INSTRUMENTE INTRODUCTIVE DREPT PENAL PARTEA SPECIALĂ

SEMINARUL 2

OBSERVAȚII PRELIMINARE PRIVIND ÎNCADRAREA JURIDICĂ

Operatiune efectuata de organele de urmarire penala si instanta de judecata prin care se stabileste
concordanta deplina intre fapta concreta savarsita de invinuit sau inculpat si norma penala speciala
care incrimineaza acea fapta,precum si in raport cu dispozitiile penale generale aplicabile faptei
comise.

Incadrarea juridica este o notiune legata de aplicarea nemijlocita a

normelor penale speciale la faptele concrete.

Folosirea notiunii de incadrare juridica in materia dreptului penal, confera

un plus de exigenta ce trebuie dovedit in aplicarea normelor penale speciale,
plus de exigenta justificat de consecintele, de regula severe, pe care trebuie sa
le suporte nemijlocit cel supus represiunii penale. Exigenta este formulata in
Codul de procedura penala, respectiv in art. 1 alin. 1, care prevede in esenta
ca represiunea penala trebuie astfel exercitata incat „… orice persoana care
a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o
persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala”.
Incadrarea juridica a faptei concrete in normele dreptului penal nu se
rezuma numai la stabilirea normei penale speciale aplicabile in cazul
dat, ci este necesara si verificarea incidenței și includerea în încadrarea
juridică și a unor norme penale generale referitoare la tentativa,
participatie, pluralitatea de infractiuni, circumstante agravante sau
atenuante etc., in vederea unei concordante perfecte a starii de fapt cu
dispozitiile legale aplicabile in cazul concret si pe baza carora se va desfasura
actiunea represiva fata de persoana care a savarsit fapta concreta.
Incadrarea juridica a faptei in normele dreptului penal este
operatiunea pe care o executa organul judiciar, de stabilire a
concordantei depline intre fapta savarsita si norma penala speciala
care incrimineaza acea fapta, precum si in raport cu dispozitiile penale
generale aplicabile cu privire la fapta savarsita.
O incadrare juridica temeinica si legala este conditionata in principal, de
urmatoarele premise:
a) stabilirea exacta a situatiei de fapt in cursul procesului penal prin
administrarea probelor legal admise;
b) cunoasterea temeinica a continutului normelor penale, in primul rand a
celor speciale, dar si a celor generale;
c) deprinderea sau priceperea de a identifica in situatia de fapt trasaturile,
elementele si conditiile prevazute in norma de incriminare.
Incadrarea juridica a faptei in norma de incriminare presupune efectuarea urmatoarelor activitati:
a) identificarea normei penale speciale care incrimineaza fapta savarsita si o
defineste ca infractiune;
b) reducerea particularitatilor faptei concrete la elementele ei tipice,
fundamentale, pentru a fi posibila compararea elementelor caracteristice faptei
concrete cu cerintele normei de incriminare (tiparul, modelul legal);
c) identificarea modelului legal (haina juridica) cel mai adecvat si care ar
„imbraca” cat mai bine acest continut al faptei concrete.
La incadrarea juridica a unei infractiuni trebuie sa se tina seama si de:
- articolul, alineatul, punctul, litera, teza din partea speciala a Codului penal
sau din legea penala speciala, care o incrimineaza si sanctioneaza;
- articolul, alineatul, litera din Codul penal (partea generala sau speciala) sau
din legea penala speciala care stabileste pedepsirea tentativei, a actelor de
participatie, a pluralitatii de infractiuni, a circumstantelor atenuante sau
agravante, cand este cazul.
Deseori, pentru a efectua incadrarea juridica se impune folosirea unor expresii
cum ar fi: „combinat cu”, „raportat la”, „se face aplicarea”, „cu referire la”.
In practica judiciara acestea se folosesc astfel:
- „combinat cu” se foloseste pentru a se pune in legatura, fie doua prevederi
din partea generala a Codului penal, fie din partea speciala a acestuia, care se
completeaza reciproc.
De exemplu: In cazul in care o infractiune a fost comisa sub forma tentativei,
art. 20 (care defineste tentativa) se combina cu art. 21 (care prevede modul
de pedepsire a tentativei) C. pen.; in cazul in care se comite infractiunea de
furt calificat de doua sau mai multe persoane impreuna, art. 208 alin. 1 (care
prevede forma simpla a infractiunii de furt) se combina cu art. 209 alin. 1 lit.
a) (care prevede ca furtul comis de doua sau mai multe persoane impreuna
constituie o imprejurare in care acesta este considerat calificat) C. pen.
- „raportat la” se foloseste atunci cand este necesar sa se stabileasca un
raport intre doua sau mai multe notiuni, a le pune in legatura unele cu altele.
De regula, se raporteaza dispozitiile din partea generala (de exemplu: cele
referitoare la tentativa, participatie etc.) la dispozitiile din partea speciala prin
care se incrimineaza fapta comisa.
De exemplu: in cazul complicitatii la infractiunea de furt art. 26 combinat cu
art. 27 C. pen. se raporteaza la art. 208 alin. 1 C. pen.
- „se face aplicarea”unor articole din legea penala in cazul: concursului de
infractiuni savarsite de persoana fizica (art. 33 si art. 34 C. pen.), concursului
de infractiuni savarsite de persoana juridica (art. 33 si art. 40 1 C. pen.),
recidivei in cazul persoanei fizice (art. 37 si art. 39 C. pen.), recidivei in cazul
persoanei juridice (art. 402alin. 1 si 2/3/4 C. pen.), infractiunii continuate (art.
41 alin. 2 si art. 42 C. pen.), circumstantelor atenuante (art. 73/74 si art.
76/77 C. pen.), circumstantelor agravante (art. 75 si art. 78 C. pen.).
De exemplu: in cazul comiterii a doua infractiuni de distrugere, aflate in
concurs real, se face aplicarea art. 33 lit. a) combinat cu art. 34 C. pen.; in
cazul comiterii unei infractiuni de furt calificat, in forma continuata, se face
aplicarea art. 41 alin. 2 combinat cu art. 42 C. pen.
- „cu referire la” se foloseste atunci cand prevederile unor articole din legile
speciale fac trimitere la articole din Codul penal prin care sunt incriminate
aceleasi fapte penale.
Gresita incadrare juridica aduce atingeri grave justitiei penale. Cel mai adesea,
in practica judiciara, gresita incadrare juridica se prezinta sub urmatoarele
forme:
– o fapta este considerata infractiune, desi in realitate nu este, deoarece, ii
lipseste un element constitutiv prevazut in norma de incriminare;
– fapta comisa este incadrata in raport cu o anumita norma de incriminare
desi in realitate ea intruneste elementele constitutive ale altei norme cu
dispozitii mai grave sau mai usoare;
– fapta nu este considerata o infractiune, desi in realitate constituie
infractiune ajungandu-se in acest caz la achitarea unor persoane
vinovate care ar trebui sa fie sanctionate penal.

În cuprinsul actelor procesuale care cuprind mențiuni obligatorii cu privire la

încadrarile juridice – ordonanțele organelor de urmărire penală de
– începere a urmăririi penale in rem
– dispunere a continuării urmăririi penale in personam
– punere în mișcare a acțiunii penale
– extindere a urmăririi penale sau schimbare a încadrării juridice
ori rechizitoriul ( actul de trimitere în judecată) sau încheierile instanței de
judecată de schimbare a încadrării juridice ( dacă este cazul) nu se dezvoltă,
de regulă, în practica judiciară, și argumentele detaliate pentru care
organul competent a procedat la o anume încadrare juridică ( concret,
cea menționată în documentele procedurale indicate mai sus) .

În ceea ce privește rezolvarea spețelor în cadrul seminariilor de specialitate

( atât drept penal partea specială cât și drept procesual penal ) este obligatorie
motivarea soluțiilor la care autorul s-a oprit – argumentarea , în cazul dreptului
penal partea specială, concluziei cu privire la încadrarea juridică pornind de la
premisa că spețele prezentate cuprind probleme controversate . Argumentarea
presupune expunerea raționamentului pe tema speței – indicată explicit de
autor – prin raportare la împrejurările prezentate sintetic/rezumativ în textul
speței , inclusiv prin raportare la probele obținute de către organele de
urmărire penală .
 SPEȚĂ EXERCIȚIU

Pentru ilustrarea demersurilor ce trebuie realizate cu ocazia analizei textului

spețelor în scopul rezolvării temelor propuse , a operațiunilor logice ce trebuie
realizate la fiecare speță de specialitate urmează a discuta, pe parcursul
sesiunii noastre video, o stare de fapt în afara tematicii infracțiunilor contra
persoanei:

În esență, la data de 10.01.2012 x a fost audiat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj Napoca fiind întrebat despre eventuale întâlniri sau
discuții cu a, b, c ( jurnaliști la un cotidian local) aceștia fiind cercetați
pentru solicitarea unor sume de bani sau alte avantaje pentru a nu publica
articole compromițătoare la adresa unor personalități sau înalți funcționari
publici locali. La întrebările adresate de procuror, x a răspuns:că i-a
cunoscut pe cei trei la un eveniment public, că a avut cu aceștia o singură
întâlnire ulterioară , la biroul său , ocazie cu care aceștia i-au solicitat
sponsorizări pentru ziarul la care activau ( cotidianul G.O.) dar și că , la
solicitarea indicată mai sus, x le-a răspuns că el nu se ocupă cu așa ceva și
că de la el nu vor vedea vreodata bani ( citat din declarația consemnată –
scrisă- de procuror și semnată de martor ). A, b și c au fost trimiși în
judecată pentru comiterea infracțiunii de șantaj față de mai multe persoane,
inclusiv față de x. La Tribunalul Brăila , unde x a fost citat să depună
marturie mai întăi, a fost întrebat exclusiv dacă își menține declarația de la
urmărire penală, acesta răspunzând afirmativ.
Fiind chemat, în aceeași cauză la Curtea de Apel Galați pentru a fi
audiat ca martor despre aceleași aspecte, la data de 24 iunie 2016 x a
declarat că nu își amintește exact ce a declarat la procuror dar că ziariștii
nu i-au cerut bani sau alte foloase, iar articolele publicate in acea perioadă
despre persoana sa au apărut la București și au fost ulterior preluate la
nivel local, motiv pentru care în anul 2011 a și formulat o plângere penală
pentru calomnie doar la adresa unui ziar din București. Ca urmare a
consemnării declarației detaliate la Curtea de Apel Galați, procurorul de
ședință a declarat că se autosesizează sub aspectul comiterii infracțiunii de
mărturie mincinoasă față de X, Curtea de apel dispunând sesizarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeasub aspectul comiterii
infracțiunii de mărturie mincinoasă de către x.
 Curtea de apel Galați a pronunțat o soluție de achitare a inculpaților
a,b,c pentru acuzația de șantaj.