STRUCTURA GENERALĂ A CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

Fiecare entitate își desfășoară activitatea într-o diversitate de colaborări și relații contractuale
permanente cu terțe persoane juridice și fizice autorizate care generează, pe de o parte, datorii pentru
operațiunile de cumpărări de mărfuri, bunuri și servicii și alte operații similare și, pe de altă parte,
creanțe ca urmare a valorificării rezultatelor activității pe care o desfășoară, în sensul livrărilor de
mărfuri, produse și servicii și alte operații similare.
În acest sens, este semnificativ de amintit principalele categorii de colaboratori care
sugerează complexitatea obiectivelor și procedurilor de natură contabilă, și anume: furnizorii, clienții,
personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate, și cele legate prin interese de
participare, acționarii/asociații, debitorii și creditorii diverși.

Datoriile și creanțele, datorită caracterului lor complex, sunt delimitate în Planul de conturi
general în clasa a 4-a, în cadrul căreia, în funcție de conținutul economic sunt stabilite zece grupe
de conturi, și anume:
40 „Furnizori și conturi asimilate“, pentru datoriile de natură comercială;
41 „Clienți și conturi asimilate“, care reflectă creanțele comerciale;
42 „Personal și conturi asimilate“, care privește relațiile cu personalul propriu;
43 „Asigurările sociale, protecția socială și conturi asimilate“, care corespunde datoriilor și
creanțelor de această natură;
44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate“, pentru impozite datorate și
eventuale creanțe în relația cu bugetul statului;
45 „Grup și acționari/asociați“, care se referă la relațiile de decontare între entități sau
provenite din interese de participare ori din datorii și creanțe aferente acționarilor/asociaților;
46 „Debitori și creditori diverși“, pentru datorii și creanțe necomerciale față de terți, cu
caracter specific și ocazional;
47 „Conturi de subvenții, regularizare și asimilate“, unde se oglindesc diverse operațiuni
care nu se încadrează în grupele de conturi anterioare;
48 „Decontări în cadrul unității“, ce se folosește în cazul în care entitatea are organizate
subunități cu contabilitate proprie;
49 „Ajustări pentru deprecierea creanțelor“, care se utilizează în situația unor eventuale
diminuări obiective ale valorii inițiale a creanțelor;
În cadrul fiecărei grupe amintite sunt înscrise mai multe conturi sintetice, care delimitează
elementele ce se urmăresc în contabilitate în mod distinct, iar respectivele conturi se analizează în
detaliu în subcapitolele următoare, de regulă în ordinea simbolizării grupelor de conturi în care sunt
stabilite.

1
 DEFINIREA ŞI STRUCTURA CHELTUIELILOR
Cheltuielile oricărei entități sunt definite, la modul general, ca fiind valori plătite sau de plătit
pentru: consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază entitatea;
cheltuieli cu personalul; executarea unor obligații legale sau contractuale etc. Totodată, se au în
vedere provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Cheltuielile, ca de altfel și veniturile, se delimitează, inclusiv în contul de profit și pierdere,
în funcție de natura lor, în sensul activităților pentru care se efectuează, în două categorii și anume:
a. cheltuieli de exploatare și b. cheltuieli financiare.
Grupele de cheltuieli amintite se au în vedere în ceea ce privește organizarea contabilității, în
sensul că în Planul general de conturi sunt stabilite grupe de conturi pentru cheltuielile de
exploatare (60, 61, 62, 63, 64, 65), care au structură eterogenă și câte o singură grupă de conturi
pentru fiecare din celelalte categorii de cheltuieli (66, 68, 69), așa cum prevăd reglementările
contabile în vigoare.

DEFINIREA ŞI STRUCTURA VENITURILOR

Percepția unitară a veniturilor constă în considerarea în sfera lor de cuprindere atât a sumelor
sau valorilor încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și a câștigurilor din
orice alte surse.
Activitățile curente, la care se face referire în definirea veniturilor, sunt constituite din toate
activitățile desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și
activitățile conexe acestora.
La rândul lor, câștigurile se referă la creșterile de beneficii economice care pot apărea sau nu
ca fiind obținute din activitatea curentă și, în consecință, au aceeași natură cu această activitate.
Veniturile din activități curente provin din vânzări atât de bunuri mobile și bunuri imobile
pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, cât și din servicii prestate și lucrări executate, precum
și din comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi și dividende primite ş.a.
Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de
agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea
curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acționează în
nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situație, veniturile din activitatea
curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Delimitarea veniturilor după natura lor, în sensul naturii activităților care le generează, ca
și în cazul cheltuielilor, permite gruparea lor astfel:
venituri din exploatare;
venituri financiare;
În cadrul categoriilor amintite se face diferențierea pe feluri de venituri.
Totodată, este delimitată și categoria veniturilor din provizioane și ajustări pentru depreciere
și pierdere de valoare, venituri care prezintă particularitatea că se constituie numai prin operații
contabile de diminuare sau anulare a sumelor de aceeași natură înregistrate anterior, fără angajarea
unor operații de încasare.
2
 Contabilitatea operațiilor privind veniturile, care au o structură eterogenă, se organizează
cu ajutorul conturilor de pasiv care, pentru activitățile de exploatare și financiară, sunt sistematizate
în grupele: 70 „Cifra de afaceri netă”, 71 „Venituri aferente costului producției în curs de execuție”,
72 „Venituri din producția de imobilizări”, 74 „Venituri din subvenții de exploatare”, 75 „Alte
venituri din exploatare”, 76 „Venituri financiare”.

CONTABILITATEA TVA
Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit indirect pentru livrări de bunuri, prestări de
servicii și operațiuni asimilate acestora, generate de activități economice (nominalizate prin lege) și
efectuate cu titlu oneros de către persoane impozabile, indiferent de statutul lor juridic, într-o manieră
independentă, care reprezintă trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
În sfera de acțiune a TVA sunt incluse și achizițiile intracomunitare de bunuri, precum și
importul de bunuri sau servicii.
Operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, denumite operațiuni
impozabile, în funcție de regimul de impozitare prevăzut în Codul fiscal, se pot delimita așa cum se
prezintă în continuare.
a. Operațiuni taxabile pe baza cotei standard de 19%, începând cu 01.01.2017, atunci
când contravaloarea livrării/prestării nu include taxa.
Cota standard se aplică pentru toate operațiunile impozabile care nu sunt scutite de TVA sau
nu sunt supuse cotei reduse.
b. Operațiuni taxabile pe baza cotei reduse de 9%, dintre care se menționează:
livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare scutite de taxă;
livrarea de produse ortopedice;
livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
livrarea de alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului
uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în
prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele ș.a.
c. Operațiuni taxabile pe baza cotei reduse de 5%, dintre care se menționează:
manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal
publicității;
serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente
istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe ș.a.
livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite
ș.a.
cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping (până la 31 octombrie 2018 s-a aplicat cota de TVA
9%);

3
 serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea,
care se încadrează la codul NC 22 03 00 10 (până la 31 octombrie 2018 s-a aplicat cota de TVA 9%)
ș.a.
d. Operațiuni scutite, dar cu drept de deducere, unde se includ cele pentru care furnizorii
și/sau prestatorii au dreptul de deducere a TVA aferentă aprovizionărilor efectuate în scopul realizării
operațiunilor respective, dintre care se amintesc: livrările intracomunitare de bunuri către o persoană
care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile
fiscale din alt stat membru, transportul internațional de persoane ș.a.
e. Operațiuni scutite și fără drept de deducere întâlnim în cazul în care furnizorii/prestatorii
nu au dreptul la deducerea TVA aferentă aprovizionărilor efectuate în scopul realizării operațiunilor
respective, cum sunt cele referitoare la: spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate
de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de
organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și
laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare,
stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități; activitatea de învățământ
prevăzută în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, formarea
profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de aceste
activități, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități autorizate ș.a.
Documentele primare și centralizatoare care se utilizează de către plătitorii de TVA sunt
următoarele: factura, avizul de însoțire a mărfii, dispoziția de livrare, bonul fiscal emis de aparat de
marcat fiscal pentru combustibilul auto achiziționat pentru nevoi proprii, jurnalul pentru vânzări,
jurnalul pentru cumpărări, borderoul pentru operații asimilate cu livrările de bunuri şi prestările de
servicii ş.a.
Contabilitatea operațiilor referitoare la TVA ocazionează utilizarea mai multor conturi,
care, în raport cu conținutul economic și funcția lor contabilă, se pot grupa astfel: conturi de datorii,
de pasiv (4423 „TVA de plată“ și 4427 „TVA colectată“), conturi de creanțe, de activ (4424 „TVA
de recuperat“ și 4426 „TVA deductibilă“) și un cont neutru, de activ/pasiv (4428 „TVA
neexigibilă“), care oglindește taxa aferentă operațiilor care temporar nu intră sub incidența
exigibilității.