Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Are 2 componente:
Potrivit unui principiu de drept succesoral care provine de la romani, nimeni nu este
obligat sa primeasca o mostenire, in consecinta persoanele care indeplinesc conditiile legale
pentru a mosteni, nu culeg mostenirea decat daca isi insusesc titlul de mostenitor printr-un act
juridic care se numeste act de acceptare a mostenirii.
Ei au insa dreptul sa nu emita acest act sau sa renunte la mostenire, caz in care vor fi
straine de aceasta si nu vor trece nici bunurile in mostenire, nefiind obligati nici la datoriile
mostenire. Dreptul de a accepta mostenirea sau a renunta la ea se numeste drept de optiune
succesorala, iar actul unilateral prin care se exercita se numeste act de optiune succesorala.
Actul de optiune succesoarala este indivizibil, in sensul ca nu poate sa priveasca doar o
parte din drepturile succesibilului(persoana care indeplineste toate conditiile pt a mosteni, mai
putin acceptarea mostenirii si care are vocatia ca prin acceptare sa devina mostenitor), ori doar
anumite bunuri din mostenire. Un succesor are alegerea fie de a accepta mostenirea sau p
toate bunurile care ii revin, fie de a renunta la aceasta cota sau aceste bunuri.
Indivizibilitatea este compatibila cu situatia in care are 2 mostenirii una legala si una
testamentara. In acest indivizibilitatea succesorala se aplica fiecarei vocatii in parte, in sensul
ca poate accepta mostenirea legala in intregime, renuntand la mostenirea testamentara in
intregime sau invers, dupa cum poate accepta ambele tipuri de mostenire in intregimie sau
poate renunta la ambele tipuri de mostenire in intregime.
De asemenea in mod diferit fata de codul civil de la 1864, codul civi, din 2011 a
prevazut ca in cazul in care dreptul de succesiune neexercitat sa transmite prin mostenirea
succesibilului catre mostenitorii acestuia, el se divide intre mostenitori, astfel incat fiecare
dintre ei, il va putea exercita in mod distinct.
b)Al doilea inteles al transmisiunii succesorale priveste efectul pe care il are aceasta
transmisiune cu privire la drepturile si obligatiile, mai ales la drepturile din patrimoniul
succesoral, principiul patrimoniul succesoral se transmite de la defunct la mostenitori in
indiviziune.
Ca urmare in pricipiu drepturile ale căror titular exclusiv era defunctul vor fi exercitate
cu de mostenirii sai, fiecare mostenitor avand din fiecare bun suucesoral o cota parte ideala si
abstracta egala cu cota sa din mostenire.
Indiviziunea este o modalitate a patrimoniului succesoral devenit masa succesoarala in
cadrul patrimoniilor mostenitorilor si ea se confunda cu o coproprietate exercitata de toti
mostenitorii asupra fiecarui bun din aceea masa patrimoniala.Aceasta este regula.
Potrivit art 954 alin 1 mostenirea unei persoane se deschide in momentul decesului
acestuia. Succesiunile se deschis prin moarte, deschiderea mostenirii unei persoane, are loc
prin decesul acelei persoane.
Deschiderea mostenirii nu se confunda cu deschiderea procedurii succesorale
notariale. Deschiderea mostenirii este un efect automat al faptului juridic stricto sensu care
este decesul persoanei.
Deschiderea procedurii succesorale notariale este efectul unui act juridic prin care
notarul public declanseaza procedura in care se vor dezbate si se vor stabili drepturile
mostenitorilor.
Art 954 alin 1 rezulta ca aceasta este data decesului. Uneori prezintă relevanta
juridica ora si minutul decesului. In principiu, momentul decesului se dovedeste prin
certificatul de deces care este emis de ofiterul de stare civila sau de functionarul oficiului de
evidenta a populatiei in raza caruia s-a produs decesul.
3.In al treilea rand valabilitatea actelor cu privire la drepturile succesorale depinde de data
deschiderii mostenirii, deoarece actele asupra unei succesiuni nedeschise sunt nule, si in
consecibta actele incheiate inainte de deschiderea mostenirii vor fi lovite de nulitate pt lipsa
obiectului.
Potrivit art 954 alin 2 teza 1 , mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului.
Potrivit art 87 domiciul persoanei fizice in vederea exercutarii drepturilor si libertatilor sale
civile este acolo unde aceasta declara ca isi are locuinta principala.
Din acest text rezulta ca domiciliul este un atribut de identificare locala a persoanei fizice care
nu decurge direct dintr-o situatie juridica, ci dintr-o declaratie a titularului, care este un act
juridic. De regula, aceasta declaratie are loc cu prilejul eliberarii actului de identiate. Organele
verifica daca declarantul are dreptul de a utiliza ca domiciuliu imobilul respectiv.
Exista situatii speciale in care libertatea peroanei fizice de a-si declara domiciuliul este
limitata.
Spre ex: minorul isi are domiciliul legal la locuinta comuna a parintilor sai, iar daca
acestia nu declara ca locuiesc împreună la acela dintre părinți cu care ei declara ca locuieste
minorul. In lipsa unei înțelegeri intre parinti, instanta judecatoreasca poate stabili la care
dintre parintii separați in fapt locuieste minorul.
Domiciliul curatorului, in principiu, nu are nicio incidenta asupra obiceiului persoanei aflate
sub ocrotirea lui. Este valabil si in cazul curatorului persoanei disparute. Curatorul are puteri
limitate cu privire la protectia intereselor persoanei fizice care au determinat numirea sa. In
cazul personei disparute, puterile sale vizeaza administrarea puterilor disparute, iar nu si
transmiterea sa pt cauza de moarte.
Potrivit tezei a 2a, dovada ultimului domiciuliu se face cu certifucatulnde deces sau
cu hotararea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva. Pt emiterea certificatului
de deces este necesar ca ofiterul de stare civila sa primeascabsi cartea de identitate a
defunctului. Din aceasta rezulta, unde a deckarat defunctul ca isi are oocuinta principala si in
consecibta ceryificatul de deces va mentionatp domiciliu prevazut in cartea de identitate.
In schimb, judecatorul sesizat cu cererea de pronuntare a unei hotărâri declarative de
moarte, va trebuie sa administreze probe din care sa rezulte locuinta sa principala. In cazul in
care nu poate fi stabilita, prezumtia existentei sale va putea fi extrasa din faptul locuirii de
catre dispărut intr-un anumit loc.
Potrivit alin 3 art 954 daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se
afla pe teritoriul Roamniei, mostenirea se decshide la locul din tara aflat in circunscriptia
notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in acessta circumscriptie sa existe cel putin
un imobil al celui care lasa mostenire.
In cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile, locul este cel in
circumscrptia primului notar public sesizat, cu conditia sa se afle imobil a celui care lasa
mostenirea, atunci cand in patrimoniul suucesoral nu exista bunuri imobile, locul este cel al
circumscriptiei primul notar public seizat. Se aplica atunci cand procedura deschiderii
mostenirii este realizata de instanta judecatoreasca.
In practica, daca notarul public sau instanta judecatoreasca este sesizata cu o cerere
privind procedura succesorala, ea trebuie sa incerce sa determine ultimul domiciul al
pesroanei despre care mostenire este vorba. Daca din acestea nu rezulta ultimul domiciului al
defunctului, atunci notarul va trebui sa identifice daca acesta a avut imobile in România. In
cazul in care ultimul domiciul a fost aflat din verificări si se afla in competenta ariei teritoriale
a notarului, acesta patreaza dosarul deschiderii succesorale.
In cazul in care se descopera un alt domiciuliu in afara ariei de competenta, atunci
notarul declina dosarul procedurii succesorale notariale catre un notar din aria unde are
domiciul. Daca desi ultimul domiciliu nu a rezultat, notarul identifica imobile aflate in raza sa
de competenta teritoriala, el va trebui sa verifice daca a mai fost sesizat de un alt notar, avand
o competenta teritoriala diferita. In cazul in care se constata ca a mai fost sesizat un notar,
trebuie verificat daca in sfera lui de competenta teritoriala se afla imobilul. In cazul, in care si
in sfera de competenta a acestuia se afla imobile, notarul fie retine dosarul daca a fost sesizat
mai intai, fie declina competenta daca a fosf sesizat ulterior. Daca nu s-a identificat nici
domiciul si nici imobile ale acestuia in Romania, notarul verifica daca a mai fost vreun notar
sesizat si daca se pot identifica bunuri mobile.
In cazul in care nu a existat niciun alt notar seizat, dosarul este exclus pe competenta
de catre notarul verificator. Daca a mai existat un alt notar sesizat, notarul verifica locul
bunurilor mobile identificate si daca acestea se afla doar in raza teritoriala a unuia dintre
notari, procedura succesorala va fi instrumentata de acesta, daca se afla in raza ambilor notari
sesizați, atunci se instrumentează de cel care a primit prima sesizare.
Importanta
-actiunile ..