Curs 2

Dreptul subiectiv de proprietate intelectuala

Este un drept exclusiv asupra unor bunuri prin determinarea legii care se bucura de
caracteristica ubicuitatii.

Caractere juridice
Ca drept exclusiv, adica drept ce confera titularului posibilitatea de a autoriza sau
interzice orice exploatare a obiectului sau dintre cele prevazute de lege, dreptul de proprietate
intelectuala are urmatoarele caractere juridice:
- drept absolut, opozabil erga omnes, in sensul ca niciun tert nu poate desfasura
activitatile incluse in sfera de exclusivitate fara acordul titularului. In consecinta, subiectul
pasiv al dreptului este nedeterminat si abia in cursul exercitarii dreptului, din acest subiect
pasiv general, se extrag subiecte determinate care, desfasurand activitati de exploatare a
obiectului dreptului, ii datoreaza in schimb, fructe civile titularului dreptului de proprietate
intelectuala.
- drept patrimonial, evaluabil in bani. In cazurile in care obiectul protectiei este o
reflectie sociala a personalitatii autorului, atunci, pe langa protectia patrimoniala, se adauga si
o protectie nepatrimoniala sub forma unor drepturi ale personalitatii legate de opera.
Cu toate acestea, singurele prerogative cu aplicatie generala a oricarui drept de
proprietate intelectuala sunt de natura patrimoniala.
- drept alienabil sau disponibil in sensul ca titularul sau poate dispune de drept fie prin
renuntare totala sau partiala, fie prin instrainare.
- in principiu, drept temporar, conferind titularului sau posibilitatea de a interzice
anumite activitati. Acest drept este o restrangere a libertatii tertilor si ca urmare aceasta
restrangere nu poate fi perpetua. Legea prevede duratele fiecarui drept de proprietate
intelectuala in parte.
- in principiu, drept teritorial. Spre exemplu, o inventie sau o opera care este protejata
pe teritoriul unui stat ar putea sa nu fie protejata pe teritoriul unui alt stat. La aceasta
consecinta se ajunge in cazul proprietatii industriale din cauza faptului ca , de regula, dreptul
de proprietate industriala rezulta din titluri de protectie emise de autoritatile publice ale unui
stat, titluri care nu isi produc efectele decat pe teritoriul acelui stat.
Prin urmare, de regula, pentru a obtine protectia unei creatii intelectuale industriale sau
al unui semn distinctiv al activitatii industriale, o persoana trebuie sa solicite protectia de la
autoritatile fiecaruia din statele in care doreste sa o obtina.
Spre exemplu, o inventie nu poate fi protejata printr-un titlu global, ci trebuie sa te duci
la autoritatea nationala a statelor europene respective (tratat) si la autoritatile celorlalte state in
care se doreste protectia.
In materia proprietatii literar-artistice caracterul teritorial al dreptului decurge din
caracterul teritorial al legilor care il instituie. Bunurile care fac obiectul proprietatii
intelectuale sunt bunuri prin determinarea legii, deci un bun poate fi considerat ca atare intr-
un stat, iar intr-un alt stat poate sa nu fie considerat astfel.
 Continutul dreptului de proprietate intelectuala
(Nu intra la examen- pareri controversate)
Opinia dominanta este urmatoarea: continutul dreptului de proprietate intelectuala este
similar cu acela al dreptului de proprietate clasica, instituit prin Cciv, in sensul ca, la fel ca si
acela, dreptul de proprietate intelectuala comporta 4 prerogative: ius posidendi, ius utendi, ius
fruendi, ius abutendi.
1. Ius poseidendi reprezinta posibilitatea titularului de a cunoaste obiectul acestui drept
si de a dispune cu privire la utilizarea lui.
2. Ius utendi reprezinta posibilitatea titularului de a folosi pentru sine creatia
intelectuala.
3. Ius fruendi reprezinta dreptul titularului de a valorifica obiectul dreptului prin
exploatarea lui de catre terti.
4. Ius abutendi: in absenta unei materialitati, ar fi doar prerogativa dispozitiei juridice.

In opinia lui R Dinca, exista o diferenta esentiala intre dreptul de proprietate intelectuala
si cel de proprietate clasica si anume dreptul de proprietate clasica, care este si el un drept
exclusiv, confera titularului sau vocatia de a extrage toate avantajele economice pe care bunul
le poate oferi.
Enumerarea prerogativelor dreptului de proprietate in NCC este o premiera in raport cu
legislatia anterioara, dar ea nu trebuie sa schimbe intelegerea dreptului de proprietate ca drept
al ansamblului de avantaje economice pe care bunul le poate oferi deoarece toate
prerogativele enumerate trebuie intelese in sensul cel mai larg, fara ca utilizarile economice
precise ale bunului sa fie la randul lor enumerate.
Titularul dreptului de proprietate intelectuala are in legatura cu obiectul dreptului numai
acele prerogative pe care legea le-a recunoscut in mod expres.
Titularul dreptului de proprietate clasic are fata de bunul sau dreptul exclusiv de a face
orice legea nu i-a interzis, pe cand titularul dreptului de proprietate intelectuala are asupra
obiectului sau dreptul exclusiv doar cu privire la acele utilizari pe care legea le-a impus expres
in continutul exclusivitatii.
Titularului dreptului de proprietate literar-artistica are conform legii exclusivitatea
reproducerii , comunicarii publice, reprezentarii, distribuirii, comunicarii prin organisme de
radio-difuziune si televiziune si alte cateva.
In schimb, spre exemplu, lectura privata a operei nu intra in continutul exclusivitatii.
Ius posidendi = dreptul de a cunoaste si a decide utilizarea creatiei intelectuale. In
realitate, chiar fara a avea vreun drept de proprietate intelectuala, oricine poate cunoaste
informatiile la care are acces si poate decide cum utilizeaza acele informatii. Aceasta nu este o
prerogativa in continutul dreptului de proprietate intelectuala, ci este exercitarea libertatii de
constiinta.
Ius utendi - nu este inclus in continutul dreptului de proprietate intelectuala pentru ca il
au in mod egal si persoanele care nu sunt titulari ai acestui drept.
Ius abutendi = dreptul de a dispune juridic de dreptul de proprietate intelectuala.
Aceasta prerogativa nu are autonomie in continutul dreptului din care face parte pentru ca ea
este consecinta directa a unui caracter al acestui drept, si anume caracterul disponibil.
Caracterul disponibil decurge din caracterul patrimonial si nu confera o prerogativa distincta.
 Ius fruendi - este specific dreptului de proprietate intelectuala pentru ca permite
titularului sau sa culeaga fructele obiectului dreptului care au intotdeauna natura juridica a
unor fructe civile (venit) si anume ele decurg din exploatarea obiectului dreptului de catre
altii.
In virtutea prerogativei ius fruendi titularul dreptului de proprietate intelectuala poate
conditiona exploatarea obiectului dreptului de catre terti de dobandirea unor venituri. Acele
venituri au natura unor fructe civile, iar din perspectiva faptului juridic al exploatarii creatiei
ori semnului ele sunt fie redevente, atunci cand aceasta exploatare a fost autorizata de titular
printr-un contract de licenta, fie despagubiri, atunci cand aceasta exploatare nu a fost
autorizata de titular si, in lipsa autorizarii, este un venit civil.

Natura juridica a dreptului subiectiv de proprietate intelectuala

Dpdv al clasificarii drepturilor subiective civile in functie de obiectul lor, dreptul de
proprietate intelectuala este un drept real, asupra unui bun mobil necorporal, si anume creatia
sau semnul.
Dpdv al clasificarii bunurilor in functie de caracterul determinat al subiectului pasiv,
drepturile se impart in drepturi cu realizare mediata si drepturi cu realizare imediata.
Drepturile cu realizare imediata sunt, de regula, drepturile reale si presupun o actiune
nemijlocita a titularului asupra bunului, pe cand drepturile cu realizare mediata presupun ca
prerogativa titularului asupra bunului se realizeaza prin intermediul conduitei unei persoane
determinate: dreptul de creanta.
Drepturile de proprietate intelectuala sunt drepturi sui generis pentru ca, desi de plano,
in virtutea caracterului lor absolut, subiectul pasiv este nedeterminat, totusi exercitarea
drepturilor se realizeaza prin determinarea subiectului pasiv, in sensul ca titularul dreptului de
proprietate intelectuala poate culege venituri din exploatarea obiectului dreptului sau numai
de la acei terti care exploateaza.
In cursul exercitarii dreptului de proprietate intelectuala, tertii se determina ca subiecte
pasive ale drepturilor de creanta care decurg pentru titulari din exploatarea obiectului
dreptului, fie ca au natura contractuala, fie ca au natura delictuala in cazul exploatarii
neautorizate.
Dreptul de proprietate intelectuala nu este identic cu aceste creante, ci este dreptul de a
deveni creditorul creantelor la veniturile rezultate din exploatarea operei.
Subiectul pasiv al dreptului de proprietate intelectuala este deci determinabil si
exercitarea dreptului se realizeaza prin exploatarea obiectului de catre acest subiect pasiv.

Comparatie intre dreptul subiectiv de proprietate industriala si dreptul subiectiv de

proprietate literar-artistica (=dreptul de autor)
1. Nasterea dreptului. Dreptul de autor se naste prin faptul crearii operei, care este un
fapt juridic stricto-sensu. Dreptul de proprietate industriala nu se naste din faptul crearii
operei, ci se naste dintr-un titlu de protectie pe care, de regula, il elibereaza autoritatea
nationala competenta in urma unei proceduri administrative si care da nastere unui drept
retroactiv, de la data cererii prin care a debutat procedura administrativa.
2. Aspectul esential al protectiei. Interesul principal al protectiei acordate prin dreptul de
autor este acela de a recompensa originalitatea operei, adica reflectia personalitatii autorului,
care este subiectiva. In schimb, interesul principal al protectiei conferite de proprietatea
industriala il reprezinta progresul tehnic si comercial si, de aceea, cerinta de protectie
specifica acestui drept este o noutate, care are caracter obiectiv.
3. Din cauza ca vizeaza doar manifestarea personala subiectiva, dreptul de autor confera
o protectie subtire, si anume o ocrotire doar impotriva copiei fidele a formei operei. In
schimb, preluarea ideilor carora i s-a dat acea forma este libera. Recunoasterea paternitatii
idelilor se face conform unei alte legi.
Pe de alta parte, dreptul de proprietate industriala confera o protectie adanca, adica
protejeaza insasi solutia, ideea, continutul creatiei industriale.
4. Deoarece protectia conferita de dreptul de autor este subtire, limitarile pe care ea le
impune conduitei tertilor sunt mai putin energice si, din acest motiv, proprietatea literara si
artistica genereaza drepturi subiective de o durata mai indelungata.
Dimpotriva, deoarece proprietatea industriala confera o protectie adanca, limitarile
impuse conduitei tertilor sunt mai energice in cazul creatiilor intelectuale industriale si de
aceea durata protectiei conferite este mai scurta.
In schimb, in privinta semnelor distinctive, limitarile impuse libertatii tertilor sunt
aproape nesemnificative, ceea ce confera protectiei conferite semnelor distinctive vocatie la
perpetuitate.
5. Dreptul de autor de vreme ce protejeaza expresia personalitatii autorului, comporta
puternice prerogative personal nepatrimoniale, care sunt, de fapt, drepturi ale personalitatii
autorului in relatia cu opera pe care a expus-o: dreptul la nume, dreptul de a decide daca si in
ce mod sa aduca la cunostinta publica, precum si de a o retrage din circulatia publica.
Dreptul de proprietate industriala comporta prerogative nepatrimoniale mai limitate in
cazul creatiilor intelectuale industriale si nu comporta asemenea prerogative in cazul semnelor
distinctive ale activitatii industriale. Nu conteaza cine a creat un semn.

Protectia juridica a inventiei

Inventia este o solutie tehnica noua, neevidenta in stadiul tehnicii si aplicabila

industrial.
Principalul mijloc de protectie juridica a inventiei este brevetul de inventie care este un
act administrativ eliberat de oficiul de stat pentru inventii si marci in urma unei proceduri de
examinare a cererii de brevet de inventie, in care acesta verifica daca sunt indeplinite
conditiile specifice de eliberare a brevetului.
Din brevet se nasc retroactiv, de la data depuneerii cererii de brevet, drepturi exclusive
de exploatare a inventiei care au, de regula, o durata de 20 de ani si care sunt susceptibile pe
de o parte de transmiterea prin cesiune si licenta, pe de alta parte de mijloace specifice de
aparare si, in fine, de moduri specifice de incetare.
L 64/1991 republicata in 2014