilor. In cerere partea va indica
probele a caror administrare o pretinde, faptele pe care trebuie sa le dovedeasca, precum si
motivele care fac necesara asigurarea acestora.
Cererea de asigurare a dovezilor se poate face pe cale principala, inainte de
existenta unui proces sau pe cale incidentala atunci cand exista un proces, dar acesta nu a
ajuns la momentul administrarii probelor.
Competenta de solutionare: pe cale principala, competenta de solutionare revine
judecatoriei in circumscriptia careia se afla obiectul probei, adica martorul sau obiectul
constatarii. Cererea formulata pe cale incidentala, in timpul judecatii este de competenta
instantei care judeca procesul in prima instanta.
Cererea se cere judeca in principiu, cu citarea partilor, in camera de consiliu.
Intampinarea nu este obligatorie.
Incheierea de admitere a cererii de asigurare a probelor este executorie si nu este
supusa niciunei caii de atac. Incheirea de respingere poate fi atacata separat, numai cu apel
in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare,
daca s-a data fara citarea lor.
Administrarea probei ce trebuie asigurata ex: depozitia unui martor, luarea
interogatoriului) poate fi facuta de indata, la termenul la care s-a incuviintat cererea sau la
un alt termen fixat in acest scop (ex; efectuarea unei expertize).
Administrarea probelor asigurate se constata de instanta, printr-o incheiere care nu
este supusa nicunei cai de atac.
Codul de procedura civila reglementeaza si o procedura de constatare a faptelor. La
cererea oricarei persoane care are interesul sa constate de urgenta o anumita stare de fapt
care ar putea sa inceteze ori sa se schimbe pana la administrarea probelor, executorul
judecatoresc in circumscriptia caruia urmeaza sa se faca constatare va putea constata la
fata locului aceasta stare de fapt. Contestarea faptelor nu implica, in principiu, interventia
instantei, partea interesata putand sa se adreseze direct executorului judecatoresc.
Interventia instantei este conditionata de opozitia partii adverse in efectuarea constatarii.
6

Executorul judecatoresc intocmeste un proces-verbal de constatare, care va fi

comunicat in copie celui impotriva caruia s-a facut constatarea daca nu a fost de fata,
procesul verbal are puterea doveditoare a unui inscris autentic, evident cu privire la
aspectele pe care executorul judecatoresc le-a perceput pe baza propriilor simturi.
In ce priveste puterea doveditoare a probelor asigurate, acestea vor fi cercetate de
instanta, la judecarea procesului, sub raportul admisibilitatii si concludentei lor.
Proba cu inscrisuri
Definitie; inscrisurile este orice scriere sau alta consemnare care cuprinde date
despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de
conservare si stocare.
Inscrisurile se clasifica in inscrisuri preconstituite (acelea care au fost intocmite cu
intentia de fi folosite ca mijloc de proba in cazul ivirii unui eventual litigiu) si inscrisuri
nepreconstituite (care nu s-au intocmit in scopul de a fi folsite ca mijloc de proba intr-un
litigiu, dar care sunt utilizate in dovedirea unui raport juridc litigios).
In functie de modul lor de intocmire, inscrisurile preconstituite (si semnate) se
clasifica in inscrisuri autentice si inscrisuri sub semnatura privata.
Inscrisurile se impart in originale, copii si duplicate. Duplicatele de pe inscrisurile
notariale sau alte inscrisuri autentice, eliberate in conditiile prevazute de lege, inlocuiesc
originalul si aceeasi putere doveditoare ca acesta. Copiile nu pot face dovada decat despre
ceea ce este cuprins in inscrisul original. Partile pot sa ceara confruntarea copiei cu
orginalul. Copia legalizata are valoare unui inceput de dovada scrisa.
Inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de validitate, astfel ca proba cotnrara
revine celui ce il contesta.
Inscrisul autentic prezinta certe avantaje sub aspect probator:
- se bucura de prezumtia de valabilitate, astfel ca acela care il foloseste este scutit de orice
dovada, proba contrara revenind celui care il contesta;
- in privinta datei, face dovada pana la inscrierea in fals atat in raporturile dintre parti, cat si
fata de terti;
- face deplina dovada, fata de orice persoana, pana la declararea sa ca fals, cu privire la
constatarile facute personal de catre cel care a autentificat inscrisul cu privire la identitate
partilor, exprimarea consimtamantului acestora cu privire la continut, semnatura acestota si
data inscrisului.
7

- inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de
titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia.
Actul care nu poate fi autentic deoarece a fost intocmit fara respectarea formeler
prevazute pentru incheierea sa valabila , ori de o persoana incompatibila, necompetenta
sau cu depasirea competentei, desi nul absolut ca act inscris autentic, face insa deplina
dovada ca inscris sub semnatura privata, daca este semnat de parti, Daca nu are
semnatura partilor, actul constutuie intre acestea, doar un inceput de dovada scrisa.
Inscrisurile sub semnatura privata
Inscrisul sub semnatura privata este cel intocmit de parti, fara interventia vreunui
organ al statului. Pentru a valora proba legea impune ca el sa fie semnat de parti., cu
exceptia acelor situatii in care legea nu cere si conditii speciale (pluralitatea de exemplare si
formula bun si aprobat)
Actele sub semantura privata prin care o parte se obliga catre alta sa-I plateasca o
suma de bani sau o cantitate determinata de bunuri fungibile trebuie sa fie inscrise de acela
care s-a obligat sau cel putin acesta, inainte de a semna, sa adauge la sfarsitul actului
cuvintele bun si aprobat pentru , aratand in cifre si in litere suma de bani sau cantitatea
de bunuri

(art. 275 NCPC). Atunci cand exista neconcordanta intre suma trecuta in

cuprinsul inscrisului si cea trecuta in cadrul formulei din finalul actului, se va considera ca
obligatia se refera la suma mai mica, daca nu se dovedeste contrariul.
In cazul in care inscrisul nu este semnat sau nu indeplineste conditiile speciale,
atunci cand sunt cerute, el nu are forta probatorie, acesta ar putea constitui in inceput de
dovada scrisa, putand fi completat cu alte probe in vederea dovedirii actului juridic ce leaga
partile.
In ce priveste forta probanta a inscrisului sub semnatura privata, acesta este supus
conditiei recunoasterii lui de catre cel care I se opune.
In ceea ce ii priveste pe terti (creditorii chirografari care actioneaza pe calea actiunii
pauliene, dobanditorii cu titlu particular), data inscrisului sub semnatura privata nu le este
opozabila decat daca inscrisul prezinta data certa.
Data certa de dobandeste:
1. din ziua in care au fost prezentate spre a se conferi data certa de catre notarul public,
executorul judecatoresc sau alt functionar competent in aceasta privinta;

2. din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau institutie publica, facandu-se despre
aceasta mentiune pe inscrisuri
3. din ziua cand au fost inregistrate intr-un registru sau alt document public;
4. din ziua mortii ori din ziua cand a intervenit neputinta fizica de a scrie acelui care la
intocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, dupa caz;
5. din ziua in care cuprinsul lor este reprodus, chiar si pe scurt, in inscrisuri autentice
intocmite in conditiile art. 269, precum incheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii
sau pentru facerea de inventar;
6. din ziua in care s-a petrecut alt fapt de aceeasi natura care dovedeste in chip neindoielnic
anterioritatea inscrisului.
Inscrisurile pe suport informatic.
Cand datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care
reproduce aceste date constituie instrument probator al actului daca este inteligibil si
prezinta garantii suficient de serioase pentru a face deplina credinta in privinta continutului
acestuia si a identitatii persoanei de la care aceasta emana.
Regimul altor inscrisuri
Codul de procedura civila asimileaza inscrisurilor sub semantura privata urmatoarele
categorii de inscrisuri:
a) contractele incheiate pe formulate tipizate sau standardizate ori incorporand conditii
generale tip. Aceste sunt considerate inscrisuri sub semnatura privata daca sunt semnate si
daca legea nu stabileste un alt regim juridic;
b) biletele, tichetele si alte documente asemanatoare, utilizate cu ocazia incheierii unor acte
juridice sau care incorporeaza dreptul la anumite prestatii. Acestea au forta probanta a
inscrisurilor sub semnatura privata chiar daca nu sunt semnate, daca legea nu prevede
altfel.
c) telexul sau telegrama, ale caror originale au fost semnate de expeditor si depuse la oficiul
postal.
Admnistrarea probei cu inscrisuri

Acestea se depun in copii certificate odata cu cererea de chemare in judecata sau cu

intampinarea. Daca inscrisurile sunt in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune
traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte, iar daca sunt contestate

se va

recurge la un traducator autorizat.

Daca inscrisul pe care doreste sa-l foloseasca o parte se gaseste la adversar, la
cererea celui interesat, instanta poate ordona infatisarea lui.
Este posibil ca inscrisul pe care doreste sa-l foloseasca una din parti sa se gaseasca
la o terta persoana si in aceasta situatie ea va fi citata ca martor, punundu-i-se in vedere sa
aduca inscrisul in instanta.
Daca inscrisul se afla in pastrarea unei autoritati, instanta va dispune, la cererea
uneia dintre parti sau din oficiu, aducerea lui, punand in vedere conducatorului sau institutiei
publice, autoritatii sau institutiei masurile care se pot dispune pentru neconformare.
Autoritatea sau institutia publica este in drept sa refuze trimiterea inscrisului cand acesta se
refera la apararea nationala, siguranta publica sau relatiile diplomatice. Extrase partiale vor
putea fi trimise daca niciunul dintre aceste motive nu se opune.
Instanta nu va putea cere trimiterea in original a cartilor funciare si a planurilor, a
registrelor autoritatilor sau istitutiilor publice, a testamentelor depuse la instante, notari
publici sau avocati, precum si a altor inscrisuri originale aflate in arhivele acestora. Totusi
daca procedura verficarii inscrisurilor o impune, instanta

putea ordona prezentarea

testamentelor originale sau a altor inscrisuri originale pentru efectuarea expertizei

grafologice in laboratoarele de specialitate daca expertizele actului nu se poate efectua la
sediul instantei.

Verificarea inscrisurilor
Inscrisurile aduse ca mijloc de proba de una dintre parti pot fi contestate de adversar.
Partea careia i se opune un inscris, fie ca este inscris autentic sau inscris sub semnatura
privata, poate declara ca inscrisul respectiv este fals. In ambele ipoteze instanta trebuie sa
procedeze la verificare inscrisului.
Daca partea declara ca nu recunoaste scrisul sau semnatura, presedintele
completului o va pune sa scrie sub dictarea sa parti din inscris sau sa semneze, refuzul
acesteia putand fi considerat ca o recunoastere a scrisului ori a semnaturii. In cazul in care
aceasta verificare nu este concludenta pentru instanta, aceasta va dispune efectuare unei
10

expertize, scop in care partile sunt obligate sa depuna inscrisul folosit in proces, iar ca piese
de comparatie inscrisuri autentice, inscrisuri sub semnatura privata. In functie si de
concluziile expertului sau si de alte probe admise de lege, instanta va decide daca inscrisul
ramane sau nu in proces.
PROBA CU MARTORI
Admisibilitatea probei cu martori. Proba cu martori este admisibila in toate cazurile in
care legea nu prevede altfel.
Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori daca valoarea obiectului sau este mai
mare de 250 lei.
In cazul in care legea cere forma scrisa pentru validitatea unui act juridic (ad
validitatem), acesta nu poate fi dovedit cu martori. Proba cu martori este inadmisibila si
daca legea cere forma scrisa pentru dovedire unui act juridic (ad probationem) in afara de
cazurile in care: 1) partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a-si intocmi un
inscris pentru dovedirea actului juridic; 2) exista un inceput de dovada scrisa, potrivit
prevederilor art. 310; 3) partea a pierdut inscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau
forta majora; 4) partile convin, fie si tacit, sa foloseasca aceasta proba, insa numai privitor la
drepturile la care pot sa dispuna; 5) actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol,
violenta, ori este lovit de nulitate absoluta, pentru cauza ilicita sau imorala, dupa caz; 6) se
cere lamurirea clauzelor actului juridic.
Inceputul de dovada scrisa reprezinta orice scriere, chiar nesemnata si nedatata,
care provine de la o persoana careia acea scriere i se opune ori de la cel al carui succesor
in drepturi este acea persoana, daca scrierea face credibil faptul pretins. Constituie inceput
de dovada scrisa si inscrisul, chiar nesemnat de persoana careia acesta I se opune, daca a
fost intocmit in fata unui functionar competent, care atesta ca declaratiile cuprinse in inscris
sunt conforme cu celor facute de acea persoana.
Pentru a constitui un inceput de dovada scrisa, trebuie indeplinite trei conditii: sa
existe o scriere, chiar si un inscris nesemnat (ex: un inscris nul ca inscris autentic si care nu
contine semnatura partilor; un inscris sub semnatura privata caruia ii lipseste formula
multiplului exemplar

sau bun si aprobat, declaratii extrajudiciare, note, insemnari etc);

scrierea sa provina de la cel careia ii este opusa sau de al autorul acestuia ori facuta de alta
persoana si semnata de parte, dar daca inscrisul a fost intocmit in fata unui functionar
competent care atesta ca declaratiile cuprinse in inscris sunt conforme celor facute de acea
11

persoana, semnatura nu mai este necesara;

scrierea sa fie apta a face credibil faptul

pretins. Este de retinut ca potrivit art. 358 NCPC, refuzul de a raspunde la interogatoriu sau
neinfatisarea la acesta, in lipsa unor motive temeinicecare sa justifice o astfel de atitudine,
poate fi considerata de instanta un inceput de dovada scrisa.
Rezulta ca proba testimoniala este admisibila pentru parti fara restrictii la dovedirea
faptelor materiale, fie ele fapte naturale, fie fapte ale omului. Totusi, exista si unele fapte
naturale (nasterea, moartea) care in principiu, nu pot fi dovedite prin aceasta proba, ci prin
acte de stare civila.
Cine poate fi martor in procesul civil
Poate fi martor orice persoana fizica, evident ce are are cunostinta de faptele ce
formeaza obiectul procesului. Nu pot fi ascultati ca martori: rudele si afinii pana la gradul
trei inclusiv; sotul si fostul sot; cei aflati in dusmanie sau aflati in legaturi de interese cu
vreuna dintre parti; cei pusi sub interdictie judecatoreasca; cei condamnati pentru marturie
micinoasa.
Daca in privinta ultimelor doua categorii interdictia este absoluta, pentru primele trei
categorii norma are caracter dispozitiv si partile pot conveni expres sau tacit, sa propuna
martori si dintre acele persoane. In orice caz procesele privitoare la filiatie, divort si alte
raporturi de familie, chiar legea permite ascultare ascultarea rudelor si afinilor, cu exceptia
descendentilor.
Sunt scutiti de a fi martori: cei tinuti de secretul profesional sau de serviciu ( de ex:
preotii, medicii, farmacistii, avocatii, notarii publici, executori judecatoresti, mediatorii,
moasele si asistentii medicali), cu privire la faptele incredintate lor in exercitiul profesiei orin
in cadrul serviciului, chiar si dupa incetarea activitatii lor; judecatorii, procurorii si functionarii
publici, chiar si dupa incetarea functiilor, asupra imprejurarilor secrete de care au avut
cunostinta in aceasta calitate; cei care, prin raspunsurile lor, s-ar expune pe ei insisi sau ar
expune rudele si afinii pana la gradul trei ori sotul sau fostul sot, la o pedeapsa penala sau
la dispretul public. Toate persoanele din primele doua categorii, cu exceptia preotilor, vor
putea sa depuna ca martori, daca au fost eliberate de obligatia

pastrarii secretului

profesional sau de serviciu.

Administrarea probei cu martori

12

Daca instanta a incuviintat proba cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care

au fost propusi prin cererea de chemare in judecata si intampinare sau in conditiile art. 254
alin. 2. Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat in caz de moarte, disparitie sau motive
bine intemeiate, caz in care lista se va depune, sub sanctiunea decaderii, in termen de 5
zile de la incuviintare. Daca martorul nu se poate deplasa in instanta, se poate incuviinta
ascultarea la locul unde se afla cu citarea partilor (art. 311 si art. 314 NCPC).
Martori pot fi ascultati chiar la termenul la care proba a fost incuviintata. Daca nu sunt
prezenti la termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii fara
citatie.
Daca partea nu si-a asumat o astfel de obligatie, martorul este incunostintat despre
necesitatea prezentarii sale in instanta prin prin citatie. In cazul in care martorul lipseste la
prima citare, instanta va emite mandat de aducere si il poate aplica prin prin incheiere
executorie si o amenda. In cazurile urgente se poate dispune aducerea martorilor cu
mandata chiar de la primul termen.
Fiecare martor va fi audiat separat, cei neaudiati neputand fi de fata, in ordinea
stabilita de presedinte, care va tine seama si de cererea partilor. Se audiaza mai intai
martorii reclamantului iar apoi martorii paratului.
Presedintele completului, dupa ce va identifica martorul, ii va cere sa arate daca este
ruda sau afin cu vreuna din parti si in ce grad, daca este in serviciul uneia din parti sau este
in judecata, in dusmanie sau legaturi de interes cu vreuna din parti. Presedintele va pune in
vederea martorului indatorirea de a jura si semnificatia juramantului.

Urmeaza apoi

depunerea jurmantului care are urmatoarea formula: Jur ca voi spune adevarul si nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu. Referirea la divinitate din
formula juramantului se schimba in functie de credinta religioasa.
Martorii care declara ca nu au confesiune vor depune un alt juramant si anume: Jur pe
onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu, iar
martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata
instantei urmatoarea formula; Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimi din
ceea ce stiu. Se atrage atentia apoi martorului ca daca nu spune adevarul , savarseste
infractiunea de marturie micinoasa. Minorul sub 14 ani si cel lipsit de discernamant in
momentul audierii fara a fi pus sub interdictie nu depun jurmant, dar li se atrage atentia sa
spuna adevarul si instanta va tine seama de situatia lor speciala.

13

Dupa depunerea juramantului, martorul va fi audiat. El va arata imprejurarile pe care

le cunoaste si va raspunde la intrebarile presedintelui, ale partii care l-a propus, ale partii
adverse si eventual, ale procurorului. Martorul nu are voie sa citeasca un raspuns scris de
mai inainte, dar, cu incuviintarea presedintelui se poate folosi de insemnari cu privire la cifre
sau denumiri. Daca presedintele gaseste ca intrebarea pusa martorului nu este
concludenta, este jignitoare sau tinde la probarea unui fapt a carui dovedire e prota de
lege,o va respinge, dar la cererea partilor se va trece in incheierea de sedinta atat
intrebarea cat si motivul pentru care s-a respins. Marturia se depune oral, dar ea se
consemneaza in scris de catre grefier dupa dictarea presedintelui si va fi semnata pe fiecare
pagina si la sfarsitul ei de presedinte, grefier si martor dupa ce acesta a luat cunostinta de
continut.
Martorii ascultatii raman in sala de sedinta pana la sfarsiti cercetarii daca instanta nu
hotareste altfel. Ei pot fi intrebati din nou, daca instanta apreciaza ca este necesar , iar daca
depozitiile martorilor se contrazic, ei pot fi confruntati. Daca instanta are banuieli puternice
ca martorul a depus mincinos sau a fost mituit incheie proces-verbal si sesizeza organul de
urmarire competent (art. 321-323 si 325).
Martorii pot cere sa li se plateasca cheltuielile de transport, cazare si masa daca sunt
din alta localitate, precum si dreptul la despagubiri. Incheierea instantei este executorie.
Aprecierea probei cu martori
Instanta va tine seama de sinceritatea acestora si de imprejurarile in care au luat la
cunostinta de faptele ce fac obiectul declaratiei respective.
Prezumtiile
Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt
cunoscut pentru a stabili un fapt necunoscut. Prezumtiile sunt de 2 feluri legale si judiciare
(judecatoresti simple). In ambele cazuri insa prezumtiile sunt rezultaul a doua rationamente:
intai, din cunosterea probeleor directe (inscrisuri, marturii etc), judecatorul induce existenta
in trecut a unui fapt vecin si conex cu faptul generator de drepturi, iar apoi, din cunosterea
faptului vecin si conex deduce existenta faptului generator de drepturi, datorita legaturii
dintre cele doua fapte. In cazul prezumtiilor legale, acest al doilea rationament nu este
opera judecatorului, ci este impus acestuia de lege. De exemplu, potrivit art. 414 NCC,
copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Legea stabileste
14

deci legatura de vecinatate si conexitate intre faptul nasterii copilului in timpul casatoriei si
faptul ca sotul mamei este tatal copilului, impunand partilor si judecatorului concluzia
paternitatii sotului mamei, ce se desprinde din dovedirea faptului vecin si conex al nasterii
copilului in timpul casatoriei.
In legatura cu prezumtiile, reglementate de art. 327-329 NCPC, precizam aici doar
faptul ca ele sunt admisibile ori de cate ori legea le prevede, iar in cazul in care nu sunt
stabilite de lege, numai daca este admisibila si proba testimoniala si au greutate si putere
de a naste probabilitatea.
Prezumtiile legale
Aceste prezumti sunt prevazute in mod expres de lege. Cu titlu de exemplu amintim:
art. 14 NCC(prezumtia bunei-credinte); art. 21 NCC(daca un drept sau act a fost inscris intrun registru public, se prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat); art. 93
NCC(cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit hotararea declarativa de moarte
ramasa definitiva); art. 399 NCC (bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale
de oricare dintre soti sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor);
art. 579 NCC (orice lucrare este prezumata a fi facuta de proprietarul imobilului, cu
cheltuiala sa si ca este a lui, pana la proba contrara).
Prezumtia legala arata art. 328 alin. 1 NCPC scuteste de orice proba dovada pe
acela in favoarea careiea este stabilita tot ceea ce priveste faptele considerate de lege ca
fiind dovedite.
Prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel.
Deci ele pot fi relative, atunci cand se poate face dovada contrar, si absolute, daca o
asemenea dovada fi primita.
Prezumtiile judiciare
Judecatorul se poate intemeia pe ele numai daca au greutatea si puterea de a naste
probabilitatea faptului pretins, ele insa pot fi primite numai in cazurile in care legea admite
dovada cu martori. Practic aceste prezumtii sunt nelimitate, deoarece legea ingaduie
judecatorului sa foloseasca experienta sa proprie, sa faca uz de puterea sa de intelegere si
de judecata. Aceasta prezumtie se poate intemeia pe probe directe, pe un inceput de proba
scrisa ori pe o anume situatie permitand judecatorului sa traga concluzia existentei sau
inexistentei faptului generator de drepturi. Prezumtia simpla folosita de judecator este

15

supusa controlului instantei superioare, astfel ca o hotarare care se bazeaza pe prezumtie

inadmisibila sau neconvingatoare va fi desfiintata.
Expertiza
Pentru lamurirea unor imprejurari este necesar sa se cunoasca opinia unor
specialisti. Uneori insa lege stabileste obligativitatea expertizei sub sanctiunea anularii
hotararii: expertiza medico-legala pentru stabilirea varstei, in cazul inregistrarii tardive a
nasterii ( dup ace atrecut mai mult de un an de la nastere); avizul medical in cazul punerii
sub interdictie.
Expertizele pot fi efectuare exclusiv de catre persoane care au dobandit calitatea de
experti si de regula numai prin birourile locale de expertiza. Cand este necesar, instanta va
solicita efectuarea expertizei unui laborator sau institut de specialitate. In domeniile strict
specializate unde nu exista experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricarei dintre parti,
judecatorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multe personalitati ori
specialisti din domeniul respective. La efectuarea expertizei de catre experti sau in
laboratoare//institutii de specialitate, pot participa si experti alesi de parti si incuviintati de
instanta, avand calitatea de consilieri ai partilor, daca prin lege nu se dispune altfel. In acest
caz, ei pot sa dea relatii, sa formuluze intrebarti si observatii, si daca este cazul, sa
intocmeasca un raport cu privire la obiectivele expertizei (art. 330)
Deci expertiza poate fi solicitate de parti sau de procuror daca participa la judecata,
ori se poate dispune din oficiu de catre instanta. Asupra incuviintari ori respingerii probei,
instanta se pronunta prin incheiere motivat.
Numirea expertului
Dupa incuviintarea probei sau ordonarea ei din oficiu, completul de judecata va numi
prin incheiere unul sau trei experti dintre cei recomandati de biroul local pentru domeniul
respectiv, alesi de parti, sau daca partile nu se invoiesc de catre instanta prin tragere la
sorti. Incheiere va stabili si obiectivele expertizei, adica intrebarile la care trebuie sa
reaspunda expertul, data depunerii raportului si onarariul provizoriu al expertului si daca
este cazul avansul pentru cheltuielile de deplasare. Dovada platii onorariului trebuie depusa
la instanta in termen de 5 zile de la numirea expertului sau in termenul fixat de instanta.
Expertul poate fi recuzat pentru aceleasi motive ca si judecatorii, cererea trebuind sa
fie formulata in 5 zile de la numire sau de la data cand s-a ivit motivul de recuzare.
Recuzarile se judeca in sedinta publica cu citarea partilor si a experului. In cazul in care
16

expertul numit refuza, fara motiv intemeiat sa indeplineasca sarcina ce i s-a incredintat, va fi
sanctionat prin incheiere executorie, cu amenda si obligat la despagubiri fata de partea
vatamata.
Administrarea expertizei
Daca problema asupara careia urmeaza sa se pronunte expertul poate fi lamurita
prin simpla parere a expertului, el va fi ascultat in sedinta, iar opinia lui se va trece intr-un
proces verbal, semnat de presedinte, grefier si expert. In situatia in care pentru efectuarea
expertizei este nevoie de timp, instanta va fixa termen. Daca efectuarea expertizei
presupune o lucrare ce nu se desfasoara in laborator, ci la fata locului sau este nevoie de
explicatiile partilor, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor prin scrisoare
recomandata cu continut declarat si confirmare de primire ce va fi anexata raportului pe
care-l face si in care se arata ziua, ora si locul unde se face lucrarea. Citatia sub sanctiunea
nulitatii, trebuie comunicata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului

de efectuare a

lucrarii.
Raportul de expertiza si forta lui probanta
Expertul isi concretizeaza lucrarea printr-un raport in care va arata obiectivele avute
in vedere, metodele folosite, constatarile si concluziile motivate la care a ajuns. Raportul se
depune la instanta cu cel putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. In cazuri
urgente termenul poate fi micsorat. Nedepunerea la termen este sanctionata cu amenda.
Daca este nevoie de lamurirea sau completarea raportului de expertiza ori daca exista
contradictii intre parerile expertilor, instanta din oficiu sau la cererea partilor, poate solicita
expertilor la primul termen dupa depunerea raportului sa il lamureasca sa sa il completeze.
Pentru motive temeince instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectruarea unei noi
expertize de catre un alt expert. O noua expertiza va trebui ceruta motivat sub sanctiunea
decaderii la primul termen dupa depunerea raportului.
Completul de judecata nu este legat de concluziile expertizei, ele constitutind numai
elemente de convingere, lasate la libera apreciere a judecatorului, ca toate celelalte probe.
Dar, fie ca primeste sau nu concluziile expertizei, instanta trebuie sa motiveze pozitia sa, iar
in cazul in care s-au administrat expertize contradictorii, trebuie sa accepte motivat una din
ele sau sa le inalture motivat pe amandoaua, in niciun caz sa ia concluzii din amandoua. In
cazul expertizelor medico-legale contradictorii s-a decis chiar ca instanta este datoare sa le
supuna spre avizare Comisiei Superioare Medicale, formata din specialisti de inalta
competenta, iar nu sa-si insuseasca una din ele fara aceasta avizare.
17

Mijloacele materiale de proba(341-344)

Sunt mijloace materiale de proba lucrurile care, prin insusirile lor, prin aspectul lor, ori
semnele sau urmele pe care le pastreaza, servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la
solutionarea procesului. Intra in aceasta categorie si fotografiile, fotocopiile filmele,
discurile , benzile de inregistrare a sunetului, precum si alte asemena mijloace tehnnice,
daca nu au fost obtinute prin incalcarea legii sau a bunelor moravuri. Mijloacele materiale de
proba puse la dispozitia instantei, vor fi pastrate pna la solutionarea definitiva a procesului.
Acestea vor fi lasta in custodia detinatorului sau a altei persoane.
Cercetarea la fata locului.
Cecetatrea locala este si ea reglementata in Codul de procedura civila (art. 345-347)
este admisibila si va fi dispusa de instanya ori de cate ori apreciaza ca este utila pentru a se
lamuri asupra unor imprejurari de fapt, importante in solutionarea cauzei si pe care le va
stabili prin incheierea de sedinta. Este considerata ca o proba judiciara directa, dar se
apreciaza si ca nu este un mijloc de proba, ci un act procesual care are ca scop cercetarea
in fata instantei a unor probe materiale, imobile si bunuri mobile care nu se pot transporta in
instanta. Cercetarea la fata locului se foloseste in litigii locative, in procesele de granituire
sau privind servituti etc.
Cercetarea se solicita de parti sau se dispune din oficiu de catre instanta, daca se va
gasi ca este necesara pentru lamurirea procesului. Prin incheiere se vor arata imprejurarile
de fapt care trebuie lamurite la fata locului. Instanta poate hotari sa se deplaseze la
cercetare in intregul ei sau delege un judecator. Cercetarea se face cu citarea partilor si in
prezenta procurorului.
Marturisirea
Marturisirea este recunoasterea unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza o
pretentie sau o aparare si care este de natura sa produca consecinte juridice impotriva
autorului ei. Marturisirea apartine numai uneia dintre parti, recalamant parat sau tert
intervenient in proces.
Marturisirea (recunoasterea) unei parti, din proprie initiativa sau in cadrul procedurii
interogatoriului, este admisibila in principiu in tote materiile, daca este vorba de un drept
asupra caruia partea poate sa dispuna.
18

Marturisirea judiciara face deplina dovada impotriva aceluia care a facut-o personal,
fie prin mandatar cu procura speciala. Marturisirea judicira nu poate fi nici revocata, afara
numai daca se face dovada ca a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile. Marturisirea
judiciara nu produce efecte daca a fost facuta de o persoana lipsita de discernamant sau
daca duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoasterea nu poate dispune
art. 349). In mod exceptional art. 51 alin. 3 NCPC interzice interogatoriul pentru dovedirea
motivelor de recuzare.
Interogatoriul
Daca s-a incuviintat aceasta proba, partea chemata la interogatoriu va fi citata cu
mentiunea ,,personal la interogatoriu. In cazul in care partea este impiedicata sa se
prezinte in fata instantei, interogatoriul se poate lua la domiciliul ei de catre judecatorul
delegat, cu citarea partii adverse sau cu comisie rogatorie. Partea care are domiciliul in
strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata, in care scop
interogatoriul va fi comunicat in scris mandatarului care va depune raspunsul partii dat in
cuprinsul unei procuri speciale si autentice. Tot in scris se comunica interogatoriul si tot
astfel se dau raspunsurile in cazul statului, al celorlalte persoane juridice de drept public si
al persoanelor de drept privat cu exceptia societatilor de persoane (societatea in nume
colectiv si comandita simpla) ai caror asociati cu drept de reprezentare vor fi citati in nume
personal la interogatoriu.
Partea care a solicitat proba inscrie pe o foaie intrebarie pe care doreste sa le
adreseze adversarului si daca interogatoriul se ia in sedinta o preda presedintelui numai la
momentul in care se adminstreaza proba. Cel chemat la introgator va fi intrebat asupra
fiecarui fapt in parte, raspunsurile find trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile.
Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre judecatori, procurorul (daca participa la
judecata) si partea adversa pot pune direct intrebari celui chemat la interogatoriu. Partea va
raspunde fara sa poata sa citi un proiect de raspuns scris prealabil. In cazul in care ambele
parti sunt de fata la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate. Interogatoriul va fi semnat
pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum si de partea care a
raspuns, dupa ce a luat la cunostinta de cuprins (art. 352-354).
Dupa luarea interogatoriului sunt posibile urmatoarele situatii:

19

a) Partea recunoaste fara rezerve sau adaosuri faptul asupra caruia este interogata, adica
suntem in prezenta unei marturisiri simple si judecatorul se poate baza pe ea in pronuntarea
hotararii;
b) Partea recunoaste faptul, dar aduga anumite elemente sau imprejurari in legatura directa cu
acel fapt sau concomitent cu el, care ii schimba consecintele juridice, ducand de fapt laun
raspuns negativ ( de ex: la intrebarea puse de reclamant: recunosti ca ai primit 100.000 lei
cu titlu de imprumut? Paratul raspunde; da, am primit 100.000 lei dar nu ca imprumut , ci ca
pret al unui autoturism pe care l-am vandut reclamantului). Este o marturisire care este
denumita calificata, care indivizibila si deci pentru solutionarea litigiului sunt necesare alte
probe.
c) Partea recunoaste faptul, dar adauga un alt fapt legat de cel principal si ulterior acestuia
care tinde sa restranga sau sa anihileze efectele marturisirii primului fapt, marturisire numita
complexa (de ex; la intrebarea de mai sus, pratul raspunde; da am primit 100.00 lei, dar iam restituit). Desi art. 349 alin. 2 consacra regula indivizibilitatii marturisirii si deci ea nu s-ar
putea desparti in contra celui care a facut-o, totusi textu permite divizarea, in cazurile in care
cuprinde fapte distincte si nu au legatura intre ele (de ex: am primit dar a operat
compensatia sau am primit dar reclmantul ma iertat de datorie) debitorul fiind obligat sa
dovedeasca liberatiunea sa;
d) Daca partea da respunsuri negative la toate intrebarile, se vor administra alte probe, fara ca
atitudinea negativa a partii interogate sa constituie vreo proba in favaoarea vreuneia dintre
parti. Probe in completare sunt necesare si in cazul raspunsurilor echivoce pentru a inatri
unle elemente ale marturisirii.
Daca partea desi regulat citat, fara motive temeinice nu se prezinta la interogatoriu sau,
desi prezenta fiind refuza sa raspunda art. 358 NCPC, prevede ca instanta poate socoti in
aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau ca un inceput de dovada scrisa, in foosul
celui caruia a peopus interogatoriul.
Administrarea probelor de catre avocati/consilieri juridici
Procedura este facultativa si consensula. Pentrru a se proceda la administrarea
probelor de catre avocati sau consilieri juridici, trebuie intrunite urmatoarele conditii:
-

Toate partile sa fie reprezentate de avocati sau consiliri juridici;

Sa existe consimtamantul expres al tuturor partilor pentru a se urma aceasta procedura.

Acordarea consimtamantului pentru parcurgerea procedurii reprezinta un act irevocabil;
20

Pentru parcurgerea procedurii fiecare parte isi alege domiciliul la avocatul care o
reprezinata;

Litigiul sa nu fie exclus din lipsa de aplicabilitate a procedurii.

Pentru administrarea probelor decatre avocati instanta va stabili un termen de 6 luni,
tinanad seama de volumul si complexitatea acestora. Termenul poate fi prelungit daca in
cursul administrarii probelor:

Se invoca o exceptie sau un incident procedural, asupra caruia instanta trebuie sa se

pronunte;

A incetat din orice cauza, contractul de asistenta juridica dinte una din parti si avocatul sau,
in acest caz termenul se prelungeste cu cel mult o luna;

Una din parti a decedat, in acest caz termenul se prelungeste cu timpul in care este
suspendat procesul sau termenul acordat celeilalte parti pentru introducerea in proces a
mostenitorilor;

In orice alte cazuri unde legea prevede suspendarea procesului, cu perioada suspendarii.
Instanta este cea care incuviinteaza probele. In termen de 5 zile de la acest moment
avocatii partilor vor prezenta instantei programul de adminstrare a acestora, purtand
semnatura avocatilor, in care se va arata locul si data administrarii fiecarei probe. Programul
se incuviinteaza de instanta, in camera de consiliu si este obligatoriu pentru parti si avocatii
lor.
Probele pot fi administrate in cabinetul unuia dintre avocati sau in orice alt loc
convenit. In cadrul acestei proceduri

partile prin avocati sunt obligta sa-si comunice

inscrisurile si orice alte acte, prin scrisoare recomandata sau in mod direct prin luare de
semantura.
Particularitati:
-

Ascultarea martorilor se face fara prestare de juramant, punandu-li-se insa in vedere ca

daca nu vor spune adevarul savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa;

Atunci cand martori sunt copii cu varsta sub 14 ani sau persoane lipsite de discernamat la
momentul depozitiei, audierea se face numai la instanta;

Marturia se consemna intocmai de catre o persoana stabilita de parti si se va semna pe

fiecare pagina si al sfarsitul ei, de catre avocatii partilor, de catre cel care a consemnat-o si
de martor dupa ce acesta a luat la cunostinta de cuprinsul ei. Partile pot conveni ca
declaratiile martorilor sa fie consemnate si autentificate de un notar public;
21

In cazul in care este incuviintata o expertiza, in programul adminstrarii probelor partile vor
trece numele expertului pe care il vor alege prin invoiala lor, precum si numele consilierilor
fiecareia dintre ele. Daca partile nu se inteleg asupra persoanei expertului, acesta va fi
desemnat de instanta. Expertul este obligat sa efectueze expertiza si sa o predea avocatilor
partilor, sub semnatura de primire, cu cel purin 30 de zile inainte de termenul fixat de
instanta pentru finalizarea administrarii probelor;

Cercetarea la fata locului daca s-a incuviintat se face numai e catre instanta;

Interogatoriul daca a fost incuviintat ca proba, se va administra de catre instanta. In acest

scop, instanta va cita partile la termenul stabilit in camere de consiliu.
Chiar daca probele se administrea de catre avocati, instanta pastreaza un rol important

in

derularea procedurii, deoarece acesteia ii revin urmatoarele atributii:

-

Rezolva incidentele aparute in cursul administrarii probelor o exceptie, inadmisibilitatea

vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor (inlocuirea martorilor,
ascultarea din nou

sau confruntarea acestora, admiterea de noi martori etc). Partea

interesata va sesiza insatanta, care cu citarea celeilalte parti, prin incheiere data in camera
de consiliu, se va pronunta de indata, iar cand este necesar, in cel mult 15 zile de la data
care a fost sesizat. Incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul procesului;
-

In cazul in care s-a incuviintat infatisarea unui inscris detinut de o autoritate sau de o alta
persoana, instanta dispune soliciatrea inscrisului si de indata ce este depus la instanta, il
comunica in copie ficerui avocat;

Procedura verificarii de scripte, care intervine cand una dintre parti nu recunoaste scrisul
sau semnatura dintr-un inscris, revine instantei..
Dupa administrarea tuturor probelor incuviintate de instanta, reclamantul, prin
avocatul sau va redacta concluziile scrise privind sustinerea pretentiilor sale, care le va
trimite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, sau le inmana in mod direct,
sub luare de semantura celorlalte parti in proces, si cabd este cazl Ministerului Public. Dupa
primirea concluziilor scrise ale reclamantului, ficeare parte prin avocatul sau, va redacta
propriile concluzii scrise pe care le va comunica reclamantului, celorlalte parti, precum si,
cand este cazul, Ministerului Public.
Avocatii partilor alcatuiesc pentru fiecare parte cate un dosar si unul pentru instanta,
in care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor, prin care, potrivit legii, se
constata administrarea fiecarei probe. La expirarea termenului acordat in vederea
administrarii probelor, avocatii prezinta impreuna instantei dosarul cauzei. Dupa depunerea
22

acestuia, instanta fixeaza termenul de judecata, dat in cunostinta partilor. Termenul nu poate
fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului. La acest termen, instatanta poate hotari
pentru motive temeinice si dupa asculatrea partilor, sa se administreze noi probe, sau sa se
administreze nemijlocit in fata sa unele dintre probele administrate de avocati.
ETAPA DELIBERARII SI A PRONUNTARII HOTARARII
Sediul materiei: art. 395 405 NCPC
Dupa ce dezbaterile s-au inchis, judecatorii se retrag pentru deliberare, care se face
in secret, fara ca noua reglementare sa mai precizeze ca aceasta se face in camera de
consiliu. In cazul in care instanta nu poate hotari in aceeasi zi, pronuntarea se amana, fara
a se putea depasi 15 zile. Daca pronuntarea a fost amanata, hotararea nu poate fi
pronuntata mai inainte de data fixate, sanctiunea fiind aceea a nulitatii hotararii, chiar in
absenta unei prevederi exprese in acest sens. Dupa expirarea acestui termen, noi amanari
de aceeasi durata sunt posibile. In orice caz, termenul este relativ si depasirea lui nu
afecteaza valabilitatea hotararii pronuntate.
Expresie a principiului continuitatii instantei, la deliberare participa numai judecatorii
ce au format completul de judecata, chiar daca nu mai sunt judecatori ai instantei respective
(de exemplu, au promovat la alta instanta), cu doua exceptii: cei carora le-a incetat calitatea
de judecator sau cei suspendati, care trebuie, pe baza de probe, sa stabileasca situatia de
fapt, iar apoi la aceasta sa aplice regula de drept corespunzatoare. Procesul de deliberare
poarta asupra hotararii ce urmeaza sa se pronunte, hotarare care va dezinvesti instanta,
fara ca judecatorii sa mai poata reveni asupra opiniei lor. Dispozitiile referitoare la deliberare
poarta si asupra incheierilor.
Prin exceptie, la deliberare pot participa si alte persoane:
- asistentii judiciari in litigiile de munca si asigurari sociale, acestia avand vot consultativ.;
- magistratii asistenti la ICCJ, tot cu vot consultativ.
Participantii la deliberare au obligatia profesionala a pastrarii secretului deliberarilor si
al votului la care au participat.

23

Dupa deliberare, presedintele completului aduna parerile judecatorilor incepand cu

cel mai nou in functie, el pronuntandu-se cel din urma (art. 395 alin. 2 NCPC). Hotararea se
ia cu majoritatea voturilor judecatorilor din completul de judecata. In cazul in care completul
este format din 2 judecatori si acestia nu cad de acord, se formeaza complet de divergenta,
la judecatorii care care au solutionat cauza alaturandu-se presedintele, vicepresedintele
instantei sau presedintele sectiei ori un alt judecator desemnat de presedinte (art. 54 din
Legea nr. 304/2004 si art. 398 alin. 3 NCPC). Procesul se va judeca din nou in acest
complet in aceeasi zi sau in cel mult 20 de zile de la ivirea divergentei ori in cel mult 7 zile,
in cazuri urgente, dezbaterile fiiind reluate asupra punctelor ramase in divergenta si care se
anunta in sedinta. Atunci cand se apreciaza necesar, se pot administra noi probe si instanta
poate ordona orice alte masuri ingaduite de lege. Partile vor pune din nou concluzii asupra
chestiunilor aflate in divergenta. Cand divergenta nu priveste solutia ce trebuie data intregii
cauze, dupa judecarea chestiunilor aflate in divegenta, completul care a judecat inaintea de
ivirea lui va putea continua judecarea cauzei. Daca si dupa judecarea divergentei exista mai
mult de doua pareri, judecatori ale caror pareri se aproprie mai mult sunt datori sa dea
solutia cu majoritate. Judecatorii care au provocat divergenta pot reveni asupra parerii lor
initiale (art. 399 NCPC).
Rezultatul deliberarii se consemneaza de indata intr-o minuta, se semneaza sub
sanctiunea nulitatii de catre judecatori, iar apoi se trece intr-un registru special tinut de grefa
instantei si se pronunta de presedinte sau un alt judecator in sedinta publica, chiar in lipsa
partilor. Daca este cazul, opinia judecatorului ramas in minoritate se consemneaza si ea. In
cazul in care pronuntarea s-a amanat, presedintele, odata cu cu anuntarea termenului,
poate stabili ca pronuntarea se ca face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin
mijlocirea grefei instantei (art. 396 alin. 2).
Intre minuta si dispozitivul hotararii (partea finala a acesteia) trebuie sa existe
concordanta iar eventualele contradictii se vor remedia prin valorificarea minutei care,
reflectand rezultatul deliberarii, reprezinta adevarata hotarare. Neintocmirea minutei atrage
nulitatea hotararii, intrucat nu se poate cunoaste solutia pronuntata de instanta
Pronuntarea publica a hotararii este o cerinta expres prevazuta de art. 6 paragraful 1
din CEDO, ca o componenta esentiala a dreptului partilor la un proces echitabil, scopul
urmarit fiind acela de asigurare a controlului puterii judiciare de catre public.
24

Trebuie observat ca instanta europeana a nuantat aceasta exigenta, considerand ca

art. 6 paragraf 1 nu trebuie interpretat literal, in sensul citirii obligatorii a solutiei in sedinta
publica, in acest context, s-a apreciat ca scopul art. 6 este atins prin depunerea solutiei la
grefa daca partile au ulterior acces si la textul integral al hotararii.
Odata cu citirea minutei se va indica si calea de atac ce poate fi folosita impotriva
hotararii. Mentionarea eronata a caii de atac nu conduce la nulitatea hotararii, deoarece
calea de atac si termenul de exercitare a acesteia sunt reglementate de lege iar partea nu
se poate prevala de necunoasterea legii.
Hotararea judecatoreasca (art. 424 428 NCPC)
Hotararea judecatoreasca este actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei
cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional. Hotararea reprezinta scopul
urmarit prin declansarea procesului, ratiunea lui de a fi, deoarece transeaza conflictul intre
parti, inlocuieste parerea de regula diferita a partilor, cu parerea judecatorilor, care are insa
autoritatea prevazuta de lege si la nevoie, poate fi impusa silit, cu ajutorul fortei de
constrangere a statului
Clasificarea hotararilor
1. Art. 424 precizeaza ca hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta sau
prin care se dezinvesteste fara a solutiona cauza, se numeste sentinta. Sintagma prin care
este solutionata cauza acopera fara echivoc si ipoteza solutionarii unei cereri de chemare
in judecata pe cale de exceptie. Se numeste sentinta si hotararea prin care judecatoria
solutioneaza caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu
activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de
lege.
Hotararea prin care se solutioneaza apelul, recursul si recursul in interesul legii,
precum si hotararea pronuntata ca urmare a anularii in apel a hotararii primei instante si
retinerii cauzei spre judecare ori ca urmare a rejudecarii cauzei in fond dupa casare cu
retinere in recurs se numeste decizie.
Hotararea prin care instanta se pronunta asupra contestatiei in anulare sau asupra
revizuiri se numeste, dupa caz, sentinta sau decizie, iar toate celelalte hotarari date de
instanta se numesc incheieri daca legea nu prevede altfel.
25

2.

Dupa cum exista sau posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs, hotararile sunt

nedefinitive, executorii si definitive.

Hotararile nedefinitive sunt acelea care sunt pronuntate in prima instanta si sunt susceptibile
de apel.
Hotararile executorii sunt:
a)

hotararile date in apel, daca prin lege nu se prevede altfel;

b)

hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, ori cele in legatura cu care partile

au convenit sa exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. 2 (art. 633 NCPC).
Potrivit art. 634 CPC, sunt hotarari definitive:
a) hotararile care nu sunt supuse apelului nici recursului;
b) hotararile date in prima instanta fara drept de apel, neatacate cu recurs;
c) hotararile date in prima instanta neatacate cu apel;
d) hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate cu recurs;
e) hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
f) orice alte hotarari care, potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs.
Fata de vechea reglementare a disparut categoria hotararilor judecatoresti
irevocabile care nu avea corespondent pe plan european si crea dificultati in mecanismul
intelegerii executarii hotararilor.
3.

In functie de faptul daca pot sau nu constituie titluri executorii, hotararile sunt executorii

silit si neexecutorii.
Hotarari executorii silit sunt cele pronuntate in cererile in realizarea dreptului, daca sunt
executorii sau definitive ori se bucura de executie vremelnica (provizorie).
Hotarari neexecutorii sunt cele pronuntate in cererile pentru constatarea dreptului, precum si
cele de respingere a cererii de chemare in judecata.
4.

Din punct de vedere al continutului, hotararile pot fi integrale sau partiale.

Hotararile integrale rezolva in intregime procesul, dezinvestind instanta de intreg dosarul.

Hotararile partiale pot fi pronuntate, la cererea reclamantului, in situatia in care paratul
recunoaste in fata instantei, in mod expres, o parte din pretentiile reclamantului (art. 436
NCPC). Hotararea partiala, ca si cea in care se recunosc in totalitate pretentiile
reclamantului, prezinta avantajul ca potrivit art. 448 pct. 9 NCPC, este executorie de drept si
26

deci poate fi pusa imediat in executare. In cazul hotararii partiale, pentru restul pretentiilor
nerecunoscute, judecata continua.
5.

Dupa durata actiunilor : hotarari propriu-zise, care rezolva fondul si au o actiune, de

regula, nelimitata in timp, si hotarari provizorii, care au un caracter temporar si prin care se
iau masuri vremelnice in timpul procesului. Trebuie avut in vedere ca exista insa, chiar
situatii care in care are loc o judecata pe fond si totusi hotararea are un caracter provizoriu,
atat timp cat ramane neschimbata situatia de fapt avuta in vedere la pronuntarea ei si nu se
cere pronuntarea altei hotarari. De exemplu, daca prin hotararea de divort s-a incredintat
copilul unuia dintre soti deoarece s-a apreciat ca acesta este interesul copilului, daca
ulterior s-au schimbat elementele avute in vedere, se poate solicita reincredintarea copilului
celuilalt parinte; un alt exemplu este cel al hotararilor prin care s-a acordat pensie de
intretinere. In aceste cazuri, desi este vorba de o hotarare care care rezolva fondul si este
definitiva, autoritatea de lucru judecat este numai relativa si deci masura luata prin hotarare
provizorie.
6.

Din punct de vedere al condamnarii, hotararile pot fi cu o singura condamnare sau cu

condamnare alternativa. Intra in prima categorie hotararile prin care paratul este obligat la
efectuarea unei prestatii determinate, cum ar fi plata unei sume de bani, predarea unui bun
etc. Hotararile alternative prevad o condamnare principala si una secundara, aceasta din
urma executandu-se numai in cazul in care nu este posibila executarea condamnarii
principale ( de ex. se stabileste pentru parat obligatia de a preda un bun determinat sau
plata unei sume de bani, care reprezinta contravaloarea bunului respectiv).
Redactarea, semnarea si comunicarea hotararilor
Art. 425 NCPC este o norma cu caracter imperativ, astfel incat neindeplinirea
exigentelor sale va atrage nulitatea hotararii.
Potrivit art. 425 alin. 1 NCPC, hotararea cuprinde:
a) partea introductiva (practicaua) in care se vor face mentiunile prevazute la art. 233 alin. 1
si 2. Cand dezbaterile au fost consemnate intr-o incheiere de sedinta, partea introductiva a
hotararii va cuprinde numai denumirea instantei, numarul dosarului, data, numele si
prenumele grefierului, numele si prenumele procurorului, daca a participat la judecata,
27

precum si mentiunea ca celelalte date sunt aratate in incheiere. Fiecare dintre mentiunile
cuprinse in practicaua hotararii are ratiuni precise, intrucat permit verificarea de catre
instantele de control judiciar a dispozitiilor legale referitoare la competenta instantei,
compunerea si constituirea completului, participarea procurorului, respectarea limitelor
investirii instantei, sustinerile partile, respectarea drepturilor procedurale ale acestora.
b) considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor,
expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de
fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se atat motivele pentru care s-au
admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Trebuie remarcat ca din
formularea textului de lege nu este admisa motivarea implicita a unor capete de cerere. Nici
motivarea sumara nu corespunde exigentelor textului .
c) dispozitivul, in care se vor arata numele, prenumele, codul numeric personal si domiciliul
sau resedinta partilor, ori dupa caz denumirea, sediul, codul unic de inregistrare sau codul
de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in
registrul persoanelor juridice si contul banca, solutia data tuturor cererilor deduse judecatii si
cuantumul cheltuielilor de judecata acordate.
In partea finala a dispozitivului se va arata daca hotararea este executorie, este
supusa unei cai de atac ori este definitiva, data pronuntarii ei, mentiunea ca s-a pronuntat in
sedinta publica ori intr-o alta modalitate prevazuta de lege, precum si semnaturile membrilor
completului de judecata. Cand hotararea este supusa apelului sau recursului, se va arata si
instanta la care se depune cererea pentru exercitarea caii de atac.
Hotararea se redacteaza in scris in cel mult 30 de zile de la data pronuntarii, de catre
presedintele completului ori de catre judecatorul desemnat de acesta, ori, daca este cazul
de catre un asistent judiciar. La ICCJ magistratii-asistenti redacteaza hotarari. Termenul de
30 de zile este relativ si deci in cazul nerespectarii nu afecteaza validitatea hotararii. In
acelasi termen, trebuie redactata daca este cazul si opinia separata ori opinia concurenta,
cand judecatorul este de acord cu solutia pentru considerente diferite. Incalcarea acestui
termen poate constitui abatere disciplinara in conditiile art. 99 lit.h ) din Leega nr. 303/2004
privind statutul magistratilor.

28

Hotararea se redacteaza in doua exemplare originale, care se pastreaza la instanta,

unul la dosarul cauzei si celalalt la dosarul de hotarari al instantei. Exemplarele originale se
semneaza de catre judecatori si grefierul de sedinta, iar in caz de impiedicare a unuia dintre
ei, de presedinte, respectiv de grefierul sef. Trebuie precizat ca semnarea hotararii este o
chestiune distincta de semnarea minutei, regimul juridic al nulitatii fiind diferit in cele doua
situatii. Astfel, in timp ce nesemnarea minutei atrage nulitatea hotararii, nesemnarea
hotararii este o neregularitate procedurala ce poate fi acoperita in conditiile art. 426 alin. 4.
Numerele de hotarare se dau in ordinea inscrierii lor in condica de sedinta, separat
pe materii (civil, penal etc.). La tribunale si curtile de apel, hotararile pronuntate in in prima
instanta, in apel si in recurs primesc numar separat.
Comunicarea hotararii se face catre parti din oficiu, in copie, chiar daca este
definitiva. Atunci cand este cazul, hotararea se comunica si unor institutii sau autoritati care
tin cartile funciare sau alte registre publice, notarilor publici etc. (art. 427). Aceasta norma
are caracter de noutate deoarece aceste autoritati nu au fost parte in proces.

Termenul de gratie
Noul Cod de procedura civila foloseste, ca si vechea reglementare, notiunea de
termen pentru executarea hotararii, iar art. 397 alin 3 stabileste ca in cazurile in care
instanta poate da un asemenea termen va face aceasta chiar prin hotararea care dezleaga
pricina, aratand si motivele pentru care a acordat termenul. Este important de retinut deci ca
numai instantele care judeca fondul, prima instanta si instanta de apel, pot acorda un
asemenea termen si numai prin hotararea de fond, nu pe cale de ordonanta presedintiala
sau contestatie la executare.
In situatia in care prin hotarare/titlul executoriu s-a stabilit un termen de plata, art. 673
prevede ca executarea nu se poate face mai inainte de implinirea termenului, afara de cazul
in care debitorul este decazut din beneficiul termenului. Trebuie precizat ca in materia
cambiei, biletului la ordin si cecului nu sunt admise termene de garantie, nici legale si nici
judecatoresti (art. 97 si 106 din Legea nr. 58/1934 si art. 78 din Legea nr. 59).
Cheltuielile de judecata (art. 451 455NCPC)
Cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru, onorariile avocatilor, ale
expertilor si ale specialistilor numiti in conditiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor
29

pentru deplasare si pierderile cuvenite de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de

transport si daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna
desfasurare a procesului.
Onorariile avocatilor se stabilesc de regula prin intelegerea dintre avocat si client, in
raport cu valoarea si complexitatea litigiului.
Onorariile expertilor sunt fixate in mod provizoriu de catre instanta, in momentul in
care se incuviinteaza expertiza, in functie de obiectivele stabilite si de complexitatea lor, iar
dupa efectuarea ei, in raport cu devizul intocmit de catre expert, se pot modifica.
Instanta potrivit art. 451 alin 2, poate, chiar din oficiu sa reduca motivat partea din
cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit
disproportionat in raport cu valoarea ori complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata
de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea
niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Toate aceste cheltuieli vor fi suportate de fiecare parte, in raport cu cererile pe care le
adreseaza instantei si cu probele propuse a fi administrate, iar la sfarsitul procesului se
pune problema de a stabili cine le suporta. In sistemul procesual roman art. 453 alin. 1
NCPC, prevede ca partea care a pierdut procesul va suporta cheltuielile de judecata facute
de adversar, dar numai la cererea acestuia. Deci cel care a pierdut procesul va suporta
cheltuielile pe care le-a facut el, precum si cheltuileile facute de cel care a castigat,
socotindu-se ca este in culpa procesuala, deoarece din cauza cererii lui nefondate s-au
facut aceste cheltuieli. In legatura cu acest principiu trebuie totusi facute anumite precizari:
- partii ale carei pretentii sau aparari au fost admise in intregime i se vor acorda integral
cheltuielile facute, cu exceptia cazului prevazut de art. 454 NCPC. Potrivit acestui text,
paratul care a recunoscut, la primul termen la care partile sunt legal citate, pretentiile
reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu exceptia situatiei in
care a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata sau se afla de drept in
intarziere.
Pentru a opera acest text este nevoie ca:
- recunosterea sa se faca in fata primei instante si nu in caile de atac sau cu ocazia
rejudecarii; recunoasterea trebuie sa fie efectiva;
- paratul sa nu fi fost pus in intarziere inainte de sesizarea instantei sau sa nu fi de drept in
intarziere. Pe de alta parte, din art. 1522 alin. 5 NCC, rezulta ca cererea de chemare in
30

judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera
debitorului dreptul de a executa obligatia, intr-un termen rezonabil calculat de la data cand
cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de
judecata raman in sarcina creditorului;
- daca pretentiile care formeaza obiectul cererii au fost admise partial, instanta va stabili
masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata si deci
va acorda celui care a castigat procesul numai o parte din cheltuielile facute,
corespunzatoare pretentiilor admise. In acest caz, ambele parti sunt in culpa procesuala,
partea care a castigat pentru ca a cerut mai mult decat i se datora, iar partea care a pierdut
pentru ca in aceasta limita a provocat procesul (art. 453 alin. 2). Daca totusi sesizarea
instantei de catre reclamant s-a datorat relei-credinte sau neglijentei paratului, acesta va
suporta integral cheltuielile, reclamantul nefiind in culpa procesuala;
- daca cererea reclamantului a avut mai multe capete si numai unele au fost admise sau
daca exista cereri formulate de ambele parti, admise total sau in parte, instanta va
compensa, dupa caz total sau partial, cheltuielile de judecata;
in cazul coparticiparii procesuale, cheltuielile de judecata vor fi suportate in mod egal,
proportional sau solidar, potrivit cu pozitia lor in proces ori cu natura raportului juridic
existent intre ei (art. 455 NCPC), astfel incat fiecare parte sa fie obligata la plata cheltuielilor
de judecata pe care le-a facut.
In cazul in care s-au solicitat cheltuieli de judecata dar prima instanta a omis le
acorde, partea interesata poate cere completarea hotararii (art. 444 NCPC) sau, daca
hotararea este definitiva, o poate ataca pe calea revizuirii pentru minus petita (art. 509 pct. 1
NCPC) ori le poate solicita printr-o cerere separata. Tot prin cerere separata se solicita si in
cazul in care nu s-au cerut in procesul in care au fost facute, timp de 3 ani de la
solutionarea procesului.
Efectele hotararii judecatoresti (art. 429 435 NCPC)
Hotararea, ca act final al judecatii, dezinvesteste instanta si are forta probanta a unui
inscris autentic. Cand este executorie sau definitiva, poate fi pusa in executare silita, daca
cel care a pierdut procesul nu-si executa de bunavoie obligatia inscrisa in hotarare.
31

Hotararea judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii
acestora. Ea insa este opozabila oricarei terte persoane, atat timp cat aceasta nu face, in
conditiile legii, dovada contrara (art. 429, 433-435). Fata de terti, hotararea judecatoreasca
poate servi ca mijloc de proba, ei fiind in masura sa faca proba contrara intrucat tertii sunt
straini de porces, nu au participat la judecata si nu si-au putut prezenta propria pozitie fata
de situatia litigioasa.
Dar cel mai important efect al hotararii ramane autoritatea de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat (arrt. 430 432 NCPC)
Hotararea judecatoreascaca ce solutioneaza in tot sau in parte fondul procesului sau
statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la
pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata. Autoritatea de lucru
judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv
cele prin care s-a rezolvat chestiunea litigioasa.
Hotararea judecatoreasca prin care se ia o masura provizorie nu are autoritate de
lucru judecat asupra fondului. Cand hotararea este supusa apelului sau recursului,
autoritatea de lucru judecat este provizorie. Hotararea atacata cu contestatie in anulare sau
revizuire isi pastreaza autoritatea in lucru judecat pana ce va fi inlocuita cu o alta hotarare.
Efectele lucrului judecat au in vedere faptul ca nimeni poate fi chemat in judecata de
2 ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect. Oricare dintre
parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea
acestuia din urma (art. 431).
Exceptia autoritatii lucrului judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice
stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs. Ca efect al admiterii exceptiei, partii i
se poate crea in propria cale de atac, o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata,
deci se prevede o exceptie de la principiul non reformatio in pejus.
Atat efectul, cat si exceptia reprezinta instrumente juridice care au rolul de a servi
institutia autoritatii lucrului judecat care are la baza doua lucruri fundamentale:
- o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data;
- solutia cuprinsa in hotarare este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de
o alta hotarare.
32

Pentru partea care a castigat procesul, autoritatea de lucru judecat are un aspect
pozitiv, in sensul ca se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotararea definitiva intr-o
noua judecata, care nu mai poate lua in discutie existenta dreptului, iar pentru parte care a
pierdut procesul are un aspect negativ, deoarece nu mai pune in discutie dreptul, intr-un alt
litigiu.
Verificarea existentei sau inexistentei autoritatii de lucru judecat se face prin
observarea triplei identitati de elemente la care se refera art. 431 NCPC: parti, obiect si
cauza.
In legatura cu primul element partile se subliniaza constant in literatura ca se are
in vedere nu prezenta fizica a partilor, ci, cea juridica, adica participarea lor in proces in
nume propriu sau in calitate de reprezentant. Astfel, daca in ambele procese participa
aceleasi persoane, ca titulare ale drepturilor ce formeaza obiectul litigiilor, exista identitate
de parti chiar daca intr-un proces o parte a figurat ca reclamant iar in cealalta ca parata, iar
in al doilea proces aceste calitati sunt inversate.
In privinta obiectului care include nu numai obiectul material ci si dreptul subiectiv
care poarta asupra lui (de ex. dreptul de proprietate asupra bunului revendicat) s-a decis ca
exista identitate chiar daca el este diferit formulat in cele 2 cereri, cand rezulta ca scopul
final urmarit de reclamant este acelasi si chiar daca prima oara a fost invocat pe cale
principala iar a doua oara pe cale incidentala.
I

n legatura cu cauza, trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin

cerere, care nu se confunda nici cu dreptul subiectiv si nici cu mijloace de dovada a

temeiului juridic. De exemplu, intr-o cerere in revendicare, obiectul cererii il constituie bunul
revendicat si dreptul de proprietate asupra lui, cauza o reprezinta vanzare-cumpararea
(negotium), iar mijlocul de dovada

al acestei, inscrisul constatator al vanzarii

(instrumentum). Numai in acest fel, in cazul respingerii cererii, reclamantul ar putea

introduce o noua cerere, bazata pe alt temei juridic de ex. succesiunea, donatia etc.
Trebuie precizat ca partea nu poate renunta la beneficul autoritatii de lucru judecat,
iar instant are obligatia de a respecta aceasta autoriate, desi textul folosteste sintagma
poate fi invocata.

33

Executarea provizorie a hotararii de prima instanta (art. 448 450 NCPC)

De regula, numai hotararea executorie sau definitiva poate fi pusa in executare silita. Prin
exceptie, se pot pune in executare si hotarari de fond de prima instanta, nedefinitive, daca
se bucura de executare provizorie, de drept sau judecatoreasca.
Executarea provizorie de drept intervine in temeiul legii, in cazurile pe care legea le prevede
expres. Astfel, art. 448 alin. 1 stabileste ca hotararile primei instante sunt executorii de drept
cand au ca obiect:
- stabilirea modului de exercitare al autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului,
precum si modul de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul;
- plata salariilor sau a alor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca precum si a
sumelor convenite, potrivit legii somerilor;
despagubiri pentru accidente de munca;
- rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii, precum
si pensii acordate in cadrul asigurarilor sociale;
- despagubiri in caz de moarte sau vatamare a integritatii corporale a sanatatii, daca
despagubirile s-au acordat sub forma de prestatii banesti periodice;
reparatii grabnice;
- punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului;
- cereri privitoare la posesie, numai in ce priveste posesia;
- hotararile pronuntate in temeiul recunoasterii de catre parat, in tot sau in parte a
pretentiilor reclamantului, pronuntate in conditiile art. 436 NCPC;
- in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie (de ex. incheierea
prin care se stabilesc drepturile banesti ale martorilor sau expertului art. 326 alin. 2 si art.
339 alin. 2; incheierea de incuviintare a sechestrului asigurator sau a popririi asiguratorii
art. 953 alin. 2 si art. 970 alin. 1; ordonanta presedintiala art. 996 alin. 2, ordonanta de
plata art. 1024 alin. 1).

Executarea provizorie judecatoreasca se incuviinteaza, potrivit art. 449, de catre

instanta, daca este vorba de hotarari privitoare la bunuri ori de cate ori va considera masura
este necesara in raport cu temeinicia vadita a dreptului ori cu starea de insolvabilitate a
34

debitorului, precum si atunci cand ar aprecia daca neluarea de indata a acestei masuri este
vadit prejudiciabila pentru creditor.
In aceste cazuri, instanta il va putea obliga pe creditor la plata unei cautiunii, in
conditiile art. 718 alin. 2 si 3 . Executarea judecatoreasca trebuie solicitata de creditor.
Cererea de executare provizorie se va putea face in scris, precum si verbal in instanta pana
la inchiderea dezbaterilor. Daca cererea a fost respinsa de prima instanta, ea poate fi facuta
din nou in apel.
Totusi, nici daca hotararea este privitoare la bunuri, executarea provizorie nu se
poate incuviinta:
- in materie de stramutare de hotare, desfiintare de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari
avand o asezare fixa;
- cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara
(art. 449 alin. 2).
Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii
Potrivit art. 442 alin. 1 NCPC, erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitate si
sustinerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale cuprinse in hotarari
sau incheieri pot fi indreptate din oficiu ori la cerere. Citarea partilor nu este obligatorie, dar
este posibila, cand instanta gaseste de cuviinta, pentru a da lamuriri. Instanta se pronunta
printr-o incheiere. In caz de admitere a cererii, indreptarea se face in amandoua
exemplarele originale ale hotararii.
In cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea
dispozitivului hotararii ori daca acesta cuprinde dispozitii contare, partile pot cere instantei
care a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitivul sau inlature dispozitiile potrivnice. In
acest caz, instanta nu poate decat sa expliciteze ceea ce a vrut sa argumenteze prin
dispozitiv, dand inteles clar si fara echivoc rationamentelor facute, in masura in care sunt
posibile mai multe interpretari. In niciun caz, instant nu va putea sa modifice hotararea.
Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin incheierea data in camera de consiliu, cu
citarea partilor. Aceasta incheiere se va atasa la hotarare, atat in dosarul cauzei, cat si in
dosarul de hotarari al instantei (art. 443).

35

Daca partea interesta nu a utilizat procedura prevazuta la 443, interpretarea hotararii

se poate obtine pe cale contestatiei la titlu, care urmareste lamuriri cu privire la intelesul,
intinderea si aplicarea titlui executoriu, pentru a se obtine executarea intocmai a acestuia
(art. 711 alin. 2 NCPC). Contestatia la titlu este de competenta instantei care a pronuntat
hotararea respectiva.
Daca prin hotararea data, instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de
cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere
completarea hotararii in acelasi termen, in care se poate declara, dupa caz apel sau recurs
impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in
termen de 15 zile de la pronuntare. Si aceasta cerere se solutioneaza de urgenta, cu citarea
partilor, prin hotarare separata, care se ataseaza la hotararile originale. Aceasta procedura
se aplica si in cazul in care instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor,
expertilor, traducatorilor, interpretilor sau apartorilor, cu privire la drepturile lor (art. 444).
Incheierile pronuntate in caz de indreptare si lamurire, hotararea de completare sunt
supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile in legatura cu care s-a solicitat, dupa caz,
indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea. Daca cererea a
fost admisa, cheltuielile vor fi suportate de stat, iar daca fost respinsa, de catre parte (art.
445-447).

CAILE DE ATAC
Caile de atac sunt incluse in actiunea civila, alaturi de celelalte mijloace procesuale
ce tind la protectia dreptului subiectiv civil si a altor interese care se pot realiza numai pe
calea justitiei.
Existenta cailor de atac ofera posibilitatea de a se indeparta de greselile cuprinse
intr-o hotarare, greseli datorate fie partilor, care prin denaturarile si reticentele lor nu au
informat corect pe judecatori ori nu s-au aparat complet, fie chiar judecatorilor, care nu si-au
indeplinit pe deplin misiunea, nu au apreciat corect probele si astfel nu au stabilit corect
situatia de fapt, ori au aplicat sau au interpretat gresit legea.

36

In ceea ce priveste partile, faptul ca hotararea ce se va pronunta poate fi desfiintata

prin intermediul cailor de atac, stimuleaza pe fiecare dintre ele sa aiba o pozitie activa in
cadrul procesului, sa se apere cat mai complet, sa invoce orice neregularitate in cursul
judecatii etc.
In acelasi timp, existenta cailor de atac constitutie si o garantie a dreptului la aparare,
le da partilor speranta indreptarii greselilor savarsite de primii judecatori de catre alti
judecatori, constituie o pavaza impotriva unui posibil arbitrariu al judecatorului.
Clasificare
Art. 456 NCPC clasifica caile de atac in cai ordinare de atac (apelul) si cai
extraordinare de atac (recursul, contestatia in anulare si revizuirea).
In acest fel, in primul rand, se precizeaza fara echivoc ca recursul in interesul legii nu
este o cale de atac, deoarece solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect
asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din procesele
in care au fost pronuntate acele hotarari.
Singura cale de atac ordinara reglementata de cod este apelul. Este calificata astfel
deoarece vizeza hotarari de prima instnta si se poate exercita de partea nemultumita de
hotarare fara ca legea sa limiteze motivele de exercitare, cu singura conditie ca legea sa nu
interzica in mod expres exercitarea acestei cai de atac.
Caile extraordinare de atac sunt recursul, contestatia in anulare si revizuirea. Ele
poarta aceasta denumire generica deoarece pot fi exercitate numai in conditiile si pentru
motivele expres si limitative prevazute de lege, vizand dupa caz, hotarari executorii sau
definitive.
Chiar si intre ele pot fi facute distinctii. Astfel, in functie de instanta competenta sa
solutioneze calea de atac, recursul (ca si apelul) este o cale de atac de reformare, prin care
se realizaza controlul judiciar deoarece este de competenta unei instante superioare celei
care a pronuntat hotararea atacata, in timp ce contestatia in anulare si revizuirea sunt cai de
atac de retractare, deoarece sunt de competenta chiar a instantei care a pronuntat
hotararea atacata.
Totodata, art. 456 NCPC da expresie principiului dublului grad de jurisdictie.
In doctrina se mai fac si alte clasificari, cum ar fi:
37

in functie de faptul daca provoaca sau nu o noua judecata de fond, caile de atac sunt
devolutive si nedevolutive. Intra in prima categorie a cailor de atac apelul, prin faptul ca
declanseaza o noua judecata asupra fondului si asigura principiul dublului grad de
jurisdictie. Dimpotriva, au caracter nedevolutiv recursul, contestatia in anulare si revizuirea,
deoarece nu au drept consecinta o rejudecare a fondului.
in functie de faptul daca exercitarea caii de atac suspenda de drept sau nu executarea
hotararii atacate, caile de atac sunt suspensive de executare si nesuspensive de executare.
Apelul este suspensiv de executare, in timp ce contestatia in anulare

si revizuirea nu

suspenda de drept executarea, dar instanta la cerere poate suspenda executarea (art. 507
si 512 NCPC).

Reguli generale si comune privind caile de atac.

Cu privire la caile de atac, art. 458 precizeaza ca acestea pot fi exercitate numai de
partile aflate in proces care justifica un interes, in afara de cazul in care, potrivit legii, il au si
alte organe sau persoane (de ex. procurorul art. 92 alin. 4
Codul consacra si anumite reguli comune:
-

legalitatea caii de atac, in sensul ca hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor

de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mentiunile din dispozitivul ei. Altfel spus, mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu
privirea la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a
exercita calea de atac prevazuta de lege. Este o solutie constanta a a doctrinei si a
jurisprudentei, dar acum este consacrata in mod expres. Totusi, NCPC a inscris in art. 457
alin.3 un corectiv, pentru ca partea care a avut incredere in dispozitia din hotarare sa nu fie
prejudiciata daca judecatorul a gresit, stabilind ca daca partea a dat curs mentiunii inexacte
si calea de atac a fot respinsa ca inadmisibila deoarece nu era prevazuta de lege, aceasta
hotarare va fi comunicata din oficiu, tuturor partilor care au figurat in procesul in care s-a
pronuntat hotararea si de la aceasta data, incepe sa curga, daca este cazul, termenul
pentru exercitarea caii corecte de atac.

38

cu privire la ordinea exercitarii cailor de atac , art 459 alin. 1 precizeaza ca nu pot fi

folosite caile extraordinare de atac atat timp cat este deschisa calea de atac a apelului. In
principiu, recursul nu poate fi exercitat omisso medio, sarind peste apel. Aceasta solutie
este fireasca deoarece obiectul apelului este hotararea primei instante, in timp ce obiectul
recursului este hotararea instantei de apel. Cu toate acestea, art. 459 alin. 2 prevede o
exceptie si anume ca o hotarare susceptibila de apel si recurs poate fi atacata inauntrul
termenului de apel, direct cu recurs, daca partile consimt expres, prin inscris autentic sau
prin declaratie verbala data in fata instantei a carei hotarare se ataca si consemnata intr-un
proces verbal. Dar, in acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru incalcarea sau
aplicarea gresita a normelor de drept material. In sfarsit art. 459 alin. 3, dispune ca pot fi
exercitate si concomitent caile extraordinare de atac, in conditiile legii, dar recursul se
judeca cu prioritate. Norma trebuie nuantata deoarece in anumite situatii, o cale
extraordinara de atac nu poate fi declarata inaintea recursului.
Este cazul contestatiei in anulare propriu-zisa (art. 503 alin. 1), deoarece art. 504
prevede ca o astfel de contestatie nu este admisibila daca motivul putea fi invocat in recurs.
De asemenea, contestatia in anulare speciala (art. 503 alin. 2), poate fi exercitata doar
impotriva hotararii pronuntate in recurs;
- unicitatea caii de atac este prevazuta de art. 460 alin. 1. O cale de atac poate fi exercitata
impotriva unei hotarari o singura data, daca legea prevede acelasi termen de exercitare,
pentru toate motivele existente la data declararii acelei cai de atac. Aplicarea acestei reguli
in apel oblige partile sa indice toate motivele de netemeinicie si nelegalitate pe care inteleg
sa le valorifice impotriva solutiei apelate, nefiind posibil sa le suplimenteze prin exercitarea
ulterioara a unui nou apel. Aplicarea regulii in recurs semnifica indicarea exacta a motivelor,
intrucat acestea sunt expres si limitativ enumerate de art. 488 NCPC. Discutia se poarta
diferit in cazul revizuirii.
-

calea de atac se indreapta impotriva solutiei cuprinse in dispozitivul hotararii (art. 461

NCPC). Totusi, in cazul in care calea de atac vizeaza numai considerentele hotararii prin
care s-au dat dezlegari unei probleme de drept care nu au legatura cu judecata acelui
proces (considerente supraabundente) sau care sunt gresite (considerente gresite) ori
cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza partea (acele constatari care reflecta erori),
instanta admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si le va inlocui cu propriile
considerente, mentinand solutia in dispozitivul hotararii atacate (art. 461);

39

- intelegerea partilor este posibila in orice cale de atac si ele pot cere instantei sa ia act de
intelegerea lor cu privire la solutionarea litigiului, dispozitiile art. 438-441 fiind aplicabile (art.
462);
-

legea recunoste posibilitatea achiesarii la hotarare, expres sau tacit, total sau partial si

deci partea interesata poate renunta la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a
exercitat-o deja impotriva tuturor sau anumitor solutii din respectiva hotarare;
-

masurile de administare judiciara nu pot face obiectul niciunei cai de atac (masuri

organizatorice, managementul instantei, repartizarea aleatorie a cauzelor, trimiterea

dosarului de la un complet la altul, preschimbarea termenului de judecata).
APELUL
Sediul materiei (art. 466 482 NCPC)
Apelul este o cale de atac ordinara, care permite judecarea procesului in fata unei instante
superioare, in al doilea grad de jurisdictie comuna, devolutiva, de reformare si suspensiva
de executare.
Obiectul apelului
Obiectul apelului principal il constituie hotararile date in prima instanta. Impotriva
incheierilor premergatoare, nu se poate face apel decat odata cu fondul, afara de cazul in
care legea dispune altfel.
Exista si unele situatii cand hotarile de prima instanta nu pot fi atacate cu apel, de ex:
hotararea de stramutare (art. 144 alin 2); hotararea de renuntare la judecata sau dreptul
pretins (art. 406 alin. 6 si art. 410); hotararea de perimare (art. 421 alin. 2); hotararea in
baza recunoasterii pretentiilor

(art. 437), hotararea prin care se incuviinteaza invoiala

partilor (art. 440).

Vorbind de obiectul apelului principal trebuie sa avem in vedere si regimul incheierilor
judecatoresti:
-

incheierile premergatoare, preparatorii sau interlocutorii, nu pot fi atacate cu apel decat

odata cu fondul, afara de cazul cand legea dispune altfel (art. 466 alin. 4).
-

unele incheieri premergatoare nu pot fi atacate niciodata cu apel (de ex. incheierea prin

care s-a incuviintat sau respins abtinerea ori s-a admis recuzarea art. 53 alin. 2)
40

alte incheieri premergatoare pot fi atacate separat cu apel inainte de pronuntarea

hotararii (de ex. incheierea prin care s-a respins ca inadmisibila cererea de interventie
voluntara art. 64 alin. 4)
-

incheieri premergatoare pentru care legiuitorul a inlocuit apelul cu recursul (art. 414

incheierea de suspendare) sau reexaminare ori plangere (de ex. art. 191 alin. 1, art. 524
alin. 5);
- incheieri care pot fi atacate cu apel sau recurs, in functie de instanta care le-a pronuntat
(de ex. incheierea prin care s-a solutionat pe cale incidentala cererea de sechestru
asigurator art. 953 alin. 3 si art. 958);
- incheieri care nu au caracter premergator si care au regim propriu: sunt definitive in caz
de admitere si suspuse numai apelului in caz de respingere (de ex. asigurarea probelor pe
cale principala art. 361, incheierea in materia procedurii necontencioase este supusa numai
apelului cu exceptia celor de la ICCJ care sunt definitive.
Felurile apelului
In afara de apelul principal, legea reglementeaza si apelul incident si apelul provocat.
Apelul incident (art. 472 NCPC) este introdus de intimat impotriva partii potrrivnice, in
cadrul procesului in care se judeca apelul principal, printr-o cerere proprie prin care sa
urmareasca schimbarea hotararii primei instante. Este posibil ca initial paratul sa achieseze
la hotararea primei instante, desi a pierdut in parte, in speranta ca nici reclamantul nu va
face apel. Daca totusi acesta declara apel, legea ii permite intimatului sa exercite un apel
incident, in care intimat va fi adversarul sau, adica apelantul din apelul principal, urmarind
sa schimbe hotararea primei instante. Apelul incident sa introduce dupa implinirea
termenului de apel, in cadrul procesului facut de partea potrivnica.
Apelul provocat se exercita tot de catre intimat, dar impotriva altui intimat din apelul
principal sau a unei persoane sau a unei persoane care a figurat in prima instanta si nu este
parte in apelul principal, daca acest din urma apel ar fi de natura sa produca consecinte
asupra situatiei sale in proces. In prima ipoteza, intimatul introduce apel provocat impotriva
altui intimat. De exemplu, daca reclamantul a introdus o actiune impotriva a doi parati, iar
prima instanta admite cererea fata de un parat si o respinge fata de celalalt, paratul care a
cazut in pretentii este singurul care are interes sa faca apel principal, atat impotriva

41

reclamantului cat si impotriva celuilalt parat, sustinand ca nu el a savarsit fapta ilicita, ci

celalalt sau ca au savarsit-o impreuna.
Intimatul reclamat are interes sa introduca apel provocat impotriva intimatului-parat
pentru ca acesta din urma sa-i plateasca suma pretinsa, singur sau impreuna cu apelantul
parat, in eventualitatea admiterii apelului principal. De ex, daca la judecata in prima instanta
paratul a chemat in garantie un tert, dar prima instanta a respins atat cererea reclamantului,
cat si cererea in garantie, iar reclamantul face apel principal impotriva paratului, intimatul
parat poate sa introduca apel provocat impotriva chematului in garantie, pentru a se repune
in discutie cererea, daca apelul principal ar urma sa fie admis.
Ambele apeluri se introduc dupa implinirea termenului de exercitare a apelului, iar in
cazul in care apelantul principal isi retrage apelul sau daca acesta este respins ca tardiv, ca
inadmisibil ori pentru alte motive care nu privesc cercetarea fondului, apelul incident si
apelul provocat raman fara efect (art. 472-473).
Potrivit art. 474 alin. 1, apelul incident si apelul provocat se depun de catre intimat
odata cu intampinarea la apelul principal. Aceasta dispozitie se aplica, potrivit art. XIII din
Legea nr. 2/2013, numai de la 1 ianuarie 2016. Pana atunci, sunt aplicabile prevederile art.
XVI din aceeasi lege.

Subiectele apelului
1. Regula este ca exercitarea cailor de atac poate fi facuta numai de partile aflate in
proces. Este vorba de partile initiale si succesorii lor in drepturi, dar si de terti care au
intervenit voluntar in proces sau au fost introdusi in conditiile legii, fortat in proces si astfel
au dobandit calitatea de parte. O precizare trebuie facuta in legaura cu intervenientul
accesoriu, deoarece art. 67 alin. 4 NCPC dispune: calea de atac exercitata de intervenientul
accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea
de atac, a renuntat la calea de atac exercitata, ori aceasta a fost anulata, perimata sau
respinsa fara a fi cercetata in fond.
In caz de coparticipare procesuala, oricare dintre participanti poate declara apel, dar
fata de principiul independentei procesuale inscris in art. 60 alin. 1 numai pentru

42

apararea intereselor proprii in proces, cu exceptia situatiei in care lucreaza ca mandatar al

celorlalti.
Totusi, in cazul in care este vorba de o obligatie solidara si indivizibila, de apelul facut
de unul dintre coparticipanti va profita si cei care nu facut apel sau al caror apel a fost
respins fara a fi cercetat in fond.
Partea nu este obligata ca regula, sa exercite apelul personal, ci o poate face si
printr-un reprezentant conventional. Daca partea a fost reprezentata sau asistata de avocat
la judecarea procesului, acesta poate face, chiar fara mandat. orice acte pentru pastrarea
drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin nexercitarea lor la timp si poate, de
asemenea, sa exercite orice cale de atac impotriva hotararii pronuntate.
2. Pentru exercitarea apelului nu este insa suficienta calitatea de parte, deoarece art.
458 pretinde in mod expres ca partea trebuie sa aiba si interes, adica sa urmareasca un
folos practic prin exercitarea caii de atac.
In mod exceptional, uneori se poate exercita calea de atac si de catre o persoana
care nu a figurat in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata. In doctrina se
precizeza doua situatii de acest gen:

- dobanditorul cu titlu particular a unui drept sau bun ce formeaza obiectul litigiului, daca
transmisiunea a avut loc dupa pronuntarea primei hotarari de fond si inainte de expirarea
termenului de apel, poate uza de calea apelului; in mod corespunzator se pune problema si
pentru recurs sau alta cale extraordinara de atac;
- creditorul a carei creanta este certa, lichida si exigibila poate sa exercite drepturile si
actiunile debitorului, cu exceptia celor care sunt strans legate de persoana debitorului,
atunci cand debitorul, in prejudiciul creditorului, refuza sau neglijeaza sa le exercite (art.
1560 alin. 1 si 2 NCC). Pe calea actiunii oblice, creditorul poate exercita si caile de atac.
Potrivit art. 92 alin. 4, procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor
pronuntate in cazurile prevazute la alin. 1 in actiunile privind apararea drepturilor si
interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor,

43

precum si in alte cazuri expres prevazute de lege -, chiar daca nu a pornit actiunea civila,
precum si cand a participat la judecata in conditiile legii.
Pe de alta parte, in materia procedurii necontencioase judiciare, art. 534 alin. 4
dispune ca apelul poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca nu a fost citata la
solutionarea cererii.
Partea care exercita apelul principal se numeste apelant, iar adversarul - intimat.
Intimatul poate exercita apelul incident si apelul provocat.
Sesizarea instantei de apel
Instanta competenta sa solutioneze apelul este instanta ierarhic superioara celei care
a pronuntat hotararea de fond.
Termenul de apel
Termenul de apel (termen procedural imperativ) este, potrivit art. 468 alin. 1 NCPC,
de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
In unele cazuri expres prevazute de lege, comunicarea hotararii in vederea exercitarii
apelului este inlocuita de alte momente, care fac sa curga termenul de apel:
- cererea prin care se solicita comunicarea hotararii adversarului (art. 184 alin. 2 NCPC);
- comunicarea facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii silite (art. 468 alin. 2
NCPC);
- depunerea cererii de apel inainte de comunicarea hotararii (art. 468 alin. 3).
Legea stabileste anumite derogari de la termenul comun de exercitare al apelului
care privesc fie durata, fie punctul de plecare, ori atat durata cat si punctul de plecare (de
ex. ordonanta presidentiala si incheierea de asigurare a probelor sunt supuse numai
apelului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor si de la
comunicare, daca s-a dat fara citarea lor art. 999 alin. 1 si art. 361 alin. 2).
Pentru Ministerul Public, termenul curge de la comunicare sau de la pronuntare,
dupa cum a participat sau nu la judecata.
Termenul de apel poate fi intrerupt prin moartea partii care are interes sa faca apel si prin
moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea, un nou termen, incepand sa curga
dupa o noua comunicare colectiva facuta de mostenitorilor, la cel din urma domiciliu al partii,

44

pe numele mostenirii, fara sa se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor, respectiv

titularului dreptului (art. 184 si art. 469).
Termenul de apel, ca si cererea introdusa in termen, sunt suspensive de executare.
In cazul in care partea a fost impedicata sa exercite apelul in termen din cauza unor
motive temeinic justificate, cererea de apel va fi facuta in termenul pentru executarea caii de
atac, care curge de la incetarea impiedicarii, cerand totodata repunerea in termen. Aceasta
cerere va fi cercetata de instanta competenta sa solutioneze apelul.
Apelul declarat peste termen va fi respins ca tardiv, iar hotararea de prima instanta
devine definitiva deoarece recursul nu poate fi exercitat omisso medio, or intre a nu declara
recurs si a-l exercita peste termen nu exista nicio deosebire. Altfel, ar insemna sa se
permita eludarea regulii omisso medio, deoarece partea ar putea introduce oricand un apel
tardiv, care sa-I deschida dreptul la recurs. Mai exact, intr-un eventual recurs ar putea ataca
numai respingerea gresita ca tardiva a apelului.
Cererea de apel
Cererea de apel, potrivit art. 470 trebuie sa cuprinda, ca si conditii intrinseci:
a) numele i prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reedina prilor ori,
pentru persoanele juridice, denumirea i sediul lor, precum i, dup caz, codul unic de
nregistrare sau codul de identificare fiscal, numrul de nmatriculare n registrul comerului
ori de nscriere n registrul persoanelor juridice i contul bancar. Dac apelantul locuiete n
strintate, va arta i domiciliul ales n Romnia, unde urmeaz s i se fac toate
comunicrile privind procesul;
b) indicarea hotrrii atacate;
c) motivele de fapt i de drept pe care se ntemeiaz apelul;
d) probele invocate n susinerea apelului;
e) semntura.
La cerea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru, aceasta fiind o
conditie extrinseca.
Cerintele referitoare la hotararea care se ataca, semnatura si timbrarea sunt
prevazute de art. 470 alin. 3 NCPC sub sanctiunea nulitatii, iar cele privind motivele si
dovezile sub sanctiunea decaderii. Lipsa semnaturii poate fi implinita in tot cursul judecatii,
45

in conditiile art. 196 alin. 2, iar lipsa dovezii achitarii taxei de timbru poate fi complinita pana
la primul termen de judecata la carea partea a fost legal citata in apel.
Exceptia nesemnarii si a netimbrarii cererii de apel sunt exceptii de procedura,
absolute, peremptorii dar care incep prin a avea caracter dilatoriu, intrucat legea permite
amanarea indeplinirii acestor lipsuri, dar, in masura in care lipsurile nu sunt complinite, ele
vor duce la respingerea cererii de apel.
Pentru neindicarea hotararii apelate, legea prevede sanctiunea nulitatii, nulitate
absoluta, conditionata si expresa. Neindicarea hotararii atacate trebuie sa fie efectiva si nu
se confunda cu eventuale greseli cu privire la hotararea atacata c ear permite totusi
identificarea hotararii atacate.
In legatura cu termenul de motivare a apelului, trebuie facuta o distinctie:
-

motivarea se face inauntrul termenului de exercitare si deci avem un singur termen, in

cazul in care termenul de apel curge de la comunicarea hotararii;

-

in cazul in care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decat

comunicarea hotararii (ex. de la pronuntare), motivarea apelului se va face intr-un termen

de aceeasi durata, care curge insa, de la data comunicarii hotararii. In aceste cazuri exista
deci doua termene: un termen pentru exercitarea apelului, dupa care se comunica
hotararea, un termen pentru motivarea apelului, care curge de la comunicare (art. 470 alin.
5). Tot doua termene exista si in cazul in care partea interesata a declarat apel inainte de a i
se comunica hotararea de prima instanta.
Cererea de apel principal, incident sau provocat, se timbreaza cu 50% din taxa care
s-ar plati pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata in prima instanta, dar
nu mai putin de 20 de lei. In cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani, taxa se
calculeaza numai in raport de suma contestata, dar nu mai putin de 20 lei (art. 23 alin. 1 din
OUG nr. 80/2013). Sunt si apeluri (recursuri) care se timbreaza cu o taxa fixa (vezi art. 25
alin. 1 din OUG nr. 80/2013).

Efectele cererii de apel

Cererea de apel, dupa depunere, produce anumite efecte:
46

a) investeste instanta de apel cu solutionarea apelului, in cazul cailor de atac neexistand

nicio situatie de execptie in care instanta sa se sesizeze din oficiu cu privire la controlul unei
hotarari;
b) daca a fost formulata in termen, preia efectul suspensiv de executare si deci hotararea de
prima instanta nu va putea fi pusa in executarea silita, cu exceptia celor care se bucura de
executare provizorie de drept sau judecatoreasca (art. 448 si 449);
c) efectul devolutiv, reglementat expres in cod, impreuna cu limitele sale, de art. 476-478.
Apelul provoaca, daca este exercitat in termen, o noua judecata asupra fondului, deci
instanta de apel asigura cand este cazul dublul grad de jurisdictie, deoarece statueaza
in drept atat in fapt cat si in drept, deci sa faca o noua judecata in fapt si in drept chiar si
atunci cand apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde
motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, situatii in care potrivit art. 476 alin. 2, judecata
in apel se se va face numai pe baza celor invocate la prima instanta. Deci nu numai ca un
asemenea apel nu poate fi respins sau anulat ca nemotivat ori pentru ca nu se invoca
mijloace de aparare sau dovezi noi, ci din hotararea instantei de apel trebuie sa rezulte ca
avut in vedere toate aspectele invocate la prima instanta, ca a reapreciat probele
administrate de acea instanta, ca eventual a readministrat unele din acele probe si ca astfel
a pronuntat o hotarare de fond proprie.
Totusi, uneori apelul nu are efect devolutiv deoarece apelantul nu solicita judecata in
fond sau rejudecarea fondului, ci anularea hotararii de prima instanta si respingerea sau
anularea cererii de chemare in judecata ca urmare a invocarii unei exceptii prescriptie,
autoritate de lucru judecat, lipsa de interes, netimbrare etc.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii, astfel ca instanta de apel nu
poate proceda la aceasta noua judecata de fond decat in limitele stabilite de apelant, ceea
ce se exprima foarte plastic prin adagiul tantum devolutum quantum apelatum. Instanta va
proceda la rejudecarea fondului numai in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre
apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotararea care
a fost atacata. Este prima limita a efectului devolutiv.
Altfel spus, hotararea primei instante poate fi atacata integral sau numai cu privire la
solutiile date unor capete de cerere ori numai referitor la anumite parti din proces. Daca
hotararea a fost atacata numai partial, ceea ce nu a fost supus apelului trece in autoritatea
47

de lucru judecat, iar instanta de apel nu poate modifica acele aspecte sau afecta partile care
nu au facut apel.
Art. 477 alin. 2 precizeaza ca devolutiunea va opera cu privire la intreaga cauza
(devolutiune totala), si deci aceasta va fi rejudecata sub toate aspectele si cu privire la toate
partile, atunci cand:
-

apelul nu este limitat la anumite solutii din dispozitiv. Aceasta situatie intervine atunci

cand din ambiguitatea motivelor de apel nu se poate intelege ce se ataca si ce nu, caz in
care instanta va reanaliza toata speta;
-

atunci cand se tinde la anularea hotararii primei instante. Situatia intervine atunci cand

prima instanta fie s-a pronuntat pe baza unei exceptii, fie a intrat pe fond dar este incident
un motiv de nulitate a hotararii de prima instanta;
- daca obiectul litigiului este indivizibil.
Apelul, chiar daca provoaca o noua judecata in fond, ramane o cale de atac de
reformare, prin care o instanta superioara celei care a pronuntat hotararea in prima instanta
verifica legalitatea si temeinicia acesteia.
Asa fiind, este firesc ca acest control sa se refere la ceea ce s-a judecat, ceea ce
inseamna ca prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit in fata primei instante,
idee exprimata foarte sugestiv prin adagiul tantum devolutum quantum iudicatum. Aceasta
reprezinta a doua limita a efectului devolutiv.
Legea stabileste ca in fata instantei de apel, partile nu se pot folosi de alte motive,
mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate in fata primei instante sau aratate in
cererea de apel, respectiv in motivarea acestuia ori in intampinare.
La fel si probele care se propun in plus fata de prima instanta trebuie sa urmareasca
dovedirea unor fapte avute in vedere la acea instanta.
Instanta de apel fiind chemata sa controleze si sa judece numai ceea ce a judecat
prima instanta, insemana ca in apel nu este posibil nici sa se modifice elementele stabilite la
prima instanta si nici sa se formuleze cereri noi. Ideea este prevazuta de art. 478 alin. 3,
care stabileste ca in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii
de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi. Deci in apel sunt interzise nu
numai cererile care apr ca noi prin modificarea calitatii partilor, obiectului sau cauzei, ci orice

48

cerere noua, distincta de cele care s-ar fi formulat in prima instanata, cum ar fi chemarea in
judecata a altei persoane, chemarea in garantie sau aratarea titularului dreptului.
Exceptie: art. 478 alin. 4 ingaduie partilor sa expliciteze in apel pretentiile care au fost
cuprinse implicit in cererile sau apararile adresate primei instante. De aceea, instantele de
apel sunt datoare sa examineze cu atentie cererile si apararile formulate in apel si sa
determine exact sensul lor pentru a nu decide eronat ca este vorba de cereri noi.
Uneori chiar legea prin derogare de la 478 alin. 3 prevede in mod expres posibilitatea
formularii unei cereri noi. Astfel art. 62 alin. 3 stabileste ca, daca exista acordul expres al
partilor, interventia principala se poate face si in apel, iar art. 63 alin. 2 prevede ca
interventia accesorie se poate face pana la inchiderea dezbaterilor, pe tot parcursul judecatii
chiar si caile extraordinare de atac, astfel ca evident este admisibila si in apel. In cazul
procedurii divortului, in situatia in care motivele s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra
fondului la prima instanta si in timp ce judecata cererii de chemare in judecata se afla in
apel, cererea reconventionala a paratului va putea fi facuta direct la instanta investita cu
judecarea apelului (art. 916 alin. 3).
Legiuitorul stabileste in alin. 5 ce fel de cereri nu sunt considerate noi si deci pot fi
formulate prima oara in apel. Astfel, se vor putea cere dobanzi, rate, venituri ajunse la
termen si orice alte despagubiri ivite dupa pronuntarea hotararii primei instante. De
asemenea, va putea fi invocata doar compensatia legala, nu si de cea judiciara.
Potrivit art. 294 alin. 1 din vechea reglementare procesuala, teza a doua, exceptiile
de procedura si alte asemenea mijloace

de aparare nu erau considerate cereri noi si

puteau fi invocate direct in apel. Actualul cod nu a retinut aceasta dispozitie, rezolvand
problema mai exact si mai corect prin alte norme:
- art. 247 alin. 1 prevede ca exceptiile absolute, deci cele prin care se invoca incalcarea
unor norme de ordine publica, pot fi invocate de parte sau de instanta din oficiu in orice
stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel. Deci, in principiu execeptiile absolute
pot fi invocate direct in apel;
- exceptiile relative care privesc neregularitati savarsite la prima instanta nu pot fi
invocate decat la acea instanta in conditiile stabilite de art. 247 alin. 2, iar in apel numai ca

49

motive/aparari daca au fost invocate in termen acolo si partea nu este multumita de

solutionare;
- alte mijloace de aparare care nu au fost invocate la prima instanta, pot fi invocate in
apel numai daca au fost propuse prin cererea de apel sau prin intampinare. S-a decis ca pot
fi invocate pentru prima oara in apel termenul de gratie, dreptul de retentie, dreptul de
servitute de trecere, aplicarea unei legi sau cererea de a stabili despagubirile ce i se cuvin
pentru imbunatatirilor aduse imobilului partajat.
Depunerea cererii de apel si pregatirea dosarului de apel
Depunerea apelului si, cand este cazul, a motivelor de apel, se face, sub sanctiunea
nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca. Astfel, in cazul in care cererea de apel nu
indeplineste conditiile prevazute de lege, presedintele instantei sau persoana desemnata de
acesta care primeste cererea de apel, va stabili lipsurile si ii va cere apelantului sa
completeze sau sa modifice cererea de indata, daca este prezent si este posibil, ori in scris
daca apelul a fost trimis prin posta, fax, curier sau alte asemenea mijloace. Daca
presedintele apreciaza ca intervalul ramas pana la expirarea termenului de apel nu este
suficient, va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel in
care sa depuna completarea sau modificarea cererii.
Dupa primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de apel, presedintele instantei
care a pronuntat hotararea atacata, va dispune comunicarea lor intimatului impreuna cu
copiile certificate de pe inscrisurile alaturate si care nu au fost depuse la prima instanta,
punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinarea in termen de cel mult
15 zile de la data comunicarii.
Instanta la care s-a depus intampinarea o comunica de indata apelantului, punandu-ise in vedere obligatia de a depune la dosar raspunsul la intampinare in termen de 10 zile de
la data comunicarii. Intimatul va lua la cunostinta de acest raspuns din dosarul cauzei.
Apelul incident si apelul provocat se depun de catre intimat odata cu intampinarea la apelul
principal. Apelul provocat se comunica si intimatului din acest apel, acesta fiind dator sa
depuna intampinare.
Presedintele instantei a carei hotarare se ataca sau inlocuitorul acestuia, dupa
implinirea termenului de apel pentru toate partile, precum si a termenului de depunere a
intampinarii si raspunsului la intampinare, va inainta instantei de apel dosarul, impreuna cu

50

apelurile facute, intampinarea, raspunsul la intampinare si dovezile de comunicare a acestor

acte.
Prin Legea 2/2013 s-a stabilit insa ca dispozitiile NCPC privitoare la pregatirea
dosarului de apel de catre instanta a carei hotarare se ataca se aplica numai proceselor
pornite incepand de cu data de 1 ianuarie 2016, iar pentru procesele pornite in perioada 15
februarie 2013-31 decembrie 2015, se aplica prevederile art. XIV-XVI din aceasta lege,
respectiv:
- apelul si cand este cazul, motivele de apel, se depun la instanta a carei hotarare se ataca
, in numarul de exemplare prevazut de art. 195;
-

presedintele instantei sau inlocuitorul va inainta dosarul instantei de apel, impreuna cu

apelurile facute, dupa implinirea termenului de apel pentru toate partile;

-

presedintele instantei de apel sau inlocuitorul, indata ce primeste dosarul, va lua, prin

rezolutie, masuri in vederea repartizarii aleatorii la un complet de judecata. La acelasi

complet se repartizeaza toate apelurile principale, incidente si provocate;
- daca cererea de apel nu indeplineste conditiile legii, completul va stabili lipsurile cererii, le
va comunica in scris apelantului si ii va cere ca in cel mult 10 zile de la comunicare, sa
completeze sau sa modifice cererea;
-

dupa primirea dosarului sau, cand este cazul, dupa regularizarea cererii, completul va

dispune comunicarea apelului/motivelor de apel si a anexelor, intimatului punanadu-i-se in

vedere ca in 15 zile de la comunicare sa depuna intampinare care este obligatorie. Odata
cu intampinarea, daca este cazul, trebuie sa depuna si apelul incident sau provocat;
-

intampinarea se comunica de indata apelantului, care in cel mult 10 zile de la data

comunicarii trebuie sa depuna raspunsurile la intampinare. Intimatul va lua cunostinta de

raspuns din dosarul cauzei;
- in cel mult 3 zile de la data depunerii raspunsului la intampinare, judecatorul fixeaza prin
rezolutie primul termen, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei, dispunand
citarea partilor.
Procedura prealabila la instanta de apel
Procedura prealabila la instanta de apel vizeaza in primul rand fixarea termenului de
judecata si asigurarea contradictorialitatii si a dreptului de aparare in aceasta etapa a
procesului. Indata ce primeste dosarul de la prima instanta, presedintele instantei de apel,
51

va lua potrivit art. 475 NCPC, prin rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a completului
de judecata si a termenului de judecata, dupa care se face citarea partilor. Primul termen
termen de judecata va fi de cel mult 60 de zile de la data rezolutiei.
Apelurile principale, incidente si provocate facute impotriva aceleiasi hotarari vor fi
repartizate la acelasi complet de judecata. Daca totusi au fost repartizate la complete
diferite, ultimul complet investit, va dispune pe cale administrativa, trimiterea apelului la
completul cel dintai investit (art. 475 alin. 3).
Art. 479 stabileste unele reguli speciale privind judecata:
-

instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si

aplicarea legii de citare prin instanta;

- motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu;
-

instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la

prima instanta, in cazul in care considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei;
-

se pot administra orice probe noi, daca au fost propuse prin cererea de apel sau

intampinarea ori daca necesitatea lor a rezultat din dezbateri (art. 478 alin. 2).
Solutiile pe care le poate pronunta instanta de apel (art. 480 NCPC)
1. Respingerea apelului
Efectul pastrarii hotararii atacate cu apel se produce indiferent de motivul respingerii
apelului (ca nefondat, ca inadmisibil, ca fiind lipsit de interes etc.)
1.1 Respingerea apelului ca nefondat are loc in situatia in care instanta de apel constata
caracterul nefondat al criticilor dezvoltate de apelant in cuprinsul motivelor de apel, cand
constata neintemeiate motivele de ordine publica invocate direct in apel sau cand,
rejudecand cauza sub toate aspectele, constata caracterul legal si temeinic al hotararii
apelate in cazul apelului devolutiv.
1.2 Respingerea apelului ca inadmisibil va avea loc in situatia in care apelul nu este calea
de atac prevazuta de lege pentru acea hotarare impotriva careia partea a formulat apel,
hotararea fiind supusa doar recursului. In acest caz, devine incidenta dispozitia generala cu
privire la caile de atac, respectiv art. 457 alin. 3 NCPC, caz in care instanta de apel va
proceda la corecta calificare a caii de atac. Decizia de respingere a apelului ca inadmisibil
va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a
pronuntat hotararea atacata; de la aceasta comunicare va incepe sa curga termenul de
52

exercitare a caii de atac prevazute de lege, deci a recursului. Daca insa apelul este respins
ca inadmisibil ca urmare a unei prevederi legale in sensul ca hotararea atacata nu este
supusa niciunei cai de atac, hotararea se comunica de asemenea tuturor partilor, insa o
atare comunicare nu reprezinta un termen pentru curgerea termenului de recurs, ci
constituie un mijloc prin care partile au fost informate asupra solutiei
1.3 Respingerea apelului ca fiind formulat de o persoana fara calitate procesuala activa.
Solutia intervine in conditiile art. 482 raportat la art. 458 si art. 40 alin. 1 NCPC care prevede
sanctiunea pentru lipsa calitatii procesuale in raportul juridic litigios in cazul in care
persoana care a declarat calea de atac nu avea dreptul de a o exercita, nefacand parte din
cadrul procesual de la fond si nu are o alta legitimare decurgand dintr-o dispozitie expresa a
legii
1.4 Respingerea apelului in cazul lipsei de interes in promovarea apelului. Solutia intervine
in conditiile art. 458 si 482 raporatate la art. 33 si art. 40 alin. 1 din NCPC si se aplica
rationamentul de la punctual 1.3. Totusi, aceasta situatie trebuie particularizata in contextul
art. 36 NCPC, in cazul promovarii apelului de o organizatie, institutie sau autoritate care,
fara a justifica un interes personal, actioneaza pentru apararea drepturilor ori intereselor
legitime.
2.

Anularea apelului. Aceasta solutie presupune rezolvarea apelului fie in baza unei

exceptii in legatura cu exerctiul dreptului la apel, fie sanctioneaza neindeplinirea unor

conditii de forma, extrinseci sau intrinseci.
2.1 Apelul formulat de o persoana fara capacitate procesuala de folosinta va fi lovit de
nulitate, in baza art. 56 alin. 3 si art. 40 alin. 1, raportate la art. 482 NCPC.
2.2 Apelul formulat de o persoana fara capacitate procesuala de exercitiu sau cu capacitate
de exercitiu restransa va fi anulat in baza dispozitiilor art. 482 alin. 1 raportat la art. 57 alin.
4-6 coroborat cu art. 40 alin. 1, daca apelul nu a fost confirmat de reprezentantul sau
ocrotitorul legal al apelantului in termenul acordat in acest scop.
2.3 In cazul constatarii lipsei dovezii calitatii de reprezentant pentru declararea caii de atac,
instanta de apel va anula apelul daca aceasta neregularitate nu este complinita in conditiile
art. 82 alin. 1 NCPC
2.4

Ipoteza apelului formulat peste termenul legal (apelul tardiv) genereaza solutia

constatarii nulitatii acestuia, ca act de procedura efectuat dupa ce a intervenit sanctiunea

decaderii pentru nerespectarea unui termen legal, imperativ, absolut, in temeiul dispozotiilor
art. 185 alin. 1 raportat la art. 482 NCPC.
53

2.5 Anularea apelului ca netimbrat

2.6 Nesemnarea apelului, daca neregularitatea nu a fost complinita in conditiile art. 196
alin. 2.
3.

Perimarea apelului. Daca judecata apelului a ramas in nelucrare din motive imputabile

partilor un interval de 6 luni de la data suspendarii, instanta de apel va constata perimarea

caii de atac, in temeiul art. 480 alin. 1 raportat la art. 416 alin. 1 NCPC.
4. Renuntarea la judecarea apelului. Pastrarea solutiei primei instante intervine si in cazul
in care instanta de apel ia act de renuntarea apelantului la judecarea caii de atac, solutie ce
decurge din aplicarea art. 463 si art. 464 NCPC.
5. Admiterea apelului
5.1 Apelul declarat impotriva considerentelor. In aceasta situatie, desi se admite apelul in
conditiile art. 461 alin. 2 NCPC, solutia cuprinsa in dispozitivul hotararii atacate va fi
mentinuta, instanta de apel procedand la inlaturarea considerentelor atacate si la inlocuirea
lor cu propriile considerente.
5.2 Schimbarea in tot sau in parte a hotararii atacate. Instanta de apel poate constata, in tot
sau in parte, caracterul fondat al criticilor formulate prin motivele de apel, dar si caracterul
nelegal si netemeinic al solutiei primei instante chiar si in ipoteza unui apel nemotivat, caz in
care va admite apelul si, rejudecand cauza, va dispune schimbarea in tot sau in parte a
hotararii apelate, solutionand litigiul sau o parte a lui, in raport cu situatia de fapt retinuta. In
acest caz, instanta de fond da o dezlegare pe fondul pretentiilor deduse judecatii.
5.3 Anularea hotararii atacate. Intervine dupa admiterea apelului, in ipotezele descrise de
art. 480 alin. 3-6 NCPC.
5.3.1 Necercetarea fondului sau judecata in lipsa partii care nu a fost legal citata. In acest
caz, instanta de apel va anula hotararea de la fond si:
Regula: Va rejudeca procesul, evocand fondul;
Exceptia: dupa admiterea apelului si anularea hotararii apelate, va putea dispune trimiterea
cauzei spre rejudecare primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din
aceeasi circumscriptie, numai daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri,
prin cererea de apel sau prin intampinare. Trimiterea spre rejudecare nu poate fi dispusa
decat o singura data in cursul procesului. Instanta nu va putea dispune trimiterea cauzei din
oficiu, fiind suficienta cererea oricarei parti. Cauze se trimite la o alta instanta in situatia in
care instanta care a judecat fondul a fost desfiintata. Judecatorii de la instanta de fond care
vor reanaliza cauza sunt tinuti de caracterul obligatoriu al dezlegarilor date de prima
54

instanta de apel problemelor de drept, precum si cu privire la necesitatea administrarii unor

probe noi.
5.3.2 Anularea hotararii pentru necompetenta primei instante. Distingem intre:
Incalcarea normelor de competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva. Acestea sunt
exceptii de ordine publica si trebuie invocate de parti ori de judecator la primul termen de
judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
Incalcarea normelor de necompetenta teritoriala de drept comun. Este o exceptie de ordine
privata si poate fi invocata doar de parat prin intampinare, sau, daca intampinarea nu este
obligatorie, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate. Daca necompetenta
nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va mai
putea cere declararea necompetentei (art. 130 alin. 4 NCPC)
In masura in care instanta de apel este investita cu un astfel de motiv de apel
(instanta de fond a respins exceptia) sau in cazul exceptiilor de ordine publica ce pot fi
invocate in orice stare a pricinii (necompetenta generala), si din oficiu, instanta de apel
observa in primul rand daca exceptia a fost invocata la prima instanta in conditiile legii.
Ulterior, daca instanta de apel constata ca au fost incalcate normele de competenta, va
admite apelul, va anula hotararea apelata si va dispune trimiterea cauzei spre judecare
instantei competente. Incalcarea normelor de competenta generala a instantelor
judecatoresti va fi sanctionata cu respingerea cererii ca inadmisibila.
5.3.3 Anularea hotararii apelate si judecarea in fond in cazul competentei de prima instanta.
Aceasta solutie nu se confunda cu anularea hotararii atacate urmata de judecarea
procesului evocand fondul in conditiile art. 480 alin. 3. In ipoteza anularii hotararii urmata de
judecata in fond, instanta de apel, constatand ca ar fi fost competenta ca prima instanta, va
judeca pricina potrivit dispozitiilor de procedura de la judecata in prima instanta. Ulterior,
solutionand cauza in prima instanta, hotararea ce va fi pronuntata in fond va fi suspusa
apelului sau recursului.
5.3.4 Anularea hotararii atacate pentru alte motive de nulitate (altele decat cel privind
necompetenta primei instante). In acest caz, instanta de apel va anula hotararea primei
instante si va retine procesul spre judecare, pronuntand o hotarare susceptibila de recurs.
Solutia se poate pronunta atunci cand instanta de apel constata ca pricina a fost judecata in
lipsa partii legal citate.

55

Principiul non reformatio in peius

La solutionarea apelului isi gaseste aplicare principiul non reformatio in peius. Astfel,
potrivit art. 481, apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea
decat aceea din hotararea atacata. De la aceasta regula, insusi NCPC admite doua
exceptii:
-

consimtamantul expres al apelantului la acesta (fiind vorba de ocrotirea unui interes de

ordin privat)
-

in cazurile anume prevazute de lege (de ex. art 432, ca efect al admiterii exceptiei

autoritatii lucrului judecat).

RECURSUL
Sediul materiei: art. 483 502 NCPC
Recursul este reglementat ca o cale extraordinara de atac de reformare, nesuspensiva, in
principiu, de executare.
Recursul urmareste sa supuna in principal ICCJ examinarea, in conditiile legii, a
conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile. Este deci o cale de atac care se
poate exercita numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege si care vizeaza
numai legalitatea hotararii atacate. In cazurile prevazute de lege, recursul nu se
solutioneaza de ICCJ, ci de instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea,
dar si in aceste cazuri are acelasi scop, si anume verificarea legalitatii hotararii.
Obiectul recursului. Felurile recursului
Obiectul recursului il constituie:
- hotararile date in apel,
- cele date potrivit legii fara drept de apel. (de ex. hotararea de stramutare art. 144 alin.
2), cum ar fi: hotarerea prin care se respinge cererea ca urmare a renuntarii la dreptul
subiectiv art. 410; hotararea de perimare art. 421; hotararea de expedient art. 440,
hotararea in materie de contencios administrativ art. 10 din Legea 554/2004)

56

alte hotarari, in cazurile expres prevazute de lege (hotararile asupra carora partile

consimt in mod expres sa nu declare apel, declarand direct recurs, hotararile sectiilor CSM
in materie disciplinara art. 51 din Legea nr. 317/2004).
Art. 483 alin. 2 NCPC aduce o restrangere a sferei hotararilor ce nu pot fi atacate cu recurs:
- Hotarari pronuntate de instantele de apel impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in
prima instanta, pentru cauzele prevazute la art. 94 pct.1;
- Hotarari pronuntate in cererile privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de
munca si asigurrai sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea
prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si alte cereri evaluabile in bani in valoare de
pana la 500.000 lei inclusiv.
In procesele pornite in perioada 15 februarie 2013 - 31 decembrie 2015, sfera
exceptiilor este mai larga, deoarece textul are in vedere orice cerere evaluabila in bani in
valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv.
Incheierile premergatoare pronuntate de instanta a carei hotarare se poate ataca cu
recurs vor fi supuse recursului odata cu fondul, cu exceptia incheierilor prin care s-a
suspendat cursul judecatii, care pot fi atacate separat (art. 414). Alte incheieri
premergatoare nu pot fi atacate niciodata, ori pot fi supuse numai apelului.
Ca si in cazul apelului, in afara recursului principal este posibil sa existe si un recurs
incident sau provocat, care se pot exercita in acelasi conditii si ipoteze ca la apel (art. 491).
Instanta competenta.
Regula: ICCJ este instanta care are in competenta judecarea recursurilor.
Exceptie: exista situatii anume prevazute de lege in care instanta competenta este instanta
ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea.
Subiectele recursului
Recursul poate fi exercitat in principiu numai de catre partile care au figurat in
procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata.
Pe de alta parte, trebuie amintit ca recursul poate fi exercitat si sustinut numai prin
avocat/consilier juridic, cu exceptia situatiei prevazute de art. 13 alin. 2 NCPC, in care
partea sau mandatarul acesteia, sot si ruda pana la gradul al doilea, este licentiata in drept.
57

Prin art. XI din Legea nr. 2/2013, exceptia a fost extinsa si la instantele judecatoresti si
parchete, care pot formula si sustine recursul prin presedintele instantei/conducatorul
parchetului, consilier juridic, ori de catre judecatorul/procurorul desemnat in acest scop de
conducatorul unitatii. Cerinta despre care vorbim este necesara atat in cazul recursului
principal, cat si a recursului incident si al recursului provocat. Se aplica corespunzator si in
cazul cererii de suspendare a hotararii atacate (art. 484 alin. 6).
Partile se numesc in aceasta etapa recurent si intimat.
Termenul de recurs
Regula: recursul poate fi exercitat de partea nemultumita, in termen de 30 de zile de
la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel, precum si de Ministerul Public, in
conditiile aratate la apel.
Exceptii: exista situatii in care termenul de recurs este mai scurt sau nedeterminat
sau curge de la un alt moment: 5 zile de la pronuntare in cazul hotararii de perimare (art.
421 NCPC, pe toata durata suspendarii impotriva incheierii prin care s-a dispus
suspendarea).
Termenul de recurs se intrerupe prin moartea partii care are interes sa formuleze
recurs sau moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea.
Nerespectarea termenului atrage decaderea din exercitarea dreptului, insa daca
intimatul nu a invocat prin intampinare sau din dosar nu reiese ca recursul a fost depus
peste termen, el se va socoti facut in termen. Cu alte cuvinte, nu s-ar putea ca aceasta
neregularitate sa fie invocata ulterior depunerii intampinarii.
Sub imperiul dispozitiilor din NCPC, sanctiunea care intervine pentru nerespectarea
termenului procedural este aceea a decaderii, insa solutia pe care urmeaza sa o pronunte
instanta este aceea a anularii recursului, in masura in care acesta a fost introdus peste
termen. Verificarea depunerii recursului in termen intra in atributiile completului de filtru care
verifica daca recursul indeplineste cerintele de forma prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Termenul de recurs si cererea de recurs nu sunt supensive de executare. Numai in mod
exceptional, recursul suspenda executarea.
Cererea de recurs si efectele ei. Motivarea recursului.
58

Cererea de recurs va cuprinde potrivit art. 486 urmatoarele:

a) numele i prenumele, domiciliul sau reedina prii n favoarea creia se exercit
recursul, numele, prenumele i domiciliul profesional al avocatului care formuleaz cererea
ori, pentru persoanele juridice, denumirea i sediul lor, precum i numele i prenumele
consilierului juridic care ntocmete cererea. Prezentele dispoziii se aplic i n cazul n
care recurentul locuiete n strintate;
b) numele i prenumele, domiciliul sau reedina ori, dup caz, denumirea i sediul
intimatului;
c) indicarea hotrrii care se atac;
d) motivele de nelegalitate pe care se ntemeiaz recursul i dezvoltarea lor sau, dup caz,
meniunea c motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semntura prii sau a mandatarului prii n cazul prevzut la art. 13 alin. (2), a
avocatului sau, dup caz, a consilierului juridic.
In legatura cu cererea de recurs sunt necesare urmatoarele explicatii:
-

in afara de numele /denumirea si domiciliul/sediul partii (recurentului) trebuie sa se

precizeze in cererea de recurs si numele/domiciliul profesional al avocatului/consilierului

juridic care intocmeste cererea, lucru firesc, intrucat in recurs partile nu se mai pot
reprezenta singure. Avocatul, sau dupa caz, consilierul juridic vor atasa la cerere
imputernicire avocatiala. In cazul in care, potrivit art. 13 alin. 2 NCPC, cererea se
formuleaza de parte sau de sot ori ruda pana la gradul doi inclusiv, va fi necesar sa se faca
precizarea ca partea sau mandatarul este licentiat in drept, iar la cererea de recurs sa se
adauge dovada corepunzatoare referitoare la studii si legatura cu partea;
- motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul, fie ca sunt indicate in cerere sau
intr-un memoriu separat, trebuie sa se integreze in motivele de casare prevazute de art.
488;
- cererea, daca este cazul, trebuie sa faca referire si la eventualele probe, chiar daca art.
486 nu prevede in mod expres, deoarece art. 492 ingaduie inscrisurile noi si recurentul sub
sanctiunea decaderii, trebuie sa le depuna, ca regula, odata cu cererea de recurs.
- cererea de recurs se semneaza, dupa caz, numai de parte sau mandatarul ei in cazul
prevazut la art. 13 alin. 2, de avocat sau de consilierul juridic.

59

La cerere, in afara de dovada privind calitatile cerute de art. 13 alin. 2 ori de dovada
de reprezentant al avocatului sau consilierului juridic, trebuie atasate dupa cum am aratat,
inscrisurile noi, daca este cazul si dovada achitarii taxei de timbru (art. 486 alin. 2).
Cererea de recurs se taxeaza cu 100 lei, daca se invoca unul sau mai multe dintre
motivele prevazute la art. 488 alin. 1, pct. 1-7, iar daca se invoca incalcarea sau aplicarea
gresita a normelor de drept material, pentru cereri si actiuni evaluabile in bani, recursul se
taxeaza cu 50% din taxa ce s-a platit pentru cererea de chemare in judecata, dar numai in
raport cu suma contestata pentru care s-a introdus calea de atac, dar nu mai putin de 100
lei. Cu aceeasi suma (100 lei) se taxeaza, pentru acest ultim motiv recursul in cazul cererilor
neevaluabile in bani.
In art. 486 alin. 3 teza a doua se precizeza ca dispozitiile art. 82 alin 1, art. 83 alin. 3
si ale art. 87 alin. 2 raman aplicabile. In consecinta:
- daca lipseste dovada calitatii de reprezentant, instanta nu va anula automat cererea de
recurs, ci va acorda un termen scurt pentru acoperirea lipsei si numai daca aceasta nu se
acopera, va anula cererea;
- cererea de recurs/motivele de recurs, exercitarea si sustinerea recursului se poate face in
cazul persoanelor fizice numai prin avocat, in afara de cazurile prevazute de art. 13 alin. 2;
-

avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecata procesului, poate face, chiar

fara mandat, actele prevazute de art. 87 alin. 2.

Cererea de recurs produce urmatoarele efecte:
- investirea instantei;
- suspendarea executarii hotararii atacate, dar numai in cazurile expres prevazute de lege.
Recursul suspenda de drept executarea hotararii in cazurile privitoare la stramutarea
de hotare; desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa,
precum si in cazurile anume prevazute de lege, cum ar fi de exemplu in materia
contenciosului administrativ - art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004; art. 51 alin. 4 din Legea
317/2004, care prevede ca recursul suspenda executarea hotararii sectiei CSM de aplicare
a sanctiunii disciplinare pentru judecatori, procurori si magistrati asistenti; art. 1063 NCPC
prevede ca recursul este suspensiv de executare, in cazul in care se ataca incheierea prin
care s-a dispus restituirea cautiunii.
60

Instanta de recurs, la cererea reclamantului, poate dispune motivat suspendarea

hotararii atacate cu recurs, daca legea nu interzice expres luarea acestei masuri.
Cererea de suspendare se depune direct la la instanta de recurs, avand atasata o
copie certificata de pe cererea de recurs si dovada depunerii cautiunii prevazute la art. 718
si care se calculeaza de catre recurent, precum si o copie legalizata de pe dispozitivul
hotararii atacate cu recurs, dar aceasta cerinta numai daca cererea de suspendare se face
inainte de a ajunge dosarul la instanta de recurs.
Judecata cererii are loc in camera de consiliu, cu citarea partilor, intr-o compunere
diferita, in functie de momentul la care s-a depus cererea de suspendare; daca s-a depus
inainte de ajungerea dosarului la instanta de recurs, de un complet format din 3 judecatori,
anume constituit, in conditiile legii, daca s-a fixat deja completul filtru la ICCJ, de catre acest
complet, in cazul in care s-a fixat termen in sedinta publica, de completul care judeca
recursul pe fond.
Termenul de judecata pentru care se face si citare, se stabileste de catre
presedintele completului in asa fel incat de la primirea cererii de supendare sa nu treaca
mai mult de 10 zile, find deci o cerere care trebuie solutionata de urgenta. In acelasi scop,
pronuntarea trebuie sa se faca in cel mult 48 de ore de la judecata. Instanta se pronunta
printr-o incheiere care, fie ca se admite cererea, fie ca se respinge, trebuie motivata.
Aceasta incheiere este definitiva.
Cat priveste motivarea recursului, ca si la apel, trebuie sa facem o distinctie:
- daca termenul de recurs curge de la comunicarea hotararii, vom avea un singur termen,
atat pentru exercitare, cat si pentru motivare, iar motivarea se face prin insasi cererea de
recurs;
-

exista doua termene de aceeasi durata, unul pentru exercitarea recursului si al doilea

pentru motivarea recursului, care curge numai de la comunicarea hotararii, in cazul in care
termenul de recurs curge de la pronuntare (in acest caz, cererea de recurs se face in
termenul de declarare, fara aratarea motivelor si dezvoltarea lor, urmand ca acestea sa fie
depuse ulterior, printr-un memoriu separat, inauntrul unui termen cu aceeasi durata, calculat

61

de la data comunicarii hotararii) si in cazul in care partea interesata a declarat recurs inainte
de a i se comunica hotararea (art. 470 alin. 5 si art. 468 alin. 3).
Daca procurorul a participat la judecata procesului in care s-a pronuntat hotararea
atacata cu recurs , se va depune o copie dupa motivele de casare si pentru procuror.
Daca motivarea hotararii nu s-a facut in termenul legal sau daca motivele invocate de
recurent nu se incadreaza in motivele de casare prevazute de art. 488, recursul este nul.
Daca legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publica pot fi ridicate
din oficiu de instanta, chiar dupa implinirea termenului de motivare a recursului, fie in
procedura de filtare, fie in sedinta publica. Desi textul vorbeste de motive, in realitate trebuie
avute in vedere exceptii de ordine publica.
Depunerea recursului si pregatirea dosarului de recurs.
Depunerea recursului se face, sub sanctiunea nulitatii la instanta a carei hotarare se
ataca, unde se procedeaza ca si in cazul apelului. Intampinarea trebuie redactata si
semnata de avocatul/consilierul juridic al intimatului, iar raspunsul la intampinare de catre
avocatul/consilierul juridic al recurentului.
Presedintele instantei a carei hotarare se ataca, dupa implinirea termenului de recurs
pentru toate partile, precum si a termenelor de depunere a intampinarii si a raspunsului la
intampinare, va inainta instantei de recurs intreg dosarul.
Ca si in cazul apelului, art.XIII din Legea nr. 2/2013, stabileste ca dispoziitiile privind
pregatirea dosarului de recurs de catre instanta a carei hotarare se ataca (art. 490 si 471)
se vor aplica numai proceselor incepand cu data de 1 ianuarie 2016, pana atunci aplicanduse in mod corespunzator, prevederile referitoare la apel din art. XIV alin. 2-4, art. XV alin. 25, art. XVI, precum si art. XVII care are in vedere recursul:
- recursul/motivele de casare se depun la instanta a carei hotarere se ataca;
- daca recursul este competenta ICCJ, presedintele instantei/sectiei sau inlocuitorul, primind
dosarul a carei hotarare se ataca, va lua prin rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a
unui complet format din 3 judecatori, care va pregati dosarul de recurs si va decide asupra
admisibilitatii in principiu a recursului;
- toate recursurile impotriva aceleiasi hotarari se repartizeaza la acelasi complet;
intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul/consilierul juridic al intimatului, iar
raspunsul la intampinare de catre avocatul/consilierul juridic al recurentului.
62

Motivele de casare (art. 488 NCPC).

In actuala reglementare, singura solutie posibila in caz de admitere a recursului,
indiferent ca este vorba de solutia ICCJ sau a unei alte instante de recurs, o reprezinta
casarea hotararii, in tot sau in parte, nemaifiind posibila modificarea hotararii atacate.
Motivele de casare, in numar de 8, sunt prevazute de art. 488 NCPC. Casarea unei
hotarari se poate cere, numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate:
- cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale, deci judecata nu s-a facut cu
numarul de judecatori cerut de lege sau la judecata a participat un judecator care nu putea
face parte din complet ori care a fost recuzat si instanta in mod gresit a respins cererea de
recuzare. Prin acest motiv se poate invoca si lipsa procurorului, cand concluziile Ministerului
Public, sunt, potrivit legii obligatorii. Sintagma alcatuirea instantei implica atat
nerespectarea normelor privind compunerea instantei, cat si pe cele referitoare la
constituirea instantei. In ceea ce priveste notiunile de compunere si constituire, ambele
desemnand alcatuirea instantei, ele se disting prin:

compunerea instantei implica formarea instantei din personal avand functia de

judecator;

constituirea instantei implica formarea instantei din personal avand nu numai functia
de judecator, dar si pe aceea de grefier, magistrat asistent, asistent judiciar si procuror.
Referitor la gresita compunere a instantei, se are in vedere atat alcatuirea acesteia cu un
numar necorespunzator de judecatori, cat si cu judecatori care se aflau intr-o situatie de
incompatibilitate ori recuzare, textul vizand situatii in care instanta nu este compusa potrivit
legii (fie cea de organizare judecatoreasca, fie cea de procedura).
- cand completul de judecata nu a fost stabilit aleatoriu pentru solutionarea cauzei, sau desi
a fost ales aleatoriu, a fost schimbat, cu incalcarea normelor aplicabile, pe parcursul
judecatii ori daca hotararea a fost pronuntata de un alt judecator decat cel care a luat parte
la dezbaterea in fond a procesului. Pe parcursul procesului, judecatorii nu se pot schimba
63

decat in mod exceptional, pentru motive temeinice, iar hotararea trebuie pronuntata de
acelasi complet in fata caruia partile au pus concluzii. Acest motiv de casare decurge din
principiul continuitatii instantei. In mod normal, schimbarea componentei completului trebuie
sa se reflecte in incheierea de sedinta sau in procese verbale atasate la dosarul cauzei.
Aceste acte trebuie sa ateste atat necesitatea modificarii operate, cat si faptul ca a avut loc
fie o noua desemnare aleatorie, fie inlocuirea membrilor cu respectarea planificarii de
permanenta
- cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante. Se
poate invoca atat incalcarea competentei generale, cat si a celei materiale si a celei
teritoriale exclusive daca necompetenta a fost invocata in conditiile prevazute expres de art.
130 NCPC. Practic, acest motiv de recurs va putea fi primit doar daca s-a invocat exceptia
necompetentei materiale sau teritoriale de ordine publica in fata instantei a carei hotarare se
ataca, iar instanta a a respins in mod gresit exceptia ori a omis sa se pronunte asupra
acesteia;
- cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, intrand in domeniul puterii legislative
sau a puterii executive. Ex. instanta de judecata a incalcat atributia exclusiva a Curtii
Constitutionale de verificare a concordantei unei dispozitii legale in vigoare cu Constitutia;
- cand, prin hotarerea data, instanta a incalcat reguli de procedura a caror nerespecatre
atrage sanctiunea nulitatii. Nulitatea absoluta poate fi invocata direct in fata instantei de
recurs, daca legea nu prevede altfel, in timp ce nulitatea relativa poate constitui motiv de
recurs numai daca s-a invocat in termen in fata primei instante si in apel;
- cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cuprinde motive
contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei. Practic, in toate cele trei ipoteze
suntem in prezenta nemotivarii hotararii, or motivarea constituie pentru parti o garantie
puternica impotriva arbitrariului judecatorilor, iar pentru instantele superioare un element
necesar in exercitarea controlului declansat prin caile de atac;
- cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat. Acest efect al hotararii judecatoresti este
socotit de ordine publica si nu se poate pronunta o hotarare nerespectandu-se autoritatea
de lucru judecat rezultand dintr-o hotarare anterioara;

64

- cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept
material. Aceasta ipoteza se refera la situatiile in care instanta recurge la textele de lege de
drept material aplicabile spetei, dar fie le incalca, in litera sau in spiritul lor, fie le aplica
gresit, interpretarea pe care le-o da

fiind prea intinsa sau prea restransa ori cu totul

eronata. Formularea actuala a textului exclude incalcarea sau aplicarea gresita a normelor
de procedura.
Potrivit art. 488 alin. 2, motivele de casare nu pot fi primite daca ele nu au fost
invocate pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori, desi au fost invocate in
termen, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor. S-a dorit in acest fel
sa se sublinieze caracterul exceptional al recursului.

Procedura de filtrare a recursurilor la ICCJ

Cand recursul este competenta ICCJ, art. 493 NCPC instituie o procedura de filtrare
a recursurilor:
-

preedintele instanei sau preedintele de secie ori, dup caz, persoana desemnat de

acetia, primind dosarul de la instana a crei hotrre se atac, va lua, prin rezoluie,
msuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judectori, care va decide
asupra admisibilitii n principiu a recursului. Aici se concentreaza toate recursurile
impotriva aceleiasi hotarari (art. 475 alin. 3);
- pe baza recursului, ntmpinrii, a rspunsului la ntmpinare i a nscrisurilor noi care
portivit art. 492 sunt admisibile, preedintele completului va ntocmi un raport asupra
admisibilitii n principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori
magistratul-asistent n acest scop. Raportul trebuie ntocmit n cel mult 30 de zile de la
repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil;
-

raportorul va verifica dac recursul ndeplinete cerinele de form prevzute sub

sanciunea nulitii, dac motivele invocate se ncadreaz n cele prevzute la art. 488,
dac exist motive de ordine public ce pot fi invocate din oficiu ori dac este vdit
nefondat. De asemenea, va arta, dac este cazul, jurisprudena Curii Constituionale, a
naltei Curi de Casaie i Justiie, a Curii Europene a Drepturilor Omului i a Curii de
65

Justiie a Uniunii Europene, precum i poziia doctrinei n problemele de drept viznd

dezlegarea dat prin hotrrea atacat;
- dup analiza raportului n completul de filtru, acesta se comunic de ndat prilor, care
pot formula n scris un punct de vedere asupra raportului, n termen de 10 zile de la
comunicare;
-

in cazul in care completul este in unanimitate de acord ca recursul nu indeplineste

cerintele de forma, c motivele de casare invocate i dezvoltarea lor nu se ncadreaz n

cele prevzute la art. 488 sau c recursul este vdit nefondat, anuleaz sau, dup caz,
respinge recursul printr-o decizie motivat, pronunat, fr citarea prilor, care nu este
supus niciunei ci de atac. Decizia se comunic prilor (alin. 5);
- dac raportorul apreciaz c recursul este admisibil i toi membrii sunt de acord, iar
problema de drept care se pune n recurs nu este controversat sau face obiectul unei
jurisprudene constante a naltei Curi de Casatie i completul de filtru se poate pronunta
asupra fondului recursului fara citarea partilor, printr-o decizie definitiva, care se comunica
partilor. Aceasta ipoteza are in vedere situatia in care recursul este vadit fondat.
- in cazul n care recursul nu poate fi soluionat de catre completul de filtru, acest complet
va pronuna, fr citarea prilor, o ncheiere de admitere n principiu a recursului i va fixa
termenul de judecat pe fond a recursului, cu citarea prilor. Recursul in sedinta publica va
fi solutionat de acelasi complet.
Judecarea recursului
Recursul nu are caracter devolutiv si nu provoaca o noua judecata in fond, ci numai
un control al hotararii atacate, in limita motivelor expres prvazute de lege si fara a se
administra probe noi, cu exceptia inscrisurilor noi (art. 492 NCPC).
Inscrisurile noi pot fi depuse, sub sanctiunea decaderii, odata cu cererea de recurs,
respectiv odata cu intampinarea. Daca recursul urmeaza sa fie solutionat in sedinta publica,
pot fi depuse si alte inscrisuri noi pana la primul termen de judecata.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta de recurs

66

In cazul in care recursul a fost declarat admisibil in principiu, instanta, verificand toate
motivele invocate si judecand recursul, il poate admite, il poate respinge sau anula ori poate
constata perimarea lui. In caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi casata in
tot sau in parte.
ICCJ este instanta de drept comun in solutionarea recursurilor in caz de casare,
trimite cauza spre o noua judecata instantei de apel care a pronuntat hotararea casata ori,
atunci cand este cazul, primei instante, a carei hotarare este de asemenea, casata.
In cazul in care competenta de solutionare a recursului apartine tribunalului sau curtii de
apel si s-a casat hotararea atacata, rejudecarea procesului in fond se face de catre instanta
de recurs (retinere spre rejudecare), fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului,
situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la alt termen stabilit in acest scop. Prin
exceptie, aceste instante vor casa cu trimitere, o singura data in cursul procesului, in cazul
in care instanta a carei hotarare este atacata cu recurs a solutionat procesul fara a intra in
cercetarea fondului sau judecata s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal citata atat la
administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului. In vederea rejudecarii, cauza se trimite
la instanta care a pronuntat hotararea casata ori la alta instanta de acelasi grad cu aceasta,
din aceeasi circumscriptie.
In legatura cu motivarea hotararii instantei de recurs, decizia va cuprinde in
considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora , aratandu-se de ce sau admis ori, dupa caz, s-au respins. In cazul in care recursul se respinge fara a fi cercetat
in fond ori se anuleaza ori se constata perimarea lui, hotararea de recurs va cuprinde numai
motivarea solutiei, fara a se evoca si analiza motivelor de casare.
Solutiile pe care le poate pronunta ICCJ
Respingerea cererii ca inadmisibila, pentru art. 488 alin. 1 pct. 4 si 7. De fapt, ceea
ce face ICCJ este sa admita recursul, sa caseze hotararea sis a respinga cererea de
chemare in judecata ca inadmisibila, doar daca cererea de chemare in judecata a presupus,
prin modul in care a fost formulate, o astfel de depasire a atributiilor puterii judecatoresti. In
cazul in care reclamantul nu a solicitat aceasta, dar instant a comis o astfel de greseala de

67

judecata, solutia respingerii cererii ca inadmisibila in locul casarii cu trimitere spre

rejudecare este absurda si ingradeste accesul liber la justitie.
Casarea cu trimitere spre rejudecare, in ipotezele prevazute la art. 488 alin. 1, pct.1, pct.2,
pct.3, pct.5, pct. 6, pct.8.
Efectele casarii si judecata in fond dupa casare. Aplicarea principiului non reformatio
in peius
Hotararea casata nu are nicio putere, iar actele de executare sau de asigurare facute
in temeiul unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu
dispune altfel. Instanta va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotararii de casare.
Faptul ca se pronunta din oficiu reprezinta noutatea fata de vechea reglementare (art. 311).
Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si tinand seama
de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata. In cazul
rejudecarii dupa casare, cu retinere sau trimitere, sunt admisibile orice probe prevazute de
lege. Cand hotararea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va
reincepe de la actul anulat. Hotararea instantei de recurs este obligatorie pentru judecatorii
care rejudeca in urma casarii in ceea ce priveste problemele de drept rezolvate de instanta
de recurs (art. 501 NCPC).
Principiul non reformatio in peius se aplica si in recurs si cu ocazia rejudecarii in fond
dupa casare.
CONTESTATIA IN ANULARE
Sediul materiei: art. 503 508 NCPC
Calificare: Este o cale de atac:
- extraordinara
- de retractare
- nedevolutiva
- nesuspensiva de executare.

68

Ea se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si in conditiile

expres prevazute de lege.
In literatura se vorbeste de doua feluri de contestatie in anulare:
- una obisnuita de drept comun, reglementata de art. 503 alin. 1;
- alta speciala, reglementata de art. 503 alin. 2.
NCPC instituie regula potrivit cu care o hotarare impotriva careia s-a exercitat
contestatie in anulare nu mai poate fi atacata de aceeasi parte cu o noua contestatie in
anulare, chiar daca se invoca alte motive (art. 504 alin. 3).
Contestatia in anulare obisnuita. Motiv: nelegala citare (contestatorul nu a fost legal
citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata)
Contestatia in anulare obisnuita se poate exercita impotriva oricarei hotarari
definitive, indiferent de instanta de la care provine si indiferent daca prin hotarare s-a
rezolvat sau nu fondul, atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent
la termenul cand a avut loc judecata, dar numai daca aceste motive nu au putut fi invocate
pe caile de atac de reformare, adica apel sau recurs (art. 503 alin. 1 si art. 504 alin. 1).
Rezulta deci ca partea nu are optiune intre caile de atac de reformare si contestatia
in anulare, deoarece ori de cate ori partea avea la dispozitie apelul sau recursul, si nu le-a
folosit contestatia in anulare este inadmisibila.
In ipoteza in care a fost neregulat indeplinita atat procedura de citare pentru termenul
cand a avut loc judecata, cat si procedura de comunicare a hotararii, ori cand termenul de
apel sau de recurs curge de la pronuntare (procedura de citare indeplineste atunci si functia
de comunicare), contestatia este inadmisibila, pentru ca este deschisa dupa caz, calea
apelului sau a recursului.
In art. 504 alin. 2 se introduce insa o atenuare a acestei conditii severe, prevazanduse ca totusi contestatia este admisibila, atunci cand motivul a fost invocat, prin cererea de
recurs, dar instanta l-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de fapt, incompatibile cu
recursul, sau daca recursul, fara vina partii, a fost respins fara sa fi fost judecat in fond.
Trebuie retinut ca neregularitatea procedurii de citare trebuie sa priveasca pe
contestator si nu partea in mod generic, ceea ce exclude posibilitatea introducerii unei
contestatii in anulare de catre o parte care invoca nelegala citare a unei alte parti din
proces.
69

Cumulatativ cu neregularitatea procedurii de citare, mai trebuie indeplinita si conditia

negativa ca respectivul contestator sa nu fi fost prezent la termenul cand s-a judecat pricina.
Sunt cazuri de nelegala citare: decesul unei dintre parti nu a fost adus la cunostinta
instantei, cu consecinta necitarii mostenitorilor; citarea prin publicitate a partii desi conditiile
pentru aceasta nu au fost indeplinite; nerespectarea conditiilor legale referitoare la cuprinsul
citatiei.
Nu reprezinta cazuri de nelegala citare: comunicarea nelegala a hotararii;
contestatorul nu a luat cunostinta de citatia care i-a fost comunicata in lipsa.
Contestatia in anulare speciala
Contestatia in anulare speciala se poate exercita numai impotriva hotararilor
definitive ale instantelor de recurs, pentru inca 4 motive:
1. hotararea data in recurs, a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu
incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia
corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra ei. Nu este obligatoriu ca
exceptia sa fi fost invocata de contestatoare, ea putea fi invocata de orice parte.;
2. cand dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale, de ex. s-a respins
recursul ca tardiv, desi din plicul aflat la dosar rezulta ca fost depus in termen prin scrisoare
recomandata ori s-a anulat recursul ca netimbrat, desi la dosar exista chitanta de plata a
taxei de timbru.
3. cand instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa
cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent in termen. In cazul in care,
urmare a admiterii recursului, casarea a fost totala, partea nu are deschisa calea
contestatiei in anulare, deoarece cu prilejul rejudecarii in fond va putea invoca motivele
admise. Pe de alta parte, trebuie retinut ca legea se refera la motive de casare, nu la
argumente in dezvoltarea motivelor, care pot fi grupate pentru a raspunde printr-un
considerent comun. Contestatia in anulare pentru acest motiv nu poate fi promovata decat
de recurent, intrucat numai acesta justifica un interes legitim si actual. Decizia pronuntata in
rejudecare va fi limitata, din punct de vedere al analizei, doar la motivul de casare a carui
necercetare a atras anularea. Prin cercetarea motivelor de casare trebuie inteleasa analiza
motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu
70

omisiunea instantei de a raspunde fiecarui argument de fapt si de drept invocate de

recurent, acestea trebuind sa fie subsumate unuia dintre motivele de recurs prevazute de
lege;
4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate in cauza.
Motivele 1, 2 si 4 pot fi totusi invocate si in legatura cu hotararea instantelor de apel, care
potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Pentru a fi incident aceste motiv de contestatie si nu
cel de la punctul 3, trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanta de recurs sau de apel
sa lipseasca mentiunea referitoare la solutia data respectivei cai de atac, respectiv:
admitere, respingere, anulare, perimare.

Sesizarea instantei competente

Contestatia in anulare este de competenta instantei care a pronuntat hotararea
atacata.
In cazul in care se invoca motive care atrag competente diferite, nu opereaza prorogarea
competentei (art. 505 NCPC). Aceasta situatie intervine in cazul in care se formuleaza o
contestatie in anulare pentru motive diferite, dintre care unele privesc hotararea instantei de
recurs, iar altele pe cea a instantei de apel, pronuntata in aceeasi cauza. In aceasta situatie,
instanta sesizata (fie cea de recurs, fie cea de apel) ar trebui sa constate ca unele motive
privesc, de fapt, hotararea altei instante si sa isi decline in parte competenta, nu sa se
pronunte ea insasi asupra contestatiei in intregul sau.
Aceasta cale de atac poate fi exercitata de oricare din partile care justifica interes si
de Ministerul Public, in conditiile art. 92 alin. 4.
Contestatia introdusa de parti se timbreaza cu o taxa fixa de 100 lei.
Partile se numesc in aceasta etapa contestator si intimat.
Daca este vorba de o decizie a instantei de recurs, cererea trebuie introdusa prin
avocat/consilier juridic, afara de cazurile prevazute de art. 13 alin 2 NCPC.
In privinta termenului de exercitare art. 506 alin. 1 stabileste ca, aceasta cale de atac
poate fi introdusa in termen unic de 15 zile de la data comunicarii hotararii, dar nu mai tarziu
de un an de la data cand hotararea a ramas definitiva (termen limita). Ea se motiveaza in
acelasi termen de 15 zile, sub sanctiunea nulitatii contestatiei (art. 506 alin. 2).
71

Reguli privind judecata

Judecata contestatiei se face de urgenta si cu precadere, potrivit dispozitiilor
procedurale aplicabile judecatii finalizate cu hotararea atacata, deci dupa regulile de la
prima instanta, iar daca este vorba de o decizie a instantei de apel sau de recurs, potrivit
regulilor aplicabile in fata acestor instante.
Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea primului
termen de judecata. Contestatorul va lua la cunostinta de continutul acesteia la dosarul
cauzei.
In cazul hotararilor susceptibile de executare, instanta poate acorda, la cerere si cu dare de
cautiune, suspendarea executarii hotararii atacate, dispozitiile art. 484, de la recurs,
aplicandu-se in mod corespunzator (art. 507). Cererea de suspendare trebuie motivata
pentru motive proprii, motivele de suspendare nu se confunda cu motivele contestatiei in
anulare.
Daca motivul de contestatie este intemeiat, instanta va pronunta o singura hotarare
prin care va anuala hotararea atacata si va solutiona cauza. Prin exceptie, daca
solutionarea cauzei la acelasi termen nu este posibila, instanta va pronunta o hotarare de
anulare a hotararii atacate si va fixa termen in vederea solutionarii cauzei printr-o noua
hotarare. In acest ultim caz, hotararea de anulare nu poate fi atacata separat (art. 508 alin.
503), ci doar odata cu hotararea pronuntata in rejudecare, in masura in care aceasta este
supusa vreunei cai de atac.
Potrivit art. 508 alin. 4 NCPC hotararea data in contestatie este supusa acelorasi cai
de atac ca si hotararea atacata.
REVIZUIREA
Sediul materiei: art. art. 509 513 NCPC
Revizuirea este o cale de atac:
- extraordinara,
- de retractare,
- nedevolutiva,
72

- nesuspensiva de executare,
- care se poate exercita in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege (art. 509-513
NCPC), in caz contrar fiind inadmisibila.
Potrivit art. 509 alin. 1 NCPC, pot fi atacate pe calea revizuirii hotararii definitive
pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul, fara sa intereseze instanta de la care
provin. Deci pot sa fie hotarari de prima instanta, hotarari ale instantei de apel, sau hotarari
pronuntate de instanta de recurs in fond dupa casare, adica atunci cand a evocat fondul.
Motivele de revizuire
Motivele pentru care se poate exercita revizuirea, in numar de 11, sunt expres si
limitativ prevazute de art. 509 NCPC:
1.

daca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronuntat

asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut. Acest motiv vizeaza incalcarea
principiului disponibilitatii, instanta pronuntandu-se dupa caz, extra petita, minus petita sau
ultra petita; ex. nu reprezinta motiv extra petita trimiterea de catre ICCJ a cauzei spre
rejudecare altei instante decat cea care a pronuntat hotararea casata, atunci cand
considera ca interesele bunei administrari a justitiei impun o atare solutie; minus petita
trebuie sa se refere la un lucru cerut, adica la o cerere concreta, accesorie sau subsidiara,
nu un argument care sustine sau combate o cerere.
2.

daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta. Acest motiv implica disparitia fizica a bunului.

Motivul poate fi folosit in cazul hotararilor cu o singura condamnare, daca bunul cert si
determinat la a carui predare a fost obligat debitorul a pierit la executarea hotararii, pentru a
se obtine obligarea debitorului la plata echivalentului;
3.

un judector, martor sau expert, care a luat parte la judecat, a fost condamnat definitiv

pentru o infraciune privitoare la pricin sau dac hotrrea s-a dat n temeiul unui nscris
declarat fals n cursul ori n urma judecii, cnd aceste mprejurri au influenat soluia
pronunat n cauz. n cazul n care constatarea infraciunii nu se mai poate face printr-o
hotrre penal, instana de revizuire se va pronuna mai nti, pe cale incidental, asupra
existenei sau inexistenei infraciunii invocate. n acest ultim caz, la judecarea cererii va fi
citat i cel nvinuit de svrirea infraciunii. Ceea ce nu precizeaza textul este ce calitate va
avea acea persoana, ce acte procedurale se vor indeplini fata de aceasta si care vor fi
73

efectele hotararii in ceea ce o priveste. In masura in care condamnarea definitiva vizeaza un

judecator, cererea de revizuire poate fi formulata si impotriva unei hotarari care nu evoca
fondul pricinii, intrucat se creeaza aparenta faptului ca nu a avut loc un proces echitabil;
4.

un judector a fost sancionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funciei cu rea-

credin sau grav neglijen, dac aceste mprejurri au influenat soluia pronunat n
cauz. Si in acest caz revizuirea se poate exercita chiar daca hotararea atacata nu evoca
fondul pricinii. Trebuie subliniata distinctia facuta de cod in sensul ca sanctionarea vizeaza
un judecator si nu un magistrat, deci nu si procurorul;
5. dup darea hotrrii, s-au descoperit nscrisuri doveditoare, reinute de partea potrivnic
sau care nu au putut fi nfiate dintr-o mprejurare mai presus de voina prilor. Motivul
presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii:
- inscrisul sa nu fi fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata;
- el sa fi existat la data pronuntarii acesteia;
- inscrisul sa nu fi putut fi prezentat in acel proces fie pentru ca a fost retinut de partea
potrivnica, fie din imprejurari mai presus de vointa partii;
- inscrisul sa fie de natura sa duca la o alta solutie;
6.

s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotrrea unei instane pe care s-a ntemeiat

hotrrea a crei revizuire se cere. Motivul presupune disparitia suportului probator al

hotararii atacate, prin desfiintare, pe orice cale procedurala, a hotararii pe care s-a bazat
hotararea ce formeaza obiectul revizuirii;
7.

statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii i cei pui sub interdicie

judectoreasc ori cei pui sub curatel nu au fost aprai deloc sau au fost aprai cu
viclenie de cei nsrcinai s i apere. Prima ipoteza are in vedere lipsa totala de aparare
chiar si in cazul lipsei nejustificate, deci nu si apararea incompleta sau gresita. In ipoteza a
doua se cere ca manoperele dolosive sa provina de la cei insarcinati sa apere partea si sa fi
determinat pierderea procesului;
8.

exist hotrri definitive potrivnice, date de instane de acelai grad sau de grade

diferite, care ncalc autoritatea de lucru judecat a primei hotrri. Admiterea acestui motiv
presupune indeplinirea mai multor conditii:
74

sa fie vorba de hotarari definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul
cauzei;
sa fie vorba de hotarari pronuntate in acelasi litigiu, adica sa existe tripla identitate de
elemente: parti, obiect si cauza;
hotararea sa se fi pronuntat in dosare diferite; in al doilea proces sa nu se fi invocat
autoritatea de lucru judecat, sau, chiar daca s-a invocat sa nu se fi discutat;
sa se ceara anularea celei de-a doua hotarari, care s-a pronuntat cu incalcarea autoritatii
lucrului judecat;
9.

partea a fost mpiedicat s se nfieze la judecat i s ntiineze instana despre

aceasta, dintr-o mprejurare mai presus de voina sa. Pentru a se obtine revizuirea, cele
doua conditii impuse de text trebuie indeplinite cumulativ;
10.

Curtea European a Drepturilor Omului a constatat o nclcare a drepturilor sau

libertilor fundamentale datorat unei hotrri judectoreti, iar consecinele grave ale
acestei nclcri continu s se produc. Acest motiv a fost introdus in cod in anul 2003 ca
urmare a abrogarii dispozitiilor referitoare la recursul in anulare, care putea fi exercitat
pentru un asemenea motiv. In aceasta situatie, este necesar ca in cauza in care s-a
pronuntat hotararea a carei revizuire se cere sa fi fost constatata de CEDO o incalcare a
drepturilor si libertatilor fundamentale, aceasta incalcare sa isi aiba cauza in hotararea
judecatoreasca iar consecintele incalcarii sa continue sa se produca. In aceasta situatie, nu
este necesar ca hotararea a carei revizuire se cere sa evoce fondul;
11.

daca, dup ce hotrrea a devenit definitiv, Curtea Constituional s-a pronunat

asupra excepiei invocate n acea cauz, declarnd neconstituional prevederea care a

fcut obiectul acelei excepii si pe care s-a bazat hotararea atacata cu revizuire.
Introducerea acestui motiv a fost necesar dupa ce din legea Curtii Constitutionale a fost
abrogata dispozitia care prevedea suspendarea de drept a judecatii in fata instantei de
judecata la care s-a invocat execeptia de neconstitutionalitate, pana la solutionarea acesteia
de catre Curtea Constitutionala.
Revizuirea se motiveaza prin insasi cererea de declarare a caii de atac sau inauntrul
termenului de exercitare a acesteia, sub sanctiunea nulitatii. Daca prin aceeasi cerere se

75

invoca motive diferite de revizuire regula prinvind motivarea se aplica in mod corespunzator
pentru fiecare motiv in parte (art. 511 alin. 4 si 5).
Sesizarea instantei competente
Revizuirea poate fi exercitata de partile care au figurat in procesul in care s-a
pronuntat hotararea atacata sau de Ministerul Public, in conditiile prevazute de art. 92 alin.
4.
In aceasta etapa, partile se numesc revizuent si intimat.
Cererea de revizuire se timbreaza, la fel ca si contestatia in anulare, cu o taxa fixa de 100
lei, dar pentru fiecare motiv invocat.
Daca se ataca o decizie a instantei de recurs, revizuirea nu poate fi exercitata si sustinuta
decat prin avocat/consilier juridic, afara de cazurile prevazute de art. 13 alin. 2 NCPC.
Competenta de a solutiona revizuirea revine, potrivit art. 510 alin. 1 NCPC, instantei
care a pronuntat hotararea atacata, cu exceptia situatiei in care se invoca contrarietatea de
hotarari (art. 509 pct. 8), cand este de competenta instanta de mai mare in grad fata de
instanta care a dat prima hotararea. In cazul hotararilor contradictorii pronuntate de instante
de recurs, daca una din ele este ICCJ, cererea se solutioneaza de catre aceasta instanta
(art. 510 alin.2). In cazul in care se invoca motive care atrag competente diferite, nu va
opera potrivit art. 510 alin. 3, prorogarea competentei.
Termenul de exercitare al revizuirii este in principiu de o luna de zile si curge de la
momentele stabilite de art. 511 NCPC pentru fiecare motiv de revizuire.
Potrivit art. 511 alin. 1 pct. 7, in cazul minorilor, personelor puse sub interdictie
judecatoreasca sau sub curatela, termenul de revizuire este de 6 luni de la data cand cel
interesat a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de 1 an de la dobandirea
capaciitatii depline de exercitiu sau dupa caz, de la inlocuirea tutorelui sau curatorului.
Pentru lipsa de aparare sau apararea cu viclenie, termenul este de o luna de la data la care
a luat cunostinta de hotararea data in atare conditii, insa se retine si un termen limita de un
an de la data ramanerii definitive a hotararii.
In cazul motivului prevazut de art. 511 pct. 9, termenul este 15 zile si curge de la
incetarea impiedicarii, iar pentru motivele prevazute de art. 511 pct. 10 si 11, termenul este
76

de 3 luni de la data publicarii hotararii CEDO, respectiv a deciziei Curtii Constitutionale in

Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
Reguli privind judecata
Judecata revizuirii se face dupa dispozitiile procedurale aplicabile judecatii finalizate
cu hotararea atacata. Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile
inaintea primului termen de judecata. Revizuentul va lua cunostinta de continutul
intampinarii de la dosarul cauzei. Dezbaterile sunt limitate, in principiu, la admisibilitatea
revizuirii si la faptele care se intemeiaza. Pentru anumite motive de revizuire insa,
dezbaterile vor viza si alte puncte, cum ar fi situatia apararii cu viclenii sau a lipsei de
aparare, cand persoanele vizate de aceasta situatie vor trebui sa ofere explicatii cu privire la
acest motiv de revizuire
Este insa posibil ca o particularitate a revizuirii, sa se parcurga doua etape la
judecata, admiterea in principiu si apoi judecata propriu-zisa. La cererea revizuentului,
instanta poate suspenda executarea hotararii atacate, sub conditia ca acesta sa depuna o
cautiune, in cuantumul fixat de judecator.
Daca cererea de revizuire se admite, instanta va schimba, in tot sau in parte, hotararea
atacata, iar in cazul celor potrivnice va anula automat ultima hotarare.
Pe originalele hotararii revizuite se va face mentiune despre hotararea data in
revizuire (art. 513 NCPC).
Hotararea asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea
revizuita. In cazul in care insa s-a cerut revizuirea pentru hotarari potrivnice, calea de atac
este recursul si deci este exclus apelul. Daca revizuirea a fost solutionata de una din sectiile
ICCJ, recursul este de competenta Completului de 5 judecatori.
DISPOZITII PRIVIND ASIGURAREA UNEI PRACTICI UNITARE
Noul Cod de procedura civila reglementeaza doua mijloace procesuale care sa
asigure o practica judiciara unitara:
- recursul in interesul legii
- sesizarea ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept.
77

RECURSUL IN INTERESUL LEGII

Sediul materiei: art. 514 518 NCPC
Recursul in interesul legii nu a fost si nu este o veritabila cale de atac, deoarece nu
afecteaza hotararile atacate si nu are efecte utile pentru parti. El urmareste asigurarea
interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre toate instantele judecatoresti, prin pronuntarea
ICCJ asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.

Recursul in interesul legii prezinta urmatoarele caracteristici:

- calitatea procesuala pentru exercitare o au:
* procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, din oficiu sau la cererea ministrului
justitiei;
* colegiul de conducere al ICCJ;
* colegiile de conducere ale curtilor de apel;
* Avocatul Poporului .
Calitatea nu poate fi delegata altei persoane, cum ar fi prim adjunctul sau adjunctul
procurorului general si al Avocatului Poporului, in lipsa de prevedere legala expresa.
- in lipsa de prevedere contrara, recursul in interesul legii se poate exercita oricand.
- este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul
judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se
anexeaza cererii (art. 515);

78

judecata o face un complet format din presedintele, sau, in lipsa, de vicepresedintele

ICCJ, care si conduce completul, presedintii de sectie din cadrul acesteia, in numar de 4,
precum si 20 de judecatori, dintre care 14 judecatori din sectia in a carei competenta intra
problema de drept care a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti, si cate 2
judecatori din cadrul celorlalte sectii.
Legea se ocupa in art. 516 alin. 2 si 3 si de ipotezele in care problema de drept
prezinta interes pentru 2 sau mai multe sectii (se va stabili de presedinte/vicepresedinte
numarul judecatorilor din sectiile interesate), ori nu intra in competenta niciunei sectii (5
judecatori din fiecare sectie).
Presedintele/vicepresdintele va lua masuri pentru stabilirea aleatorie a judecatorilor si
va stabili apoi 3 judecatori pentru a intocmi un raport asupra recursului in interesul legii. In
acelasi scop, presedintele completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia
scrisa asupra problemelor de drept solutionate diferit. Raportorii nu sunt incompatibili;
- raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care
fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a CEDO sau a CJUE, daca
este cazul, doctrina in materie, precum si opinia specialistilor consultanti. In afara de raport,
judecatorii raportori vor intocmi si motiva proiectul solutiei ce se propune a fi data;
-

sedinta completului se convoaca de presedinte, cu cel putin 20 de zile inainte de

desfasurarea acesteia, fiecare membru primind o copie a raportului si a proiectului deciziei.

La sedinta participa toti judecatorii, iar daca exista motive obiective pentru a absenta, vor fi
inlocuiti dupa aceeasi procedura;
- recursul se sustine in fata completului, dupa caz, de procurorul general sau de procurorul
desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de colegiul de conducere care a formulat
cererea ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia. Judecata se face in
cel mult 3 luni de la sesizare, iar solutia se va adopta cu cel putin 2 treimi din numarul
judecatorilor. Nu se admit abtineri de la vot;
- asupra cererii, completul se pronunta prin decizie, care se pronunta in interesul legii si nu
are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din
acele procese. Ea se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se
publica in cel mult 15 zile de la motivare, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data
publicarii in Monitor;
79

decizia isi inceteaza aplicabilitatea la data modificarii, abrogarii sau constatarii

neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul interpretarii (art. 518)

- scopul recursului in interesul legii este de a unifica o practica deja divergenta
SESIZAREA INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE IN VEDEREA PRONUNTARII
UNEI HOTARARI PREALABILE PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
Sediul materiei art. 519-521 NCPC
Potrivit art. 519, daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al ICCJ, al curtii de
apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand o
chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea in fond a cauzei respective,
este noua si asupra acesteia ICCJ nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in
interesul legii in curs de solutionare, va putea sesiza ICCJ sa pronunte o hotarare prin care
sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.
Deci, calitatea procesuala activa apartine exclusiv completului de judecata de la instantele
judecatoresti mentionate.
Particularitatile procedurii:
-

pricina in care se ridica chestiunea de drept sa fie pendinte pe rolul instantei care o

judeca in ultima instanta

-

sesizarea ICCJ o face completul de judecata dupa dezbateri contradictorii, daca sunt

indeplinite conditiile prevazute de art. 519, prin incheiere care nu este supusa niciunei cai
de atac. Incheierea, in cazul in care se depune sesizarea, va cuprinde motivele care sustin
admisibilitatea sesizarii, punctul de vedere al completului si al partilor. Prin aceeasi
incheiere, cauza va fi suspendata pana la pronuntarea hotararii prealabile de catre ICCJ.
Incheierea, dupa inregistrarea la Inalta Curte, se publica pe pagina de internet a acestei
instante, iar cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi si ele
suspendate;
-

repartizarea sesizarii este facuta de presedintele/vicepresedintele ICCJ sau de o

persoana desemnata de acestia si se judeca de un complet format din presedintele sectiei

corespunzatoare a ICCJ, care este presedintele completului, si 12 judecatori din cadrul
sectiei respective desemnati aleatoriu. Aceste dispozitii prevazute de art. 520 alin. 6 se
80

aplica insa, potrivit art. XIX din Legea 2/2013, numai sesizarilor formulate in procesele
pornite incepand cu 1 ianuarie 2016. Pana atunci, completul va fi format din Presedintele
sectie/un judecator desemnat de presedintele sectiei care este Presedintele completului, si
8 judecatori din cadrul sectiei desemnati aleatoriu. Presedintele va desemna dupa aceea un
raportor care nu devine incompatibil.
- raportul va fi comunicat partilor, care, in termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot
depune, in scris, prin avocat/consilier juridic, punctele lor de vedere in legatura cu
chestiunea de drept supusa judecatii;
- dispozitiile art. 516 alin. 6-9, de la recursul in interesul legii, privind intocmirea raportului
si sedinta, se aplica in mod corespunzator;
- sesizarea se judeca fara citarea partilor in cel mult 3 luni de la data investirii, iar solutia se
adopta cu cel putin 2 treimi din numarul judecatorilor completului. Nu se admit abtineri de la
vot;
- aceasta procedura este scutita de taxa judiciara si timbru judiciar;
-

asupra sesizarii, completul se pronunta prin decizie, numai cu privire la chestiunea de

drept suspusa dezlegarii. Ea se motiveaza si se publica la fel ca si decizia data in recursul

in interesul legii (art. 517 alin. 3). Dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie
pentru instanta care a facut sesizarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte
instante, de la data publicarii deciziilor in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I;
-

decizia pronuntata in aceste conditii isi inceteaza aplicabilitatea la fel ca in cazul

recursului in interesul legii (art. 521 alin. 4 si art. 518).

PROCEDURA DIVORTULUI
Sediul materiei: 914-934 NCPC
Instanta competenta. Art 914 determina atat competenta materiala, cat si competenta
teritoriala in procesul de divort.
Sub aspect material, competenta de solutionare a procesului de divort apartine
judecatoriei.
Cat priveste competenta teritoriala, art. 914 NCPC stabileste urmatoarele reguli:
81

- cererea de divort se judeca la judecatoria in circumscriptia caruia se afla cea din urma
locuinta comuna a sotilor, cu conditia ca la data introducerii cererii de divort cel putin unul
dintre soti sa locuiasca in circumscriptia acestei instante. Nu intereseaza daca cel care
locuieste in circumscriptia instantei ultimei locuinte comune este reclamantul sau paratul,
important fiind doar ca in persoana a cel putin unuia dintre soti sa fie indeplinita aceasta
conditie. Pe de alta parte, ceea ce este obligatoriu nu este ca sotul sa mai stea in ultima
locuinta comuna, ci sa locuiasca in circumscriptia instantei in care s-a aflat ultima locuinta
comuna.
-

daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre ei nu mai sta in

circumscriptia instantei in care s-a aflat ultima locuinta comuna, cererea de divort trebuie
adresata instantei in circumscriptia careia isi are locuinta paratul;
-

cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international,

este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul; Se cer a fi
indeplinite cumulativ doua conditii si anume, paratul nu are locuinta in tara si instantele
romane sunt competente international dupa criteriile Regulamentului CE nr. 2201/2003
privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie
matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, respectiv ale legii interne.
Conform art. 3 lit. a) din regulament, sunt competente sa hotarasca in problemele
privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei, instantele judecatoresti din statul
membru pe teritoriul caruia se afla: resedinta obisnuita a sotilor; sau ultima resedinta
obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo; sau resedinta
obisnuita a paratului; sau in caz de cerere comuna resedinta obisnuita a unuia dintre soti;
sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an
inaintea introducerii cererii; sau resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a
locuit acolo cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii in cazul in care acesta este fie
resortisant a statului membru respectiv, fie, in cazul Regatului Unit si al Irlandei, are
domiciliul in acel loc.
- daca niciuna dintre parti nu are locuinta in tara, acestea pot conveni sa introduca cererea
de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort
este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucuresti. Competenta
teritoriala este alternativa din moment ce poate fi sesizata orice judecatorie din Romania,
numai in lipsa unui asemenea acord competenta sa judece cererea de divort este
82

Judecatoria sectorului 5 al municipiului Bucuresti. Alegerea de compententa poate sa fie

facuta numai in cazul divortului prin acord art. 914 alin. 2 NCPC.
-

art. 914 NCPC nu reglementeaza o competenta teritoriala alternativa pentru ca

reclamantul nu are un drept de optiune intre instantele inscrise in text, ci trebuie sa respecte
ordinea stabilita;
-

art. 914 reglementeaza competenta teritoriala numai in procesele divort, ceea ce

inseamna ca cererile in anularea sau constatarea nulitatii casatoriei raman supuse regulii de
drept comun inscrise in art. 107 NCPC.
Cererile in procesul de divort.
Cererile care pot fi formulate in procedura divortului sunt: cererea principala,
reconventionala, precum si cereri accesorii si incidentale.
Cererea de divort
Divortul are un caracter strict personal, astfel incat cererea de desfacere a casatoriei
poate sa fie formulata numai de catre soti.
Ca regula, cererea de divort nu poate fi facuta prin reprezentant.
In egala masura, nu pot cere divortul mostenitorii sotilor, deoarece casatoria
inceteaza prin deces. Odata introdusa insa cererea de catre titularul ei, mostenitorii
reclamantului decedat in cursul procesului, vor putea continua actiunea, asa cum ingaduie
art. 925.
Exceptie: cu toate acestea, sotul pus sub interdictie judecatoreasca poate cere
divortul prin reprezentant legal sau personal in cazul in care face dovada ca are capacitate
de discernamant neafectata. Interzisul judecatoresc poate sa ceara desfacerea casatoriei si
prin reprezentant legal.
Pe langa cele prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, cererea de
divort va mai cuprinde numele copiilor minori ai celor 2 soti ori adoptati de acestia art. 915
alin. 1.
Art. 915 alin. (3) prevede ca, la cerere se va alatura o copie a certificatului de
casatorie si, dupa caz, o copie a certificatelor copiilor minori. La cerere se poate alatura
intelegerea sotilor rezultata din mediere cu privire la desfacerea casatoriei si, dupa caz, la

83

rezolvarea aspectelor accesorii divortului. Cererea de divort se timbreaza cu o taxa judiciara

de timbru in suma fixa.
Cererea reconventionala
Sotul parat poate sa face si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la primul termen
de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute inainte de aceasta
data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data, paratul va putea face cerere pana la
inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului.
In functie de momentul la care au aparut motivele de divort pe care le invoca paratul,
acesta va putea sa depuna cererea reconventionala, prin derogare de la dreptul comun
instituit de art. 209 alin. 4 NCPC, pana la date diferite. Astfel:
- daca faptele pentru care paratul ar putea sa ceara divortul s-au petrecut inainte de primul
termen de judecata la care a fost legal citat, cererea reconventionala trebuie sa fie depusa
cel mai tarziu pana la acest prim termen de judecata;
- daca faptele pentru care paratul ar putea sa ceara divortul au aparut dupa primul termen
de judecata la care a fost legal citat, paratul va putea face cerere pana la inceperea
dezabaterilor asupra fondului in cererea reclamantului;
- daca motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima
instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi
facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului;
- daca motivele de divort ale paratului s-au ivit dupa pronuntarea hotararii instantei de apel,
el va putea sa ceara desfacerea casatoriei pe cale principala, art. 483 alin. 2
nemaiingaduind recursul in procedura divortului
Posibilitatea sesizarii instantei de catre parat este conditionata de respingerea cererii
reclamantului. In caz contrar, cererea paratului va fi respinsa ca inadmisibila de vreme ce nu
mai exista o casatorie ce poate fi desfacuta prin divort.
Mai mult, daca paratul a formulat totusi o cerere principala de divort investind o alta
instanta, instanta sesizata ulterior va trebui sa-si decline competenta in favoarea primei
instante. Chiar si in aceste conditii, se va verifica daca paratul a formulat propria cerere de
divort in termenele care trebuia facuta cererea reconventionala.
Formularea cererii reconventionale este obligatorie?
84

In principiu, raspunsul este negativ, de vreme ce art. 916 alin. 1 NCPC prevede ca
paratul poate sa faca si el cerere de divort. In plus, art. 933 alin. 2, ingaduie instantei sa
pronunte divortul din culpa ambilor soti, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere, daca
din dovezile administrate reiese vina amandurora.
In lipsa cererii reconventionale, instanta nu va putea sa dispuna desfacerea
casatoriei atunci cand motivele invocate de catre reclamant sunt neintemeiate ori din
dovezile administrate rezulta culpa exclusiva a reclamantului, afara de cazul in care divortul
a fost cerut pentru separare in fapt indelungata.
Daca insa paratul doreste sa obtina desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a
reclamantului, cererea reconventionala este obligatorie.
Cereri accesorii si incidentale
Conform art. 918 alin. 1, la cerere, instanta de divort se pronunta cu privire la:
-exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a
copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
- numele sotilor dupa divort;
- locuinta familiei;
- despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
desfacerii casatoriei;
- obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
- incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul
acestora.
Art. 918 alin. 2 stabileste, prin abatere de la principiul disponibilitatii, ca atunci cand
sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va
pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la
cheltuielile de crestere si educare a copiilor, chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin
cererea de divort.
Desigur, textul are in vedere faptul ca nici reclamantul, nici paratul care a formulat
cerere reconventionala nu au solicitat instantei sa decida asupra exercitarii autoritatii
parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a
copiilor.

85

De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor

purta sotii dupa divort art. 918 alin. 3.
Masuri provizorii
Art. 919 prevede ca instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta
presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de
intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.
Aspecte privitoare la judecata.
Aspectele privitoare la judecata, derogatorii, proprii divortului se regasesc in art. 920927 NCPC.
In scopul impacarii sotilor, legiuitorul a impus ca acestia sa se prezinte personal la
fiecare termen de judecata inaintea instantelor de fond, astfel incat niciunul dintre soti nu ar
putea sa ceara judecata in lipsa.
Situatia de exceptie, cand partile ar putea fi reprezentate inaintea instantelor de fond,
este lasata la aprecierea instantei. Ar putea fi reprezentat sotul care executa o pedeapsa
privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie
judecatoreasca, are domiciliul sau resedinta in strainatate, este militar pe front intr-o tara
straina.
Codul de procedura civila a stabilit pentru reclamant in plus obligatia de a se infatisa
pe tot parcursul judecatii, atat in prima instanta, cat si in caile de atac.
Conform art. 921, daca la termenul de judecata in prima instanta reclamantul lipseste
nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta. De
asemenea, art. 927 alin. 1 prevede ca apelul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a
respins cererea va fi respins ca nesustinut daca la judecata se prezinta numai paratul.
Pentru a evita sanctiunea respingerii divortului ca nesustinut, reclamantul trebuie sa
dovedeasca imposibilitatea de prezentare chiar pentru termenul la care lipseste, instanta
nefiind obligata sa amane judecata pentru a se face aceasta dovada.
Daca niciuna dintre parti nu se prezinta, se va suspenda judecata, conform art. 411
alin. 1 pct. 2 teza I NCPC.

86

Fata de obiectul cererii de chemare in judecata, legiuitorul a impus masuri

suplimentare sub aspectul verificarii procedurii de citare.
Conform art. 922, daca procedura de citare a sotului parat a fost indeplinita prin
afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi
sau va dispune cercetari daca paratul isi are locuinta la locul indicat in cerere si, daca va
constata ca nu locuieste acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa efectiva, precum si daca
este cazul la locul de munca.
Cat priveste probele ce pot fi administrate in procedura divortului, au fost stabilite
unele derogari in privinta martorilor.
Conform art. 316 in procesele privitoare la filiatie, divort si alte raporturi de familie se
vor putea asculta rudele si afinii prevazuti la art. 315, in afara de descendenti.
Fata de acest text, pentru audierea rudelor si a afinilor pana la gradul al treilea
inclusiv, nu este necesar ca soti sa convina, expres sau tacit, asupra audierii.
Pentru ca instanta de divort sa se poata pronunta asupra raporturilor dintre parintii
divortati si copiii lor minori, trebuie sa fie ascultati copiii.
Daca sunt copii minori, instanta de divort trebuie sa ceara depunerea unui raport de
ancheta psihosociala efectuat de autoritatea tutelara.
Exista derogari fata de dreptul comun si referitor la actele de dispozitie pe care le pot
savarsi partile in procesul de divort. Astfel:
1. reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii chiar daca paratul se
impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divort facute de
parat (art. 923).
Indiferent dupa cum procesul de divort este in prima instanta sau in apel, pentru ca
reclamantul sa renunte la judecata, nu este necesar acordul paratului. Mai mult, chiar daca
paratul se impotriveste, instanta va putea lua act de renuntarea reclamantului la judecata
divortului. O noua cerere de divort va putea fi formulata numai pentru motive ivite ulterior
renuntarii la judecata;
2. sotii se pot impaca in tot cursul judecatii, in prima instanta cat si in apel, chiar daca nu
au fost platite taxe de timbru. In acest caz, instanta va lua act de impacare si va dispune

87

prin hotarare definitiva inchiderea dosarului, precum si restituirea taxelor de timbru, daca au
fost achitate.
Daca impacarea intervine in apel, calea de atac trebuie admisa, pentru ca numai astfel se
poate ajunge la schimbarea sentintei si inchiderea dosarului.
Desigur, pentru a se putea lua act de impacare este necesar ca ambii soti sa fie prezenti in
instanta, impacarea fiind expresa, iar nu dedusa din absenta partilor. Daca paratul lipseste,
reclamantul care doreste sa nu mai continue divortul, poate renunta la judecata.
Hotararea prin care se ia act de impacare nu este susceptibila de apel.
Conform art. 924, oricare dintre soti va putea formula o cerere noua pentru fapte petrecute
dupa impacare si, in acest caz, se va putea folosi si de faptele vechi.
3. Consecinta a faptului ca cererea de desfacere a casatoriei este una personala, art. 925
alin. 1 prevede ca, daca in timpul procesului de divort unul dintre soti decedeaza, instanta
va lua act de incetarea casatoriei si va dispune prin hotarare definitiva inchiderea dosarului.
In aplicarea dispozitiilor art. 380 C. civ, art. 925 alin. 2 NCPC teza I prevede ca, daca
cererea de divort se intemeiaza pe culpa paratului si reclamantul decedeaza in timpul
procesului, lasand mostenitori, acestia vor putea continua actiunea, pe care instanta o va
admite daca va constata culpa exclusiva a sotului parat.
Hotararea de divort prezinta unele particularitati. Astfel:
- hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita
instantei aceasta (art. 926);
- hotararea de divort este susceptibila numai de apel;
- conform art. 927 alin. 3, daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea definitiva prin care
s-a desfacut casatoria nu este supusa contestatiei in anulare si revizurii in ce priveste
divortul;
- instanta la care hotararea de divort a ramas definitiva o va trimite, din oficiu, serviciului de
stare civila unde a fost incheiata casatoria, Registrului national al regimurilor matrimoniale,
prevazut de Codul civil, si daca unul dintre soti a fost profesionist, la registrul comertului.
Cerinta privitoare la publicitate vizeza hotararea de desfacere a casatoriei.
Divortul pe cale judiciara

88

Codul de procedura regelementeaza in doua capitole distincte modalitatile de

desfacere a casatoriei pe cale judiciara divortul remediu si divortul din culpa.
Divortul remediu se poate pronunta pe baza acordului sotilor sau din motive de
sanatate.
Divortul din culpa sotilor este asa-numitul divort sanctiune.
Sub marginala Motive de divort, art 373 C. civil prevede ca divortul poate avea loc:
-prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
- atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si
continuarea casatoriei nu mai este posibila;
- la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
- la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea
casatoriei.
Divortul remediu
Divortul prin acordul partilor poate fi dispus pe cale judiciara, pe cale administrativa
sau prin procedura notariala.
Art. 374 alin. 1 si 2 C.civ. prevede ca divortul prin acordul partilor poate sa fie
pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati
din casatorie (alin. 1). Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti
este pus sub interdictie (alin.2).
Cat priveste cererea de divort si modul in care se procedeaza la depunerea cererii,
art. 929 stabileste ca:
-in cazul in care cererea de divort se intemeiaza in conditiile prevazute de Codul civil, pe
acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti sau de un mandatar comun, cu procura
speciala autentica. Daca mandatarul este avocat, el va certifica semnatura partilor, potrivit
legii (alin. 1). Prin semnarea cererii de divort de catre ambii soti este confirmat
consimtamantul acestora pentru desfacerea casatoriei prin acord. In orice caz, art. 374 alin.
3 C.civ prevede ca, instanta este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si
neviciat al fiecarui sot;
atunci cand este cazul, in cererea de divort sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit
sa fie solutionate cererile accesorii divortului;

89

- primind cererea formulata in conditiile alin. 1, instanta va verifica existenta

consimtamantului sotului, dupa care va fixa termen pentru solutionarea cererii in camera de
consiliu (alin.3). Verificarea la primirea cererii de divort a existentei consimtamantului
sotilor presupune sa stabileasca daca cererea a fost semnata de ambii soti.

Procedura propriu-zisa de urmat pentru solutionarea cererii este dezvoltata de art.

930 care prevede ca:
- la termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe
baza acordului lor si, in caz afirmativ, va pronunta divortul, fara a face mentiune despre
culpa sotilor. Prin aceeasi hotarare, instanta va lua act de invoiala sotilor cu privire la
cererile accesorii, in conditiile legii (alin.1). Spre deosebire de momentul depunerii cererii de
divort, pentru verificarea consimtamantului sotilor la desfacerea casatoriei prin accord,
acestia trebuie sa fie prezenti inaintea judecatorului. Daca divortul se pronunta prin acordul
sotilor, nu se administreaza dovezi si nu se face nicio mentiune privitoare la culpa in
desfacerea casatoriei. De asemenea, nu se vor administra dovezi nici pentru solutionarea
cererilor accesorii cu privire la sotii care s-au inteles, aspect ce rezulta din interpretarea per
a contrario a art. 930 alin.2 NCPC. Avand in vedere dispozitiile art. 930. alin 4 teza I,
hotararea pronuntata in conditiile alin. 1 este definitiva.
- daca sotii nu se invoiesc asupra cererilor accesorii, instanta va administra probele
prevazute de lege pentru solutionarea acestora si, la cererea partilor, va pronunta o
hotararea cu privire la divort, potrivit alin. 1, solutionand totodata si cererile privind
exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a
copiilor si numele sotilor dupa divort (alin. 2).
In conditiile art. 930 alin. 4 teza a II-a, hotararea pronuntata potrivit alin. 2 este definitiva
numai in ceea ce priveste divortul.
Codul de procedura civila ingaduie o alta forma de divort prin acord, chiar daca
cererea de divort a fost intemeiata pe culpa.
Astfel, conform art. 931 alin. 1, cand cererea de divort este intemeiata pe culpa
sotului parat, iar acesta recunoaste faptele care au dus la destramarea vietii conjugale,
instanta, daca reclamantul este de acord, va pronunta divortul fara a cerceta temeinicia
motivelor de divort si fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
90

Pentru transformarea procedurii de judecata a divortului este necesar ca:

- reclamantul sa fi invocat culpa exclusiva a paratului in destramarea casatoriei;
- paratul sa recunoasca faptele pretinse de catre reclmant;
- reclamantul sa fie de acord ca instanta sa pronunte divortul fara sa cerceteze temeinicia
motivelor de divort si fara sa faca mentiune despre culpa in desfacerea casatoriei.
In lipsa de mentiune expresa, recunoasterea paratului si acordul reclamantului pot
interveni oricand pe parcursul judecatii divortului in prima instanta, chiar dupa administrarea
probelor.
Divortul din motive de sanatate
In conditiile art. 932, cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre
soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta va administra probe privind existenta
bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul, potrivit Codului civil, fara a face
mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
Administrarea probelor este limitata la dovedirea existentei bolii si a starii de sanatate
a sotului bolnav, urmand ca instanta sa evalueze daca, din aceasta cauza, continuarea
casatoriei nu mai este posibila.
Atunci cand se pronunta divortul pentru motive de sanatate, instanta nu va face
mentiune despre culpa sotilor, nici in considerente, nici in dispozitiv.
Intrucat art. 932 NCPC tace in privinta cailor de atac ce ar putea fi exercitate
impotriva hotararii pronuntate in aceste conditii, inseamna ca hotararea poate sa fie atacata
cu apel, conform art. 927 NCPC.
Divortul din culpa sotilor
Reglementand divortul din culpa, art. 933 prevede ca:
-instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive
temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea
casatoriei nu mai este posibila (alin.1). Pentru a pronunta divortul in aceste conditii, trebuie
ca din probele administrate sa nu rezulte si vinovatia reclamantului in destramarea
casatoriei;
91

-instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul
dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de
destramarea casatoriei (alin. 2). Pentru pronuntarea divortului din culpa ambilor soti nu este
obligatoriu ca paratul sa faca cerere reconventionala. Asemenea cerere ar putea fi
obligatorie numai daca paratul vrea sa obtina desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a
recalmantului si nu sunt indeplinite cerintele art. 934 NCPC;
-daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate reiese ca
numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa
ca neintemeiata, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 934
privind pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului (alin. 3).
In conditiile art. 934 alin. 1, cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare
dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In
acest caz, instanta va verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din
culpa exclusiva a reclamantului.
Chiar daca paratul nu a formulat cerere reconventionala prin care sa solicite
desfacerea casatoriei din culpa reclamantului, se va putea pronunta o asemenea solutie
daca sotii sunt despartiti in fapt de cel putin 2 ani, iar reclamantul isi asuma resposabilitatea
pentru esecul casatoriei. Aceasta insemana ca reclamantul, invocand ca motiv de divort
separarea in fapt de cel putin 2 ani, solicita desfacerea casatoriei din culpa sa exclusiva.
Ceea ce are de verificat instanta in acest caz, desigur, pe baza probelor administrate,
iar nu doar in temeiul sustinerilor reclamntului, este numai existenta si durata despartirii in
fapt a sotilor.
PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR
Sediul materiei: art. 979-995 NCPC
Instanta competenta: judecatoriile judeca in prima instanta cererile de imparteala
judiciara, indiferent de valoare. Asadar, atunci cand cererea este formulata pe cale
principala, competenta materiala apartine judecatoriei.

92

Daca cererea de partaj este accesorie sau incidentala, vor fi urmate regulile inscrise in art.
123 NCPC.
In cazul in care, cererea de impartire a bunurilor proprietate comuna pe cote parti sau
devalmasie este facuta pe calea unei contestatii la executare, competenta materiala
apartine instantei de executare, respectiv judecatoriei.
Competenta teritoriala se determina diferit in functie de cauza partajului. Astfel:
- in caz de partaj succesoral, competenta apartine instantei celui din urma domiciliu al
defunctului, in conditiile art. 118 NCPC, chiar daca in masa succesorala se afla un imobil
situat in circumscriptia altei instante;
- in cazul impartirii bunurilor comune ale sotilor, competenta apartine instantei prevazute
de art. 914 NCPC, daca partajul a fost solicitat in cadrul procesului de divort. Daca partajul
este cerut pe cale principala, atat in timpul regimului comunitatii de bunuri, cat si dupa
divort, competenta este instanta domiciliului paratului, fata de art. 107 NCPC, atunci cand in
masa de impartit sunt numai bunuri mobile, ori instanta in raza careia se afla imobilul,
potrivit art. 117 NCPC, cand in masa de impartit se afla si un astfel de bun;
- daca partajul este cerut pe calea contestatiei la executare, fata de dispozitiile art. 650 alin.
1 NCPC, va fi sesizata judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului
judecatoresc care face executare, in afara cazurilor cand legea dispune altfel;
-

in toate celelalte cazuri de partaj, competenta se determina potrivit art. 107 sau art. 117

NCPC, dupa caz.

Prin urmare, daca se urmareste partajarea unor bunuri mobile, cererea se va adresa
instantei de la domiciliu sau, dupa caz, sediul paratului, neavand relevanta locul situarii
bunului.
Daca printre bunurile de impartit se afla un imobil, competenta apartine instantei in
circumscriptia careia se afla imobilul.
Conform art. 980, reclamantul este obligat sa arate in cerere, pe langa mentiunile
prevzute de art. 194, persoanele intre care urmeaza a avea loc partajul, titlul pe baza careia
este cerut, toate bunurile suspuse partajului, valoarea lor, locul unde se afla, precum si
persoana care le detine sau administreaza.

93

Persoanele intre care urmeaza a avea loc partajul sunt persoanele titulare ale
dreptului de proprietate comuna, pe cote-parti sau in devalamasie, conform art. 632 C.civ. In
egala masura ii include si pe cei care al caror temei juridic al partajului il reprezinta
mostenirea.
Titlul pe baza caruia este cerut partajul este cel in baza caruia s-a nascut starea de
proprietate comuna si care poate fi succesiunea, contractul, uzucapiunea, dobandirea de
bunuri in timpul casatoriei.
Toate bunurile supuse partajului si valoarea lor.
In aplicarea art. 194 lit. c NCPC, evaluarea bunurilor este facuta de reclamant, care
trebuie sa indice si modul de calcul prin care a ajuns la determinarea valorii, cu aratarea
inscrisurilor corespunzatoare.
Acest element este necesar pentru determinarea competentei materiale, precum si
daca se contesta masa bunurilor de impartit, pentru calcularea taxelor de timbru.
Pe cale de consecinta, in lipsa lor intervine nulitatea cererii de chemare in judecata,
care este dispusa in conditiile art. 200 alin. 3, intrucat o cerere de partaj nu poate fi
comunicata paratului si cu atat mai putin nu poate sa primeasca termen de judecata pentru
ca eventual, lipsurile sa fie completate pe parcursul procesului.
Procedura partajului presupune paracurgerea mai multor etape clar delimitate de
codul de procedura civila.
Astfel, in conditiile art. 981, la primul termen de judecata, daca partile sunt prezente,
instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare dintre bunurile supuse partajului si va lua
act, cand este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul
unde se afla si valoarea acestora.
Instanta va lua act de declaratiile verbale ale partilor prin consemnarea lor intr-o
incheiere de sedinta. In orice caz, vor fi consemnate numai acele declaratii care reprezinta
recunoasteri sau acorduri cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea
acestora.
Declaratiile scrise vor fi atasate la dosarul cauzei si instanta va lua act de
recunoasterile sau acordurile pe care le contin, cu ocazia deliberarii.
Daca una dimtre parti, sau chiar ambele nu se prezinta ori refuza sa dea o declaratie,
aceasta atitudine procesuala ar putea fi apreciata in sensul ca nu exista recunoasterea sau
94

acordul la care se refera textul, urmand a fi aplicat art. 983, respectiv se va aplica procedura
partajului judiciar.
Partajul prin buna invoiala
In conditiile art 670 C.civ, partajul poate sa fie facut prin buna invoiala sau hotarare
judecatoreasca, in conditiile legii.
Fata de art. 993 alin. 1, conform cu care, in toate cazurile, asupra cererii de partaj
instanta se va pronunta prin hotarare, inseamna ca si in cazul partajului prin buna-invoiala,
procesul se va finaliza prin darea unei hotarari.
In tot cursul procesului, instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin buna
invoiala.
Conform. art. 982 alin.2, daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea
bunurilor, instanta va hotari potrivit intelegerii lor.
Imparteala se poate face prin buna invoiala si daca printre cei interesati se afla
minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori disparuti, insa numai cu
incuviintarea prealabila a instantei de tutela, precum si daca este cazul, a reprezentantului
sau a ocrotitorului legal.
Partajul este translativ de drepturi, potrivit art. 680 C.civ, astfel ca se impune ca, daca
un coproprietar este lispsit de capacitate de exercitiu ori a are capacitate de exercitiu
restransa, partajul poate fi facut prin buna invoiala prin incuviintarea instantei de tutela,
precum si daca este cazul a ocrotitorului legal.
In cazul in care intelegerea priveste numai impartirea anumitor bunuri, instanta va lua
act de aceasta intelegere si va pronunta o hotarare partiala.
Daca partajul prin acordul partilor este facut cu privire la toate bunurile, se va
pronunta o hotarare care va fi atacata numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.
Partajul judiciar
Daca nu este posibil sa se ajunga la un partaj prin buna invoiala, partajul va fi facut
de instanta de judecata. Instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de
coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate
95

comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta
va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata
de defunct, precum si sarcinile mostenirii.
Incheierea de admitere in principiu
Conform art. 984, daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatiuni de
masuratoare, evaluare si alte asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente, ea va
da o incheiere prin care va stabili elementele prevazute de art. 983, intocmind
corespunzator minuta.
Prin incheierea de admitere in principiu vor fi stabilite bunurile supuse impartelii,
calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea
de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o
mostenire, instanta va stabili si datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele
comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii.
Pentru ca este o adevarata hotarare, este obligatoriu ca pentru incheiere de admitere
in principiu sa se intocmeasca o minuta, sub sanctiunea nulitatii atat a incheierii, cat si a
hotararii finale, in conditiile art. 179 alin. 3.
Pe de alta parte, incheierea trebuie sa fie motivata in fapt si in drept, iar daca se
amana pronuntarea trebuie intocmita incheiere de dezbateri.
Incheierea de admitere in principiu este una interlocutorie, motiv pentru care nu se
poate reveni asupra ei, ci poate sa fie schimbata numai in caile de atac sau, implicit, prin
darea unei incheieri de admitere in principiu suplimentara.
Avand in vedere motivul care a justificat darea incheierii de admitere in principiu, art.
984 alin. 3 stabileste ca prin aceeasi incheiere (de admitere in principiu), instanta va
dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de expertiza va arata
valoarea bunurilor si criteriile avute in vedere la stabilirea acestei valori, va indica daca
bunurile sunt comod partajabile in natura si in ce mod, propunand, la solicitarea instantei,
loturile ce urmeaza a fi atribuite.
Daca nu este data incheierea de admitere in principiu, atunci cand pentru formarea
loturilor sunt necesare operatiuni de masuratoare ori evaluare, va interveni nulitatea relativa
a hotararii, in conditiile art. 175 alin. 1 NCPC, deci conditionata de dovedirea vatamarii
suferite de cel care invoca nulitatea.
96

In cazul in care hotararea de partaj este casata pentru necompetenta, instanta

competenta trebuie sa dea o noua incheiere de admitere in principiu, deoarece fata de art.
176 pct. 3 NCPC, actele de procedura indeplinite de o instanta necompetenta sunt nule,
chiar neconditionat de existenta unei vatamari.
Daca dupa darea incheierii de admitere in principiu procesul a ramas in nelucrare si a
intervenit perimarea, intr-o noua cerere de partaj trebuie data alta incheiere de admitere in
principiu, deoarece art. 422 alin. 2 NCPC ingaduie ca partile sa folosesca in noul proces
numai dovezile administrate in cursul judecatii perimate.
Incheierea de admitere in principiu poate sa fie modificata implicit, prin darea unei noi
hotarari, cu indeplinirea cerintelor legale.
In cazul in care dupa pronuntarea incheierii prevazute de art. 984, dar mai inainte de
pronuntarea hotararii de imparteala, se constata ca exista si alti coproprietari sau ca au fost
omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, instanta va putea da o noua incheiere
care va cuprinde noii coproprietari si bunurile omise art. 985 NCPC.
In legatura cu darea incheierii suplimentare de admitere in principiu, pot sa fie
evidentiate urmatoarele aspecte:
- incheierea suplimentara poate sa fie pronuntata numai inainte de partajul propriu-zis.
Dupa darea hotararii de partaj, omisiunile la care se refera art. 985 pot constitui motiv de
critica in apel.
- daca dupa darea incheierii de admitere in principiu se constata ca sunt si alti
coproprietari sau au fost omise unele bunuri din masa de impartit, desi in privinta lor au avut
loc dezbateri, nu poate sa fie data incheierea suplimentara, pentru ca aceasta ar echivala
cu un control judiciar al incheierii de admitere in principiu initiala, ceea ce nu este admisibil.
Pentru indreptarea hotararii si completarea cu persoanele sau bunurile omise, partea
interesata are deschisa calea apelului.
- art. 985 vorbeste despre faptul ca nu au avut loc dezbateri contradictorii privitoare la
persoanele sau bunurile omise din incheirea de admitere in principiu.
Asadar, daca in cererile partilor sunt aratate si alte persoane in calitate de coproprietari sau
alte bunuri de impartit, in afara de cele retinute in incheierea de admitere in principiu, iar in
legatura cu aceste persoane sau bunuri nu au fost administrate dovezi, s-ar putea da
incheiere suplimentara. Pe de alta parte, textul este de stricta intrepretare, astfel incat
97

eroarea constand in recunoasterea gresita a calitatii de coproprietar a unei persoane nu ar

putea fi indreptata decat in calea de atac. Numai includerea eronata a unui bun in masa de
impartit ar putea justifica darea incheierii suplimentare.
- pentru ca nu se prevede altfel, o noua incheiere ar putea fi data la cererea partii
interesate sau din oficiu. Si in acest caz va trebui intocmita o minuta in conditii art. 401
NCPC.
Cat priveste caile de atac ce ar putea fi exercitate impotriva incheierilor de admitere
in principiu, acestea ar putea fi atacate numai cu apel odata cu fondul.
Partajul propriu-zis
Cat priveste partajul propriu-zis, din prevederile art. 983 alin. 2, art. 989-990 NCPC,
rezulta ca exista 3 modalitati de realizare a partajului propriu-zis:
- in natura, prin formarea si atribuirea loturilor;
- prin atribuirea bunului unui copartas;
- prin vanzarea bunului.
Partajul in natura
In conditiile art. 983 alin. 2, instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor
stabilite potrivit alin. 1, ea procedeaza la formarea loturilor si atribuirea lor. In cazul in care
loturile nu sunt egale, ele se intregesc printr-o suma de bani.
Avand in vedere expresia din debutul art 988 alin. 1 in cazul in care imparteala in
natura nu este posibila inseamna ca regula o constitutie partajul in natura. Numai in
subsidiar se va proceda la atribuirea sau, dupa caz, la vanzarea bunului.
Partajul se efectueaza la valoarea de circulatie bunurilor din momentul partajarii si nu
la valoarea de la data nasterii starii de coproproprietate, deoarece numai astfel diminuarea
valorii bunurilor, ca si sporul de valoare al acestora se imputa asupra drepturilor tuturor
coproprietarilor, respectiv profita tuturor, iar nu doar unuia dinre ei.
La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama si de acordul partilor,
marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia din masa bunurilor de impartit, natura bunurilor,
domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere
98

imparteala, au facut constructii sau imbunatatiri cu acordul celorlalti proprietari sau altele
asemenea.
De aceste criterii trebuie sa tina cont nu numai instanta, ci si expertul caruia i s-a
cerut sa formeze loturi prin raportul de expertiza.
Sunt, de asemenea, criterii de formare a loturilor, faptul ca un copartas nu are
posibilitatea de a-si procura o locuinta, folosirea bunului de catre un copartas, utilitatea mai
mare pentru unul dintre copartasi, evitarea impartirii excesive a bunului, ocrotirea dreptului
tertilor dobanditori de buna-credinta, prin includerea bunului vandut de un copartas, inainte
de efectuarea partajului in lotul acestuia.
Daca loturile atribuite in natura nu sunt egale din punct de vedere valoric, ele se
intregesc printr-o suma de bani ce poarta denumirea de sulta.
Fiecare copartas va fi obligat sa plateasca drept sulta diferenta dintre valoarea ce i se
cuvine, potrivit cotei sale, si valoarea bunurilor pe care le-a primit.
Atribuirea bunului
In conditiile art. 988, in cazul in care imparteala in natura a unui bun nu este posibila
sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod pagubitor
destinatia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanta, prin incheiere ii poate
atribui provizoriu bunul. Daca mai multi proprietari cer sa li se lase bunul, instanta va tine
cont de criteriile prevazute la art. 987. Prin incheiere, ea va stabili si termenul in care
coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa consemneze sumele ce
corespund cotelor-parti cuvenite celorlalti proprietari.
Partajul va fi realizat prin atribuirea bunului in cazul in care:
- imparteala in natura a acestuia nu este posibila, sau
- imparteala in natura ar cauza o scadere importanta a valorii bunului ori i s-ar modifica in
mod pagubitor destinatia economica.
Atribuirea provizorie a unui bun nu poate sa fie facuta prin incheierea de admitere in
principiu, pentru ca prin aceasta incheiere sunt stabilite elementele prevazute de art. 983
NCPC. Or, printre aceste elemente nu este inscrisa si masura atribuirii provizorii.

99

In conditiile art. 988 alin. 2, daca coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul
consemneaza, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta, prin
hotarare asupra fondului procesului, ii va atribui acestuia bunul.
Atribuirea definitiva a bunului este conditionata de consemnarea sumelor fixate de
instanta, in termenul stabilit prin incheierea de atribuire provizorie.
Se poate spune ca prin depunerea sumelor datorate de catre cel caruia i-a fost
atribuit provizoriu bunul, incheierea de atribuire dobandeste natura unei incheieri
interlocutorii, instanta fiind obligata sa-i atribuie bunul definitiv.
Atribuirea definitiva se face prin hotararea finala, ocazie cu care vor fi impartite si
sumele de bani consemnate.
Art. 988 alin. 3 prevede ca, in cazul in care coproprietarul nu consemneaza in termen
sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta va putea atribui bunul altui coproprietar
Vanzarea bunului
O alta modalitate subsidiara de efectuare a partajului o constituie vanzarea bunului.
Din cuprinsul textului rezulta ca aceasta modalitate de partajare este ultima la care
poate recurge instanta, respectiv atunci cand bunul nu este comod partajabil in natura si,
fie, niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea lui, fie cel caruia I s-a atribuit provizoriu
bunul nu a depus suma datorata in termenul stabilit de instanta.
Exista doua moduri de realizare a vanzarii:
- vanzarea pe care o fac partile, prin buna invoiala;
- vanzarea efectuata de executorul judecatoresc.
In incheierea prin care se dispune vanzarea bunului, instanta va arata si modalitatea
in care se va face aceasta.
Conform art. 990 alin. 2, daca partile sunt de acord ca vanzarea sa se faca prin buna
invoiala, instanta va stabili si termenul la care aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi
mai mare de trei luni, in afara de cazul in care partile sunt de acord cu majorarea lui.
Fixarea unui termen mai mare de trei luni se face prin incheierea prin care s-a dispus
vanzarea prin buna invoiala. Asadar, acordul partilor sub acest aspect poate avea loc numai
la momentul pronuntarii incheierii si nu ulterior.

100

Cat priveste regimul juridic al incheierii prin care se dispune vanzarea bunului, art.
990 alin. 4 prevede ca incheierile prevazute in text pot fi atacate separat numai cu apel, in
termen de 15 zile de la pronuntare. Daca nu au fost astfel atacate, aceste incheieri nu mai
pot fi supuse apelului odata cu hotararea asupra fondului procesului.
Modul in care executorul judecatoresc face vanzarea este stabilit prin art. 991, care
prevede ca, dupa ramanerea definitiva a incheierii prin care s-a dispus vanzarea bunului de
catre un executor judecatoresc, acesta va proceda la efectuarea vanzarii prin licitatie
publica.
Asupra cererii de partaj, instanta se va pronunta printr-o hotarare.
Conform art. 994 alin.1 hotararea de partaj are efect constitutiv. Aceasta inseamna, in
aplicarea art. 680 C.civ ca, fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau,
dupa caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite, numai cu inceperea de la data stabilita in
actul de partaj, in cazul partajului prin buna invoiala, respectiv de la data ramanerii definitive
a hotararii judecatoresti, in cazul partajului judiciar.
In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de
partaj incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva au fost
inscrise in cartea funciara.
Hotararea de partaj este supusa numai apelului. Cu toate aceste, daca partajul s-a
cerut pe cale incidentala, hotararea este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea data
asupra cererii principale. Odata ramasa definitiva hotararea de partaj, ea constituie titlu
executoriu si poate fi pusa in executare chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a bunului
ori instanta nu a dispus in mod expres aceasta predare.
PROCEDURA ORDONANTEI PRESEDINTIALE
Sediul materiei art. 996 - 1001 NCPC.
Pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale se cer a fi indeplinite conditiile
generale ale oricarei cereri in justitie, astfel cum sunt enuntate prin art. 32, respectiv cele
privitoare la calitate, capacitate procesuala si interes.
Cat priveste pretentia ce poate fi formulata pe calea ordonantei presedintiale,
aceasta nu poate viza fondul dreptului, ci numai aparenta dreptului.
101

Ordonanta presedintiala necesita si indeplinirea unor conditii de exercitiu speciale,

care se adauga celor generale.
Aceste conditii speciale sunt:
- urgenta
- caracterul vremelnic al masurii
- consecinta caracterului vremelnic al masurii, neprejudicerea fondului dreptului.
Urgenta
Codul de procedura civila nu defineste urgenta. Tocmai de aceea, atunci cand
ordonanta presedintiala este folosita pentru luarea unor masuri provizorii in cazuri
grabnice, reclamantul trebuie sa probeze in ce consta urgenta.
Intrucat in materie de ordonanta presedintiala nu exista o urgenta principala, partea
trebuie sa arate imprejurarile de fapt concrete din care rezulta in speta respectiva urgenta.
Urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecatii, atat in prima instanta, cat si in
caile de atac.
Ordonanta presedintiala poate sa fie folosita pentru luarea unor masuri provizorii nu
numai in cazuri grabnice, dar si in cele trei situatii enumerate de art. 996 NCPC, cand
urgenta este prezumata, respectiv:
- pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere. Ex: se invoca ca paratul ridica
o constructie care ameninta siguranta constructiei reclamantului, faptul ca in mod abuziv
paratul ii impiedica reclamantului accesul in locuinta pe scara comuna. Reclamantul trebuie
sa il convinga pe judecator ca daca nu s-ar lua masura provizorie solicitata la momentul
respective, ar suferi o paguba;
- pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Paguba este
iminenta pentru ca nu s-a produs, dar se va produce cu siguranta daca nu se schimba
imprejurarea prezentata de catre reclamant. Ca atare, daca prejudiciul este doar eventual,
cererea nu poate sa fie admisa;
- pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
De asemenea, ori de cate ori legiuitorul a prevazut posibilitatea luarii de masuri pe
calea ordonantei presedintiale, instanta nu mai trebuie sa verifice conditia urgentei, pentru
ca ea este prezumata de legiuitor. De pilda:
102

- la implinirea termenului prevazut in contract dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la

notificarea adresata clientului, prestatorul poate cere instantei de judecata, pe cale de
ordonanta presedintiala, autorizarea de a deschide caseta cu valori (art. 2198 C.civ);
- lipsa unui raspuns in scris sau refuzul nejustificat al chiriasului sau fostului chirias de a
incheia un nou contract de inchiriere in termen de 60 de zile de la primirea notificarii il
indreptateste pe proprietar sa ceara in justitie evacuarea neconditonata a locatarilor, cu
plata daunelor-interese pe calea ordonantei presedintiale (art. 11 alin. 2 din OUG 40/1999
privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte,
aprobata prin Legea 241/2001).

Caracterul vremelnic al masurii

In conditiile art. 996 alin. 2 teza I, ordonanta este provizorie si executorie. Caracterul
vremelnic al masurii dispuse pe cale de ordonata presedintiala rezulta fie din natura masurii
luate, fie din cuprinsul ordonantei in care se arata durata masurii.
Daca ordonanta nu cuprinde nicio mentiune in legatura cu durata sa, atunci masura
dispusa va produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
Neprejudicierea fondului
Tocmai pentru ca examineaza daca aparenta dreptului este sau nu in favoarea
reclamantului, judecatorul va face doar un examen sumar al cauzei, va pipai fondul. In
conditiile art. 996 alin. 5, pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa
rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea
situatiei de fapt.
In respectarea acestei conditii, daca partile isi intemeiaza pretentiile pe un titlu,
instanta nu poate sa cereceteze in fond valabilitatea titlului, ci trebuie sa examineze
valabilitatea lui formala, eficacitatea ori inopozabilitatea lui.

103

Judecata ordonantei presedintiale

Fata de art. 997, cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta
competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului.
Textul determina instanta competenta in aceasta procedura atat sub aspect material,
cat si sub aspect teritorial.
Cat priveste competenta generala, instantele judecatoresti nu ar putea solutiona pe
cale de ordonanta presedintiala cereri pe care nu le-ar putea judeca nici in fond.
Avand in vedere caracterul sumar al procedurii, cererea de ordonanta presedintiala
nu trebuie sa cuprinda toate elementele cererii de chemare in judecata, ci este suficient sa
indice numele si domiciliul partilor, masura care se solicita a fi ordonata, justificarea acestei
masuri, probele invocate si semnatura.
Intampinarea nu este obligatorie. Prin urmare, la prima zi de infatisare paratul va
putea invoca exceptii de procedura relative si va putea propune dovezi in combaterea
cererii reclamantului.
In judecarea cererii, partile vor fi citate conform normelor privind citarea in procese
urgente, iar paratului i se va comunica o copie de pe cerere si de pe actele care o insotesc
(art. 998 alin. 1 teza I).
De asemenea, ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. In caz de urgenta
deosebita, ordonanta va putea fi data chiar in aceeasi zi, instanta pronuntandu-se asupra
masurii solicitate, pe baza cererii si actelor depuse, fara concluziile partilor (art. 998 alin.2).
Faptul ca ordonanta poate fi data si fara citarea partilor nu schimba natura
contencioasa a acestei proceduri, intrucat partile au interese contradictorii, iar conflictul
dintre ele este nascut si actual.
Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe a caror
administrare necesita un timp indelungat. Faptul ca judecata se face de urgenta inseamna
ca daca cererea nu este solutionata la primul termen, instanta trebuie sa acorde termene
scurte.
O particularitate a ordonantei presedintiale se ragaseste pe taram probator. Instanta
va respinge probele a caror administrare ar necesita un timp indelungat (ex. o audiere cu

104

martori prin comisie rogatorie, interogatoriul partii care domiciliza in strainate, efectuarea
unei expertize cu multe obiective).
Art. 1000 prevede ca, la solicitarea recalmantului, pana la inchiderea dezbaterilor la
prima instanta, cererea de ordonanta presedintiala poate fi tranformata intr-o cerere de
drept comun, situatie in care paratul va fi incunostintat si citat in mod expres cu aceasta
mentiune.
Reclamantul, iar nu instanta din oficiu, poate sa transforme cererea de ordonanta
presedintiala in cerere de drept comun, care urmeaza a fi judecata potrivit regulilor
procedurii de drept comun.
De vreme ce art. 1000 nu o impune, pentru transformarea cererii nu trebuie sa fie
obtinut acordul paratului, nici expres nici tacit.
Intrucat paratul va fi citat cu mentiunea ca s-a produs transformarea cererii de
ordonanta presedintiala in cerere de drept comun, inseamna ca transformarea poate fi
facuta si verbal, nu doar in scris.
Declaratia reclamantului va fi consemnata in incheierea de sedinta, dar incheierea nu
va fi comunicata paratului. Transformarea cererii poate fi facuta numai pana la inchiderea
dezbaterilor in prima instanta.
Daca cererea este transformata, nu se mai poate considera ca paratul, care a lipsit la
data care a fost depusa/s-a luat act de cererea de transformare, are termen in cunostinta
pentru judecarea cererii pe calea dreptului comun.
In aceste conditii, pentru a nu fi nesocotit dreptul sau la aparare, va fi citat cu
mentiunea expresa ca a avut loc tranformarea cererii.
Hotararea
Instanta se pronunta asupra cererii printr-o sentinta numita ordonanta si care trebuie
sa cuprinda elementele unei hotarari judecatoresti. Pronuntarea se poate amana cu cel mult
24 de ore, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare.
Ordonanta este executorie de drept. La cererea reclamantului, instanta va putea
hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.

105

In respectarea principiului disponibilitatii, instanta poate sa stabileasca, numai la

solicitarea reclamantului, ca executarea hotararii se face fara somatie si de indata. Altfel,
executarea se va face in conditiile dreptului comun.
Ordonanta este supusa numai apelului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a
dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.
Intrucat ordonanta este susceptibila numai de apel, inseamna ca hotararea data in
apel nu nu poate fi atacata cu recurs. Cat priveste caile extraordinare de atac de retractare,
ordonanta este susceptibila de contestatie in anulare, respectiv revizuire.
In privinta autoritatii de lucru judecat a ordonantei presedintiale, sunt de retinut
urmatoarele aspecte enuntate de art. 1001:
1. ordonanta presedintiala are autoritate de lucru judecat fata de o alta cerere de ordonanta
presedintiala, numai daca nu s-au modificat imprejurarile de fapt care au justificat-o.
Daca imprejurarile de fapt care au justificat pronuntarea unei ordonante nu s-au
schimbat, nu poate sa fie primita o noua ordonanta presedintiala. In acest caz, se poate
vorbi despre autoritatea de lucru judecat a primei ordonante presdintiale, determinata de
pastrarea situatiei de fapt care a determinat solutia anterioara;
2. ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul
dreptului. Intrucat prin intermediul ei se iau numai masuri cu caracter provizoriu, ordonanta
nu are putere de lucru judecat asupra fondului, astfel incat sa impiedice o noua judecata
sub acest aspect;
3. hotararea data asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri
ulterioare de ordonanta presedintiala;

ORDONANTA DE PLATA
Sediul materiei: art. 1013-1024
106

Creditorul va recurge la procedura speciala a ordonantei de plata pentru a obtine cat

mai rapid si cat mai facil titlul executoriu si pentru a-l impiedica pe debitor sa intarzie in
executarea platii, prin depasirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executare.
Procedura ordonantei de plata este admisibila doar daca sunt indeplinite cerintele
impuse de art. 1013 alin. 1 NCPC, in privinta creantei.
Astfel creanta trebuie sa aiba ca obiect o suma de bani si sa fie certa, lichida si
exigibila.
Pe de alta parte, temeiul creantei poate fi numai un contract civil, indiferent de
calitatea pe care o au partile acestuia persoane fizice sau persoane juridice.
In procedura speciala a ordonantei de plata, trebuie sa mai fie indeplinita o cerinta,
respectiv creanta sa fie constata printr-un inscris ori sa fie determinata potrivit unui statut,
regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura, ori in alt mod admis de lege.
Procedura ordonantei de plata nu poate fi folosita pentru executarea unui act
administrativ, fiscal sau vamal.
De asemenea, nu poate recurge la procedura speciala a ordonantei de plata cel a
carui creanta are drept temei delictul civil.
Pentru chiar admisibilitatea sesizarii instantei cu o cerere privind ordonanta de plata,
in temeiul art. 1014 alin. 1, creditorul ii va comunica debitorului, prin intermediul executorului
judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire,
o somatie prin care ii va pune in vedere sa plateasaca suma datorata in termen de 15 zile
de la primirea acesteia.
Pentru a produce efectele cerute de legiuitor, comunicarea somatiei trebuie facuta
prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut
declarat si confirmare de primire.
Comunicarea somatiei are valoarea unei proceduri prealabile obligatorii, care impune
ca dovada comunicarii somatiei sa fie atasata cererii privind ordonanta de plata.
Pe cale de consecinta, lipsa comunicarii somatiei, poate fi invocata numai de catre
parat, prin intampinare, potrivit art. 193 alin. 2 NCPC.
Ca efect al admiterii exceptiei invocate de catre parat, lipsa dovezii comunicarii
somatiei va duce la respingerea cererii ca inadmisibila.

107

Procedura de judecata.
Art. 1015 stabileste competenta de judecata. Astfel, in temeiul dispozitiilor art. 94
pct. 1, lit. j NCPC, comptenta materiala de prima instanta poate apartine judecatoriei sau
tribunalului, dupa cum valoarea creantei este de pana la/peste 200.000 lei.
Faptul ca pe calea ordonantei de plata se face o analiza sumara a fondului, se
reflecta si in continutul cererii de sesizare a instantei.
Conform art. 1016 alin. 1 cererea privind ordonanta de plata, va cuprinde:
a) numele i prenumele, precum i domiciliul sau, dup caz, denumirea i sediul
creditorului;
b) numele i prenumele, codul numeric personal, dac este cunoscut, i domiciliul
debitorului persoan fizic, iar n cazul debitorului persoan juridic, denumirea i sediul,
precum i, dup caz, dac sunt cunoscute, codul unic de nregistrare sau codul de
identificare fiscal, numrul de nmatriculare n registrul comerului ori de nscriere n
registrul persoanelor juridice i contul bancar;
c) suma ce reprezint obiectul creanei, temeiul de fapt i de drept al obligaiei de plat,
perioada la care se refer acestea, termenul la care trebuia fcut plata i orice element
necesar pentru determinarea datoriei;
d) suma ce reprezint dobnzile aferente sau alte despgubiri ce se cuvin creditorului,
potrivit legii;
e) semntura creditorului.
In conditiile OUG 80/2013, cererile privind ordonanta de plata se taxeaza cu 200 lei.
In procedura ordonantei de plata, legitorul s-a abatut de la regula instituita de art. 201
NCPC si care consta in faptul ca in etapa scrisa a procesului civil, instanta comunica
cererea de chemare in judecata si intampinarea inainte de fixarea primului termen de
judecata.
Astfel, citatia va fi inmanata partii cu 10 zile inainte de termenul de judecata, iar alin.
2 arata ca la citatia pentru debitor se vor anexa, in copie, cererea creditorului si actele
depuse de acesta in dovedirea pretentiilor, pentru ca prin alin. 3 sa se dispuna ca in citatie
se va preciza ca debitorul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea
termenului de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii intampinarii, instanta
108

fata de imprejurarile cauzei, poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor

creditorului.
Asadar, de vreme ce la citatia transmisa debitorului cu cel putin 10 zile inaintea
termenului de judecata se alatura cererea creditorului, si prin aceeasi citatie i se atrage
atentia debitorului ca trebuie sa depuna intampinare cu cel putin 3 zile inainte de termenul
de judecata, inseamna ca termenul de judecata este deja fixat.
Depunerea intampinarii este obligatorie. Ca atare, debitorul ar putea contesta creanta
numai prin intampinare, iar nu direct in fata instantei.
Insa, simplul fapt ca debitorul nu depune intampinare, nu este de natura sa creeze
instantei convingerea ca debitorul recunoaste pretentiile creditorului. Pentru a ajunge la o
asemenea concluzie, care se intemeiaza pe o prezumtie simpla de recunoastere a datoriei,
instanta trebuie sa coroboreze nedepunerea intampinarii cu ,,imprejurarile cauzei. Cu alte
cuvinte, ,,impejurarile cauzei pot determina rasturnarea prezumtiei de recunoastere.
Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua cunostinta de ea de la
dosarul cauzei.
In procedura ordonantei de plata poate fi administrata numai dovada cu inscrisuri,
indiferent dupa cum este vorba de probarea temeiniciei sau a netemeiniciei cererii, fapt care
rezulta din 1020 si 1021 NCPC. Interogatoriul nu este admisibil.
Primind cererea creditorului, debitorul are fie posibilitatea sa faca plata sau sa
convina cu creditorul asupra platii, fie posibilitatea sa conteste creanta.
In cazul in care creditorul declara ca a primit plata sumei datorate, instanta ia act de
aceasta imprejurare printr-o incheiere definitiva, prin care se dispune inchiderea dosarului.
Pentru ca instanta sa dispuna inchiderea dosarului, este suficient ca reclamantul sa
declare, nu sa si probeze, ca debitorul a facut plata sumei datorate.
Inchiderea dosarului se dispune printr-o incheiere definitiva, nesusceptibila de apel
sau recurs. In schimb, incheierea este susceptibila de contestatie in anulare.
Daca debitorul nu a facut plata, dar a convenit cu creditorul asupra platii, instanta ia
act de aceasta, pronuntand o hotarare de expedient. Hotararea de expedient este definitiva
si constituie titlu exrcutoriu.
Hotararea de expedient pronuntata pe baza intelegerii asupra platii la care au ajuns
creditorul si debitorul este definitiva, deci nu este susceptibila de recurs.

109

Hotararea de expedient poate fi asimilata ordonantei de plata, motiv pentru care va

constitui titlu executoriu, asemenea ordonantei.
Debitorul poate sa conteste creanta, sustinand ca nu este certa, lichida sau exigibila
Daca, in urma analizei inscrisurilor, a explicatiilor si lamuririlor partilor instanta
apreciaza ca sustinerile din intampinarea debitorului sunt intemeiate, va respinge cererea
pentru darea ordonantei de plata. Desigur, instanta va putea pronunta o astfel de solutie nu
numai in cazul in care debitorul a contestat creanta. Chiar daca debitorul nu se prezinta ori
nu depune intampinare prin care sa conteste creanta, judecatorul poate sa aprecieze ca, in
raport cu dovezile administrate de catre creditor, creanta acestuia nu intruneste conditiile
prevazute de art. 1013 alin. 1 NCPC.
Incheierea prin care se pronunta judecatorul asupra respingerii ordonantei de plata,
nu are autoritate de lucru judecat. (art. 1020 NCPC).
Incheierea de respingere a cererii este supusa anularii, in conditiile art. 1023 alin 2.
Pe cale de consecinta, incheierea trebuie sa fie inmanata sau comunicata
creditorului, pentru a incepe sa curga termenul de formulare a cererii in anulare.
Din art. 1020 alin. 1 si 2 NCPC se deduce faptul ca, in procedura ordonantei de plata,
creditorului nu ii este permisa transformarea cererii intr-una de drept comun. Daca in raport
cu apararile sau contestarile debitorului, creditorul isi da sema ca cererea sa nu poate fi
primita, nu are alta posibilitate decat sa renunte la judecata.
Conform art. 1021 alin. 1, in cazul in care instanta, ca urmare a cererii pe baza
inscrisurilor depuse, precum si a declaratiilor partilor, constata ca pretentiile creditorului sunt
intemeiate, va emite o ordonanta de plata in care se precizeaza suma si termenul de plata.
Cand instanta constata ca numai o parte din pretentiile creditorului sunt intemeiate,
va emite ordonanta de plata numai pentru aceasta parte, stabilind si termenul de plata. In
acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun
pentru a obtine obligarea debitorului la plata restului datoriei.
Indiferent dupa cum cererea creditorului este admisa in tot sau in parte, asemenea
oricarei hotarari judecatoresti, ordonanta de plata va cuprinde elementele prevazute de art.
425a NCPC, macar si pentru ca ea poate fi suspusa controlului judiciar. Specific ordonantei
este insa faptul ca in dispozitivul ei trebuie sa fie mentionata suma de plata si termenul la
care debitorul va trebui sa faca plata.

110

Termenul de plata nu va fi mai mic de 10 zile si nu va depasi 30 de zile de la data

comunicarii ordonantei. Judecatorul nu va putea stabili alt termen decat daca partile se
inteleg in acest sens.
Conform art. 1021 alin. 5, ordonanta se va inmana partii prezente sau se va
comunica fiecarei parti de indata, potrivit legii.
In cazul in care o parte se prezinta la arhiva instantei si va cere sa-i fie inmanata
ordonanta, se va putea da curs cererii sale numai daca ordonanta nu ii fusese deja
comunicata.
Fata de art. 427 alin. 1 NCPC, ordonanta se va comunica din oficiu partilor, in copie,
de indata ce a fost redactata si semnata in conditiile legii.
Calea de atac ce poate fi exercitata impotriva ordonantei de plata este cererea in
anulare. Cererea in anulare se solutioneaza de instanta care a pronuntat ordonanta de plata
in complet de doi judecatori.
Intrucat cererea in anulare poate avea ca obiect si incheierea prin care s-a respins
cererea creditorului, sintagma ,,instanta care a pronuntat ordonanta de plata va fi
interpretata in sensul ca se refera la ,,instanta care a solutionat cererea privind ordonanta
de plata. Debitorul poate formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii
sau comunicarii ordonantei.
Debitorul poate ataca ordonanta in cazul in care cererea creditorului a fost admisa in
tot sau in parte.
Creditorul poate recurge la cererea in anulare fie impotriva incheierii de respingere a
cererii privind ordonanta de plata, fie impotriva ordonantei de plata prin care cererea de
chemare in judecata a fost admisa numai in parte.
Asemenea debitorului, creditorul poate formula cerere in anulare in termen de 10 zile
de data inmanarii sau comunicarii acesteia.
Prin cererea in anulare se poate invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute de
NCPC pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a
obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata.
Prin cererea in anulare se poate invoca, de pilda, faptul ca a fost admisa cererea
creditorului desi creanta nu era certa, lichida si exigibila, ori nu avea ca temei un contract
civil, faptul ca s-au administrat si alte dovezi decat inscrisuri pentru a se obtine admiterea
111

sau respingerea cererii, faptul ca, desi a retinut ca fiind intemeiata contestatia formulata de
catre debitor, instanta a admis totusi cererea creditorului, faptul ca procedura de citare nu a
fost legal indeplinita.
De asemenea, s-ar putea invoca faptul ca dupa darea ordonantei de plata, debitorul
a facut plata ori a fost admisa in mod definitiv cererea de anulare a contractului ce a
constituit temeiul juridic al cererii creditorului.
Art. 1023 nu arata in ce termen trebuie sa fie motivata cererea in anulare. In aceste
conditii, fata de art. 470 NCPC, cererea in anulare trebuie sa fie motivata prin insasi cererea
de declarare a caii de atac, sub sanctiunea decaderii.
Art. 1023 alin. 6 prevede ca, daca instanta investita admite, in tot sau in parte,
cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, in tot sau in parte, pronuntand o hotarare
definitiva.

EXECUTAREA

SILITA

SEDIUL MATERIEI: Art.622- Art.913 NCPC]

Executarea silita reprezinta procedura prin intermediul careia titularul unui drept
subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu constringe, cu ajutorul organelor
competente, pe cel care ii incalcase dreptul de a executa prestatia specificata in titlu,
asigurandu-se in felul acesta respectarea dreptului si restabilirea ordinii de drept incalcate.
1.TITLURILE EXECUTORII:
I.Hotarrile judecatoresti
Hotrrile judectoreti pronunate n materie civil, comercial, de contencios
administrativ, conflicte de munc i asigurri sociale, precum i n materie penal sunt titluri
executorii pentru obligaiile care vizeaz asupra unor pretenii civile.
Potrivit art. 632 alin. (2) Cod proc. civ. constituie titluri executorii i, prin urmare, pot fi
112

aduse la ndeplinire prin executare silit hotrrile executorii, hotrrile definitive, precum i
orice alte hotrri sau nscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse n executare.
Prin hotrri trebuie s ntelegem att hotrrile propriu-zise prin care se soluioneaz
o cauz de prim instan sau n cile de atac, precum i ncheierile judectoreti (potrivit
art. 424 alin. (5) Cod proc. civ. toate celelalte hotrri date de instan se numesc ncheieri
dac legea nu prevede altfel).
Condiii pentru punerea n executare a unei hotrri judectoreti:

1. Hotrrea s fie executorie sau definitiv

Sunt hotrri executorii: Hotrrile date n apel, dac prin lege nu se prevede altfel;
Hotrrile date n prim instan fr drept de apel, ori cele n legtur cu care prile au
convenit s exercite direct recursul. (art.633 NCPC)
Sunt hotrri definitive: Hotrrile care nu sunt supuse apelului i nici recursului;
Hotrrile date n prim instan, fr drept de apel, neatacate cu recurs; Hotrrile date n
prim instan, care nu au fost atacate cu apel; Hotrrile date n apel, fr drept de
recurs, precum i cele neatacate cu recurs; Hotrrile date n recurs, chiar dac prin
acestea s-a soluionat fondul pricinii; Orice alte hotrri care, potrivit legii, nu mai pot fi
atacate cu recurs. (art.634)
2. Hotrrea s conin o obligaie susceptibil de executare silit
Pot fi puse n executare hotrrile care conin obligaii al cror obiect const n plata
unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinei acestuia, desfiinarea unei construcii,
a unei plantaii ori a altei lucrri, ncredinarea minorului, stabilirea locuinei i vizitarea
acestuia sau n luarea altor msuri stabilite prin titlul executoriu.
II. Hotarrile arbitrale
Hotrrea arbitral constituie titlu executoriu i se aduce la ndeplinire ntocmai ca i o
hotrre judectoreasc, respectnd aceleai condiii.
113

Pot fi puse n executare hotrrile arbitrale chiar dac sunt atacate cu aciune n
anulare, precum i alte hotrri ale organelor cu atribuii jurisdicionale rmase definitive ca
urmare a neatacrii lor n faa instanei judectoreti competente.
naintea sau n tot cursul arbitrajului, oricare dintre pri poate cere tribunalului n
circumscripia cruia are loc arbitrajul s ncuviineze msuri asiguratorii i msuri provizorii
cu privire la obiectul litigiului sau s constate anumite mprejurri de fapt, dispunnd
executarea acestora.
III. Hotarrile judecatoresti straine
n virtutea principiului ncrederii reciproce ntre state, hotrrea strin devine
executorie n alt stat printr-o procedur simpl, menit s asigure recunoaterea i
ncuviinarea executrii.
Verificarea se face numai n ce privete ndeplinirea urmtoarelor condiii: hotrrea s
fie definitiv potrivit legii statului unde a fost pronunat, instana care a pronunat-o s fi
avut competena s judece procesul, s existe reciprocitate n ceea ce privete efectele
hotrrilor strine ntre Romnia i statul instanei care a pronunat hotrrea i n cazul
ncuviinrii executrii hotrrea strin s aib caracter executoriu, instana romn
neavnd abilitarea s analizeze hotrrea n fond sau s o modifice aceasta bucurndu-se
de intangibilitate.
Cererile de recunoatere a hotrrii judectore sti strine se soluioneaz de tribunalul
n circumscripia cruia i are domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoaterea
hotrrii iar cererea de ncuviinare a executrii hotrrii strine de tribunalul n
circumscripia cruia urmeaz s se fac executarea, procedurile fiind specificate n noul
Cod de procedur civil.
Pe baza hotrrii definitive de ncuviinare a executrii se emite titlul executoriu, n
condiiile legii romne, cu menionarea hotrrii de ncuviinare pe titlu.
IV. Titlul executoriu european pentru creantele necontestate
O hotrre judectoreasc, o tranzacie judiciar sau un act autentic care se refer la
o crean necontestat, emise ntr-un stat membru al Uniunii Europene pot fi aduse la
ndeplinire prin executare silit n Romnia pe baza certificatului care nsoete nscrisul i
114

care i atest calitatea de titlu executoriu european, fr a mai fi necesar ncuviinarea

executrii si fr a fi posibil contestarea recunoaterii sale.
Procedura de certificare drept titlu executoriu european se face n statul membru de
origine al titlului analizndu-se ca hotrrea s aib caracter executoriu, hotrrea s nu fie
incompatibil cu dispoziiile referitoare la competen, hotrrea s-a pronunat n statul
membru n care debitorul i are domiciliul i privete o crean necontestat.
Creana se consider necontestat cnd debitorul a recunoscut-o n mod expres
acceptnd-o sau recurgnd la o tranzacie care a fost aprobat de o instan sau ncheiat
n faa unei instane n cursul unei proceduri judiciare sau cnd debitorul nu i s-a opus
niciodat n cursul procedurii judiciare sau n cazul n care debitorul, dup ce a contestat-o
iniial n cursul procedurii judiciare nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat n cadrul unei
edine privind aceast crean, cu condiia ca atitudinea s poat fi asimilat unei
recunoateri tacite sau dac a recunoscut-o ulterior n mod expres prin act autentic.
Pentru a executa ntr-un stat membru o hotrre judectoreasc, o tranzacie judiciar
sau un act autentic, certificate drept titluri executorii europene se vor depune la executorul
judectoresc: copiile hotrrii judectoreti, actului autentic sau tranzaciei judiciare i a
certificatului de titlu executoriu european, care s ndeplineasc condiiile de stabilire a
autenticitii, precum i traducerea acestora n limba oficial a statului membru n care se
face executarea, certificat de o persoan autorizat n acest scop n unul din statele
membre.
V. Actele autentificate de notarul public
nscrisul autentic este nscrisul ntocmit sau, dup caz, primit i autentificat de o
autoritate public, de notarul public sau de ctre o alt persoan nvestit de stat cu
autoritate public, n forma i condiiile legii. Prin autentificarea nscrisului trebuie s
ntelegem stabilirea identitii prilor, exprimarea consimmntului acestora cu privire la
coninutul nscrisului, semntura acestora i data nscrisului.
Actul autentificat de notarul public care constat o crean cert i lichid are putere
de titlu executoriu la data scadenei creanei constatate (data exigibilitii creanei). Prin
crean cert vom ntelege creana a crei existen rezult nendoielnic din nsui titlul
executoriu.
Creana este lichid atunci cnd obiectul ei este determinat sau cnd titlul executoriu
115

conine elementele care permit stabilirea lui.

Creanele cu termen sau cele condiionate, dei nu pot fi puse n executare,
nendeplinind condiia exigibilitii, pot fi nscrise, n condiiile legii, la distribuirea sumelor
rezultate din urmrirea silit a bunurilor aparinnd debitorului.
VI. Cambia, biletul la ordin si CEC-ul
Potrivit dispoziiilor art.640 NCPC raportat la art. 53 din Legea 59/1934 i la art. 61 din
Legea 58/1934 cambia, biletul la ordin i cecul, precum i alte titluri de credit constituie titluri
executorii att pentru suma artat n titlu precum i pentru dobnda legal de la data
refuzului la plat, dac ndeplinesc condiiile prevzute de legea special.
Potrivit art. 16 i art. 17 din Legea 76/2012 sunt modificate prevederile cuprinse la art.
62 din din Legea 58/1934, respectiv art. 54 din Legea 59/1934 n sensul c n termen de 5
zile de la primirea somaiei de plat debitorul poate face contestaie la executare, fiind
nlocuit procedura opoziiei la executare. Instana nu va putea suspenda executarea afar
de cazul n care debitoul nu recunoate semntura, nscriindu-se n fals, sau nu recunoate
procura. n cazul suspendrii executrii creditorul poate obine msuri de asigurare.
VII. Actele de sanctionare contraventionala
Potrivit dispoziiilor art. 37 din Ordonana Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraveniilor procesul verbal neatacat n termen de 15 zile de la data nmnrii sau
comunicrii acestuia, precum i hotrrea judectoreasc irevocabil prin care s-a
soluionat plngerea constituie titlu executoriu, fr vreo alt formalitate.
Executarea amenzilor se face potrivit prevederilor legale privind executarea creanelor
bugetare, iar pentru executarea despgubirilor partea vtmat creia i-a fost comunicat
procesul verbal neatacat n termen sau hotrrea irevocabil poate proceda la executarea
lor potrivit dispoziiilor legale privitoare la executarea silit a creanelor.
VIII. Contractele privind creditele acordate de institutiile financiare bancare si
nebancare
Potrivit dispoziiilor art. 52 din Legea 93/2009 contractele de credit, ncheiate de o
116

instituie financiar nebancar, precum i garaniile reale i personale afectate garantrii

creditului constituie titluri executorii.
Si contractele de credit, ncheiate de o instituie financiar nebancar, precum i
garaniile reale i personale afectate garantrii creditului constituie titluri executorii, aa cum
rezult din dispoziiile art. 52 din Legea 93/2009.
IX. Contractul de leasing
Contractele de leasing constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997,
dac utilizatorul nu pred bunul n urmtoarele situaii: la sfritul perioadei de leasing dac
utilizatorul nu a formulat opiunea cumprrii bunului sau a prelungirii contractului i n cazul
rezilierii contractului din vina exclusiv a utilizatorului.
X. Contractul de arendare
Contractul de arendare ncheiat n form autentic, precum i cel nregistrat la consiliul
local constituie, n condiiile legii, titlu executoriu pentru plata arendei la termele i n
modalitile stabilite n contract (art. 1845 Cod civil).

XI. Contractul de mprumut

mprumutul de folosin. Contractul de comodat ncheiat n form autentic sau printrun nscris sub semntur privat cu dat cert constituie titlu executoriu n condiiile legii, n
cazul ncetrii prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.
Dac nu este prevzut un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie
titlu executoriu numai n cazul n care nu se prevede ntrebuinarea pentru care s-a
mprumutat bunul ori ntrebuinarea are un caracter permanent.
mprumutul de consumaie. Contractul de mprumut ncheiat n form autentic sau
printr-un nscris sub semntur privat cu dat cert constituie titlu executoriu n condiiile
legii, prin decesul mprumutatului sau prin ajungere la termen.
XII. Contractul de locatiune
117

Potrivit dispoziiilor art. 1798 coroborat cu art. 1809 alin. (2) i (3) Cod civil, contractul
de locaiune ncheiat prin nscris sub semntur privat nregistrat la organele fiscale sau
contractul de locaiune nchiat n forma autentic constituie titlu executoriu potrivit legii
pentru:
plata chiriei la termenele i n modalitile stabilite n contract sau, n lipsa acestora, prin
lege;
obligaia de restituire a bunului dat n locaiune, numai n cazul contractelor ncheiate pe
durat determinat, la expirarea termenului.
XIII. Contractul de ipoteca
n cazul n care debitorul nu execut de bunvoie obligaia garantat, creditorul
ipotecar poate trece la urmrirea bunului ipotecat att pentru recuperarea capitalului, ct i
a dobnzilor, comisioanelor,penalitilor i a cheltuielilor fcute cu recuperarea sau
conservarea bunului (art. 2354 Cod civil).
n actualul cod civil ipoteca include n coninutul su att vechea ipotec imobiliar ct
i garania real mobiliar devenit acum ipotec mobiliar. Potrivit art. 2431 Cod civil,
contractul de ipotec valabil ncheiat este titlu executoriu.
XIV. Contractul de asistenta juridica
Contractul de asisten juridic legal ncheiat este titlu executoriu cu privire la
restanele din onorariu i alte cheltuieli efectuate de avocat n interesul clientului, potrivit art.
30 alin. (3) din Legea 51/1995 astefl cum a fost modificat prin Legea 255/2004.
XV. Actul de adjudecare
Actul de adjudecare constituie titlu executoriu pentru adjudecatar mpotriva debitorului
sau, dup caz, a terului dobnditor, ca i mpotriva oricrei persoane care posed ori deine
imobilul adjudecat, fr a putea un drept opozabil n condiiile legii.

118

Actul

de

adjudecare

constituie

titlu

executoriu

pentru

creditor

mpotriva

adjudecatarului care nu pltete diferena de pre, n cazul n care vnzarea s-a fcut cu
plata n rate.
Executarea silita intervine doar in ipoteza in care debitorul nu executa voluntary
obligatia inscrisa in titlul executoriu.
Obligaia stabilit prin hotrrea unei instane sau printr-un alt titlu executoriu se
aduce la ndeplinire de bunvoie. n cazul n care debitorul nu execut de bunvoie obligaia
sa aceasta se aduce la ndeplinire prin executare silit care ncepe odat cu sesizarea
organului de executare potrivit dispoziiilor prezentei cri dac prin lege special nu se
prevede altfel.
Executarea silit are loc n oricare dintre formele prevzute de lege simultan sau
succesiv pn la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu achitarea dobnzilor
penalitilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu precum i a cheltuielilor de
executare.
Executarea unor obligaii de a face precum nscrierea sau radierea unui drept act sau
fapt dintr un registru public emiterea unei autorizaii eliberarea unui certificat sau predarea
unui nscris i altele asemenea se poate obine la simpla cerere a persoanei ndreptite
fcut n temeiul unui titlu executoriu fr a fi necesar intervenia executorului judectoresc
dac prin lege nu se dispune altfel n caz de neconformare a debitorului creditorul poate
recurge la executarea silit n condiiile prezentului cod.
Vnzarea de ctre creditor a bunurilor mobile ipotecate n condiiile art 2.445 din
Codul civil se face cu ncuviinarea instanei fr intervenia executorului judectoresc.
2.PARTICIPANTII LA EXECUTAREA SILITA
Dispozitiile art.643 NCPC arata ca participanii la executarea silit sunt: 1.prile,
2.terii garani, 3.creditorii intervenieni, 4.instana de executare, 5.executorul judectoresc,
6.Ministerul Public, 7.agenii forei publice, 8.martorii asisteni experii interpreii i ali
participani n condiiile anume prevzute de lege.
Alineatul 2 al art.643 precizeaza ca dispoziiile art 41 i urmtoarele se aplic n
mod corespunztor i participanilor la executarea silit prevzui la alin.1 pct 4-8, adica cele
referitoare la incompatibilitate.
119

In aceasta faza patile se numesc CREDITOR si DEBITOR.

3.PROCEDURA EXECUTARII SILITE

3.1. Instana de executare
Potrivit art. 650 alin.(1) Instanta de executare este judecatoria n circumscriptia careia
se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea, n afara cazurilor n care
legea dispune altfel. Din aceast dispoziie reiese c nsui executorul judectoresc nvestit
determin instana de executare.
n privina competentei teritoriale a executorului judecatoresc, se stabilete
competena executorului judectoresc n situaia existenei bunurilor imobile i mobile,
precum i n cazul existenei unei obligaii de a face sau de a nu face, sanciunea pentru
nerespectarea competenei fiind nulitatea neconditionata a actelor de procedur efectuate.
Pe de alt parte, sub imperiul noilor dispoziii, ncuviinarea executrii silite produce
efecte pe ntreg teritoriul rii [art. 665 alin. (4)], ceea ce nseamn c o sigur ncuviinare
este suficient, nemaifiind nevoie de multiplele ncuviinri impuse de locul siturii bunurilor.
3.2 ncuviinarea urmririi silite imobiliare
Pentru a obine ncuviinarea urmririi imobiliare executorul judectoresc trebuie s
120

areseze solicitarea de ncuviinare instantei de executare n circumscriptia careia se afla

imobilul (art. 818 NCPC).
Dispoziia cuprins n art. 818 apare ca o norm derogatorie de la cea care prevede c
instana de executare este judectoria n circumscripia creia se afl biroul executorului
judectoresc care face executarea [art. 650 alin. (1) NCPC].
Pentru ca executorul s poat solicita instanei ncuviinarea urmririi imobiliare i
pentru respectarea ntocmai a noilor dispoziii trebuie ns ntocmite dou cereri distincte. O
prim cerere este menionat n cuprinsul art. 663 NCPC, care face vorbire despre cererea
de executare i despre cuprinsul ei.
Aceast cerere se depune de ctre creditor sau de ctre reprezentantul legal sau
convenional la sediul executorului judectoresc. O a doua cerere este prevzut la art. 818
NCPC, care face vorbire despre cuprinsul cererii de ncuviintare a urmaririi silite imobiliare,
cerere depus, i ea, de ctre creditor.
Prin urmare, dosarul instanei care va soluiona cererea de ncuviinare a urmrii silite
imobiliare va cuprinde nu doar cererea de ncuviinare a executrii silite, ci i o cerere de
urmrire silit a bunurilor imobile.
Observaia este important prin prisma posibilitii pe care o are debitorul de a formula
contestaie la executare pe motivul inexistenei cererii de ncuviinare a urmririi imobiliare.
Procedura ncuviinrii executrii silite va debuta nsa odat cu depunerea, de ctre
creditor sau de ctre reprezentantul su legal, a cererii de executare, la biroul executorului
judectoresc.
Cererea de executare silit se depune personal sau prin reprezentant legal ori
convenional la biroul executorului judectoresc competent ori se transmite acestuia prin
pot curier telefax pot electronic sau prin alte mijloace ce asigur transmiterea textului
i confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative
Potrivit art.663 alin.(3) NCPC Cererea de executare silit n afara meniunilor
prevzute la art 148 va cuprinde a)numele prenumele i domiciliul sau dup caz denumirea
i sediul creditorului i debitorului, b)bunul sau dup caz felul prestaiei datorate
c)modalitile de executare solicitate de creditor.
La cerere se vor ataa titlul executoriu n original sau n copie legalizat dup caz i
dovada achitrii taxelor de timbru inclusiv timbrul judiciar precum i dac este cazul
nscrisurile anume prevzute de lege.
Articolul 664 alin. (1) NCPC aduce ca element de noutate n procedura nregistrrii
121

cererii de executare ncheierea executorului judecatoresc, aceasta fiind o ncheiere prin

care executorul dispune nregistrarea cererii si deschiderea dosarului de executare, sau
prin care refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
Dac executorul refuz deschiderea procedurii de executare, creditorul, n termen de
15 zile de la comunicarea ncheierii, poate face plngere la judectoria n circumscripia
creia se afl biroul executorului judectoresc [art. 664 alin. (2) NCPC].
Potrivit art.665 alin.(1) NCPC, n etapa ncuviinrii executrii, aceast ncheiere,
mpreun cu cererea creditorului, cu titlul executoriu i cu dovada taxei de timbru, va fi
depus la instana de executare creia executorul i solicit ncuviinarea executrii.
Instana poate ncuviinta executarea silit sau poate, n lumina art. 665 alin. (5) pct. 1
s respinga cererea de ncuviinare a executrii silite n cazurile strict prevzute de acest
articol, rmnndu-i puterea de apreciere doar n prezena altor impedimente (pct. 7).
Ca urmare, instana va fi ndreptit s resping cererea de ncuviinare dac cererea
de executare nu eman de la creditor sau dac nu exist dovada calitii de reprezentant
legal, n situaia n care constat autoritatea de lucru judecat etc.
Pentru cazul prevzut la pct. 1, cnd cererea de executare silita este de competenta
altui organ de executare dect cel sesizat, Noul Cod de procedur civil reglementeaz cu
claritate cazurile n care executarea silit nu se realizeaz de ctre executorul judectoresc,
i anume cnd titlurile executorii au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat
sau bugetului Uniunii Europene i bugetului Comunitii Europene a Energiei Atomice.
Articolul 662 alin. (3) d o alt definiie creantei lichide dect cea din Codul de
procedur civil de la 1865.
Dac, potrivit reglementrii anterioare, creana este lichid atunci cnd ctimea ei este
determinat prin nsui actul de crean sau este determinabil cu ajutorul actului de
crean sau altor acte neautentice [art. 379 alin. (4)], n noua reglementare o creanta este
lichida atunci cnd obiectul ei este determinat sau cnd titlul executoriu contine elementele
care permit stabilirea lui.
Cnd titlul executoriu conine elemente care permit stabilirea obiectului (ce poate fi
unul bnesc) acesta trebuie menionat n ncheierea prevzut la art. 665 alin. (3) NCPC,
mpreun cu accesoriile sumei, tocmai pentru ca executorul s nu fac acte de executare
pentru mai mult sau pentru mai puin. Nu apare, ns, necesar ntocmirea unei expertize la
acest moment procesual.
Potrivit dispoziiilor art 665 alin. (5) pct. 1 NCPC, cererea de ncuviinare a executrii
122

silite poate fi respins dac este de competena altui organ dect cel sesizat. Problemele
care pot s apar n acest caz sunt:
a.determinarea competentei generale, atunci cnd titlul executoriu se ncadreaz n
categoriile exceptate de la competena general a executorului judectoresc prin dispoziiile
art. 623 NCPC.
Avnd n vedere dispoziiile acestui articol, atunci cnd obiectul titlului executoriu l
constituie veniturile datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene i
bugetului Comunitii Europene a Energiei Atomice, competena aparine executorului fiscal,
i nu executorului judectoresc.
b.determinarea competentei teritoriale. n legtur cu acest aspect, se stabilete drept
element de referin, n ceea ce privete competena teritorial, curtea de apel.
Astfel, potrivit dispoziiilor art. 651 alin. (1) NCPC, Daca prin lege nu se dispune altfel,
hotarrile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de catre executorul
judecatoresc din circumscriptia curtii de apel, dupa cum urmeaza: a) n cazul urmaririi silite
a bunurilor imobile, al urmaririi silite a fructelor prinse de radacini si al executarii silite
directe imobiliare, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla
imobilul; b) n cazul urmaririi silite a bunurilor mobile si al executarii silite directe mobiliare,
executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla domiciliul sau, dupa
caz, sediul debitorului; c) n cazul executarii silite a obligatiilor de a face si a obligatiilor de a
nu face, executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde urmeaza sa se faca
executarea.
Aceast prevedere nu aduce ns atingere caracterului naional al ncheierii de
ncuviinare a executrii silite, ntruct art. 651 alin. (2) NCPC stabilete un caz de prorogare
a competenei executorului judectoresc nvestit cu cererea de executare: Daca bunurile
urmaribile, mobile sau imobile, se afla n circumscriptiile mai multor curti de apel, oricare
dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe lnga una dintre acestea este
competent sa realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmaribile aflate n raza
celorlalte curti de apel.
Astfel, dac sunt identificate bunuri urmribile i n raza altor curi de apel dect cea n
care i desfoar activitatea, n baza acestei prorogri de competen i innd cont de
caracterul naional al ncuviinrii executrii silite, executorul judectoresc poate proceda la
efectuarea unor acte de executare i n afara curii de apel n care i desfoar activitatea.
De exemplu, pentru a evita respingerea cererii de ncuviinare a executrii silite pe
123

motivul necompetenei teritoriale, executorul judectoresc cu sediul n raza curii de apel X,

care solicit ncuviinarea executrii silite judectoriei din raza curii de apel Y, ar trebui s
fac dovada existenei n raza curii de apel X, a unui bun sau a unui venit urmribil,
aparinnd aceluiai debitor.
Astfel, judectoria nvestit cu cererea de ncuviinare a executrii silite va putea avea
reprezentarea clar a faptului c ncuviinarea este cerut de ctre un executor
judectoresc competent, prin efectul prorogrii de competen stabilite de ctre art. 651 alin.
(2) NCPC.
Articolul 665 alin. (5) pct. 5 NCPC constituie un element de noutate fa de Codul de
procedur civil anterior. Astfel, potrivit prevederilor acestui articol, cererea de ncuviinare a
executrii silite poate fi respins dac debitorul se bucur de imunitate de executare.
Legea nu definete ns noiunea de imunitate de executare. O interpretare a acestei
noiuni se poate realiza utilizndu-se prevederile dreptului diplomatic i consular, fr a
respinge ns de plano alte prevederi care ar putea fi aplicabile; trebuie ns ca aceast
imunitate de executare s fie una de drept.
Referitor la dispoziiile art. 665 alin. (5) pct. 6 NCPC35 (titlul cuprinde dispoziii care
nu se pot aduce la ndeplinire prin executare silit) acestea ridic probleme n ceea ce
privete aplicabilitatea practic, ntruct trebuie s se in seama de faptul c:
titlul este unul executoriu; titlul nu poate fi adus la ndeplinire pe cale de executare
silit; motivele care determin imposibilitatea executrii silite sunt altele dect cele
menionate expres de prevederile art. 665 alin. (5) NCPC.
Articolul nu are ns n vedere executarea silit a obligaiilor de a face, de a nu face
sau executarea silit a obligaiilor intuituu personae, ntruct cu privire la acestea exist
prevederi exprese att n Noul Cod de procedur civil (art. 902 si urm.).
Articolul 665 alin. (3) i (4) NCPC consacr un alt element de noutate fa de
prevederile Codului de procedur civil anterior. Astfel, n alin. (3) se vorbete despre
autorizarea creditorului de a trece la executarea silita a obligatiei cuprinse n titlul
executoriu, ceea ce ar putea genera ideea c aceast ncuviinare este ncuviinarea titlului
executoriu, i nu a unui executor judectoresc.
Alineatul (4) stabilete faptul c ncuviinarea executrii silite permite creditorului s
cear executorului judecatoresc care a solicitat ncuviintarea sa recurga, simultan ori
succesiv, la toate modalitatile de executare prevazute de lege n vederea realizarii
drepturilor sale. Aceste prevederi pot genera ideea, mprtita de altfel de practic, c,
124

odat ce s-a pronunat ncuviinarea executrii silite, creditorul este ostaticul executorului.
Pentru a se realiza o oarecare compensare, Noul Cod de procedur civil
reglementeaz, n art. 652, instituiile recuzrii i nlocuirii executorului judectoresc.
3.3.Recuzarea si nlocuirea executorului judecatoresc
3.3.1.Recuzarea executorului judecatoresc
Cu privire la reglementarea actual a acestei instituii, n practic exist opinii diferite
atunci cnd se pune problema de a se ti dac cererea de recuzare, prin ea nsi,
suspend executarea. Cu privire la acest aspect, s-au conturat dou opinii:
a)cererea de recuzare a executorului judectoresc nu suspend executarea ntruct
un asemenea efect nu este prevzut n mod expres de legea special; dac s-ar fi dorit un
asemenea efect al cererii, legea special ar fi fcut trimitere la dispoziiile Codului de
procedur civil, aa cum se ntmpl n cazul motivelor de recuzare;
b)cererea de recuzare a executorului judectoresc suspend executarea pentru c,
dac judectorul recuzat nu mai poate efectua niciun act de procedur, cu att mai mult
executorul judectoresc recuzat nu mai poate efectua niciun act de executare.
Noul Cod de procedur civil ofer o soluie cu privire la aceast problem stabilind
faptul c cererea de recuzare nu suspend, prin ea nsi, executarea.
Articolul 652 alin. (2) NCPC prevede posibilitatea instanei de executare nvestite cu
soluionarea cererii de recuzare de a dispune suspendarea executrii: Cererea de recuzare
nu suspenda de drept executarea. Cu toate acestea, instanta de executare poate dispune,
motivat, suspendarea executarii pna la solutionarea cererii de recuzare, prin ncheiere
care nu este supusa niciunei cai de atac.
Pentru ca instana s se poat pronuna asupra suspendrii executrii, cel care cere
suspendarea (nu obligatoriu debitorul) trebuie s plteasc o cauiune; spre deosebire de
cauiunea care trebuie pltit atunci cnd suspendarea este solicitat n contextul unei
contestaii la executare, cauiunea ce trebuie pltit n cazul n care se solicit suspendarea
executrii n urma introducerii unei cereri de recuzare a executorului judectoresc are un
cuantum fixat prin dispoziiile NCPC: Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita
trebuie sa dea n prealabil o cautiune n cuantum de 1.000 lei. n cazul n care valoarea
creantei prevazute n titlul executoriu nu depaseste 1.000 lei, cautiunea va fi de 10% din
125

valoarea creantei [art. 652 alin. (2) teza a II-a NCPC].

Motivele de recuzare sunt, potrivit art. 652 alin. (1) NCPC, cele aplicabile judectorilor
i prevzute n art. 42 alin. (1) NCPC.
Un element de noutate n ceea ce privete motivele de recuzare este dat de
prevederile art. 42 alin. (1) pct.13, potrivit crora executorul judectoresc este recuzabil
atunci cnd exista alte elemente care nasc n mod ntemeiat ndoieli cu privire la
impartialitatea sa.
Dei introducerea acestei prevederi i are justificarea n dispoziiile art. 6 din
Convenia european a drepturilor omului, din punct de vedere practic va fi dificil de
gestionat, avnd n vedere faptul c debitorul ar putea argumenta n cuprinsul unei cereri de
recuzare ntemeiat pe aceste dispoziii, c executorul judectoresc ncaseaz parte din
crean drept onorariu, i de aceea actele de executare efectuate sunt necorespunztoare.
Chiar dac executorul judectoresc ncaseaz un onorariu, fix sau ca procent din
valoarea creanei, o asemenea susinere nu poate fi ns reinut, n caz contrar ajungnduse la situaia n care executarea silit ar fi blocat n urma introducerii unei cereri de
recuzare ntemeiate pe art. 42 alin. (1) pct. 13; onorariul perceput de ctre executorul
judectoresc nu poate reprezenta un element care s nasc, n mod ntemeiat, ndoieli cu
privire la imparialitatea sa.
3.3.2 .nlocuirea executorului judecatoresc
Potrivit art. 652 alin. (4) NCPC, La cererea creditorului, instanta care a ncuviintat
executarea silita poate dispune, pentru motive temeinice, nlocuirea executorului
judecatoresc cu alt executor judecatoresc indicat de catre creditor si continuarea executarii
silite de catre noul executor judecatoresc. Dispozitiile art. 653 alin.(2) se aplica n mod
corespunzator.
n ceea ce privete problema cheltuielilor de executare pentru c, dac este vorba
despre o continuare a executrii silite, nu se pune problema s se creeze dou onorarii,
fiind vorba despre aceeai procedur de executare; n caz contrar, s-ar ajunge la o
ncrcare artificial a notei de plat a debitorului, lucru nepermis chiar dac debitorul este
de rea- credin.
Legea nu precizeaz ns ce se nelege prin motive temeinice, lsndu-le la
aprecierea instanei. Noiunea de motive temeinice atunci cnd vorbim de instituia
126

nlocuirii executorului judectoresc trebuie analizat inndu-se seama de dou aspecte:

motivele temeinice nu trebuie s nasc n mod ntemeiat ndoieli cu privire la
imparialitatea executorului, n acest caz existnd posibilitatea introducerii unei cereri de
recuzare n temeiul dispoziiilor art. 42 alin. (1) pct.13;
instituia nlocuirii se aplic n faza ulterioar ncuviinrii executrii silite, putnd fi
nlocuit acel executor cruia, potrivit art. 665 alin. (4) NCPC, creditorul poate s i cear s
treac la executare, deci executorul care a solicitat ncuviinarea executrii silite.
Astfel, prin motive temeinice trebuie s nelegem elemente de aparen de
nelegalitate a executrii i/sau aspecte de oportunitate, n aprecierea lor inndu-se seama
pe de o parte, de faptul c simpla dorin a creditorului de a nlocui executorul nu constituie
motiv temeinic, iar pe de alt parte, de faptul c exigena nu poate fi absolut ntruct exist
alte instituii care reglementeaz astfel de situaii (recuzarea, contestaia la executare).
Dispoziiile art. 652 alin. (4) NCPC vor avea aplicabilitate practic innd cont de cel
puin dou aspecte:
exist cazuri n care creditori nemulumii de aciunea sau inaciunea executorului
doresc s continue procedura cu un alt executor, nepermindu-i s depun o nou cerere
de executare silit, din motive variate, cum ar fi, de exemplu, prescripia executrii;
n ceea ce l privete pe creditor, aceast procedur poate fi mai simpl pentru c, pe
de o parte, n cazul introducerii unei cereri de recuzare va trebui s justifice motivele
invocate, iar pe de alt parte, n cazul n care apeleaz la procedura contestaiei mpotriva
refuzului executorului de a aciona, admiterea unei astfel de contestaii nu i va fi suficient
ntruct n urma admiterii unei astfel de contestaii dosarul n instan se va nchide iar
creditorul se va confrunta cu acelai executor.
Mai mult dect att, a-i pretinde creditorului s aib vocaie la nlocuirea executorului
doar n cazul n care i s-a admis o procedur judiciar anterioara mpotriva executorului
judectoresc ar determina ca ntreaga procedur de executare s aib o durat mai mare
dect procedura care a generat titlul executoriu.
Potrivit dispoziiilor art. 665 alin. (5) pct. 2 NCPC, cererea de ncuviinare a executrii
silite poate fi respins dac hotarrea sau, dupa caz, nscrisul nu constituie, potrivit legii,
titlu executoriu.
Cu privire la acest aspect este de menionat faptul c, odat cu intrarea n vigoare a
Noului Cod civil, sfera titlurilor executorii s-a extins asupra unor nscrisuri n raport cu care
nu se mai pot pronuna ncheieri de respingere a cererilor de ncuviinare a executrii silite:
127

contractul de comodat, contractul de locaiune care, n anumite condiii, constituie titlu

executoriu nu numai n privina obligaiei de plat a chiriei, ci i n privina obligaiei de
restituire a folosinei bunului (predare silit imobiliar), contractul de mprumut de
consumaie, contractul de ipotec mobiliar sau imobiliar; cu privire la acest din urm
contract se rezolv problema referitoare la nscrisul care trebuie depus odat cu cererea de
ncuviinare a executrii silite contractul din care se nate creana garantat de ipotec i
contractul de ipotec sau numai contractul de ipotec?
Raspunsul este ca trebuie depus doar contractul de ipoteca, cu mentiunea ca acest
contract trebuie sa contina informatii minimale cu privire la creanta pentru ca instanta sa o
poata analiza sub aspectul ndeplinirii conditiilor de a fi certa, lichida si exigibila.

4.CONTESTATIA LA EXECUTARE
Din analiza dispoziiilor art. 711 alin. (1) NCPC rezult faptul c exist mai multe specii
ale contestaiei la executare:
a)contestaie mpotriva executrii silite; b)contestaie mpotriva ncheierilor date de
executorul

judectoresc;

c)contestaie

mpotriva

oricrui

act

de

executare

silit;

d)contestaie mpotriva refuzului executorului judectoresc de a efectua executarea silit

sau de a ndeplini un act de executare silit.
4.1. Aspecte commune
Indiferent de obiectul executrii silite, deci de specia de contestaie la executare,
competena aparine, potrivit art. 713 alin. (1) NCPC, instantei de executare: Contestatia se
introduce la instanta de executare.
Odat cu legea de punere n aplicare a dispoziiilor Noului Cod de procedur civil s-a
ajuns la concluzia c o astfel de modalitate de reglementare a competenei n procedura
contencioas nu se justific ntotdeauna, avnd n vedere faptul c, n majoritatea situaiilor,
o astfel de procedur nu l implic pe executorul judectoresc. S-a decis, astfel, stabilirea
unei competene alternative [art. 713 alin. (2) NCPC]:
128

a)judecatoria n a carei circumscriptie si are domiciliul sau sediul debitorul, atunci

cnd este vorba despre o urmrire silit prin poprire i dac domiciliul sau sediul debitorului
se afl n circumscripia altei curi de apel dect cea n care se afl instana de executare;
b)judecatoria de la locul situarii imobilului, atunci cnd este vorba despre urmrirea
silit a imobilelor, urmrirea silit a fructelor i a veniturilor generale ale imobilelor i dac
imobilul se afl n circumscripia altei curi de apel dect cea n care se afl instana de
executare.
4.2.Contestaia mpotriva executrii silite
n acest caz se urmrete chiar anularea executrii silite iar un aspect important n
ceea ce privete aceast form de contestaie la executare l reprezint chiar identificarea,
ntruct:
de cele mai multe ori debitorul solicit anularea executrii silite ns, la o analiz
atent a contestaiei, se ajunge la concluzia c, n realitate, ea vizeaz un act sau, eventual,
mai multe acte ale executrii silite;
nici codul anterior i nici Noul Cod de procedur civil nu conin prevederi clare
referitoare la ceea ce nseamn act de executare i nu toate actele pe care le face un
executor judectoresc sunt acte de executare; cu titlu exemplificativ pot fi menionate
cererea de ncuviinare a executrii silite, adresa ctre o direcie local de taxe i impozite
n vederea identificrii unui bun urmribil, procesul-verbal de situaie n cazul urmririi silite
imobiliare, acte efectuate de ctre executorul judectoresc care nu sunt ns acte de
executare;
aceast lips de precizie cu privire la determinarea actului de executare, acolo unde
n mod evident nu se critic ntreaga executare silit, poate obliga instana s intre n
probleme de fond, lucru care nu s-ar ntmpla dac ar exista o reglementare clar a noiunii
de act de executare; n acest din urm caz, instana ar fi obligat s resping ca
inadmisibil o contestaie la executare care are ca obiect altceva dect un act de executare.
4.3.Motivele contestaiei mpotriva executrii silite
A.Prescriptia executarii

129

Daca este mplinit la data depunerii cererii de executare, este de natur s justifice o
soluie a instanei de admitere a contestaiei la executare, n sensul anulrii executrii silite.
Sediul materiei l reprezint art. 705-710 NCPC.
Potrivit art. 706 alin. (1), prescripia nu opereaz de plin drept, ci numai la cererea
persoanei interesate, prin persoan interesat nelegndu-se nu numai debitorul, ci i un
ter care are interesul s blocheze procedura de executare.
De menionat sunt i prevederile alin. (2) al art.706 prevederi anticipate de altfel de
dispoziiile Noului Cod civil, care doresc s dea o soluie unei probleme ivite n practic, i
anume aceea n care a operat prescripia dreptului de a cere executarea silit i, totui, nu
s-a mplinit termenul de prescripie a dreptului la aciune, situaie ntlnit n cele mai multe
cazuri n legtur cu drepturile reale; avnd n vedere ns noua reglementare a prescripiei,
destul de favorabil creditorului, o astfel de ipotez poate fi ntlnit i n cazul drepturilor de
crean.
ntr-o astfel de situaie, soluia oferit de Noul Cod de procedur civil, este aceea c,
n cazul hotrrilor judectoreti i arbitrale, dac dreptul de a obine obligarea prtului
este imprescriptibil sau, dup caz, nu s-a prescris, creditorul poate obine un nou titlu
executoriu, pe calea unui nou proces, fr a i se putea opune excepia autoritii de lucru
judecat.
Formularea creditorul poate obine un nou titlu executoriu nu trebuie s genereze
ideea c acest nou proces este doar o formalitate, el reprezentnd, n realitate, o nou
procedur contencioas, intenia legiuitorului fiind aceea de a-l proteja pe creditor mpotriva
debitorului care cu rea-credin nu i-a executat obligaiile, nedndu-i acestuia din urm
posibilitatea de a invoca autoritatea de lucru judecat. Este vorba, aadar, de un nou proces
care, principial, deschide calea unei soluii contrare celei din primul proces.
O alt problem care poate s apar n aceast situaie este dat de posibilitatea
utilizarii sau nu ca mijloc de proba a hotarrii judecatoresti din primul proces. n legtur cu
acest aspect trebuie analizat n ce msur o hotrre judectoreasc ndeplinete condiiile
unui nscris ca mijloc de prob.
n privina termenelor de prescriptie, acestea sunt de 10 ani pentru titlurile emise n
materia drepturilor reale i de 3 ani n celelalte cazuri. Ar putea aprea aici o problem
legat, de exemplu, de aciunea n evacuare; opinia majoritar este n sensul c aciunea n
evacuare este o aciune personal, nu apr n mod direct dreptul de proprietate, fiind ns
de necontestat faptul c punerea n executare a unei astfel de aciuni d coninut efectiv
130

unui drept real dreptul de proprietate; ns aciunea n evacuare nu este o aciune real
Cu privire la suspendarea prescriptiei, potrivit art. 707 alin. (1) NCPC, cursul
prescripiei se suspend:
1.n cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripie a dreptului
de a obine obligarea prtului;
2.pe timpul ct suspendarea executrii silite este prevzut de lege ori a fost stabilit
de instan sau de alt organ jurisdicional competent;
3.ct timp debitorul nu are bunuri urmribile sau care nu au putut fi valorificate ori i
sustrage veniturile i bunurile de la urmrire.
Textul face referire la executarea silit indirect iar dovada sustragerii poate fi fcut
relativ uor avnd n vedere dispoziiile art. 627 NCPC care consacr rolul activ al
executorului judectoresc.
Astfel, potrivit alin. (2), executorul judectoresc poate cere debitorului lamuriri n scris
n legatura cu veniturile si bunurile sale, inclusiv cele aflate n proprietate comuna pe coteparti sau n devalmasie, asupra carora se poate efectua executarea, cu aratarea locului
unde se afla acestea, precum si pentru a-l determina sa execute de bunavoie obligatia sa,
aratndu-i consecintele la care s- ar expune n cazul continuarii executarii silite.
n toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor
de executare. Potrivit alin. (3), refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta sau de a
da lamuririle necesare, precum si darea cu rea-credinta de informatii incomplete atrag
raspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum si aplicarea sanctiunii
prevazute la art. 188 alin. (2). [amenda judiciar];
4.n alte cazuri prevzute de lege.
B. Desfiinarea titlului executoriu
Pot exista situaii n care, dup ncuviinarea executrii silite, se obine desfiinarea
titlului executoriu.
Din punct de vedere terminologic, este de observat faptul c art. 702 alin. (1) pct. 4
vorbete despre desfiinarea titlului executoriu, desfiinare care constituie i un mod de
ncetare a executrii silite.
Noiunea comport, discuii legate de raportul dintre desfiintarea titlului executoriu, ca
i cauz de ncetare a executrii silite, i modificarea n parte a hotarrii judecatoresti, n
131

ceea ce privete cuantumul sumei cuprinse n titlul executoriu.

n aceast situaie, se pune ntrebarea dac este vorba despre o desfiinare a titlului
executoriu sau executarea silit trebuie continuat, inndu-se cont de suma stabilit de
instana de control judiciar. S-a apreciat c un astfel de caz nu reprezint o desfiinare a
titlului executoriu pentru c:
o astfel de intervenie a instanei de control judiciar prin care se reformeaz parial
hotrri judectoreti nu justific o nou procedur de executare silit pentru c titlul
executoriu nu este unul nou, ci este cel iniial, al crui obiect este ajustat n urma interveniei
instanei ierarhic superioare;
atunci cnd s-a dorit ca o anumit situaie s duc la desfiinarea titlului executoriu,
actualul Cod de procedur civil a menionat n mod expres acest lucru (spre exemplu, cu
referire la cile de atac);
situaia este meninut i n contextul Noului Cod de procedur civil; vorbim, astfel,
de schimbare n parte, ca intervenie a instanei de apel, i casare n parte, ca intervenie a
instanei de recurs.
Cu privire la recurs poate interveni o discuie legat de faptul c nu se face o distincie
ntre casarea n parte i casarea total, iar ubi lex non distinguit nec nos distingere
debemus: actele de executare sau de asigurare facute n temeiul unei asemenea hotarri
[casate] sunt desfiintate de drept daca instanta de recurs nu dispune altfel.
Instanta va constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotarrii de casare. o
asemenea distincie se face ns n NCPC care dispune c n caz de admitere a recursului,
hotrrea atacat poate fi casat, n tot sau n parte.
Referitor la acest aspect s-a apreciat c o casare parial a hotrrii rpete hotrrii
respective, n partea n care a fost casat, puterea, ceea ce nseamn c actele de
executare care corespund acelei pri casate sunt desfiinate de drept; chiar dac instana
nu ar constata prin dispozitivul hotrrii de casare faptul c actele de executare sunt
desfiinate de drept, executorul judectoresc cruia i se aduce la cunotin o astfel de
hotrre casat n tot va fi obligat s procedeze la ncetarea executrii.
Finalitatea acestor prevederi rezida in obligarea judectorului de a fi extrem de atent,
precaut, minuios i receptiv la miza practic a hotrrii pronunate. O interpretare
asemntoare ar trebui dat i n ceea ce privete apelul, cu att mai mult cu ct, n
contextul Noului Cod de procedur civil, apelul este calea ordinar de atac.

132

4.4.Diferite modaliti de executare

O urmrire silit mobiliar avnd ca obiect diferite bunuri poate fi anulat dac nu a
fost precedat de somaie art. 731 alin. (1) NCPC stabilete faptul c, daca n termen de
o zi de la comunicarea somatiei nsotite de ncheierea de ncuviintare a executarii debitorul
nu plateste suma datorata, executorul judecatoresc va proceda la sechestrarea bunurilor
mobile urmaribile ale debitorului, n vederea valorificarii lor, chiar daca acestea sunt detinute
de un tert.
Astfel, dac nu a fost comunicat somaia nsoit de ncheierea de ncuviinare a
executrii silite, toate actele de executare sunt susceptibile de a fi anulate, iar hotrrea prin
care se dispune anularea ar trebui s precizeze faptul c se anuleaz urmrirea silit
mobiliar, eventualele alte forme de executare silit existente mpotriva debitorului respectiv
rmnnd valabile.
n legtur cu comunicarea ncheierii de ncuviinare a executrii silite, aceasta
reprezint un element de noutate introdus de NCPC, fiind prevzut sub sanciunea nulitii
executrii.
Nulitatea este, deci, una expres, discuia rmnnd cu privire la felul ei condiionat
sau necondiionat aspect important, pentru c, pe de o parte, trebuie stabilit din ce punct
trebuie creditorul s suporte riscurile neglijenei executorului i, pe de alt parte, pn la ce
punct trebuie s-i oferi unui debitor drepturile de a semnala n timp util c este executat,
dei nu ar trebui, sau c este executat pentru mai mult dect ar fi obiectul real al executrii
sau n legtur cu alte bunuri dect cele pe care le datoreaz.
Legea nu stabilete n mod imperativ un termen n care trebuie fcut aceast
comunicare, ns este evident faptul c ea trebuie s precead efectuarea actelor de
executare; fr a-i impune executorului s fac de ndat aceast comunicare, legiuitorul l
oblig ns s l previn pe debitor asupra stadiului n care se afl procedura de executare
(cu excepia acelor cazuri n care legea permite fr somaie, cum ar fi, de exemplu,
poprirea, urmrirea silit mobiliar, n anumite cazuri, proceduri de executare silit direct).
Termenul n care poate fi depus contestaia la executare este, potrivit art. 714 alin. (1)
NCPC, de 15 zile, fr ca legea s l califice din punctul de vedere al naturii sale termen
de decdere sau termen de prescripie. In practic se considera c este un termen de
decdere.
Pentru a ajunge la o astfel de concluzie se poate folosi, pe de o parte, argumentul
133

duratei, tiut fiind faptul c, n general, termenele de decdere au o durat mai scurt, iar pe
de alt parte, considerarea acestui termen ca fiind de decdere se bazeaz pe tradiie,
ntruct anterior anului 2000 majoritatea actelor de executare erau efectuate de ctre
judector iar contestaia mpotriva unui act efectuat de ctre judector nu avea cum s nu
fie calificat drept o cale de atac iar un termen stabilit pentru exercitarea unei ci de atac
este un termen de decdere att potrivit Codului anterior, ct i potrivit Noului Cod de
procedur civil.
Dup anul 2000 ns, instana de executare, cu excepia cazului n care nfiineaz
poprirea pentru anumite obligaii, nu mai este organ de executare, ci controleaz o
executare instrumentat de o persoan care exercit un serviciu public pe baza unei
iniiative private, fr a avea atribuii jurisdicionale.
Reaciile fa de modul n care acioneaz sau nu acioneaz persoana respectiv este
dificil s fie privite ca o cale de atac. Or, dac nu sunt ci de atac i nu vorbim nici despre
acte de procedur ntr-un proces deja nceput, termenul de 15 zile poate fi privit i ca un
termen de prescriptie.
De asemenea, mai este de observat, pe lng faptul c regulile aplicabile judecrii
contestaiei la executare sunt cele prevzute pentru cererea de chemare n judecat, i
faptul c aceast contestaie nu vizeaz nici o hotrre judectoreasc, pentru a putea fi
considerat cu adevrat o cale de atac, i nici un alt act care provine de la un organ cu
activitate jurisdicional, fiind o modalitate de a aciona atunci cnd exist o vtmare
determinat de modul n care a fost efectuat executarea. Acest lucru poate fi considerat un
alt argument n favoarea opiniei potrivit creia termenul de 15 zile este un termen de
prescripie.
Determinarea naturii acestui termen prezint importante consecine practice. Dac ar fi
considerat un termen de prescripie a dreptului la aciune, potrivit Noului Cod civil,
neexercitarea contestaiei n termenul stabilit are implicaii favorabile pentru cel mpotriva
cruia se mplinete termenul de prescripie.
Dac este considerat a fi termen de decdere, potrivit Codului de procedur anterior,
pentru a obine repunerea n termen trebuie fcut dovada unei mprejurri mai presus de
voina celui care trebuia s acioneze (avem deci un criteriu subiectiv), n timp ce potrivit
Noului Cod de procedur civil trebuie fcut dovada unor motive ntemeiate (avem deci un
criteriu obiectiv).
Potrivit art. 714 alin. (1) NCPC79, termenul ncepe s curg de la data cnd:
134

1.contestatorul a luat cunotin de actul de executare pe care l contest;

2.cel interesat a primit comunicarea ori, dup caz, ntiinarea privind nfiinarea
popririi. Dac poprirea este nfiinat asupra unor venituri periodice, termenul de contestaie
pentru debitor ncepe cel mai trziu la data efecturii primei reineri din aceste venituri de
ctre terul poprit;
3.debitorul care contest executarea nsi a primit ncheierea de ncuviinare a
executrii sau somaia ori de la data cnd a luat cunotin de primul act de executare, n
cazurile n care nu a primit ncheierea de ncuviinare a executrii i nici somaia sau
executarea se face fr somaie.
Termenul de 15 zile trebuie gestionat foarte atent de ctre instan, fiind un termen
raportat la nite motive de contestaie.
Cu titlu de exemplu, dac se dorete criticarea modului n care s-au desfurat
lucrurile la al doilea termen de licitaie, trebuie stabilit dac contestatarul se afl n termenul
stabilit pentru completarea cererii iniiale atunci cnd solicit, de exemplu, s se constate
faptul c ncuviinarea executrii silite nu a fost acordat cu respectarea dispoziiilor legale,
cu att mai mult cu ct acea ncuviinare i-a fost i comunicat, poate chiar nainte de
procesul-verbal de situaie (ipoteza viznd o urmrire silit imobiliar).
Potrivit dispoziiilor art. 712 alin. (3) NCPC, Nu se poate face o noua contestatie de
catre aceeasi parte pentru motive care au existat la data primei contestatii. Cu toate
acestea, contestatorul si poate modifica cererea initiala adaugnd motive noi de contestatie
daca, n privinta acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestatiei la
executare.
Ceea ce trebuie subliniat n legtur cu aceste prevederi este faptul c, dei
contestaia se supune regulilor stabilite pentru cererea de chemare n judecat care, potrivit
art. 204 NCPC, poate fi completat pn la primul termen de judecat la care prile sunt
legal citate, atunci cnd se critic o executare sau un act de executare, cererea
modificatoare trebuie s fie depus n termenul de 15 zile stabilit pentru introducerea
contestaiei la executare.
5.Procedura de judecata
Un element de noutate este introdus prin dispoziiile art. 716 alin. (2) NCPC care va
rupe din automatismul actual, creat i din raiuni verificate n practic conform crora, n
135

caz de contestaie, instana solicit executorului judectoresc copie certificat de pe dosarul

de executare, chiar dac nu se critic ntreaga procedur de executare, ci doar o secven
a acesteia, lucru ce ar necesita punerea la dispoziia instanei doar a unor pagini din dosarul
de executare creat pentru instrumentarea procedurii.
Articolul 716 alin. (2) stabilete c instanta sesizata va solicita de ndata executorului
judecatoresc sa-i transmita, n termenul fixat, copii certificate de acesta, de pe actele
dosarului de executare contestate, dispozitiile art. 286 fiind aplicabile n mod corespunzator,
si i va pune n vedere partii interesate sa achite cheltuielile ocazionate de acestea.
Dispoziiile acestui articol vor genera probleme practice pentru c, dac pn la
intrarea n vigoare a Noului Cod de procedur civil instana putea s dispun executorului
s i pun la dispoziie copia certificat a dosarului de executare iar executorul avea
obligaia de a se conforma, sub sanciunea aplicrii unei amenzi civile, sub imperiul Noului
Cod de procedur civil instana poate dispune livrarea dosarului de executare n ntregime,
ns acest lucru se va rsfrnge asupra debitorului, n interesul cruia ar fi proba, care va
trebui s achite cheltuielile ocazionate.
Probleme apar ntruct nu se tie care ar putea fi documentele justificative n baza
crora executorul ar putea pretinde asemenea cheltuieli, pentru c facturile emise de ctre
executor cuprind, n general, onorariile de executare; dei exist o Anex la Ordinul
ministrului justiiei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale i maximale pentru
serviciile prestate de executorii judectoreti care cuprinde diferite cheltuieli legate de
executarea silit, nu sunt avute n vedere aceste operaiuni referitoare la solicitarea de ctre
instan a copiilor de pe dosarul de executare silit.
Astfel, instanta va trebui ca, prin adresa transmisa executorului, sa selecteze actele de
care are nevoie, n caz contrar debitorul putnd sustine faptul ca i se imputa niste cheltuieli
care nu erau necesare.
Acest lucru determin flexibilizarea noiunii de ndat. De ndat instana va nregistra
dosarul, cu privire la termenul la care poate fi transmis adresa fiind posibile dou variante:
la primul termen de judecat la care prile sunt legal citate, ntr-o discuie n
contradictoriu, n funcie de modul n care i-a precizat debitorul contestaia, s se
stabileasc de care acte din dosarul de executare este nevoie i s se transmit adresa;
judectorul transmite adresa solicitnd anumite documente referitoare la actele de
executare contestate, urmnd ca, la primul termen de judecat la care prile sunt legal
citate, s se suplimenteze probatoriul dac se ajunge la concluzia c este nevoie i de alte
136

acte din dosar sau chiar de ntregul dosar.

Referitor la acest aspect, a fost ridicat problema deductibilitii cheltuielilor efectuate
cu produsele de papetrie n activitatea pe care o desfoar, executorul judectoresc nu
efectueaz cheltuieli pe care i le deduce din veniturile obinute? De ce s fie obligat
debitorul la plata acestor cheltuieli ct timp ele intereseaz desfurarea activitii
executorului i modul n care acesta relaioneaz cu instana de judecat? Obligaia de a
nainta copii certificate de pe dosarul de executare este o obligaie care se nate n sarcina
executorului.
Cu privire la problemele ridicate, s-a precizat c suntem n prezena a dou probleme
distincte: o problem legat de avansarea sumelor pentru c aceast cheltuial este
deductibil, ns de la cine poate fi recuperat? i alta legat de recuperarea lor.
O astfel de problem nu aprea n reglementarea anterioar potrivit creia executorul
este obligat s furnizeze instanei copii ale dosarului; nu are relevan faptul c trebuie
fcute nite cheltuieli i nu exist niciun text de lege care s l exonereze de aceast
obligaie.
Discuia are la baz situaiile ntlnite n practic. Astfel, invocndu-se aceste
cheltuieli, instanele s-au vzut n situaia de a primi dosarele n original sau chiar de a nu le
primi ori executorul stabilea un onorariu fix pentru copiere care, de altfel, nu are un temei
legal.
Executorul nu poate stabili niciun tarif pentru furnizarea acestor copii ntruct aceast
activitate nu intr n activitatea de executare silit; executorul judectoresc face acte de
executare i angajeaz cheltuieli n legtur cu aceste acte.
n mod practic, un executor care ntrzie trimiterea actelor la instan este un executor
care, ntr-o parte netransparent a considerentelor hotrrii ce urmeaz a fi pronunat,
creeaz o problem creditorului.
n cazul clasic n care debitorul atac, iar executarea nu este suspendat, ceea ce
nsemn c frna este doar soluionarea contestaiei, ntruct n momentul n care
contestaia se soluioneaz i decizia instanei este executorie, executorul are obligaia s
se opreasc, ideea de a ntrzia trimiterea dosarului la instan pentru a mpiedica n acest
fel pronunarea soluiei fiind o idee care joac n defavoarea creditorului, mai ales n acele
ipoteze n care situaiile de fapt sunt interpretabile ntruct acest mod de a aciona sau de a
nu aciona creeaz premisele ca balana s se ncline n favoarea contestatorului.
n reglementarea anterioar lucrurile erau foarte clare. Executorul trebuie s i fac
137

un co global, existnd o logic: pierzi pe anumite chestiuni dar ctigi pe altele i trebuie
s ai nelepciunea de a nivela lucrurile.
Textul este unul nou care creeaz n sarcina instanei o aciune de verificare, de
diligen atunci cnd solicit copii, n sensul n care va trebui analizat n ce msur sunt
necesare copii ale ntregului dosar sau doar copii ale actelor care intereseaz procedura de
executare.
Este foarte adevrat faptul c exist situaii n care executorii nu trimit copiile sau le
trimit fracionat, ns i n aceste situaii exist un moment al adevrului pentru c, n funcie
de susinerile contestatorului, judectorul apreciaz c exist acte pe care executorul nu lea trimis i dac exist cea mai mic suspiciune iar contestatorul dorete copia dosarului
ntruct susine c dosarul conine alte nscrisuri care relev ceea ce dorete s
demonstreze, atunci se va depune copia ntregului dosar de executare.
Ceea ce aduce nou acest text este, n primul rnd, faptul c nu este nevoie din start de
copia ntregului dosar; depinde ns i de ceea ce permite contestaia, pentru c poate
exista o contestaie prin care se susine faptul c toate actele din dosar sunt false, caz n
care, dac aceste susineri sunt infirmate de realitate, cu att mai mult se justific
suportarea cheltuielilor ocazionate.
Calea de atac mpotriva hotrre pronunate este apelul. Potrivit art. 719 alin. (1)
NCPC, Daca admite contestatia la executare, instanta, tinnd seama de obiectul acesteia,
dupa caz, va ndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori
ncetarea executarii nsesi, va anula ori lamuri titlul executoriu.
n primul rnd, trebuie observat urmatorului aspect: instana va dispune anularea ori
ncetarea executrii tinnd seama de obiectul acesteia. Dac un debitor contestator cere
anularea executrii, instana trebuie s verifice dac exist acte de executare care nu s-au
fcut cu respectarea dispoziiilor prevzute de lege, caz n care are ndatorirea de a nu
anula ntreaga procedur de executare, ci de a admite n parte contestaia la executare i
de a anula actele de executare fcute cu nerespectarea dispoziiilor legale, fiind de dorit ca
aceste acte anulate s fie menionate n dispozitivul hotrrii.
Hotrrea judectoreasc are putere de lucru judecat n privina dispozitivului unit cu
considerentele, lucru menionat expres n Noul Cod de procedur civil [art.430 alin.(2)
NCPC].
ns, tocmai pentru c aceast hotrre este una care va intra n circuitul executrii
138

silite, i nu de puine ori prile executrii i executorii judectoreti sunt concentrai pe

dispozitiv, este bine ca dispozitivul s arate ce acte se execut, cu clauza c i orice alte
acte de executare subsecvente, ulterioare actului anulat, intr sub aceeai sanciune.
Dac este cazul s se anuleze toat executarea, aceasta se va anula (de exemplu, ca
urmare a invocrii prescripiei). Dac ns, n realitate, este vorba doar despre anumite acte
de executare, este bine ca aceste precizri s fie fcute.
Mai pot fi contestate ncheierile executorului.
Potrivit art. 656 alin. (1) NCPC, executorul judectoresc emite ncheieri. Alineatul (3) al
aceluiai articol menioneaz faptul c daca prin lege nu se dispune altfel, ncheierile se
dau fara citarea partilor, se comunica acestora, sunt executorii de drept si pot fi atacate
numai cu contestatie la executare i, n continuarea acestei ci de atac specifice, exist n
Noul Cod de procedur civil dou reglementri:
a) articolul 711 alin.(1) potrivit cruia mpotriva executarii silite, a ncheierilor date de
executorul judecatoresc, precum si mpotriva oricarui act de executare se poate face
contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. (...)
b) articolul 714 alin.(2), potrivit cruia Contestatia mpotriva ncheierilor executorului
judecatoresc, n cazurile n care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face n
termen de 5 zile de la comunicare. Este de observat faptul c acest text cuprinde o
derogare cu privire la termenul n care poate fi exercitat contestaia.
Avem, astfel, un echilibru ntre criticile care pot fi aduse la adresa ncheierilor
executorului judectoresc, critici care nu va fi greu s fie aduse ntr-o prim perioad nu
neaprat scurt de aplicare a prevederilor noului Cod, i asta pentru c, potrivit art. 656
alin. (2), exceptnd meniunile privind calea i termenul de atac, toate celelalte meniuni pe
care trebuie s le conin ncheierea dat de executorul judectoresc sunt prevzute sub
sanciunea nulitii.
Criticile aduse la adresa unor astfel de ncheieri trebuie fcute ns n termen de 5 zile.
A da eficien acestui termen nseamn, printre altele, s nu primeti sau s observi c este
tardiv o critic fcut ntr-o contestaie, la al doilea sau al treilea termen de licitaie ntr-o
executare silit imobiliar n care se spune c preul nu a fost fixat n mod procedural;
ncheierea prin care executorul a stabilit preul a fost dat cu nclcarea cerinelor prevzute
de lege, n sensul n care executorul trebuie s stabileasc preul de vnzare a imobilului
pornind de la preurile medii din zona respectiv.
Dac o astfel de ncheiere a fost comunicat i au trecut trei zile fr ca ea s fie
139

contestat, nseamn c preul a fost stabilit n mod corespunztor.

Pe de o parte, procedura de executare silit, n ansamblul ei i, n particular
executarea silit imobiliar, n cadrul creia sunt emise patru ncheieri n perioada
premergtoare licitaiei, se birocratizeaz, ceea ce nseamn o vulnerabilizare a ei, ansele
omiterii unor acte fiind mai mari.
Pe de alt parte ns, dac legea prevede posibilitatea emiterii acestor ncheieri,
prevznd posibilitatea atacrii lor ntr-un anumit termen, odat expirat termenul nu se
poate obine, prin diverse mijloace, repunerea n termen. Pot exista astfel i beneficii,
tocmai pentru c aceste ncheieri au alocat o reacie procedural.
Faza urmririi silite imobiliare este o faz care abund de ncheieri date de executorul
judectoresc, i aceasta pentru c procedura este una destul de grav ntruct privete
imobile care aparin debitorului. Dac la predarea silit imobiliar, prin ipotez, imobilele
aparin creditorului care cere executarea i, din diverse motive, dei a fost obligat printr-o
hotrre judectoreasc s predea imobilele respective, prtul refuz acest lucru, n cazul
urmririi silite imobiliare este vorba despre transformarea n bani a unor imobile care aparin
debitorului.
Astfel, n cadrul acestei proceduri ncheierile executorului judectoresc sunt date cu
ocazia stabilirii preului i a fixrii termenului de licitaie. Articolele 835-837 NCPC, dei ntro viziune direct se adreseaz executorului judectoresc, se adreseaz, n egal msur, i
instanei de judecat.

140