Sunteți pe pagina 1din 9

BIBLIOGRAFIE :

1. LEGEA NR 35/1995

2. I.LESS sanctiunile procedurale in procesul civ rom


BUCURESTI-2007

3. I.LESS manualul de drept notarial

4. A.IONASCU probele in procesul civil


BUCURESTI-1970

5. Fl.MAGUREANU inscrisurile mijloacele de proba in


procesul civil

6. T.IONASCU teorie si practica notariala

PROCEDURA AUTENTIFICARII ACTELOR NOTARIALE

Inscrisul sau actul autentic este considerat din punct de vedere al


dreptului substantial, ca un important mijloc de dovada,fiind reglementat ca
atare si in Codul Civ respective in capitolul intitulatdespre probatiune
obligatiilor si a platilor.Intr-adevar,potrivit art 1171 Ccivactul autentic este
acela care sa facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar
public,care are dreptul de a functiona in locul in care are dreptul de a
functiona in locul unde actul s-a facut.
Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege,de
un functionar public,care are drept de a functiona in locul unde actul s-a
facut.
Textul citat este foarte sugestiv in a exprima exigentele pe care trebuie
sa le indeplineasca un act sau inscris pentru a dobandi atributul de act
autentic.
Aceste exigente se refera la:
1) intocmirea actului de catre un functionar public;
2) competent materiala si teritoriala a functionarului in legatura cu
intocmirea acelui act;
3) intocmirea inscrisului cu formalitatile cerute de lege;
Nerespectarea vreuneia din aceste exigente lipseste actul de
caracterul sau autentic.Procedura autentificari nu poate fi cercetata fara
cunoasterea dispozitiilor legal mentionate si a importantei juridice a
inscrisurilor autenticelor.
Revenind la exigentele mentionate,prima intrebare care se pune este
aceia de a cunoaste daca notarul public intruneste prima conditie
enuntata de art.1171 C.civ.
Astfel cum am vazut dj,in sens restrains,notarul nu este un
functionar public,chiar daca jurisprudenta penala in baza art.147 C.pen,il
asimileaza cu un asemenea agent al autoritati publice.Statul il deleaga
insa notarului public o parte din autoritatea sa pentru a indeplini un
serviciu de interes general.De acea,potrivit art.4 din legea nr.36/95 actul

indeplinit de notarul public,purtand sigilul si semnatura acestuia,este de


autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege.
Pe de alta parte,potrivit art.8 lit.b) din legea nr.36/95,notarul public
are si competenta de a autentifica inscrisurile redactate de notarul
public,de parte personal sau de avocat.
In aceste conditi este evident ca prin vointa legi conditie enuntata de
art.1171 C.civ si la care ne referim in acest context este realizata prin
complinirea dispozitiilor codului civil cu cele ale legi nr.36/95.
Cele doua conditi sunt intrunite,in mod necesar in cazul tuturor
actelor autentice intocmite de notarii publici in masura in care ei respecta
normele de competenta si cele privitoare la procedura de intocmire a
actului.
Constatarea de mai sus nu poate conduce la identificarea actului
autentic cu actul notarial,desi majoritatea actelor autentice se intocmesc
de catre notari publici.
Au un caracter autentic toate actele intocmite de catre functionari
publici in limitele atributiilor de serviciu. Astfel trebuie considerate acte
autentice si acele emise de alte autoritati cum sunt cele ale administratiei
publice instantele judecatoresti etc.
In acest sens, mentionam ca sunt acte autentice:actele de stare
civila,autorizatiile de urbanism eliberate de autoritatile locale,hotararile
judecatoresti,actele si procesele verbale intocmite de executori
judecatoresti etc.
Actul sau inscrisul autentic este prin excelenta o proba preconstituita
la care cetateni recurg tot mai mult datorita avantajului pe care le ofera in
raport cu inscrisurile sub semnatura private sau cu probele testimonial.
Forma autentica nu este, in general,o conditie de valabilitate a
actului juridic intrucat dreptului romanesc este dominat de marele principiu
al consensualismului.Doar in mod exceptional legea impune forma
autentica pentru valabilitatea operatie juridice respective,cum este cazul

donatiilor, instrainarilor terenurilor sau ipotecilor conventionale.In toate


cazurile inscrisul autentic se bucura de o forta probanta deosebita intrucat
el isi trage puterea din insusi faptul ca a fost primit si autentificat sau chiar
intocmit si autentificat de un functionar de stat sau de un notar public.
De indata ce a fost intocmit inscrisul are prin forma si aparenta sa
exterioara infatisarea unui act regulat intocmit .
Efectul prezumtiei de autenticitate consta intr-o inversare a sarcinei
probei.Prin urmare cel care invoca un inscris autentic este dinspensat de
sarcina probei,sarcina probei revenindui persoanei care contesta
exactitatea si autenticitatea actului.Pentru a se bucura de prezumtia de
autenticitate incrisul trebuie sa aiba o minima aparenta de
legalitate.Puterea doveditoare a inscrisului autentic comporta insa unele
circumstantieri in funcie de continutul sau.In aceasta privinta se impune
sa facem distintie intre mentiunile refeitoare la constatarile personale ale
agentului instrumentator si declaratiile propiu zise ale partilor.
Mentiunile inscrisului privitoare la faptele material petrecute in fata
organului instrumentator si constatate prin propiile sale simturi,in cadrul si
limitele atributiilor sale, fac dovada pana la inscrierea in fals.Astfel de
pilda fac dovada pana la inscrierea in fals:semnaturile partilor,semnatura
agentului instrumentator,mentiunile privind prezentarea si identificarea
partilor,locul de incheiere a actului si data incheieri actului.In schimb
declaratiile partilor nu pot fi verificate sub aspectul realitati lor de catre
agentul instumentator.Autentificarea unui inscris nu constituie insa un
impediment in exercitarea unei actiuni in anulare bazata pe existenta
viciilor de comsimtamant a lipsei de capacitate sau a fraudei la lege.Forta
juridical a inscrisului autentic fata de terte personae este potrivit
art.1173.C.civ. care precizeaza ca:actul autentic are deplina credinta in
privinta oricarui persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata.
Din aceste dispoziti se poate trage concluzia ca legea consacra
opozabilitatea erga omnes a inscrisului autentic.
Dispozitiile pe care insrisul le constata isi trag taria din recunoasterea
raportului juridic de catre parti.

In literatura de specialitate sa sustinut ca art.1173.C.civ. este in


contradictie cu principiu enuntat de art.1174.alin.1.C.civ.
Potrivit acestui din urma text:actul cel autentic sau cel sub
semnatura privata are tot efectul intre parti despre drepturile si obligatiile
ce constata,precum si despre aceia ce este mentionat in act,peste
obiectul principal al conventie,cand mentionarea are un raport oarecare
cu acest obiect.Textele citate trebuie intelese in sensul ca efectele actului
autentic se produc numai intre parti,iar drepturile si obligatiile reciproce
ale partilor nu pot fi ignorante de terti.Cu alte cuvinte ,primul text se refera
la opozabilitatea fata de terti a inscrisului autentic ,iar cel de al doilea la
efectele actului intre parti.Aceasta nu inseamna ca actul incheiat intre
parti poate creea indatoriri fata de o a treia persoana,caci aceasta din
urma se poate oblige numai prin propia vointa,dar ca opozabilitatea
actului fata de terti este privitoare numai la drepturile si obligatiile
reciproce ale partilor considerate ca fapte a caror existent nu poate fi
ignorata de terti.Astfel cum se remarca cele doua texte nu sunt
contradictorii,ci complementare.
In situatia juridical a actului autentic in cazul nesocotiri cerintelor sale
de validitate,solutia este statornicita in mod expres de art 1172 C.civ.Actul
care nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a necapacitatii
functionarului,sau din lipsa de forme,este valabil ca scriptura sub
semnatura privata,daca sa iscalit de partile contractante.Pentru a fii
valabil ca inscris sub semnatura private legea nu impune alte conditi
,decat semnarea inscrisului de catre partile care l-au incheiat.Solutia se
desprinde cu claritate din insasi prevederile textului citat care nu fac
trimitere si la cerintele cerute de art 1179 si 1180 C.civ. pentru valabilitatea
inscrisului sub semnatura private .
Daca forma autentica reprezinta o condite de validitate a operatiei
juridice,actul este afectat de nulitate absoluta si drept urmare nu se mai
ridica nici problema probatiuni actului.
Autentificarea actelor notariale se realizeaza cu respectarea unor
reguli stict determinate de lege si intr-o succesiune logica.Legea nr

36/1995 indica aceste operatiuni,in art 58-67,tocmai in ordinea lor fireasca


de intocmire.
Prima operatie ce trebuie realizata o constituie identificarea
partilor.Notarul public procedeaza la indentificarea partilor si in cadru
indepliniri altor operatii notariale.Legea statorniceste mai multe reguli
privitoare la indentificarea partilor.Astfel,daca partile sunt cunoscute
personal de catre notar se va mentiona in incheiere aceasta
imprejurare.In caz contrar ,notarul public va proceda la identificare prin:
acte de identitate sau legitimate oficiale(prevazute cu semnatura,stampila
si fotografie),atestarea avocatului care asista partea sau prin doi martori
de indentitate cunoscuti de notar sau identificati prin acte de identitate sau
legitimati oficiale.
Daca notarul public are reserve privitoare la deplinitatea facultatilor
mintale ale vreunuia dintre parti autentificarea se face doar dupa
atestarea de catre un medic specialist,a faptului ca partea poate sa isi
exprime in mid valabil consimtamantul in momentul incheieri actului.
Pentru a le lua consimtamantul notarul procedeaza in felul urmator
:dupa citirea actului intreaba partile daca au inteles continutul actului si
daca acesta exprima vointa lor.In prezenta unor motive temeinice
consimtamantul poate fii luat si separate.Notarul public va mentiona,in
acest caz ,in incheierea de incuvintare a autentificari ora si locul luari
consimtamantului fiecarei partii.
In art 61-62 din legea nr 36/1995 sunt prevazute si modalitatile
practice de luare a consimtamantului in unele situati particulare.Astfel,in
cazul surdului,mutului sau surdomutului,stiutori de carte,declaratia de
vointa se exprima in scris in fata notarului,prin inscrierea,inaintarea
semnaturii,a mentiuniconsimt la prezentul act pe care l-am citit.Daca
persoanele mentionate se afla in imposibilitatea de a scrie declaratia de
vointa se va lua prin interpret.In cazul nevazatorilor,notarul va intreba
partea in cauza daca a auzit bine cand i s-a citit inscrisul si daca cele
auzite reprezinta vointa sa;aceste imprejurari vor fi consemnate in
incheierea de autentificare.Este posibil ca partea datorita unor infirmitati

sau din alte cause,sa nu poata semna inscrisul, notarul va face mentiune
despre aceste imprejurari in incheierea de autentificare,iar mentiunea va
tine loc de semnatura.
Toate exemplarele originale ale inscrisului autentificat , solicitate de
parti precum si cel destinat arhivei notariale,impreuna cu anexele ce fac
parte integranta din acest inscris se semneaza in fata notarului public de
catre parti,reprezentantii lor cand este cazul de martori asistenti ori de
redactorul inscrisului.
Incheierea de autentificare trebuie sa cuprinda toate mentiunile
prevazute in art 49 din legea nr 36 /95 precum si urmatoarele elemente:
a)constatarea ca sa luat cu consimtamantul partilor;
b)constatarea ca inscrisul a fost semnat de toate partile in
fata notarului
c)numarul anexelor cuprinse in actul autentic;
d)dispozitia de investire cu forma autentica,care se exprima pri
cuvintele:se declara autentic prezentul inscris.
Elementele mentionate sunt prevazute sub sanctiunea de art 65 din
legea nr 36/95 sub sanctiunea nulitati.Desi textul se refera la
sanctiuneanulitatii apreciem ca aceasta nu poate opera decat in
conditiile determinate de art 105 C pro.civ.
Exista unele elemente ale incheierii de autentificare a caror
nerespectare nu poate conduce la o nulitate neconditionata. Asa este
cazul neindicari nr de anexe cuprinse in actul autentic.In principiu o
asemenea lipsa nu conduce la producerea unui prejudiciu.Insa ca in cazul
nulitatilor exprese prevazute de lege vatamarea se presupune pana la
proba contrarie.Pe de alta parte sesizam ca legea se refera la nulitatea
incheieri care constata autentificarea unui inscris. Aceasta incheiere
face corp comun cu actul autentificat.In lipsa incheieri inscrisul nu are
valoarea unui act autentic.Prin urmare nulitatea incheieri afecteaza in mod
implicit si valabilitatea inscrisului ca act autentic.Dar chiar daca s-ar opinia

ca ne aflam in prezenta a doua acte distincte,incheierea si inscrisul ce


formeaza obiectul autentificari, nulitatea poate fi aplicata in temeiul
dispozitiilor art 106C.pro.civ. Acest text trebuie interpretat in sens larg care
determina sfera de incidenta a nulitati si asupra altor acte juridice
subsecvente(nulitate derivate).
Odata autentificat actul notarial poate dobandi si puterea unui titlu
executoriu.Acest efect este recunoscut de art 66 din legea nr 36/95 numai
actelor notariale ce constata o creanta certa si lichida.Puterea de titlu
executoriu se dobandeste insa doar la data exigibilitatii creantei.
Celelalte efecte ale actului autentic se produc in principiu de la data
desavarsirii operatiei notariale, adica din momentul emiterii incheieride
autentificare.De la aceasta regula de baza art 67 din legea nr 36/95
instituie o importanta exceptie carese refera la indeplinirea actului notarial
pe baza unei hotarari judecatoresti.Textul ce face obiectul acestei succinte
analizese refera la ipoteza plangerii impotriva incheieri de respingere a
autentificari.In cazul in instanta admite plangerea notarul public va da
incheierea de autentificare conform hotararii judecatoresti ramase
definitive si inrevocabile ,notarul va mentiona deopotriva ca actul
produce efecte de la inregistrarea cererii de autentificare.

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCOVEANU

FACULTATEA DE TIINE JURIDICE ADMINISTRATIVE SI ALE


COMUNICARII
SPECIALIZAREA DREPT
ANUL IV

TEMA REFERRAT:

PROCEDURA AUTENTIFICARII ACTELOR


NOTARIALE

PROFESOR NDRUMTOR :
CONF. UNIV. DR. GRADINARU NICOLAE

STUDENT: LEONTE ANAMARIA


Grupa 9541