3.

Procedura Succesorala

3.1.Noțiuni prealabile
3.2. Competența notarului în materie succesorală
3.3. Deschiderea procedurii succesorale
3.4. Măsurile de inventariere, conservare și administrare a bunurilor
succesorale
3.5. Desfășurarea procedurii succesorale
3.6. Suspendarea procedurii succesorale
3.7. Încheierea procedurii succesorale
3.8. Certificatul de moștenitor sau legatar
3.9. Succesiunea vacantă

3.1. NOȚIUNI PREALABILE

Procedura succesorala notariala este reglementata de Legea nr. 36/1995

privind notarii publici si activitatea notariala si de Regulamentul de punere in
aplicare legii adoptat prin Ordinul nr. 710 al Ministrului Justitiei si cuprinde
ansamblul de norme si reguli procesuale care se desfasoara la incetarea din viata
a unei persoane cu privire la patrimoniul sau, si la transmiterea acestuia catre
mostenitorii legali sau testamentari.
Din cauza dificultatilor legate de transmiterea patrimoniului persoanei
decedate catre mostenitorii care au vocatie succesorala legea a stabilit ca aceasta
procedura sa fie efectuata de catre un notar public, care are competenta sa
rezolve problemele legate de mostenire.
Cu toate ca procedura succesorala notariala este esentialmente
facultativa, gratioasa si necontencioasa, problemele succesorale nu se pot
rezolva direct de catre mostenitori din cauza dificultatilor care se intalnesc in
practica cu privire la stabilirea calitatii mostenitorilor, reductiunea liberalitatilor,
determinarea cotelor care revin mostenitor.
In aceste conditii mostenitorii indreptatiti vor solicita unui birou notarial
din circumscriptia judecatoriei unde a avut ultimul domiciliu defunctul,
clarificarea situatiei juridice a patrimoniului care au apartinut acestuia.
Mai mult decat atat inscrierea in cartea funciara si la organele
administratiei publice locale a dreptului de proprietate asupra imobilelor nu se
poate face decat in baza unei hotarari judecatoresti, a unei hotarari arbitrale sau
al unui act autentic, respectiv, in materie succesorala, in temeiul certificatului de
mostenitor eliberat succesorilor.

De asemenea in cazul sumelor de bani consemnate la banci sau alte

institutii financiare, acestea nu pot fi ridicate de mostenitori decat dupa
stabilirea drepturilor succesoralei printr-un certificat de mostenitor, o hotarare
arbitrala sau o hotarare judecatoreasca.
 Pornind de la faptul ca transmiterea drepturilor si obligatiilor succesorale
se poate face in mod facil si operativ, legiuitorul a dat aceasta procedura in
competenta notarului public. Datorita caracterului necontencios al actiunii sale,
procedura poate fi dusa la capat doar in cazul acordului mostenitorilor cu privire
la numarul si calitatea lor, precum si la compunerea masei succesorale si
drepturilor ce li se cuvin.
Cauzele succesorale intra in competenta birourilor notariale doar in cazul
acordului dintre mostenitori. In cazul aparitiei neintelegerilor intre
mostenitori,cu privire la cuprinderea masei succesoral, la intinderea drepturilor
succesorale sau in cazul in care succesorii isi contesta calitatea de mostenitor,
notarul public ii va indruma pe acestia, sa-si resolve conflictul prin mediere in
conditiile Legii nr. 192/2006 sau va in fata instantei, pentru solutionarea cauzei
printr-un proces contradictoriu.
Pe langa caracterul necontencios al procedurii succesorale notariale, se
mai poate intrevedea si un caracter facultativ al acesteia, partile in situatia
aparitiei neintelegerilor intre ele sau chiar fara existenta acestor neintelegeri, se
pot adresa instantei in mod direct, fara a mai sesiza un birou notarial.
Acest caracter se poate deduce, pe langa lipsa unei reglementari contrare,
si din dispozitiile privitoare la suspendarea procedurii notariale (Art. 78 alin. 1
lit. c - “mostenitorii sau alte persoane interesate prezinta dovada ca s-au adresat
instantei de judecata pentru stabilirea drepturilor lor”).

3.2. COMPETENȚA NOTARULUI ÎN MATERIE SUCCESORALĂ

Pe langa competenta de drept comun a biroului notarial, in cadrul

procedurii succesorale apar unele aspecte particulare privitoare la competenta
de solutionare a cauzelor succesorale.
Astfel, competenta de solutionare a cauzelor succesorale apartine biroului
notarial din raza teritoriala a judecatoriei in cadrul careia defunctul a avut
ultimul domiciliul. Aceasta regula de competenta este reglementata de Art. 10
alin. 1 lit. a) din Legea nr. 36/1995. Mentionam ca o astfel de regula este
aplicabila, conform Art. 14 Cod. Proc. Civ., si in litigiile succesorale de
competenta instantelor judecatoresti.
Ratiunea acestei reglementari rezida din faptul ca problemele succesorale
au un caracter complex, iar solutionarea lor poate fi facuta in mod optim de un
birou notarial ce isi are sediul in acelasi perimetru cu domiciliul defunctului.
Pentru cazul in care defunctul nu a avut ultimul domiciliu in tara legea
instituie o derogare in sensul ca va fi competent biroul notarial “din
circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut bunurile cele
mai importante ca valoare”. Datorita dificultatilor in stabilirea exacta a valorii
bunurilor ramase dupa defunct, se apreciaza, tinand cont ca nu neaparat bunurile
imobile au valoare determinanta in acest caz, ca ar fi de dorit o solutie
legislativa care sa vizeze atribuțiile competentei in funcție de locul unde
defunctul a avut majoritatea bunurilor sale imobile.
Notarul public este dator ca dupa sesizare sa-si verifice din oficiu
competenta, iar in cazul constatarii ca cererea intra in atributiile altui birou
notarial sa-si decline competenta in favoarea acestuia. Pentru realizarea acestei
proceduri, notarul public nu va mai cita partile. (Art. 68 alin. 3 din Legea nr.
36/1995 - “Notarul public sesizat are obligatia de a verifica în prealabil
competenta teritoriala, iar daca constata ca succesiunea este în competenta altui
birou notarial, se desesizeaza, fara sa mai citeze partile, trimitând cauza
notarului public competent”).
Daca in circumscriptia teritoriala corespunzatoare ultimului domiciliu al
defunctului, functioneaza mai multe birouri notariale, competenta va reveni
“primului birou sesizat”. In acest sens, notarul public va verifica prin
consultarea opisului succesoral de evidenta, tinut pentru intreaga circumscriptie
teritoriala de biroul notarial desemnat de Colegiul Director al Camerei, daca
cauza pentru care a fost sesizat nu este pe rolul altui birou notarial din aceeasi
circumscriptie. In practica opisul succesoral privind evidenta succesiunilor este
tinut de catre Camerele notarilor publici, iar consultarea se face pe baza de
cerere adresata de biroul notarial care a fost primul investit cu solutionarea
dosarului de succesiune.
Dupa ce Camera Notarilor Publici comunica raspunsul daca pentru acel
defunct a fost sau nu inregistrat un alt dosar de succesiune, iar in cazul in care
nu a fost inregistrat notarul public va dispune inregistrarea dosarului pe rolul
biroului sau.
Competenta in cazul mostenirilor succesive revine biroului notarial care
este competent in ultima succesiune, dar mostenitorii pot conveni sa-si
stabileasca drepturile la oricare dintre birourile notariale competente in oricare
dintre succesiuni.

3.3. DESCHIDEREA PROCEDURII SUCCESORALE

Potrivit Art. 68 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorala notariala se

deschide la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului sau a secretarului
consiliului local al localitatii in raza caruia defunctul si-a avut ultimul domiciliu.
Analizand enumerarea expresa a celor care au dreptul sa ceara
deschiderea procedurii succesorale notariale rezulta ca notarul public nu se
poate investi din oficiu cu un dosar de dezbatere a unei succesiuni.
Intr-o alta opinie, pe langa aceste persoane, si notarul public poate
deschide din oficiu, procedura succesorala in cazul existentei urgentei privitoare
la conservarea activului succesoral. Potrivit acestei opinii, lucrarile privitoare la
masurile asiguratorii se dispun din oficiu in urmatoarele situatii :
- cand nu sunt mostenitori cunoscuti ;
- cand exista mostenitori dar nu li se cunosc domiciliile ;
- cand toti mostenitorii au renuntat la succesiune ;
 - cand este interesata la succesiune, ca legatar, o institutie sau o
organizatie obsteasca
- cand exista pericol ca mostenirea sa fie instrainata, risipita sau ascunsa.

Cu toate acestea, consideram ca in aceste cazuri, pe langa dificultățile

legate de aflarea de catre notar a situatiei deschiderii succesiunii, notarul public
nu va putea cunoaste elementele necesare fara a desfasura, in prealabil, unele
operatiuni pentru stabilirea identitatii si numarului mostenitorilor, precum si
stabilirea compunerii activului succesoral. Ori, pentru desfasurarea unor
asemenea acte, notarul public este obligat, mai intai, sa deschida procedura
succesorala.
Critica acestei opinii este subliniata si de lipsa in practica a unui
asemenea caz de deschidere a succesiunii.
Potrivit Art.75 alin. 1 din Regulamentul de punere in aplicare a legii
notarilor publici si a activitatii notariale 36/1995 - “Secretarii consiilor locale, in
aplicarea Art.68 din lege, vor trimite sesizarile pentru deschiderea procedurii
succesorale notarului public care tine opisul de evidenta a procedurilor
succesorale”.
In consecinta la nivelul fiecarei unitati administrative teritoriale
secretarul consiliului local isi organizeaza activitatea printr-un compartiment de
specialitate in asa fel incat atunci cand ia cunostinta despre existenta unor
bunuri imobiliare apartinand defunctului sa trimita sesizarile pentru deschiderea
procedurii succesorale biroului notarial care tine opisul de evidenta a procedurii
succesorale, sau dupa caz Camerei Notarilor publici.
Pentru formularea “orice persoana interesata“ legiuitorul a inclus, pe
langa mostenitorii legali sau detinatorii unui testament si tertele persoane care
pot justifica un interes legitim, cum ar fi cazul creditorilor defunctului sau al
executorului testamentar.
In cazul procurorului se apreciaza ca acesta ar putea solicita deschiderea
procedurii succesorale doar in considerarea unui interes legitim (de exemplu
apararea drepturilor legitime ale minorilor sau al persoanelor puse sub
interdictie).
Cererea pe care o adreseaza persoana interesata (ANEXA 23) si sesizarea
facuta de secretarul consiliului local pentru deschiderea procedurii succesorale
notariale (ANEXA 24) vor cuprinde :
- datele privitoare la starea civila a defunctului (inclusiv data decesului) ;
- numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi ;
- bunurile supuse succesiunii, cu mentionarea valorii lor ;
- pasivul succesoral.
Dovada decesului, potrivit Art. 73 din Regulament, se face cu certificatul
de deces sau cu hotararea judecatoreasca de declarare a mortii prezumate.
Acelasi act va fi folosit si pentru dovada ultimului domiciliu.
Inregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale notariale se va
face doar dupa ce se stabileste ca nu exista un alt dosar succesoral deschis pe
numele aceluiasi defunct la un alt biroul notarial din aceeasi circumscriptie a
judecatoriei unde a avut ultimul domiciliu autorul succesiunii.
3.4. MĂSURILE DE INVENTARIERE, CONSERVARE ȘI ADMINISTRARE A
BUNURILOR SUCCESORALE

◊ Pentru ca obiectul principal al procedurii succesorale este, pe langa cel

al atribuirii calitatii de moștenitor, si atribuirea calitatii de proprietar al
bunurilor din patrimoniul defunctului, legiuitorul a instituit dispozitii detaliate
privitoare la procedura inventarierii bunurilor succesorale. Intrucat in lipsa
bunurilor ce compun patrimoniul defunctului, procedura succesorala ar fi lipsita
de ratiunea ei principala, alaturi de inventariere se reglementeaza si mijloacele
de conservare a bunurilor.
Inventarierea se face la cererea persoanei interesate si in cazurile
prevazute de lege, de catre notarul public personal sau de catre un delegat al
acestuia.
Inventarierea consta in enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a
bunurilor. Pentru evaluarea bunurilor se poate cere si parerea unui expert
evaluator. Descrierea acestora va face mentiunea sumara despre cantitatea si
calitatea bunurilor mobile precum si despre identificarea bunurilor imobile prin
indicarea locului si a suprafetelor. Bunurile a caror proprietate este contestata
vor fi trecute separat, iar cele aflate in posesia unei alte persoane vor fi
inventariate cu aratarea locului si motivului pentru care se gasesc in respectiva
situatie.
Potrivit Art. 71 din Legea nr. 36/1995 - “ Procesul-verbal de inventariere
va cuprinde enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a bunurilor ce se
aflau în posesia defunctului la data decesului.
Bunurile a caror proprietate este contestata se vor mentiona separat.
În inventar se cuprind mentiuni privind pasivul succesoral.
Bunurile defunctului care se gasesc în posesia altei persoane vor fi
inventariate cu precizarea locului unde se afla si a motivului pentru care se
gasesc acolo.
În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va gasi testament lasat de
defunct va fi vizat spre neschimbare si va fi depus în depozit la biroul notarului
public.
Inventarul se semneaza de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflati la
locul inventarului, iar în lipsa acestora sau a refuzului lor de a semna, inventarul
va fi semnat de martorii prezenti.”
Pe langa enumerarea bunurilor gasite in cadrul procedurii de
inventarierea se vor face mentiuni si despre pasivul succesoral, in acesta
trecandu-se datoriile defunctului, cu exceptia acelora a caror existenta este
strans legata de persoana sa.
Procedura inventarierii se poate face numai cu acordul persoanei in
posesia careia se afla bunurile respective, iar in cazul refuzului acesteia se va
face mentiune despre acest fapt in procesul verbal intocmit cu ocazia
inventarierii.
In cazul in care defunctul era casatorit in cadrul inventarului se vor trece
doar bunurile proprii si partea din cele comune ce ii revine. Totusi, pentru ca
stabilirea cotei din bunurile comune reglementate in Art. 30 Codul Familiei
poate ridica unele dificultati inventarul se va realiza dupa cum urmeaza :
- daca toti succesorii sunt prezenti la inventariere si sunt de acord in ceea
ce priveste determinarea bunurilor proprii si a cotei ce ii revine defunctului din
bunurile devalmase se vor trece toate bunurile considerate proprietatea
defunctului ;
- daca partile nu cad de acord sau nu sunt prezente vor fi trecute toate
bunurile (atat cele proprii cat si cele comune), sotul supravietuitor avand
posibilitatea delimitarii proprietatii sale in timpul procedurii succesorale la care
va participa sau pe calea partajului averii succesorale.
Inventarierea bunurilor se va consemna intr-un proces-verbal semnat de
cel care l-a intocmit, de succesibili prezenti, iar in lipsa sau in cazul refuzului
acestora, se va semna si de martorii prezenti la efectuarea inventarierii.

◊ Daca exista temerea ca bunurile supuse succesiunii ar putea fi in

primejdie pana la incheierea procedurii, notarul public va putea lua o serie de
masuri ce vizeaza conservarea acestora. Dupa masurile luate de notarul public
acestea se clasifica in :
a) punerea de sigilii in conditiile Art. 72 alin. 1 din Lege in cazul in care
exista pericolul iminent al sustragerii, distrugerii sau al inlocuirii bunurilor care
se prezuma ca fac parte din masa succesorala. Sigiliul se aplica pe dulapurile
sau sertarele care contin bunurile ori pe usa de la intrare in incaperea in care se
afla acestea. Pentru cazuri urgente, fara a fi afectate interesele membrilor
familiei defunctului care au locuit cu el, punerea de sigilii poate opera si inainte
de intocmirea inventarului ;
b) darea bunurilor in custodie. Pentru situatii similare cu cele de mai sus
notarul public va putea numi un custode al bunurilor cu sau fara aplicarea
sigiliilor pe acestea. Custodele va putea efectua acte ce privesc conservarea
bunurilor, in vederea realizarii acestui scop putandu-se incuviinta de catre
notarul public unele cheltuieli. In lipsa unui custode conservarea bunurilor va fi
asigurata de un curator special numit de notarul public pentru administrarea
bunurilor succesorale. Custode poate fi numit si unul dintre eventualii martori ;
c) depunerea sumelor de bani, hartii de valoare, cecuri sau alte valori in
depozitul notarial sau la o alta institutie specializata. In cazul gasirii de obiecte
confectionate din metale sau pietre pretioase, sume de bani sau a altor valori se
va proceda la depozitul biroului notarial ori la o alta institutie specializata a
acestora, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul verbal de inventariere.
Din numerarul lichid lasat de defunct se vor lasa mostenitorilor sau celor
ce locuiau impreuna cu defunctul si gospodareau impreuna cu el sumele ce se
considerau necesare pentru :
- intretinerea pe o perioada de maximum 6 luni, a persoanelor ce erau in
sarcina celui decedat ;
-plata sumelor datorate in baza contractului de munca sau plata
asigurarilor sociale ;
- acoperirea dreptului pentru pastrarea si administrarea averii
succesorale.
Masurile privitoare la conservarea bunurilor sunt in competenta notarului
public, iar completarea sau modificarea acestora poate fi dispusa de notar pana
la incheierea finala a procedurii succesorale.Toate masurile de conservare
impreuna cu efectele pe care le produc inceteaza la data finalizarii procedurii
succesorale.
Se pune problema, ce se intampla cu masurile de conservare dispuse de
notarul public atunci cand procedura succesorala se suspenda ca urmare a
neintelegerii partilor iar procedura devine una litigioasa deoarece mostenitorii
se adreseaza instantei judecatoresti competente.
Consideram ca in aceasta situatie raman valabile masurile de conservare
luate de notar, urmand ca dupa solutionarea pe cale judecatoreasca a litigiului,
dosarul de mostenire sa fie repus pe rolul biroului notarial la cererea oricarui
successor, incheierea finala intocmindu-se in baza sentintei pronuntate de
instanta.

◊ In eventualitatea prelungirii in timp a procedurii succesorale notarul

public va putea, pentru buna existenta a activului succesoral, dispune luarea
unor masuri privitoare la administrarea acestuia.
Pentru administrarea bunurilor notarul public va numi un curator special
cu acordul partilor. In ipoteza in care luarea consimtamantului mostenitorilor nu
este cu putinta, curatorul poate fi numit si fara acest consimtamant, legea
prezumand faptul ca mostenitorii, in considerarea intereselor lor, si-ar fi dat
acordul daca ar fi fost in cunostinta de cauza.
In calitate de curator va putea fi numit unul dintre succesibili sau o
persoana straina de mostenire, atributiile sale fiind limitate la operatii si/sau
cheltuieli devenite necesare dupa intocmirea inventarului pentru buna
conservare si administrare a patrimoniului succesoral.
In conditiile Art.74 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 masurile privitoare la
conservarea si administrarea bunurilor succesorale vor fi aduse la cunostinta
mostenitorilor legali sau testamentari si a executorului testamentar, dovada
comunicarii fiind anexata la dosar .
Oricare dintre persoanele care se considera vatamate prin inventarul
intocmit sau prin luarea masurilor administrative sau de conservare au deschisa
calea plangerii la judecatorie in temeiul Art . 74 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.