ALTE PROCEDURI NOTARIALE

Universitatea din Oradea

Facultatea de Drept,Specializare DREPT

Vancea Bernadette Vivien

Anul II Grupa 5

Drept Notarial

Cuprins :1.Consideratii generale asupra Dreptului Notarial PAGINA 2

2.Legalizarea semnaturilor si al sigililor PAGINA2

2.1.Procedura legalizarii a semnaturilor PAGINA 2-3

3.Dare de data certa a inscrisurilor PAGINA 3

4.Certificarea unor fapte PAGINA 3-4

5.Legalizarea copiilor dupa inscrisuri PAGINA 4-5

5.1 Procedura de legalizare a copiilor dupa inscrisuri PAGINA 5

6.Efectuarea si legalizarea traducerilor PAGINA 6

6.1 Procedura de legalizare a traducerilor PAGINA 6

7.Primirea in depozit de inscrisuri si documente PAGINA 6

8.Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin PAGINA 6

9.Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale PAGINA 7

10 Reconstituirea actelor originale PAGINA 7-8

11.Concluzi,.Bibliografie PAGINA 8

1
1. Noţiunea şi importanţa dreptului notarial

Dreptul notarial este constituit din ansamblul normelor juridice care reglementează modul de
organizare a activităţii notariale, statutul notarului public şi procedura de întocmire a actelor
notariale. Enunţarea acestei definiţii sintetice relevă existent unor norme juridice cu caracter
diferit: unele sunt norme ce privesc doar organizarea activităţii notariale şi structura organelor
care o exercită sau o coordonează; altele se referă la procedura de întocmire a diferitelor acte
notariale
Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice, astfel cum precizează chiar art. 1
din Legea nr. 36/1995, „constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase,
precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea". Din aceste
dispoziţii legale se poate desprinde şi importanţa deosebită a activităţii notariale şi, implicit, a
dreptului notarial.
2.Legalizarea semnaturilor si al sigililor
In considerarea avantajelor pe care le prezinta autentificarea, partile sunt interesate sa
intocmeasca actele juridice de o importanta deosebita in forma autentica chiar si atunci cand
legea nu impune aceasta conditie ad validitatem.
O situatie asemanatoare si cu efecte relativ aceleasi, apare in situatia legalizarii
semnaturilor de pe inscrisuri. In unele cazuri, din motive ce tin de atestarea imprejurarilor
potrivit carora semnatarii unor acte sunt aceleasi persoane cu cele indicate in acestea, partile au
interesul de a obtine de la notarul public aceasta certificare.
In acest caz, notarul nu mai are obligatia de a constata valabila exprimare a vointei partilor
marginandu-se a stabili ca partile sunt aceleasi cu cele au subscris actul. Avantajul folosirii
acestei proceduri consta in simplificarea cerintelor legale atat privitor la actele prealabile
incheierii cat si a procedurii propriu-zise, forta probanta a actului rezultat fiind similara cu cea a
inscrisului autentic. Astfel, constatarile personale ale notarului, legate de indeplinirea conditiilor
esentiale sunt prezumate a fi valabile pana la inscrierea in fals, iar continutul declaratiilor
partilor, la fel ca in cazul actelor autentice, fac dovada pana la proba contrarie. Desigur, un act
intocmit sub legalizare de semnatura va putea fi atacat mult mai usor pentru vicii de
consimtamant decat unul autentic.
In privinta formalitatilor notarul se va margini la constatarea identitatii partilor se va
convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate
exemplarele înscrisului, deci, nu va mai fi necesara verificarea scopului urmarit de parti, a
raporturilor reale dintre acestea, sau a prevederilor speciale privitoare la valabilitatea
respectivelor acte.
2.1 Procedura legalizarii de semnatura.
Regulile acestei proceduri stabilesc ca inscrisul rezultat nu va putea constitui titlu
executoriu, iar din cauza motivelor ce tin chiar de denumirea acestei operatii, persoanele care,
din orice motive, nu pot semna vor trebui sa apeleze la procedura autentificarii.Pentru legalizare,
partile vor prezenta alaturi de cererea de indeplinire a actului, exemplarele inscrisului,
nesemnate, semnarea lor urmand a se face in fata notarului dupa ce acesta le-a intrebat daca au
citit actul. Aceasta intrebare nu trebuie confundata cu o atestare a
continutului de catre notar.La cererea partii, notarul poate legaliza specimenul de semnatura al
persoanei care se va prezenta la sediul biroului notarial si va semna in fata notarului public.
Asemanator se va proceda si la legalizarea sigiliului.
Incheierea de legalizare va cuprinde pe langa conditiile comune si aratarea
indeplinirii cerintelor art. 84 lit. g:

2
-data : anul , luna si ziua intocmirii;
-numele si prenumele partilor si faptul prezentarii lor in persoana ;
-constatarea subscrierii în faţa notarului a tuturor exemplarelor.
Pentru ca notarul public este tinut sa verifice calitatea partilor reprezentarea nu poate opera
in acest caz, daca mandatarul ar semna actul supus legalizarii aceasta ar avea effect asupra
semnaturii sale nu a titularului dreptului.
3.Darea de data
Data, fiind un element deosebit de important al actelor juridice, da posibilitatea la fixarea
momentului de la care decurg efectele, de a se verifica legea aplicabila si capacitatea partilor
precum si alte elemente referitoare la raporturile juridice dintre acestea.
Data, ca element al contractului, face dovada intre partile contracte pana la proba contrara;
însă, în cazul datei inscrisurilor sub semnatura privata, acestea nu sunt opozabile tertilor decat
din ziua in care actul a obtinut data certa.
Fiind una dintre atributiile ce intra in competenta notarului public, darea de data certa a
inscrisului sub semnatura privata prezentate de parti se constata printr-o încheiere se va arăta că
s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 84 lit. g), prin
următoarele menţiuni:
-data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
- starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia;
- denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare
raportului juridic constatat de acel înscris.
Nu este necesar a se stabili identitatea, domiciliul sau capacitatea partilor , notarul public
nefiind răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi
bunelor moravuri.
O copie a înscrisului purtând încheierea de dată certă se opreşte în arhiva biroului
notarial.
4.Certificarea unor fapte
Pentru diverse motive personale au nevoie sa dovedeasca unele situatii sau fapte ce ii
intereseaza direct, iar dovezile astfel obtinute sa nu poata fi puse la indoiala.
Pentru a facilita indeplinirea unei asemenea cerinte, legiuitorul a iclus printre
atributiile notarului public si certificarea urmatoarelor fapte pe care le constata in mod
personal:
- faptul ca o persoana se afla in viata;
- faptul ca o persoana se afla intr-un anumit loc;
- faptul ca persoana din fotografie este aceeasi cu persoana care a cerut autentificarea;
- faptul ca o persoana, ca urmare a unei situatii sau notificari, s-a prezentat sau nu intr-o
anumita zi si la o anumita ora la sediul biroului notarial precum si declaratia acesteia.
- rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de
entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în
competenţa altor organe;
- certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin
lege, în competenţa altor organe;
- certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.
Pentru indeplinirea primelor doua atributii, notarul public va proceda laidentificarea
persoanei in conditiile art. 85 din Lege. Pentru certificarea faptului ca persoana din fotografie
este aceeasi cu cea care cere autentificarea partea va depune la notariat atatea exemplare ale

3
fotografiei cate doreste a fi certificate, plus unul pentru arhiva. Fotografiile trebuie sa fie de data
recenta.
In cazul certificarii faptului ca o persoana chemata sa se prezinte la sediul biroului notarial s
a prezentat sau nu, acelei persoane trebuie sa-i fi fost adusa la cunostinta somatia printr-o
comunicare facuta de executorul judecatoresc. Notarul public va verifica legalitatea comunicarii
facute de executorul judecatoresc si, dupa caz, va dispune repetarea ei daca constata
neregularitati, afara de cazul in care persoana respectiva se prezinta la notariat, acoperind astfel
viciile de procedura. In somatie, va fi aratat actul pe care partile au convenit sa-l incheie la
notariat, sediul acestuia si ora la care partea trebuie sa se prezinte. La cererea de indeplinire a
actului, partea trebuie sa anexeze o copie a somatiei precum si procesul verbal ce atesta
inmanarea ei.
La ora aratata in somatie, notarul public dispune sa se strige de 3 ori, la intervale de
cate cinci minute, numele si prenumele persoanei somate. Daca partea se prezinta, declaratia
acesteia va fi consemnata in incheiere, iar daca nu se prezinta sau refuza sa semneze
incheierea, notarul public va face mentiune despre aceasta, aratand in incheiere si motivele
ce au determinat refuzul.
In cadrul incheierii, intocmita in numarul de exemplare solicitat de parti, plus unul pentru
arhiva, se vor trece, pe langa aspectele comune si urmatoarele mentiuni:
-motivul incheierii actului la sediul biroului notarial;
-situatia de fapt certificata;
-persoanele prezente in fata notarului public.
- declaraţia persoanei somate sau prezente.
O alta atributie a notarului public, in privinta certificarii de fapte, se regaseste in situatia
solicitarii de supervizare a proceselor verbale si a hotararii AGA ale societatilor comerciale sau
ale asociatiilor societatilor comerciale. In acest caz, in incheiere se va mentiona:
- data si locul adunarii;
- faptul semnarii procesului verbal sau a hotararii de catre presedintele adunarii generale
si/sau de catre toti participantii;
- identitatea participantilor.
5.Legalizarea copiilor dupa inscrisuri
Prin copie, in acceptiunea doctrinei, se intelege transpunerea literala a unui inscris, facuta
dupa originalul acestuia si fiind folosita in general, ca instrument probator.
In cazul inscrisurilor autentice, forta probantă se apreciază după cum actul original mai exista
sau nu. Astfel sunt 2 cazuri:
Cazul 1 In cazul existentei actului original, copiile legalizate ale acestora au aceasta forta
probanta ca si originalul, in vederea consolidarii garantiei de sinceritate a acestora, putand fi
oricand ceruta prezentarea inscrisului autentic.
Cazul II Dacă actul original nu mai există: - duplicatele intocmite in baza art. 98 şi 155
din Lege, dupa inscrisurile autentice au aceeasi forta probanta ca si originalul, prin urmare
putandu-se efectua copii legalizate dupa acestea;
- prin copiile legalizate se poate proba existenta unui act original numai dupa 30 de ani de la
eliberare. Daca termenul prevazut nu s-a scurs, acestea nu folosesc decat ca un inceput de dovada
scrisa;
-copiile legalizate de un organ necompetent constituie doar inceput de dovada scrisa, chiar si
dupa implinirea termenului de 30 ani;
-copiile efectuate dupa copiile legalizate nu au nici un fel de forta probanta.

4
 Cu privire la actele pentru care se poate cere legalizarea copiilor, reglementarea actuala nu
prevede alte restrictii decat in privinta actelor ce contin corecturi sau stersaturi sau alte
particularitati suspecte daca acestea nu sunt confirmate de semnatura partilor sau sigiliul
autoritatii emitente.
5.2 Procedura de legalizare a copiilor dupa inscrisuri
Cererea de legalizare va cuprinde atat aratarea actului cat si numarul de exemplare cerute de
parte; un exemplar va ramane in arhiva biroului notarial.
Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale
prezentate de părţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu
originalul.
In caz ca pentru confruntarea sigiliilor originale cu copia legalizata este ceruta o pregatire
de specialitate eliberarea acesteia se va face doar cu avizul unui expert care va
semna incheierea alaturi de notar.
Dupa colationarea copiei cu originalul, notarul public va proceda la eliberarea copiei
legalizate aratand in incheiere, indeplinirea condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul art.
84 lit. g), prin următoarele menţiuni:
- atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
-starea în care se află înscrisul;
- semnătura secretarului care a făcut colaţionarea;
- denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare
raportului juridic constatat de acel înscris.
Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în
încheiere se va face menţiune expresă în acest sens. Daca se cere legalizarea copiei de pe un
inscris intocmit in alta limba, incheierea va fi semnata de notarul instrumentator in cazul ca
acesta cunoaste acea limba, iar daca nu o cunoaste, de catre traducatorul autorizat. Traducatorul
va semna incheierea in fata notarului in afara de situatia in care specimenul sau de semnatura
este depus la biroul notarial.
Incheierea se va scrie pe versoul copiei inscrisului ce se legalizeaza, daca acesta are o
singura fila, sau la finele textului daca aceasta se intinde pe mai multe pagini.
Copiile legalizate de pe actele autentificate aflate in arhiva biroului notarial se elibereaza
doar partilor, succesorilor sau reprezentantilor acestora precum si celor ce justifica\ un drept
legitim. In acest caz, se va face o mentiune despre provenienta actului.
6.Efectuarea si legalizarea traducerilor
Traducerile pot fi efectuate de notarul instrumentator daca cunoaste limba straina din care sau
in care se face traducerea sau de catre traducatorul autorizat salarizat in cadrul biroului notarial
sau in regim de colaborare.
Pentru traducerea doar a unei parti din inscris traducatorul trebuie sa aiba in vedere
ca prin extragere intelesul textului integral sa nu sufere modificari, in acest caz, fiind obligat
sa faca mentiune intr-o nota.
6.1. Procedura de legalizare a traducerilor
In functie de persoana care efectueaza traducerea (notarul public sau traducatorul),
incheierea prin care aceasta este constatata este de legalizare a traducerii sau numai de legalizare
a semnaturii traducatorului.
Considerandu-se ca traducatorul are obligatia de a reda fidel textul si pentru ca raspunderea
autenticitatii acestuia ii revine, notarul public nu va face altceva decat sa legalizeze semnatura
acestuia in conditiile expuse la procedura respectiva. Prin derogare, daca specimenul de

5
semnatura este depus la biroul notarial, traducatorul nu mai este obligat sa semneze in fata
notarului public.
Pentru incheierea de legalizare a traducerii efectuate de notarul public, pe langa respectarea
dispozitiilor comune, se va preciza limba in care s-a efectuat aceasta. Daca insa se traduce din
limba romana intr-o limba straina sau dintr-o alta limba intr-o limba straina, atat certificarea
traducatorului cat si legalizarea semnaturii traducatorului se va face si in limba in care s-a
efectuat aceasta.
7.Primirea in depozit de inscrisuri si documente
Aceasta atributie vizeaza in principal, inlesnirea conservarii unor inscrisuri sau valori ce
reprezinta importanta pentru parti, iar in subsidiar, prin consemnarea acestora se are in vedere
buna desfasurare a raporturilor dintre subiectii de drept, prevenindu-se astfel
aparitia litigiilor.
Pentru ca legea nu prevede, prin inscrisuri si documente, se apreciaza in mod obisnuit, orice
lucrari cu sau fara caracter juridic care prezinta interes pentru parti. Condiţia de baza pentru
primirea acestor lucrari, asa cum este prevazut si in art. 9 alin 1 si 2, este sa nu fie contrare legii
si bunelor moravuri.
Cererea de constituire a depozitului poate fi facuta de orice persoana fara a fi obligata sa-si
declare calitatea sau dreptul de proprietate asupra respectivului document sau valori.
Art. 153 din lege arata ca incheierea de primire in depozit trebuie sa contina, urmatoarele
elemente:
--data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea partii si ora;
- identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest
scop;
- numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile;
- termenul de păstrare.
Incheierea care constituie si dovada depozitului, va fi intocmita in numarul de exemplare
cerut de parte plus unul pentru arhiva. Restituirea inscrisului, documentului sau a valorii din
depozit se va face pe baza semnaturii persoanei desemnate in acest scop, a succesorului sau a
reprezentantilor sai, in registrul de depozite.
8.Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin
Reglementarea actuala nu este foarte explicita in privinta actelor de protest, pentru
efectuarea acestora fiind facute trimiteri la reglementarile speciale si la procedurile descries de
acestea.
Conform art. 154 din Lege , întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor
titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale. Protestul fiind un aspect specific
al acestor titluri comerciale de credit este tratat in cadrul respectivelor materii. Astfel, in dreptul
comercial prin titlu de credit se intelege acel document care constata existenta unei operatiuni de
credit si care confera celui ce il poseda posibilitatea exercitarii drepturilor ce rezulta dintr-o
asemenea operatiune, precum si posibilitatea de a transmite prin acte juridice acele drepturi in
beneficiul altor persoane.
Prin notiunea de protest se intelege o constatare, prin act autentic, a rezultatului negativ al
prezentarii unui titlu de credit spre acceptare (protest de neacceptare) sau spre plata (protest de
neplata).
In cadrul actiunilor impotriva celor obligati la plata cambiei, aceasta procedura face parte din
actiunea in regres, prin care este chemat in garantie un alt obligat cambial deca titularul obligatiei
de plata.

6
 Pentru a fi valabil protestul trebuie sa cuprinda:
-data intocmirii (anul, luna, ziua, ora). Mentionarea zilei este esentiala si, ca urmare, lipsa
acesteia atrage nulitatea protestului;
-numele si prenumele persoanei impotriva careia s-a facut protestul;
-numele si prenumele persoanei care a cerut intocmirea protestului; aratarea locului unde a fost
intocmit, cu mentionarea cererilor facute, in conditiile legii;
-transcrierea exacta a titlurilor de credit, daca protestul nu s-a facut chiar pe inscrisul cambial;
-somatia de plata;
-raspunsul primit sau motivele pentru care acesta nu a fost primit;
-semnatura persoanei care l-a intocmit.
In cazul cecurilor refuzul de plata se poate constata pe langa protest printr-o declaratie a
trasului scrisa si datata pe cec. In incheierea data de notarul public se va identifica persoana care
a facut protestul si va reda elementele acestuia si celelalte mentiuni cerute de lege in mod
obisnuit.
Stersaturile, indreptarile si scrisul printer randuri trebuiesc certificate de notar. Originalul
protestului se inmaneaza celui care a cerut redactarea acestuia, in caz de
pierdere putand fi inlocuit printr-o copie legalizata dupa registrul in care sunt inscrise
protestele.
Notarul public va inscrie in registru protestele in intregime, zi de zi, dupa ordinea
datei lor. In prima zi a fiecarei saptamani notarul public va trimite Camerei de Comert si
Industrie din judetul respective sau, dupa caz, a Municipiului Bucuresti, un tablou cu
protestele intocmite in cursul saptamanii precedente.
9.Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
In unele cazuri datorate pierderii, necesitatii depunerii actului original la anumite institutii sau
altor situatii asemanatoare, partile au interesul recuperarii acestor acte.
In cazul existentei in arhiva biroului notarial a originalului actului, cererea de eliberare a
duplicatului va fi solutionat potrivit descrierii dintr-un capitol anterior. Competenta de
solutionare revine doar notarului public in biroul caruia s-a intocmit acel act. Daca respectivul
act nu mai exista, notarul public care a instrumentat cazul va putea dupa citarea partilor si cu
ajutorul acestora sa reconstituie actul.
Duplicatul unui înscris notarial se poate elibera la cererea oricăreia dintre părţi, a
reprezentantului legal sau convenţional, a succesorilor acestora, precum şi a oricărei persoane
care justifică un drept sau un interes legitim.
În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al
încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se
menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar. Duplicatul are aceeaşi forţă
probantă ca şi înscrisul original.
Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe
cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
Daca partile nu cad de acord sau din alte motive, reconstituirea sau emiterea duplicatului nu se
poate face de catre notarul public, competenta de solutionare a cererii revine judecatorului ce are
in circumscriptia sa biroul notarial.
10.Reconstituirea actelor notariale
Reconstituirea actelor notariale este reglementata in Art. 54 din Legea nr. 36/1995 “Actele
care au disparut fara a mai fi ramas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin incheiere,

7
pe baza acordului partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul
notarului la care s-a intocmit actul.
Reconstituirea se face la cerere pe baza acordului partilor sau, dupa caz, a succesorilor
acestora. Procedura reconstituirii se poate realiza astfel cum dispune si Art. 98 alin. (1) din Legea
nr. 36/1995, numai in situatia disparitiei „unui act din care nu mai exista nici un exemplar
original”. Legislatia actuala nu ofera elemente suficiente privitoare la modul de reconstituire a
actelor notariale. Astfel, Legea nr. 36/1995 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura
civila.
In lipsa acordului partilor reconstituirea actelor disparute se va face de judecatoria in
circumscriptia careia isi are sediul biroul notarial care a intocmit actul, in conformitate cu
dispozitiile din Codul de procedura civila.
In cazul in care actul disparut a fost intocmit de alte institutii cu activitate notariala,
reconstituirea se face de judecatoria in circumscriptia careia isi are sediul institutia care a
intocmit acel act sau se afla domiciliul ori sediul uneia dintre parti, dupa caz.”
Potrivit Art. 98 din Legea nr. 36/1995 “In situatia disparitiei unui act din care nu mai exista
nici un exemplar original se va proceda, la cererea si cu acordul partilor, la reconstituirea acelui
act. Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a intocmit actul, cu citarea tuturor
partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora.
In cazul in care actul disparut a fost intocmit de alte organe cu activitate notariala,
reconstituirea se face de judecatoria in raza careia si-a avut sau isi are sediul organul care a
intocmit actul, in conditiile prevazute la alineatele precedente. “
Pentru refacerea actelor disparute notarul public va putea folosi copiile legalizate aflate in
posesia partilor ori a altor persoane sau autoritati. Actele refacute tin locul originalelor pana la
gasirea acestora (Art. 583 alin. 5 din Codul de Procedura Civila). Reconstituirea se face la cerere
pe baza acordului partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora. Procedura reconstituirii se poate
realiza astfel cum dispune si Art. 98 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, numai in situatia disparitiei
„unui act din care nu mai exista nici un exemplar original”.
Daca actul care se reconstituie va purta numarul, data si numele notarului care l-a incheiat,
reconstituirea va purta, in functie de natura actului care s-a reconstituit, un numar din registrul
general notarial sau din registrul de succesiuni, data reconstituirii si numele notarului care l-a
reconstituit.Actul de reconstituire si incheierea lui de indeplinire nu vor fi semnate de parti si nici
de notarul instrumentator de la acea data, in timp ce incheierea de reconstituire se va semna de
notar si de cei prezenti.

11.Concluzie.
In conlcuzie putem afirma faptul ca aceste procedure notariale au o importanta deosebita si
trebuie efectuate cu o atentie sporita avand in vedere sanctiunile la care sunt supuse actele in
cazul nerespectarii formalitatilor.

BIBLIOGRAFIE
file:///C:/Users/Acer/Downloads/295636462-Drept-Notarial.pdf - accesat la ora 15:00 in data de
26.05.2021
http://www.uniuneanotarilor.ro/files/legi/Legea_36_1995_republicata_11_04_2018.pdf accesat
la ora 15:20 in data de 26.05.2021
https://www.scritub.com/stiinta/drept/ELIBERAREA-DE-DUPLICATE-SI-REC93365.php
accesat la ora 15:41 in data de 26.05.2021

8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Notar accesat la ora 15:48 in data de 26.05.2021