Universitatea Babeş – Bolyai, Facultatea de Drept

REFERAT PRACTICĂ

DREPT ADMINISTRATIV

Coordonator:

Lector Univ.Dr. OVIDIU PODARU

Student: CODREA ROVENA ROXANA

Anul III Grupa: 303

2010
I. CONCEPTE
Termenul de „buget” îşi are originea în limba latină şi desemnează sac cu bani, fiind regăsit
cu acelaşi sens şi în limba franceză unde semnifică sac, pungă sau cufăr în care se păstrau obiectele
personale sau banii atunci când se întreprindea o călătorie1.
Definirea juridică a bugetului este întâlnită în România, pentru prima dată, în anul 1929,
odată cu adoptarea Legii asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului
public. Bugetul, în sensul acestei legi, reprezenta actul prin care erau prevăzute şi în prealabil
aprobate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale tuturor serviciilor publice 2. Legea organică
menţionată nu face o distincţie clară între noţiunea de buget al Statului şi bugetele locale, amândouă
fiind din acest punct de vedere acte prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile
publice aprobate de autorităţile competente. Anul 1933 este anul în care prin adoptarea legii pentru
organizarea finanţelor locale se pun bazele legale ale bugetelor locale.
Bugetul – ca element distinct şi deosebit de important în structura finanţelor publice – a
apărut la începutul perioadei istorice contemporane, determinat de necesitatea lui ca act decizional al
veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului şi ca procedeu de corelare a acestora.3
Constituţia României, adoptată în 1992, stabileşte ierarhia bugetelor, utilizând termenul de
buget public naţional în a cărui componenţă intră:
• Bugetul de stat;
• Bugetul asigurărilor sociale de stat;
• Bugetul local al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
Autonomia financiară locală este recunoscută prin Legea nr.69/1991 privind administraţia
publică locală când se stabileşte ca atribuţie financiară a consiliilor locale aprobarea bugetelor de
venituri şi cheltuieli.
Bugetele locale sunt documente prin care sunt aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile
unităţilor administrativ – teritoriale4.
Bugetele locale cuprind:
a) bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi
municipiului Bucureşti;
b) bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale;
1
Aleodor Şoşdean, Marcel Boloş şi Valentin Trifan; Bugetul local – abordare teoretică şi metodologică, Editura Mirton,
2002, pag. 3
2
Art.4 din Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 1929
3
Mircea Ştefan Minea şi Cosmin Flavius Costaş, Dreptul Finanţelor Publice, vol. I Drept Financiar, Editura Wolters
Kluwer, 2008, pag. 63
4
Art. 2 pct.7 din Legea 273 /2006
 c) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii
d) bugetul împrumuturilor interne şi externe;
e) bugetul fondurilor externe nerambursabile5.
În materia principiilor care guvernează existenţa bugetelor locale, regăsim principiile
enunţate de Legea nr. 500-2002 pentru bugetul de stat: universalitatea, publicitatea, unicitatea,
unitatea monetară, anualitatea şi specialitatea bugetară.6
Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, fundamentarea
resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea autonomiei locale şi exercitarea
controlului asupra utilizării fondurilor locale.
Potrivit art. 121 alin. (2) din Constituţie, republicată, consiliile locale funcţionează, în
condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi
oraşe. Atribuţiile consiliului local sunt următoarele:
a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale
instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor
autonome de interes local,
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau
municipiului
c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau
municipiului
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni
e) atribuţii privind cooperarea inerinstituţională pe plan intern şi extern7.
În cea de – a doua categorie de atribuţii, consiliul local aprobă, la propunerea primarului,
bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a
exerciţiului bugetar. În exercitarea atribuţiilor ce ii revin, consiliul local adoptă hotărâri, regula fiind
adoptarea cu votul majorităţii membrilor prezenţi8. Pentru anumite domenii, aprobarea hotarârilor
este condiţionată de votul majorităţii consilierilor în funcţie. Aceste domenii se referă la: bugetul
local, contractarea de împrumuturi, impozite şi taxe locale, şi altele.

II. STAREA DE FAPT

5
Radu Bercean, Buget şi Trezorerie, Editura Silvania, 2006, pag. 37
6
Cosmin Flavius Costaş, Repere ale fiscalităţii locale, Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 2 / 2006, pag. 9
7
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Hamangiu, 2009, pagina 173.
8
Art. 45 alin (1) din Legea nr. 215-2001, republicată.
 Principiul echilibrării bugetului local semnifică faptul că autorităţile locale trebuie să îşi
dimensioneze cheltuielilor în funcţie de veniturile pe care le pot în mod real colecta. Astfel totalul
veniturilor trebuie să fie egal cu totalul cheltuielilor, lucru care se observă şi în hotărârea ataşată
unde cheltuielile sunt egale cu veniturile, fiind în sumă de 6.036,47 mii de lei.
Procesul bugetar local urmează, în principiu regulile privind procesul bugetar naţional. După
data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial, se întocmeşte proiectul bugetului local,
care este adus la cunoştinţa locuitorilor din unitatea administrativ – teritorială respectivă, care pot
formula contestaţii privind proiectul de buget. După soluţionarea acestora, pentru aprobarea
proiectul de buget local este necesară întrunirea unei majorităţi absolute. Execuţia bugetelor locale
urmează liniile generale prezentate în contextul execuţiei bugetului de stat.
Dacă bugetul local nu se poate adopta după două şedinţe consecutive, care vor avea loc la un
interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfăşura pe baza bugetului anului precedent până la
adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării Legii bugetului de stat în
Monitorul Oficial al României, Partea I9.
După adoptarea bugetului local al unei unităţi administrativ – teritoriale, datorită faptului că
anumite cheltuieli şi venituri nu pot fi prevăzute se procedează la adoptarea rectificării bugetului
iniţial.
Bugetele locale acordă prioritate cheltuielilor faţă de veniturile bugetare având în vedere
următorul raţionament exprimat în literatura franceză de specialitate financiară: „există cheltuieli
publice care trebuie acoperite”. Acest raţionament e consacrat implicit şi în dispoziţiile generale ale
Legii finanţelor publice din statul nostru care prevăd „dimensionarea” cheltuielilor bugetelor locale
„corelate cu resursele bugetare posibile de mobilizat” 10. Astfel, veniturile bugetelor locale şi
reglementarea lor juridică au şi păstreză însemnătatea de „resurse financiare” necesare pentru
efectuarea sau acoperirea cheltuielilor acestor bugete.
Legea finanţelor publice locale dă dreptul autorităţilor publice de a – şi aproba şi modifica
propriile bugete independent de bugetul statului, stabilindu – se totodată obligaţiile privind
cheltuielile la nivelul diferitelor autorităţi ale administraţiei publice.
Conform Legii bugetului de stat nr. 11/2010 s-a întocmit aprobarea rectificării bugetului
local pe anul 2010 varianta V, deoarece anumite cheltuieli şi venituri nu erau prevăzute în bugetul
local iniţial.
Prin Hotărârea nr. 96 din 21 septembrie 2010 s – a decis deschiderea de credite bugetare pentru:

9
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Hamangiu, 2009, pagina 175
10
Aurelia Cotuţiu, Teza de doctorat: Regimul juridic al bugetelor locale, 1996, pag. 49
 • Cheltuieli de Salubritate, având codul 74.02.20 în valoare de 30 mii de lei;
• Cheltuieli pentru susţinerea cultelor, având codul 67.02.59 în valoare de 3 mii de lei;
De asemenea, la partea de venituri, mai exact – cotele defalcate din impozitul pe venit, având codul
04.02.01, s–a decis suplimentarea sumei cu 33 mii de lei.
În doctrina de dreptul finanţelor publice se face o distincţie clară, în rândul veniturilor
bugetare ordinare, între veniturile fiscale şi veniturile nefiscale. Veniturile fiscale sunt veniturile
obţinute de stat sau de unităţile administrativ – teritoriale prin intermediul impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor. La polul opus, veniturile nefiscale sunt veniturile obţinute de stat sau de unităţile
administrativ – teritoriale de la întreprinderile şi de pe domeniile sale11. Exemplu de venit nefiscal
existând şi în buget – veniturile din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice.
Din bugetul local se poate observa că veniturile fiscale au o pondere mai mare decât
veniturile nefiscale. Astfel se observă că in totalul veniturilor cea mai mare pondere o au – sumele
defalcate din TVA de 41,61% , urmând – cotele şi sumele defalcate din impozitul pe venit de
28,85% . În fiecare lună, se alocă bugetelor locale în termen de 5 zile de la încheierea lunii în care
s-a plătit impozitul pe venit, o cotă de 47% bugetului local al comunei, pe teritoriul cărora îşi
desfăşoară activitatea plătitorii de impozite; o cotă de 13% la bugetul propriu al judeţului, iar restul
de 22% într – un cont distinct, deschis pe seama consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor
locale ale comunei12. Din acest cont distinct s – a alocat pentru echilibrarea bugetului local o sumă
semnificativă de 1.326,49 mii de lei, reprezentând 21,97%.
În acest buget în categoria cheltuielilor, cheltuieli privind învăţământul au ponderea cea mai
mare 33,78%; urmate de cheltuieli privind autorităţile publice şi acţiuni externe în pondere de
23,32% şi de cheltuielile privind transportul având o pondere de 12,42% din totalul cheltuielilor.
Finanţarea cheltuielilor privind învăţământul are la bază forma fianţării proporţionale pe
seama sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată ( din bugetul de stat) şi forma finanţării
complementare pe seama surselor provenite de la bugetul local. Cheltuieli privind autorităţile
publice sunt destinate finanţării cheltuielilor de personal, materiale şi servicii, subvenţii şi a
cheltuielilor de capital aferente funcţionării aparatului de lucru al autorităţilor administraţiei publice
locale13.

11
Cosmin Flavius Costaş, Contractul de concesiune. Neplata taxei de concesiune. Acţiunea în justiţie. Regim juridic.
Dreptul comun. Prescripţie extinctivă. notă, Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 3 / 2006, pag. 101
12
Mircea Ştefan Minea şi Cosmin Flavius Costaş, Dreptul Finanţelor Publice, vol. I Drept Financiar, Editura Wolters
Kluwer, 2008, pag. 248 – 249
13
Aleodor Şoşdean, Marcel Boloş şi Valentin Trifan; Bugetul local – abordare teoretică şi metodologică, Editura Mirton,
2002, pag. 70
III. CONCLUZII
Faptul că această comună are surse de autofinanţare este un lucru foarte bun. Alocările
permanente sunt, în principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri proprii şi datorii
financiare). Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a
fondurilor băneşti, cu atât unitatea administrativ – teritorială dispune de o marjă de securitate, care o
pune la adăpost de evenimente neprevăzute 14. Fondul de rulment fiind egal cu diferenţa dintre
sursele permanente şi alocări permanente. Existenţa fondului de rulment reflectă echilibrului
financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului finanţării pe termen
scurt. În plus sunt foarte bine organizate cheltuielile pe categoriile cele mai importante.

BIBLIOGRAFIE :

1. Emil Chirilă, Finanţele Întreprinderii, Editura Universității din Oradea, 2001

2. Aurelia Cotuţiu, Teza de doctorat: Regimul juridic al bugetelor locale, 1996
14
Emil Chirilă, Curs de finanaţele firmei, Editura Universității din Oradea, 2006, pag. 96
3. Mircea Ştefan Minea şi Cosmin Flavius Costaş, Dreptul Finanţelor Publice, vol. I Drept
Financiar, Editura Wolters Kluwer, 2008
4. Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Hamangiu, 2009
5. Aleodor Şoşdean, Marcel Boloş şi Valentin Trifan; Bugetul local – abordare teoretică şi
metodologică, Editura Mirton, 2002

6. Cosmin Flavius Costaş, Contractul de concesiune. Neplata taxei de concesiune. Acţiunea în

justiţie. Regim juridic. Dreptul comun. Prescripţie extinctivă. notă, Revista Română de Drept
al Afacerilor, nr. 3 / 2006
7. Cosmin Flavius Costaş, Repere ale fiscalităţii locale, Revista Română de Drept al Afacerilor,
nr. 2 / 2006

8. Legea nr. 215 / 2001, republicată privind administraţia publică locală

9. Legea 273 / 2006 privind finanţele publice locale