Prof. univ. dr.

Cristian JORA

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

ANUL III ÎNVĂȚĂMÂNT IF

CURS LUNI 4 MAI 2020

ORA 10-12

Vom discuta în continuare despre condițiile de validitate ale actului de

opțiune succesorală. Întrucât ne aflăm în prezența unui act juridic, acesta
trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate stabilite de art.
1179 C. civ. existând și un anumit specific.

În privința capacității, deoarece ste un act ded dispoziție este

necesară dplină capacitate de exercițiu, ceea ce implică existența
majoratului și a depinei capacități de exercițiu.

Ca excepție, conform art. 178 C. civ., în afară de cazurile prevăzute

de lege, instanţa de tutelă poate institui curatela, fie atunci când din cauza
bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu
poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în
condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un
reprezentant sau un administrator, fie, atunci când din cauza bolii sau din
alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin
reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă
amânare.
Minorul fipsit de capacitate de exercițiu și persoana pusă sub
interdicție judecătorească nu își pot exercita personal dreptul de opțiune
succesorală, în acest caz acest drept se exercită de reprezentantul legal,
cu avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă. Minurul cu
capacitate de exercițiu restrânsă își poate exercita dreptul de opțiune
succesorală cu încuviințarea părinților ori ocrotitorului legal și cu avizul
consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă.
De asemenea, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate
recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină
de exerciţiu și în acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului,
luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie.
În privința consimțământului, sunt aplicabile prevederile art. 1204 C.
civ. : trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.
Eroarea, viviu de consimțământ, viciază, în acest caz
consimțământul, numai dacă este esențială. Eroarea de fapt viviază
consimțământul dacă poartă asupra unor elemente concrete, iar eroarea
de drept viciază consimțământul atunci când privește o reglementare
juridică determinantă în acceptarea sau renunțarea la moștenire.
În privința dolului, consimţământul este viciat prin dol atunci când
partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale
celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl
informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i
le dezvăluie. În situația ce discutăm, este necesar ca să existe o intenție de
inducer în eroare a succesibilului, să fie folosite manopere dolosive,
frauduloase, acestea să fie determinante.
În privința violenței, poate cere anularea actului juridic partea care a
contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă
parte sau de un terţ, cunoscând că există violenţă când temerea insuflată
este de aşa natură încât partea ameninţată putea să creadă, după
împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea
sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent.
De asemenea, violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci
când este îndreptată împotriva unei persoane apropiate, precum soţul,
soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei consimţământ a fost viciat.
În toate cazurile, existenţa violenţei se apreciază ţinând seama de
vârsta, starea socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a
exercitat violenţa, precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa
starea acestuia.

Mai observăm că în cazul ce analizăm, consimțământul trebuie să

provonă de la o persoană cu discernământ. Vom avea în vedere și accea
că este anulabil actul juridic și atunci când o persoană care, la momentul
încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea
în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale.
De asemenea, actul juridic încheiat de o persoană pusă ulterior sub
interdicţie poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele
punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute.
Actul juridic de opțiune succesorală este consensual. Acceptarea poate fi
expresă sau tacită. Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte
explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub
semnătură privată (cu dată certă), iar acceptarea este tacită când
succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în
calitate de moştenitor.
În ce privește declarația de renunțare la moștenire, aceasta se face
în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele
prevăzute de lege și pentru informarea terţilor, declaraţia de renunţare se
va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în registrul naţional notarial, ţinut în
format electronic, potrivit legii.
Mai trebuie reținut că succesibilul care intenţionează să
îndeplinească un act ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar
care doreşte ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea
în acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declaraţie autentică notarială.

În cazul în care nu sunt respectate condițiile de validitate ale actului

de opțiune succesorală operează sancțiunea nulității acestuia, care poate fi
relativă sau absolută. Astfel, dreptul la acţiunea în anularea acceptării
sau renunţării se prescrie în termen de 6 luni, calculat în caz de violenţă de
la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din momentul în care titularul
dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă, acțiunea în
nulitate absolută fiind imprescriptibilă extinctiv.

În ce privește termenul de opțiune succesorală, observăm că dreptul

de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data
deschiderii moştenirii. Acest termen este aplicabil în toate cazurile,
transmisiunii succesorale universal, cu titlu universal și cu titlu particular,
inclusive în cazul statului, unităților administrative-teritoriale și creditorilor
succesibililor).

Acest termen este de decădere, deoarece exercitarea dreptului de

opțiune succesorală nu implică formularea unei acțiuni în justiție și
deoarece neexercitarea acestuia stinge însuși dreptul subiectiv civil.

Conform Codului civil din 1864, dreptul de opțiune succesorală trebuia

exercitat în 6 luni de la deschiderea succesiunii și în mod excepțional, în
cazul în care moștenitorul era împiedicat să-și exercite acest drept în 6 luni,
din motive de forță majoră, instanța putea prelungi termenul cu cel ult 6
luni, de la data la care a luat sfârșit împiedicarea.

Conform actualului Cod civil, termenul de opțiune succesorală poate

fi scurtat sau prelungit. Astfel, pentru motive temeinice, la cererea oricărei
persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii
prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, să îşi exercite dreptul de
opţiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanţa
judecătorească, mai scurt decât cel de un an. Este vorba aici despre
persoane interesate : moștenitori legali, moștenitori testamentari,
coproprietari, depozitarii bunurilor succesorale, șa

Cererea se introduce împotriva succesibililor sau împotriva

curatorului numit de notar conform art. 1136 alin. 1 C. civ). Pot reprezenta
motive temeinice riscul pieirii unor bunuri, degradarea acestora.

Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la

data deschiderii moştenirii, iar succesibilul care nu a optat în acest termen
se consideră că a renunțat la moștenire.

Conform art. 1104 C. civ., în cazul în care succesibilul a cerut

întocmirea inventarului anterior exercitării dreptului de opţiune succesorală,
termenul de opţiune nu se va împlini mai devreme de două luni de la data
la care i se comunică procesul-verbal de inventariere, iar pe durata
efectuării inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moştenitor, cu
excepţia cazului în care a acceptat moştenirea. În caz de prelungire,
acestui termen (de 1 an și 2 luni)I se adaugă și perioada dintre momentul
depunerii cererii de inventor și momentul eliberării procesului-verbal de
inventariere, adică perioada de efectuare a inventarului.
Inventarierea urmărește conservarea bunurilor succesorale și de această
măsură beneficiază toți moștenitorii, dar prelungirea termenului de opțiune
succesorală produce efecte numai în raport cu succesibilul care a formulat
cererea. Astfel cum am precizat, pe durata efectuării inventarului,
succesibilul nu poate fi considerat moştenitor, cu excepţia cazului în care a
acceptat moştenirea.
În privința începutului exercitării dreptului de opțiune succesorală,
dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data
deschiderii moştenirii, indifferent de momentul la care succesibilul a
cunoscut moartea lui decuius. Dacă există motive temeinice, se poate
solicita instanței repunerea în termen. În cazul retransmiterii succesiunii,
succesibilul celui care a decedat și nu și-a manifestat dreptul de opțiune
succesorală are două drepturi de opțiune . 1.propriul drept de opțiune și 2.
dreptul de opțiune retransmis.
Excepțional, dreptul de opțiune succesorală începe să curgă de la
altă dată, astfel :
a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a
produs după deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă
înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a
morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut
faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în
care termenul curge de la această din urmă dată;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască
legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după
deschiderea moştenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască
legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă
această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

În regulă general termenele de decădere nu sunt supuse suspendării

sau întreruperii, însă, în cazul ce discutăm, conform art. 1103 alin. 3 C. civ.
termenului de opțiune succesorală I se aplică reglementările legale privind
suspendarea și repunerea în termen.

În privința suspendării sunt aplicabile dispozițiile art. 2532-2536 C.

civ. :

- în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de

exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor
legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală
contrară;
- în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face
parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în
stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi
persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de
serviciu impuse de necesităţile războiului;
 - în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă
prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte
de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; totuși, în
mod excepțional, forţa majoră, când este temporară, nu constituie
o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în
ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie.

Trebuie să observăm că sunt aplicabile și prevederile art. 2534 –

2535 C. civ., de la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi
reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte
de suspendare, iar prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea
unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia
prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după
expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.
Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care
a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin
lege se dispune altfel.

În privința repunerii în termenul de opțiune succesorală, cel care, din

motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus
prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în
termen şi judecarea cauzei.
De asemenea, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă
partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de
30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască
încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

Pot constitui asemenea motive temeinice : ascunderea cu rea-

credință a morții lui decuius, necunoașterea existenței testamentului de
către legatar, boala gravă, îndelungată a succesibilului ș a.

Creditorii succesibililor pot introduce o cerere de repunere în termen.

În ce privește acceptarea moștenirii, dreptul de opțiune succesorală

se poate exercita :

- prin acceptarea moștebirii

- prin renunțarea la moștenire
 Acceptarea moștenirii poate fi voluntară sau forțată, cea voluntară
reprezentând un act sau fapt necondiționat al succesibilului în senul de a
păstra moștenirea.

Acceptarea forțată este o sancțiune de drept civil. Astfel, succesibilul

care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul
succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii este
considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea;
de asemenea, acesta nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile
sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă
donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.
Moştenitorul aflat în situaţia menționată este ţinut să plătească
datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire,
inclusiv cu propriile sale bunuri. Sunt necesare trei condiții, aici :
- să existe o intenție frauduloasă sau rea-credință a unui moștenitor
- să existe o sustragere, ascundere, dosire, dare la o parte a unor
bunuri din succesiune sau ascundera unei donații supuse
raportului sau reducțiunii
- bunurile sustrase, ascunse, dosite să facă parte din masa
succesorală sau donația să fie supusă raportului ori reducțiunii.

În privința acceptării exprese și a acceptării tacite, sunt aplicabile

prevederie art. 1108 C. civ. Astfel, accceptarea poate fi expresă sau tacită,
iar acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau
calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.
Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe
care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Acceptarea expresă necesită existența a două condiții :

- succesibilul să își însușească calitatea de moștenitor cerută în

formă scrisă ad validitatem : cererea de deschidere a procedurii
succesorale notariale, o petiție de ereditate, o simplă scrisoare
adresată altui moștenitor
- să rezulte că succesibilul înțelege să își exercite drepturile
succesorale.
 În cazul acceptării tacite, succesibilul face un act sau fapt pe care nu
ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor:

- voința succesibilului de a-și asuma calitatea de moștenitor

- actele și faptele materiale îndeplinite de succesibil să presupună
intenția de a accepta.

Actele matriale cu valoare de acceptare tacită pot fi :

- acte de dispoziție asupra patrimoniului succesoral : a) înstrăinarea, cu

titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;
b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori
determinaţi;
c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor
comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

- acte de dispoziție, administrare definitivă sau folosință a unor bunuri :

a)înstrăinarea unor bunuri succesorale și constituirea de dreptui reale
asupra acestora b)dărâmarea și reparațiile care nu au un caracter urgent,
executate asupra unor imoble succesorale c) exercitarea în justiție a
acțiunilor cu privire la succesiune – constituie acte de administrare
definitivă încasarea unor creanțe, plata unor datorii importante ale lui
decuius, efectuarea de cheltuieli care măresc valoarea bunurilor.

Constituie acte de acceptare tacită : achitarea taxelor succesorale,

plata impozitelor asupra masei succesorale, constituirea unor drepturi reale
asupra unor imobile succesorale, construirea pe terenul lui decuius,
arendarea bunrilor succesorale, - administrarea și conservarea
patrimoniului succesoral reprezintă acceptare tacită numai dacă angajează
viitorul și succesibilul și-a însușit calitatea de moștenitor.

Este reglementată de Codul civil și situația în care un succesibil

dorește să îndeplinească un act care ar putea să fie interpretat ca un act
de acceptare a moștenirii, dar care el nu dorește să-I fie considerat
acceptare. Astfel, succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act
ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin
aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens,
anterior îndeplinirii actului, o declaraţie autentică notarială.
 Trebuie observant că actele de conservare(întocmirea inventarului,
luarea unei inscripții ipotecare, cererea de reînnoire a unei ipoteci,
cheltuielile de înmormântare), supraveghere(paza juridică a bunurilor
moștenirii) şi de administrare provizorie (actele de natură urgentă a căror
îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen
scurt, a bunurilor moştenirii) nu valorează acceptare, dacă din împrejurările
în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele
calitatea de moştenitor. Totuși, asemenea acte pot fi interpretate ca
manifestări ale acceptării tacite dacă succesibilul face dovada că și-a
însușit calitatea de moștenitor.

Nu constituie acceptare tacită a succesiunii : luarea din patrimonial

succesoral a unei amintiri de familie, preluarea de unii moștenitori legali a
unui singur bun de valoare redusă.

În privința efectelor acceptării moștenirii, deosebim efecte generale și

efecte speciale.

Efectele generale sunt :

- se consolidează transmisiunea succesiunii, de la data deschiderii

acesteia
- succesibilul acceptant dobândește calitatea de moștenitor
- bunurile ce au aparținut lui decuius intră în patrimonial
moștenitorului
- moștenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal
răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile
din patrimonial succesoral
- legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi
sarcinile moştenirii, totuși, prin excepţie, el răspunde pentru
pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează
obiectul legatului, dacă:

a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;

b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o
moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz,
legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi;
 c) celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi
sarcinilor moştenirii.
d) în cazul înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia,
bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul subrogaţiei pot fi
afectate stingerii datoriilor şi sarcinilor moştenirii.

Efectele special sunt :

Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din
patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori
reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior
renunţase la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile
sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă
donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.
Moştenitorul aflat în situaţia menționată este ţinut să plătească
datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire,
inclusiv cu propriile sale bunuri. Acești moștenitori :
- decad din dreptul de opțiune succesorală, fiind obligați să accepte
succesiunea
- decad din dreptul de a culege bunurile sustrase sau ascunse și de
a participa la distribuirea bunului donat
- decad din beneficial separației de patrimonii, asemenea
moștenitori fiind obligați să plătească datoriile și sarcinile
moștenirii, inclusive cu bunuri proprii.

În privința renunțării la moștenire, aceasta reprezintă o manifestare

de voință unilateral, expresă, solemn prin care succesibilul declară că nu
își însușește alitatea de moștenitor al lui decuius, nu se folosește de
drepturile succesorale și devine străin de moștenire.
Actul de renunțare la succesiune trebuie să îndeplinească condițiile
generale prevăzute de art. 1179 C. civ. Ca și condiție de fond, acesta, în
regulă generală, nu se presupune. Este prezumat, până la proba contrară,
că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea
moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune
succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la
moştenire, în termenul de un an. Prezumţia de renunţare operează, după
împlinirea termenului de un an de la deschiderea moştenirii, dacă
succesibilul, citat în condiţiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de
opţiune succesorală. Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii
acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi
precizarea că, dacă succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de a accepta
moştenirea în termenul de decădere de un an este prezumat că renunţă la
moştenire.
De asemenea, succesibilul care nu optează în termenul stabilit de
instanţa judecătorească este considerat că a renunţat la moştenire.
Renunțarea este un act juridic indivizibil, în sensul că nu se poate
accepta o parte a moștenirii și renunța la o altă parte.
Moştenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează mai
multe vocaţii la moştenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de opţiune
distinct. De precizat că renunțarea trebuie să fie impersonală și cu titlu
gratuit.
Ca și condiție de formă, renunțarea la moștenire este un act solemn.
Renunţarea la moştenire nu se presupune, iar declaraţia de renunţare se
face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele
prevăzute de lege. În scopul informării terţilor, declaraţia de renunţare se
înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în registrul naţional notarial, ţinut în
format electronic.

Cu privire la efectele renunțării la moștenire, succesibilul care renunţă

este considerat că nu a fost niciodată moştenitor, fiind și scutit de orice
obligații ce i-ar fi incumbat în calitate de moștenitor. Deci, aceste nu
beneficiază e niciun drept la moștenire, nu poate fi reprezentat, partea
renunţătorului profită moştenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moştenire
sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moştenirea, nu
are obligația de a plăti taxele succesorale, nu poate fi obligat la raportarea
liberalităților primate de la decuius
Revocarea renunțării la moștenire poate fi voluntară sau judiciară.
În tot cursul termenului de opţiune, renunţătorul poate revoca
renunţarea, dacă moştenirea nu a fost deja acceptată de alţi succesibili
care au vocaţie la partea care i-ar reveni, cu două condiții :
- să nu fi expirat termenul de 1 an
- moștenirea să nu fi foost acceptată de alți moștenitori ai lui
decuius.
Au dreptul de a revoca renunțarea la moștenire toți titularii dreptului
de opțiune succesorală (succesibilii renunțători legali, cei testamentary și
creditorii succesibililor). Aceasta trebuie să îmbrace forma autentică și să
fie înscrisă în registrul național notarial.
Revocarea renunţării valorează acceptare, bunurile moştenirii fiind
preluate în starea în care se găsesc şi sub rezerva drepturilor dobândite de
terţi asupra acelor bunuri.
 Dacă renunțătorul a decedat în termenul de opțiune succesorală și nu
există alți succesibili care să fi acceptat moștenirea, moștenitorii acceptanți
ai succesiunii renunțătorului pot revoca renunțarea la moștenire a
autorului acestora.

Bibliografie
- J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2016
- D.C. Florescu, Drept succesoral, Ed. Universul Juridic, bucurești,
2011
- I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Noul Cod civil, Ed. CH Beck,
București, 2012
- L. Stănciulescu, Moșteniea. Doctrină și jurisprudență, Ed.
Hamangiu, București, 2017
- L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2012
- V. Stoica, L. Dragu, Moștenirea legală în noul Co civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- D. Chirică, tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, ediția a
2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017
- Fr. Deak, R. Popescu, tratat de drept succesoral, Vol, I, Vol. II,
Vol. III, Ed. Universul juridic, București, 2019
- D. Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil. Studii teoretice și practice,
Ed. Universul Juridic, București, 2018
- I. Urs, Drept civil. Succesiuni, Ed. Universul Juridic, București,
2017
- I. Nicolae, devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.
Hamangiu, București, 2016
- D. Șt. Spânu, Al. Spânu, Drept civil. Moșteniri, Ed. CH Beck,
București, 2015
- I.E. Cadariu Lungu, Dreptul de moștenire în noul Cod civil, Ed.
Hamangiu, bucurești, 2012
- E. Veress, Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile conform noului
Cod civil, Ed. CH Beck, București, 2012
- V. Stoica, Moștenirea legală conform noului Cod civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- M. Uliescu coordonator, colectiv, Noul Cod civil. Studii și
comentarii, Vol. II Cartea a III-a și cartea a IV-a9 art. 535-1163),
Ed. Universul Juridic, București, 2013.
 DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

ANUL III ÎNVĂȚĂMÂNT IF

SEMINAR LUNI 4 MAI 2020

ORA 8-10

Vor fi discutate următoarele probleme :

- Condițiile de validitate prevăzute de art. 1179 C. civ

- Capacitatea succesibilului
- Exprimarea unui consimțământ valabil : condiții, vicii de
consimțământ,
- Forma actului de opțiune succesorală
- sancțiunea nerespectării condițiilor de validitate a actului de
opțiune succesorală
- termenul de opțiune succesorală
- reducerea sau prelungirea acestui termen
- începutul exercitării termenului de opțiune succesorală – regula și
excepțiile stabilite de legiuitor
- suspendarea și repunerea în termen
- acceptarea moștenirii – voluntară și forțată
- acceptarea expresă și acceptarea tacită
- actele juridice cu valoare de acceptare tacită
- Actele de dispoziție, de administrare definitivă, de folosință a unor
bunuri
- Actele de dispoziție asupra patrimoniului succesoral
- Actele juridice care nu valorează acceptare
- Efectele acceptării moștenirii : efecte generale și efecte speciale
- Renunțarea la moștenire – condiții de fond – condiții de formă
- Revocarea renunțării la moștenire
 Bibliografie
- J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2016
- D.C. Florescu, Drept succesoral, Ed. Universul Juridic, bucurești,
2011
- I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Noul Cod civil, Ed. CH Beck,
București, 2012
- L. Stănciulescu, Moșteniea. Doctrină și jurisprudență, Ed.
Hamangiu, București, 2017
- L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2012
- V. Stoica, L. Dragu, Moștenirea legală în noul Co civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- D. Chirică, tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, ediția a
2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017
- Fr. Deak, R. Popescu, tratat de drept succesoral, Vol, I, Vol. II,
Vol. III, Ed. Universul juridic, București, 2019
- D. Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil. Studii teoretice și practice,
Ed. Universul Juridic, București, 2018
- I. Urs, Drept civil. Succesiuni, Ed. Universul Juridic, București,
2017
- I. Nicolae, devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.
Hamangiu, București, 2016
- D. Șt. Spânu, Al. Spânu, Drept civil. Moșteniri, Ed. CH Beck,
București, 2015
- I.E. Cadariu Lungu, Dreptul de moștenire în noul Cod civil, Ed.
Hamangiu, bucurești, 2012
- E. Veress, Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile conform noului
Cod civil, Ed. CH Beck, București, 2012
- V. Stoica, Moștenirea legală conform noului Cod civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- M. Uliescu coordonator, colectiv, Noul Cod civil. Studii și
comentarii, Vol. II Cartea a III-a și cartea a IV-a9 art. 535-1163),
Ed. Universul Juridic, București, 2013.
 DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

ANUL III ÎNVĂȚĂMÂNT IF

SEMINAR LUNI 4 MAI 2020

ORA 12-14

Vor fi discutate următoarele probleme :

- Condițiile de validitate prevăzute de art. 1179 C. civ

- Capacitatea succesibilului
- Exprimarea unui consimțământ valabil : condiții, vicii de
consimțământ,
- Forma actului de opțiune succesorală
- sancțiunea nerespectării condițiilor de validitate a actului de
opțiune succesorală
- termenul de opțiune succesorală
- reducerea sau prelungirea acestui termen
- începutul exercitării termenului de opțiune succesorală – regula și
excepțiile stabilite de legiuitor
- suspendarea și repunerea în termen
- acceptarea moștenirii – voluntară și forțată
- acceptarea expresă și acceptarea tacită
- actele juridice cu valoare de acceptare tacită
- Actele de dispoziție, de administrare definitivă, de folosință a unor
bunuri
- Actele de dispoziție asupra patrimoniului succesoral
- Actele juridice care nu valorează acceptare
- Efectele acceptării moștenirii : efecte generale și efecte speciale
- Renunțarea la moștenire – condiții de fond – condiții de formă
- Revocarea renunțării la moștenire
 Bibliografie
- J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2016
- D.C. Florescu, Drept succesoral, Ed. Universul Juridic, bucurești,
2011
- I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Noul Cod civil, Ed. CH Beck,
București, 2012
- L. Stănciulescu, Moșteniea. Doctrină și jurisprudență, Ed.
Hamangiu, București, 2017
- L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2012
- V. Stoica, L. Dragu, Moștenirea legală în noul Co civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- D. Chirică, tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, ediția a
2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017
- Fr. Deak, R. Popescu, tratat de drept succesoral, Vol, I, Vol. II,
Vol. III, Ed. Universul juridic, București, 2019
- D. Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil. Studii teoretice și practice,
Ed. Universul Juridic, București, 2018
- I. Urs, Drept civil. Succesiuni, Ed. Universul Juridic, București,
2017
- I. Nicolae, devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.
Hamangiu, București, 2016
- D. Șt. Spânu, Al. Spânu, Drept civil. Moșteniri, Ed. CH Beck,
București, 2015
- I.E. Cadariu Lungu, Dreptul de moștenire în noul Cod civil, Ed.
Hamangiu, bucurești, 2012
- E. Veress, Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile conform noului
Cod civil, Ed. CH Beck, București, 2012
- V. Stoica, Moștenirea legală conform noului Cod civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- M. Uliescu coordonator, colectiv, Noul Cod civil. Studii și
comentarii, Vol. II Cartea a III-a și cartea a IV-a9 art. 535-1163),
Ed. Universul Juridic, București, 2013.
 DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

ANUL III ÎNVĂȚĂMÂNT IF

SEMINAR LUNI 4 MAI 2020

ORA 14-16

Vor fi discutate următoarele probleme :

- Condițiile de validitate prevăzute de art. 1179 C. civ

- Capacitatea succesibilului
- Exprimarea unui consimțământ valabil : condiții, vicii de
consimțământ,
- Forma actului de opțiune succesorală
- sancțiunea nerespectării condițiilor de validitate a actului de
opțiune succesorală
- termenul de opțiune succesorală
- reducerea sau prelungirea acestui termen
- începutul exercitării termenului de opțiune succesorală – regula și
excepțiile stabilite de legiuitor
- suspendarea și repunerea în termen
- acceptarea moștenirii – voluntară și forțată
- acceptarea expresă și acceptarea tacită
- actele juridice cu valoare de acceptare tacită
- Actele de dispoziție, de administrare definitivă, de folosință a unor
bunuri
- Actele de dispoziție asupra patrimoniului succesoral
- Actele juridice care nu valorează acceptare
- Efectele acceptării moștenirii : efecte generale și efecte speciale
- Renunțarea la moștenire – condiții de fond – condiții de formă
- Revocarea renunțării la moștenire
 Bibliografie
- J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2016
- D.C. Florescu, Drept succesoral, Ed. Universul Juridic, bucurești,
2011
- I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Noul Cod civil, Ed. CH Beck,
București, 2012
- L. Stănciulescu, Moșteniea. Doctrină și jurisprudență, Ed.
Hamangiu, București, 2017
- L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2012
- V. Stoica, L. Dragu, Moștenirea legală în noul Co civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- D. Chirică, tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, ediția a
2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017
- Fr. Deak, R. Popescu, tratat de drept succesoral, Vol, I, Vol. II,
Vol. III, Ed. Universul juridic, București, 2019
- D. Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil. Studii teoretice și practice,
Ed. Universul Juridic, București, 2018
- I. Urs, Drept civil. Succesiuni, Ed. Universul Juridic, București,
2017
- I. Nicolae, devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.
Hamangiu, București, 2016
- D. Șt. Spânu, Al. Spânu, Drept civil. Moșteniri, Ed. CH Beck,
București, 2015
- I.E. Cadariu Lungu, Dreptul de moștenire în noul Cod civil, Ed.
Hamangiu, bucurești, 2012
- E. Veress, Drept civil. Moștenirea. Liberalitățile conform noului
Cod civil, Ed. CH Beck, București, 2012
- V. Stoica, Moștenirea legală conform noului Cod civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
- M. Uliescu coordonator, colectiv, Noul Cod civil. Studii și
comentarii, Vol. II Cartea a III-a și cartea a IV-a9 art. 535-1163),
Ed. Universul Juridic, București, 2013.