Un prim motiv de casare l constituie refuzul primei instane de a-i ncuviina reclamantului, administrarea probei cu martori.

Prin ncheierile de la 7 februarie 2000 i ulterior, prin cea de la 14 martie 2002, sau admis reclamantului, proba cu nscrisuri i cea cu interogatoriul

prtei, fiind respins proba testimonial, ca neutil.

Respingerea probei cu martori nu constituie un motiv de legalitate a hotrrii recurate, ntruct potrivit dispoziiilor art. 129 alin. (4) i (5), coroborate cu cele ale art. 167 alin. (1) teza I C. proc. civ., dovezile se pot ncuviina numai dac instana socotete c ele pot s aduc dezlegarea pricinii. Prin urmare, instana se bucur de suveranitate n ncuviinarea probelor, aceasta fiind una dintre abilitile conferite judectorului, ca aplicaie a principiului rolului su activ n nfptuirea actului de justiie. Mijloacele de proba
Mijloacele de proba sunt enumerate in art. 1170 C. civ. si art.201-217 Cod de procedura civila 1. Inscrisurile. Notiune si clasificare Prin inscris se intelege orice declaratie despre un act sau fapt

juridic, facuta prin scriere cu mana, prin dactilografiere ori imprimare, cu orice litere sau sistem de scriere, pe hartie sau pe orice alt material: sticla, lemn, metal, panza, telex, telefax etc. Cu
inscrisurile sunt asimilate declaratiile verbale, inregistrate pe banda electromagnetica, pelicula, disc etc. In functie de existenta sau inexistenta intentiei ca acestea sa foloseasca ca mijloc de dovada, inscrisurile sunt preconstituite (inscrisul autentic, inscrisul sub semnatura privata, rabojurile, diferite chitante, note, facturi etc., emise pentru a servi ca mijloc de proba) si nepreconstituite (registrele comerciale, registrele si hartiile casnice, mentiunile scrise de creditor pe titlul constatator al creantei sau pe chitanta si scrisorile obisnuite). In functie de criteriul semnaturii, inscrisurile sunt semnate (inscrisul autentic, inscrisul sub semnatura privata) si nesemnate, in care intra toate celelalte inscrisuri; Inscrisurile se mai impart si in : originale si copii dupa inscrisurile originale. A. Inscrisul autentic Noiune. Potrivit art. 1171 C. civ.: Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionare public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut; Categorii de acte autentice: inscrisuri autentice notariale (Legea nr.36/1995); hotararile organelor jurisdictionale; constituie, de asemenea, inscrisuri autentice, potrivit art. 1171 C. civ., actele de stare civila, deciziile si incuviintarile autoritatilor tutelare, procesele verbale de indeplinire a actelor de procedura etc. Operatiunea tehnico-juridica de autentificare de catre notarul public. notarul are indatorirea de a deslusi adevaratele raporturi dintre parti, de a le lamuri cu privire la consecintele ce decurg din inscrisul pe care vor sa-l intocmeasca si de a le da indrumarile necesare pentru ca inscrisul lor sa corespunda scopului urmarit de ele; notarul trebuie sa verifice indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru validitatea inscrisului realizand astfel controlul preventiv al legalitatii actelor ce urmeaza a se

intocmi; la cererea partilor, notarul trebuie sa redacteze inscrisul pe care acestea vor sa-l autentifice; autentificarea isi produce efectele din momentul in care notarul a luat consimtamantul partilor si acestea au semnat inscrisul. Puterea doveditoare. puterea doveditoare a inscrisului autentic rezida din faptul ca a fost autentificat, sau chiar intocmit si autentificat de notarul public. mentiunile referitoare la constatarile personale ale notarului se bucura de cea mai deplina putere doveditoare, ele neputand fi combatute decat prin procedura (speciala si complicata) a inscrierii in fals. mentiunile ce cuprind declaratiile facute de parti fac dovada numai pana la proba contrarie. Pentru a cunoaste puterea doveditoare a inscrisului nul ca inscris autentic, trebuie facuta urmatoarea distinctie: in cazurile in care inscrisul autentic este cerut de lege ca o conditie de forma ad validitatem , nulitatea inscrisului autentic atrage, in mod necesar, nulitatea actului juridic (negotium); in cazurile in care inscrisul autentic a fost intocmit numai pentru ca partile au dorit sa-si asigure o dovada, ad probationem , nulitatea inscrisului autentic nu atrage nulitatea actului juridic (negotium) constatat prin acel inscris si nu atrage nevalabilitatea inscrisului respectiv, ca inscris sub semnatura privata, daca a fost semnat de parti (art. 1172 C. civ.). B. Inscrisul sub semnatura privata Notiune. Prin inscris sub semnatura privata se intelege orice inscris semnat de partea sau partile de la care emana;

Conditiile de validitate: conditia generala a semnaturii, ceruta pentru orice astfel de inscris: semnatura este conditia necesara si suficienta ceruta pentru validitatea inscrisului sub semnatura privata; din ea rezulta insasi denumirea inscrisului.

conditii speciale, cerute numai pentru anumite inscrisuri sub semnatura privata: conditia pluralitatii de exemplare pentru inscrisurile care constata conventii sinalagmatice (contracte bilaterale). conditia scrierii in intregime sau a mentiunii bun si aprobat facuta de mana debitorului, in cazul inscrisurilor ce constata obligatii unilaterale avand ca obiect o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile. conditia scrierii, semnarii si datarii de mana testatorului a testamentului olograf.

Puterea doveditoare a inscrisului sub semnatura privata (art. 1182 C.civ) art. 1176 prevede ca: actul sub semnatura privata, recunoscut de acela caruia se opune sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, intre acei care l-au inscris si intre cei care reprezinta drepturile lor.
in cazul in care partea, careia i se opune un inscris sub semnatura privata, neaga semnatura sau inscrisul, precum si in cazul in care mostenitorii sau urmasii celui de la care se pretinde ca emana inscrisul, declara ca nu cunosc semnatura sau inscrisul autorului inscrisului, inscrisul sub semnatura privata nu are nici o putere

doveditoare.

daca inscrisul sub semnatura privata este recunoscut de partea careia i se opune sau daca instanta a stabilit ca provine de la partea careia i-a fost opus inscrisul, inscrisul sub semnatura privata face dovada pana la proba contrarie, atat intre parti cat si intre cei care reprezinta drepturile lor, precum si fata de terti.
C. Alte inscrisuri: scrisorile, mentiunile facute de creditor pe titlul de creanta, registrele si hartiile casnice, registrele comerciale, rabojurile. 2. Marturia sau proba testimoniala

Marturia este o relatare facuta de o persoana, oral, in fata instantei de judecata cu privire la acte sau fapte litigioase savarsite in trecut, despre care are cunostinta personala.
marturia presupune cunoasterea personala, de catre martor, a faptelor pe care le relateaza si nu din auzite sau dupa ceea ce spune lumea; este marturie asanumita marturie indirecta; marturia presupune relatarea orala in fata instantei de judecata.

Administrarea probei testimoniale. regula generala este ca faptele juridice stricto-sensu pot fi dovedite in mod nelimitat, prin proba testimoniala. regulile restrictive privind administrarea probei

testimoniale se refera la actele juridice. Art. 1191 C.civ. stabileste urmatoarele reguli restrictive: Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei [] nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata. Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul [] chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei. Aceste reguli restrictive cunosc doua exceptii, cand proba cu martori poate fi admisa cu privire la un act de o valoare mai mare de 250 lei sau impotriva sau peste continutul unui inscris: cand exista un inceput de dovada scrisa (art. 1197 C.civ.) cand partea s-a aflat in imposibilitate de a-

si preconstrui sau pastra un inscris (art. 1198 C.civ.) Puterea doveditoare a probei cu martori este lasata la aprecierea instantei de judecata. Judecatorul are libertatea de a aprecia valoarea depozitiei de martor.
Dovada cu martori poate fi pimita in cazul erorii,dolului,violentei,lipsei cauzei,cauza falsa,ilicita sau morala,frauda la lege. Daca nu exista una din aceste situatii raclamantul va avea castig de cauza.Bineinteles daca actul juridic indeplineste toate conditiile esentiale de validitate prevazute de art.948.