Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comform codului civil, cel care face o propunere in fata judecatii trebuie sa o si
dovedeasca. Cum primul care face o propunere in fata instantei este reclamantul , sarcina
probei ii revine lui . O data ce reclamantul a facut dovada faptului generator al dreptului sau
situatia se schimba in favoarea sa si paratul este obligat sa iasa din pasivitate, sa se apere,
rasturanadu-se astfel sarcina probei asupra sa, iar daca reclamantul considera ca afirmatiile
probate de parat nu corespun in totul sau in parte realitatii sarcina probei se rastoarna din nou
asupra sa.
Pentru garantarea aflarii adevarului, a realizarii drepturilor subiective ale partilor, a
justei solutionari a litigiilor si a infatuirii rolului educativ al justitiei este prevazul principiul
rolului activ al judecatorului pentru descoperirea adevarului si prevenirea orcaror greseli in
cunoasterea faptelor.
Codul civil prevede “Judecatorii sunt datori sa staruie prin toate mijloacele legale
pentru a descoperii adevatul, pentru a da partilor un ajutor activ in ocrotirea drepturilor si
intereselor. Presedintele este in drept sa puna intrebari partilor sau sa puna in dezbatearea lor
orice imprejurari de fapte sau de drept care duc la dezlegarea cauzei, chiar daca nu sunt
cuprinse in cerere sau in intampinare. El va putea ordona dovezi pe care le va gasi de cuviinta
chiar daca partile se impotrivesc.”
1
Inscrisurile ca mijloc de dovada
Inscrisurile sunt consemnari grafice ale partilor sau ale tertelor persoane cu privire
la actele sau faptele juridice generatoarea de drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi
juridice concrete.
Inscrisurile se clasifica in:
• inscrisuri autentice
• inscrisuri sub semnatura privata
In categoria inscrisurilor intra:
• biletele si tichetele emise pentru a constitui mijloace de proba
• registrele si hartiile casnice
• mentiunile facute de creditori pe inscrisul constatator al creantei
• scrisorile obisnuite
• telegramele
Dupa cum partile au urmarit la intocmirea inscrisului scopul de a-l folosi sau nu ca
mijloc de proba, ele se clasifica in
• inscrisuri preconstituite
• inscrisuri neconstituite
La randul lor inscrisurile preconstituite se impart in:
• inscrisuri primordiale pe care partile le intocmesc pentru a constata un act
juridic pe care il incheie
• inscrisuri recognitive prin care partile inlocuiesc un inscris primordial care a
disparut sau care este in pericol de a disparea
• inscrisuri confirmative pe care partile le intocmesc pentru a confirma un act
juridic anulabil
A. Inscrisul autentic
Comform codului civil, actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute
de lege, de un functionar public care are dreptul de a functiona unde actul s-a facut.
In aceasta categorie intra:
• inscrisurile partilor autentificate si redactate la cererea acestora de organele
noratiale prin notarii publici sau de stat si alte organe carora legea le da in
competenta autentificarea inscrisurilor (testamente, declaratii, conventii)
• inscrisuri intocmite de functionarii de stat in cadrul atributiilor si
competentelor lor (actele de stare civila, deciziile autoritatii tutelare, hotararile
judecatoresti)
• alte inscrisuri carora normele speciale le confera aceasta calitate (contracte de
inchiriere incheiate de regiile autonome cu privire la fondul local de stat)
2
B. Inscrisul sub semnatura privata
Prin inscrisul sub semnatura privata intelegem orice inscris, indiferent de felul in care
este facut si de cine este scris, cu singura conditie de a fi semnat de partea/partile de la care
emana vointa incorporata in el.
Inscrisul sub semnatura privata poate sa fie scris de oricine si in orice limba cu
conditia sa fie tradus prin orice mod (de mana, dactilografiat, litografiat) chiar daca este
nedatat dar obligatoriu trebuie sa fie semnat de mana partilor.
De la aceasta regula exista unele exeptii unde pe langa semnatura partilor se cer
indeplinite si alte conditii:
• inscrisurile care contin conventii sinalagmatice (bilateral) sunt valabile numai
daca s-au facut in atatea exemplare cate parti cu interese contrare sunt si daca
oe fiecare exemplar este mentionat numarul originalelor cate exista
• inscrisuri prin care o parte se obliga catre alta de a-i plati o suma de bani sau o
cantitate de bunuri fungibile trebuie sa fie scris integral de mana debitorului iar
daca este scris de o alta persoana, dactilografiat, litografiat, trebuie sa cuprinda
inaintea semnaturii formula “Bun si aprobat” urmata de indicarea in cifre si
litere a sumei de bani, a cantitatii de bunuri sau a intinderii obligatiei cu
mentiunea ca acestea trebuie sa fie scrise obligatoriu de mana debitorului
• inscrisuri care contin un testament olograf trebuie sa fie scris in integral, datat
si semnat de mana testatarului, in caz contrar testamentul este nul
Proba cu martori
Marturia este relatarea orala facuta de o terta persoana asupra raportului juridic supus
probatiunii in fata instantelor de judecata cu privire la faptele la a caror savarsire sau
producere aceasta a asistat sau despre care a luat la cunostiinta prin propriile simturi.
Marturia din auzite nu este admisa dar este admisa marturia indirecta prin care
martorul prezinta instantei ceea ce o alta persoana determinata i-a relatat precum si proba
faptelor notorii, adica acele fapte care sunt cunoscute de un cerc larg de persoane.
Proba faptelor materiale se poate face cu martori fara nici un fel de restrictie,
indiferent de valoare insa proba actelor juridice poate fi facuta cu martori numai pana la
valoarea de 250 lei, iar peste aceasta valoare trebuie facuta dovada cu inscrisuri. Totodata
impotriva sau peste continutul unui inscris nu se poate dovedi cu martori indiferent de
valoare.
Cu toate ca, in principui, nu se poate face dovada actelor juridice cu o valoare mai
mare de 250 lei sau impotriva sau peste continutul unui inscris, prin exceptie proba cu martori
se admite in urmatoarele cazuri:
3
• cand exista un inceput de dovada scrisa adica o scriere care emana de la o parte
careia i se opune chiar daca nu indeplineste toate conditiinle unui inscris sub
semnatura privata
• cand partea s-a aflat in imposibilitate materiala de a-si reconstitui un inscris
sau in imposibilitate morala datorata raporturilor dintre parti (rudenie,
prietenie, subordonare)
• cand partea care si-a preconstituit un inscris a fost in imposibilitatea de a evita
pierderea acestuia, puterea doveditoare a probei cu martori este lasata la
aprecierea instantei de judecata si depinde de convingerea pe care o formeaza
judecatorului
Marturisirea
Marturisirea este declaratia unei peroane prin care aceasta recunoaste ca adevarat un
fapt pretins de o alta persoana impotriva sa de natura sa provoace efecte judiciare. In principiu
marturisirea o data facuta este irevocabila dar autorul sau o poate retrage doar daca dovedeste
ca a facut-o dintr-o eroare de fapt.
Marturisirea poate fi:
• judiciara – atunci cand este facuta in fata instantei competente
• extrajudiciara – cand este facuta in fata altei instante sau in alt mod decat cea
judiciara.
De asemenea ea poate fi:
• orala
• scrisa
• tacita (implicita)
Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut sau
un fapt necunoscut
Prezumtiile reprezinta rezultatul a doua rationamente:
• din cunoasterea problelor directe judecatorul induce, printr-un prim rationament,
existenta in treuct a unui fapt, care este vecin si conex cu faptul generator de drepturi;
• printr-un al doulea rationament, din cunoasterea faptului vecin si conex, judecatorul
deduce existenta faptului principal, datorita legaturii de conexitate dintre aceste doua
fapte.
4
Clasificarea prezumtiilor:
1. Prezumtii legale: sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate
extensiv (reprezinta opera legiuitorului). Ele se impart in doua categorii:
a. Prezumtii absolute
b. Prezumtii relative
2. Prezumtii simple (stabilite de judecator) sunt concluziile logice pe care judecatorul
le poate trage de la un fapt ne cunoscut si care nu sunt determinate prin lege. Ele
sunt nelimitate.
Expertiza
Unii autori considera cercetarea la fata locului ca fiind o proba judiciara directa.
In realitate, ea nu reprezinta un mijloc de proba, ci un act procedural, care are ca scop
cercetarea in afata instantei a unor probe materiale.
Cercetarea la fata locului, care mai este denumita si descindere locala, duce la
constatarea directa si nemijlocita a starii si situatiei unui obiect, al locului si modului de
asezare a unor lucruri (in general bunuri imobile sau mbile).
5
BIBLIOGRAFIE
Cristiana Turianu, Drept civil. Partea generala, Editura Fundatiei România de Mâine,
Bucuresti, 2005, p. 11-106
2. Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Juridica, All Beck,
Bucuresti, 2001, p.1-306
3. Corneliu Turianu, Curs de drept civil. Partea generala, Editura Universitara, Bucuresti,
2001, p.1-309