Sectiunea a I-a. Noiuni introductive. Precizri terminologice.

1.Notiunea de mostenire(succesiune).
In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau fenomene, care urmeaza
una alteia. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate ctre una sau mai multe persoane n fiin (persoane
fizice, persoane juridice sau statul)1.
Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori, succesori, erezi sau urmasi.
Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea de decujus dedus
din dreptul roman din formula is de cujus succesionis (rebus) agitur. Bine s-a observat ca este impropriu sa se
vorbeasca despre moartea defunctului (art.653 Cod Civil) sau de omorul defunctului (art.655 Cod civil) 2.
Cind este vorba de mostenirea testamentara se folosete denumirea de testator.
Sectiunea a II-a. Sediul materiei.
Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat asigurindu-se la nivel de
principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia institutiilor statului.
Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprinde doua titluri
dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II Despre donatiuni intre vii si despre
testamente (art.800-941). Pe linga aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei
succesiunilor Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de
mai sus se ntregesc.
CAPITOLUL II
CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI FELURILE
MOSTENIRII.
Sectiunea a I-a. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale.
1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte.
Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca este fizic
constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza).
2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala.
Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o
deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu
alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim
de insasi existenta persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa
moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut la
momentul mortii sale.
Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui decujus cu exceptia celor
strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae.
3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara.
Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului. Aceasta
inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura,
provenienta sau originea bunurilor ce o compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi
reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau
achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. 4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune
indivizibila.
Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii.
Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera sau prin lege, sau
dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul vocatiei succesorale avem mostenire
legala sau testamentara.
Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite
ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in
temeiul legii numai in masura in care nu exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele.
n cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza testamentului.
Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate, iar
beneficiarii acestora de legatari.
Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci dimpotriva ele pot
coexista.
1
2
1

CAPITOLUL III.
DESCHIDEREA MOSTENIRII
Sectiunea a I-a. Precizari prealabile.
Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin moarte cea fizic constatata
sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei unei persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia
caci potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire
judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral
catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia
(nulla est viventis hereditas).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de cujus.
Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii.
Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In prezent Codul civil nu
precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o
lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea nr.36/1995. In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii succesiunii
va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest punct de
vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta
locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explicatia in faptul ca se
presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot
acolo se vor gasi mai usor informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi
cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.13 din Decr.Nr.31/1954 care
prevede ca Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala. Acesta
este domiciliul de drept comun, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se
vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest
domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta competenta teritoriala
decit cea stabilita de legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este stabilita prin prevederi
legale exceptionale si absolute.
Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul in
tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul deschiderii mostenirii va fi locul din tara unde se afla
bunurile cele mai importante din punct de vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notariala
neconteencioasa dar se aplica si procedurii contencioase.
In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale exprese in doctrina s-a admis
ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele mai importante din mostenire, iar in cazul
lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat moartea acelei persoane.1
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea competentei teritoriale a
organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencioase cit si cele contencioase legate de mostenire. Astfel,
in functie de locul deschiderii mostenirii se determina:
a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara deschiderea procedurii
succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si imobile (art.68 din Legea nr.36/1995);
b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din Legea
nr.36/1995);
c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.14 din Codul de
procedura civila.
Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii.
Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid prin moarte data deschiderii
succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Dovada mortii si a datei acesteia se face de regula prin certificatul de
deces eliberat de catre serviciul de stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea
judecatoreasca declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in ambele
cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii nu este rezultatul constatarilor
facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi
judecatoresti de declarare a mortii, potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi rectificata daca prin
probele administrate ca nu este aceea stabilita initial. Data mortii este importanta din perspectiva problematicii
juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc:
a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin din
acea mostenire;
b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii retroactiveaza pina la
1
2

data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire produce afecte tot pina la aceasta data;
c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la mostenire;
d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire la o succesiune
nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. );
e) compunerea si valoarea masei succesorale;
f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data pina la care retroactiveaza
efectul declarativ al partajului;
g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi succesorale. Legea
aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii succesiunii indiferent de data la care se deruleaza
procedurile succesorale. Actele care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau
renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului aplicarii
imediate a legii noi.2
CAPITOLUL IV
CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI
Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala.
In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat Despre conditiile cerute pentru a putea
succede, Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si
anume:
a) sa aiba capacitate succesorala si
b) sa nu fie nedemna de a mosteni.
Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume:
c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire.
Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala.
1.Notiunea capacitatii succesorale.
Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la
momentul deschiderii succesiunii.3 Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are
capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea.
Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii
succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care
mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a
decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.
2.Persoanele care au capacitate succesorala.
Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data
deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii
succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.
a)Persoanele fizice in viata.
Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art.654 C. civ.
Nu are importnata ct anume a trit o persoana dupa deschiderea mostenirii. Dovada existentei la momentul
deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa
deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor
putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.
b)Persoanele disparute.
Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire
declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute
prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din
Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala.
c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii.
Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. nr.31/1954 rezulta ca drepturile
copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato
habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele
copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc
de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este
necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in
domeniul mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine
2
3
3

este conceput la epoca mortii testatorului.

Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al
conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.61 C. fam. care
reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa
intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului.
d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.
In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data dobindirii
personalitatii juridice in conditiile legii4. Din acelasi moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament,
caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel
al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la
data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridice, la fel ca si
persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de
natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua
fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii
personalitatii juridice.
3.Persoanele care nu au capacitate succesorala.
a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala
numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice
predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate
succesorala.
b) comorientii
Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie succesorala
reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia,
astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele
persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a
supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi
avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata
ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar
si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman 5. Au fost insa si autori care
au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai
intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp 6. Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai
datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane
legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a acceptat a se aplica, cu
consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate
in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp
din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor7.
Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala.
1.Notiune.
Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a acelor succesibili
care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a
memoriei acestuia. Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte,
si anume:
a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai mostenirii legale,
fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de stricta interpretare;
b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele ei. S-a precizat insa ca
ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza
numai vocatia succesorala legala si nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru
cauza de moarte.8
c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul faptelor prevazute de
4
5
6
7
8
4

legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si
asupra mostenitorilor nedemnului si chiar asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul;
d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a carui mostenire
este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte
mosteniri;
e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile legii.
3. Cazurile de nedemnitate.
Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume:
a) atentatul la viata defunctului;
b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului;
c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus.
Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn Condamnatul pentru ca a omorit
sau a incercat sa omoare pe defunct. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus 9, la o
mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept.
In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata de omor sau
pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau complice.
In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca nu
ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa
sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte.
In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire judecatoreasca definitiva pentru
omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui decujus.
b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea.
Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in contra defunctului o
acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Este vorba asadar, de un denunt, o plingere sau marturie
facuta de succesibil contra defunctului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage,
potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege
nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor trebuia constatat
judecatoreste prin hotarirea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii.
c) Nedenuntarea omorului.
Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care avind cunostinta de omorul
defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.
Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si
cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel
ca minorul este prezumat a nu avea discernamint10.
Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.
3.Efectele nedemnitatii succesorale.
Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a unui
mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfeel totalmente strain de mostenire.
Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, momentul
savirsirii uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit
nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mostenitor
rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui
mostenitor.
Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai de la
mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va putea
veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat11.
In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de cconstatarea
nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. Restituirea
bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost
instrainate sau expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat
posesor de rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire.
Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului.
9
10
11
5

Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului caviind la succesiune in virtutea dreptului lor
propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor. Asadar copii nedemnului pot
veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea
ce insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit nici una din
faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la mostenire prin reprezentare potrivit art.664
C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga
mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare
utila la mostenirea celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. In
acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu privire la alte persoane decit acelea care se vac
vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas
ca mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire
in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor.
El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude mai indepartate in grad
care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente.
In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii acestuia nu vor putea
culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal
lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul
care este ruda de gradul II cu defunctul.
4. Modul in care opereaza nedemnitatea.
Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este nevoie de o hotarire
judecatoreasca speciala care sa o pronunte12.
Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire.
Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a
doua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala.
In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit carora sunt
chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor,
iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinssul testamentului lesat de defunct.
Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care exprima potentialitatea
unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui
decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie
succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor culege,
efectiv, acea mostenire.
T I T L U L I I
MOSTENIREA LEGALA
Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind motenirea legal, respectiv principiile devoluiunii
succesorale, clasele de motenitori, drepturile soului supraviuitor i motenirea vacant.
Competene: Studenii dobndesc cunotine cu ajutorul crora pot calcula cotele succesorale ce se cuvin
diferitelor clase de motenitori atunci cnd defunctul nu a ntocmit un testament.
Cuvinte cheie: devoluiune succesoral, clase de motenitori, motenire vacant, reprezentare
succesoral.
Rezumat: n lipsa unui testament ntocmit de dfunct, motenirea se transmite n baza legii, n ordinea
claselor de motenitori cu meniunea c soul supravieuitor vine n concurs cu toate clasele, fr le
nltura i fr a fi nlturat de acestea. n snul aceleiai clase de motenitori, rudele de grad mai
apropiat de defunct nltur rudele mai ndeprtate, cu excepia clasei a doua de motenitori i a
instituiei reprezentri succesorale. Ultima regul este mprirea egal, pe capete, ntre rudele de grad
egal, cu excepia frailor vitregi i a mpririi pe tulpini n cazul reprezentrii. Dac nu exist rude din
nicio clas de motenitori i nici so supravieuitor, motenirea este vacant i va fi culeas de stat.

12
6

C A P I T O L U L I
REGULI GENERALE PRIVIND DEVOLUTIUNEA LEGALA A MOSTENIRII
Sectiunea a I-a. Consideratii generale.
Prin devolutiunea mosteenirii se intelege atribuirea catre anumiti mostenitori a patrimoniului succesoral.
Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci cind nu exista testament, caci in acest din urma caz
devolutiunea este testamentara.
Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Nu se poate vorbi de reciprocitatea vocatiei legale la
mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament
este un act juridic unilateral si independent.
Sectiunea a II-a. Principiile devolutiunii succesorale legale.
1. Principiul prioritatii clasei de mostenitori
Primul principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia succesorii sunt chemati la
mostenire in ordinea claselor de mostenitori.
Codul civil in art.669-675 stabileste patru clase de mostenitori cu ordinea lor de preferinta. Prima clasa
de mostenitori vine la mostenire excluzind total pe cei care fac parte din cea de a doua sau subsecventa clasa de
mostenitori. Clasa a doua vine la mostenire numai in lipsa oricaror mostenitori din prima clasa si excclude total
pe cei care fac parte din clasa a treia si a patra. Cei din clasa a treia vin la mostenire numai daca nu exista
mostenitori din prima si a doua clasa de mostenitori si exclud pe cei din clasa a patra de mostenitori si, in fine,
cei din clasa a patra pot veni la mostenire numai daca nu exista mostenitori din clasele superioare.
Cele patru clase de mostenitori determinate de legiuitor sunt urmatoarele:
- clasa I - care cuprinde descendentii in linie dreapta ai defunctului, adica copiii defunctului, nepotii,
stranepotii etc. acestuia fara limita de grad;
- clasa a II-a - care cuprinde ascendentii si colateralii privilegiati, adica parintii defunctului impreuna cu
fratii si surorile acestuia precum si descendentii lor, pina la gradul IV inclusiv. Pentru ca ea cuprinde, pe de o
parte, parintii defunctului, care sunt rude in linie ascendenta de gradul I cu acesta, iar pe de alta parte pe fratii si
surorile defunctului si copiii acestora, care sunt rude in linie colaterala pina la gradul IV, ea se mai numeste
clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati;
- clasa a III-a - care cuprinde pe ascendentii ordinari, adica bunicii si strabunicii defunctului etc. , fara
limita de grad;
- clasa a IV-a- care cuprinde pe colateralii ordinari, adica unchii, matusile verii primari, fratii si surorile
bunicilor defunctului.
In concurs cu fiecare din aceste clase sau singur in masura, in care nu exista rude de singe, vine la
mostenire sotul supravietuitor al defunctului potrivit Legii nr.319/1944, privitoare la drepturile succesorale ale
sotului supravietuitor. In cazul in care nu exista nici una din rudele cuprinse in cele patru clase de mostenitori si
nici sot supravietuitor, potrivit art.68o c. civ. mostenirea devine vacanta si se cuvine statului.
Prin exceptie sotul supravietuitor nu este inlaturat de nici o clasa de mostenitori si vine in concurs cu
toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor patru clase de mostenitori, doar cota sa de
mostenire variaza dupa cum vine in concurs cu mostenitori dintr-o clasa sau alta.
2.Principiul prioritatii gradului de rudenie
Al doilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela al prioritatii gradului de rudenie cu
defunctul intre rudele ddin cadrul aceleasi clase (sau regula proximitatii gradului de rudenie).
In lumina acestui principiu in ipoteza ca la moartea defunctului au ramas mai multe rude ale sale
apartinind aceleasi clase, rudele in gard mai apropiat le vor inlatura de la mostenire pe cele in gard mai
indepartat. Astfel fiul lui decujus va inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al lui decujus. Ei apartin aceleasi
clase de mostenitori dar in vreme ce fiul este ruda de gradul I, nepotul de fiu este ruda de gradul II.
Prin exceptie in clasa a doua de mostenitori parintii defunctului desi sunt rude de gradul I cu defunctul
nu vor inlatura de la mostenire pe fratii si surorile defunctului, care sunt rude de gradul II cu vor veni impreuna
la mostenire. De asemenea constituie o exceptie de la acest principiu reprezeentarea succesorala de care ne vom
ocupa in cele ce urmeaza.
3.Principiul egalitatii cotelor de mostenire in cazul rudelor de grad egal
Al treilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia in sinul aceleasi clase de
mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale.
Potrivit acestui principiu daca exista mai multe rude din aceeasi clasa de mostenitori si ele au acelasi
grad de rudenie cu defunctul vor mosteni cote egale din mostenirea acestuia.
Si de al acest principiu exista o exceptie si anume aceea a fratilor si surorilor care provin din casatorii
diferite si se mostenesc intre ei. In acest caz, asa cum vom vedea mostenirea nu se imparte in mod egal sau pe
7

capete ci pe linii. Cei care sunt frati dupa ambii parinti vor lua mai mult decit cei care sunt frati numai dupa
unul din parinti.
Sectiunea a II-a. Reprezentarea succesorala.
1.Notiunea reprezentarii succesorale.
Reprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea conventionala pe care o
genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau interzisului judecatoresc caci nu are nici o legatura cu
acestea. Potrivit art.664 C. civ. reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect de a
pune pe reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului.
2.Cazurile de aplicare a reprezentarii succesorale.
Asa cum am vazut reprezentarea succesorala fiind o exceptie de la principiile devolutiunii legale a
mostenirii prevederile legale care o reglementeaza sunt de stricta interpretare.
Din prevederile art.665, 666 si 672 C. civ. rezulta ca reprezentarea succesorala este admisa in cazul
descendentilor copiilor lui decujus si ai descendentilor din frati si surori. Nu pot beneficia de reprezentare nici
ascendentii privilegiati, nici ascendentii ordinari, nici colataralii ordinari si nici sotul supravietuitor13.
Din analiza textelor legale amintite mai sus rezulta ca atunci cind reprezentarea este admisa ea opereaza
a) in toate cazurile si
b) la infinit.
a) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza in toate cazurile vom intelege, referindu-ne la clasa
descendentilor, ca ea va opera si in ipoteza ca la mostenire vin descendenti de gradul I, cu descendenti de gradul
II (nepoti) care-l reprezinta pe ascendentul lor predecedat precum si in ipoteza ca toti descendentii de gradul I
sunt decedati si vin la mostenire prin reprezentare numai nepotii, rude de gradul II, care iau locul ascendentilor
lor rude de gradul I. De pilda, daca decujus a avut doi fii, din care unul este predecedat, dar a avut la rindul sau
doi fii, acestia din urma luind locul tatalui lor prin reprezentare vor veni la mostenire impreuna cu fiul in viata al
lui decujus (unchiul lor) si vor culege cota de care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca era in viata. Cealalta cota o
va lua, evident, fiul in viata la data deschiderii mostenirii, al lui decujus. Intr-o a doua ipoteza, daca ambii fii ai
lui decujus au predecedat acestuia, dar fiecare a lasat cite doi copii, acestia vor veni la mostenirea prin
reprezentarea parintilor lor, care erau rude de gradul I cu defunctul si vor impartii intre ei partile care ar fi
revenit ascendentilor lor daca erau in viata la data deschiderii succesiunii.
Tot astfel descendentii din frati si surori, care sunt rude de gradul III cu defunctul si fac parte din clasa a
doua mixta de mostenitori vor putea veni la mostenire prin reprezentare fie ca exista frati in viata ai lui decujus,
fie ca vin numai nepoti de frate si sora la mostenire.
b) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza la infinit vom intelege ca in cazul descendentilor in linie
dreapta, asadar al clasei I de mostenitori, se bucura de reprezeentare nu numai cei care sunt rude de gradul II cu
defunctul ci si cei de gradul III si asa mai departe la infinit. In schimb, in linie colaterala legiutorul mergineste si
reprezentarea succesorala pina la gradul IV de rudenie inclusiv.
3.Conditiile reprezentarii succesorale.
Reprezentarea opereaza numai daca sunt prezente trei conditii, din care doua privesc persoana celui
reprezentat, iar a treia persoana celui care reprezinta. Aceste conditii sunt urmatoarele:
a) Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii.
Art.668 C. civ. prevede ca nu se reprezinta decit persoanele moarte. S-a precizat ca reprezentatul nu este
necesar sa fie predecedat fata de decujus caci reprezentarea va opera chiar in ipoteza in care cel reprezentat a
decedat concomitent cu decujus14, ca de pilda in cazul comorientilor sau al persoanelor decedate in acelasi timp
fara sa fie comorienti, astfel ca mai corect este sa se spuna ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii
succesiunii, decit sa se foloseaca notiunea de predecedat la data deschiderii mostenirii.
Persoanele in viata, asadar, nu vor putea fi reprezentate chiar daca au renuntat la mostenire sau au fost
declarate nedemne. Tot asa cei declarati disparuti nu pot fi reprezentati fiind considerati in viata pina in
momentul in care intervine hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii.
b) Locul persoanei reprezentate sa fie util.
Aceasta inseamna ca nu este suficient ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii ci
este necesar ca acesta, daca ar fi fost in viata, sa-l fi putut mosteni pe defunct. Cel declarat nedemn nu poate fi
reprezentat pentru ca daca ar fi fost in viata el nu-l putea mosteni pe defunct. Solutia, asa cum am aratat este
criticabila de vreme ce nedemnitatea este soccotita o sanctiune civila care ar trebui sa aibe efecte numai fata de
cel nedemn si nu si fata de urmasii sai.
Locul nu este considerat util nici in cazul in care reprezentatul este un frate sau sora a defunctului,
13
14
8

decedati la data deschiderii succesiunii care insa au fost exheredati de catre defunct. Nu aceeasi este situatia in
cazul in care cel exheredat este un mostenitor rezervatar, bunaoara un copil al defunctului. Reprezentarea va
avea loc in aceasta ipoteza caci locul este util in ce priveste rezerva succesorala de care decujus nu-l poate priva
pe descendentul sau reprezentat.
c) Reprezentantul sa aibe vocatie succesorala proprie la mostenirea defunctului.
Reprezentantul, fiind chemat sa-l mosteneasca pe defunct trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute
de lege pentru a-l putea mosteni pe acesta. Trebuie sa aib capacitate succesorala, sa nu fie nedemn fata de
defunct si sa aibe vocatie proprie la mostenirea acestuia. Faptul ca reeprezentantul a fost nedemn fata de cel pe
care-l reeprezinta nu este o piedica in calea reprezentarii si nici renuntarea la mostenirea reprezentatului (art.668
alin.2 C. civ. ).
In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot veni la mostenire prin
reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiatia fireasca intrucit ei ca urmare a doptiei devin rude cu
adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia de singe dintre copil si parintii sai inceteaza.
4.Efectele reprezentarii succesorale.
Efectul principal al reprezentarii succesorale este impartirea mostenirii pe tulpini si nu pe capete.
Art.667 C. civ. prevede ca :In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina ; daca
aceeasi tulpina a prrodus mai multe ramuri, sudivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, membri aceleasi
ramuri se impart egal intre dinsii. Asadar, reprezentantii vor culege intotdeauna numai partea care s-ar fi
cuvenit antecesorului lor pe care-l reprezinta. Daca de pilda, decujus a avut doi fii, ambii predecedati, dar unul a
avut la rindul sau doi fii, iar celalalt trei fii, care vin toti la mostenire prin reprezentare, mostenirea lui de cujus
se va impartii in doua, iar cota de se va impartii intre cei doi reprezentanti ai primului copil al lui decujus
predecedat iar cealalta cota de se va impartii in parti egale intre cei trei reprezentanti ai celui de al doilea fiu
al lui de cujus predecedat si el. Succesibilii sunt evident liberi sa accepte sau nu mostenirea, dar daca au
acceptat-o reprezentarea opereaza de drept efectele ei neputind fi modificate nici prin vointa reprezentantilor si
nici a lui de cujus.
Mostenitorii care vin prin reprezentare la mostenire dobindesc nu numai drepturi ci si obligatii functie
de vocatia succesorala a fiecaruia. Vor raspunde asadar, pentru pasivul mostenirii in limita activului (intra vires
hereditatis) daca au acceptatat-o sub beneficiu de inventar si peste aceste limite (ultra vires hereditatis)in cazul
in care au acceptat-o pur si simplu. Nu are importanta in ambele cazuri daca au renuntat sau au acceptat
mostenirea lasata de cel pe care-l reprezinta.
C A P I T O L U L II
DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI
SI ALE SOTULUI
SUPRAVIETUITOR.
Sectiunea a I-a. Clasele de mostenitori.
Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rnduieste rudele lui de cujus in privinta
drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori ale caror reguli specifice le vom analiza in
cele ce urmeaza.
1.Clasa I -a de mostenitori (descendentii defunctului)
Prima clasa de rude chemate la mostenirea defunctului este constituita, potrivit art.669 C. civ. din copiii
acestuia si urmasii lor in linie dreapta la infinit indiferent ca sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia.
Codul familiei a asimilat pe deplin copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie cu conditia evidenta ca
legatura de filiatie sa fie stabilita prin una din caile admise de lege (art.63 C. fam.). Potrivit vechii reglementari
a Codului civil copilul din afara casatoriei nu avea drepturi succesorale decit fata de mama sa si rudele acesteia
si nici un drept la mostenirea lasata de tatal sau dinafara casatoriei.
In clasa descendentilor se includ si copiii rezultati din adoptie. In prezent legea consacra numai adoptia
cu efecte depline (OUG nr.25/1997) numai ca distictia dintre cele doua forme de adoptie(infiere) se impune.
Impartirea mostenirii intre descendentii de gradul I se face in mod egal sau pe capete. Descendentii lui
de cujus, pot veni la mostenire, asa cum am vazut, in nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt mostenitori
rezervatari, legiuitorul (art.841, 842 C. civ.) pastrindu-le prin vointa sa o parte a mostenirii, care este rezerva.
Descendentii defunctului sunt si mostenitori sezinari, astfel ca potrivit art.653C. civ. Au dreptul de a intra in
posesia mostenirii fara indeplinirea vreunei formalitati ca eliberarea certificatului de mostenitor.
In fine, in ipoteza ca vin la mostenire mai multi descendenti ai defunctului potrivit art.751 C. civ. au unii
fata de altii obligatia de raport. Aceasta inseamna ca trebuie sa aduca la masa succesorala donatiile ce au primit
de la defunct, direct sau indirect, inafara de ipoteza ca au fost facute cu scutire de raport.
2. Clasa a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati).
Daca nu exista rude din clasa I-a de mostenitori, sau acestea nu vor sau nu pot primi mostenirea
9

legiutorul cheama la mostenire rudele din clasa II-a de mostenitori.

Aceata poarta denmirea de clasa mixta intrucit in ea se cuprind ascendentii privilegiati care sunt rude de
gradul I cu de cujus si colateralii privilegiati care sunt rude de cel putin gradul II, fara a se excclude unii pe altii.
Aceasta categorie de rude mai poarta denumirea de privilegiati intrucit mai exista ascendenti mai indepartati in
gard decit parintii care se numesc ascendenti ordinari care fac parte din calasa III-a de mostenitori dupa cum
exista si colatarali mai indepartati in grad care fac parte din clasa a IV de mostenitori si care toti sunt inlaturati
de la mostenire in prezenta celor din calasa II-a.
a) Ascendentii privilegiati.
Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.
In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului neexistind colaterali
privilegiati, potrivit art.67o alin.2 C. civ. patrimoniul defunctului se va impartii in mod egal intre ei, adica in
cote de cite pentru fiecare sau 1/3 si respectiv 1/4 dupa cum vin unul sau ambii parinti firesti si cei din
adoptie in cazul adoptiei cu efecte restrinse. Daca la data deschiderii mostenirii trieste numai unul din parinti,
fireste el va culege intreaga mostenire.
Daca insa la mostenire ascendentii privilegiati vin impreuna cu colateralii privilegiati, daca exista un
singur parinte acesta va primi 1/4 din mostenire, cealalata cota de 3/4 revenind colateralilor privilegiati,
indiferent de numarul lor. Daca traiesc ambii parinti ei vor lua cota de impreuna cite 1/4 pentru fiecare,
cealalata jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. In cazul adoptiei cu efecte
restrinse pot veni la mostenire patru ascendenti privilegiat iinsa numai cota de afectata lor se va impartii intre
ei astfel ca vor lua 1/4, 1/6 sau 1/8 fiecare.
b) Colateralii privilegiati.
Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum si descendentii din
frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si surorile pot fi din casatorie, din afara casatoriei si din adoptia
cu efecte depline.
Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala instituita de altfel de
art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe capete. Aceasta este valabila si pentru
descendentii din frati si surori.
Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani, cum li se mai spune,
adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati numai dupa tata si se numesc frati consangvini
sau consingeni si frati numai dupa mama care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati frati care
fac parte din aceeasi categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula
generala adica mostenirea se va impartii in prti egale. Lucrurile se schimba insa cind exista frati si surori din
categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de pentru linia paterna si cota de pentru linia
materna. Cota de din linia paterna se va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de intre
fratii pe linie materna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si cea
materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent importanta daca fratii sunt din
casatorie sau dinafara casatoriei. Desi prevederile art.674 C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe
linii a mostenirii are loc numi atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in
realitate regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri.
Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate bun, un frate
consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti egale pentru linia paterna si pentru linia
materna. Fratele bun va culege cite o parte din ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv
materna. Mostenirea se imparte din capul locului in doua. Cota de din linia paterna sa va impartii la rindul ei
in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de din linia materna se va imaprtii
tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin. Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din
ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la
regula ca in interiorul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este
necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite sunt fata de
defunctul lor frate rude de grad egal.
Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care fac parte din aceasi linie.
Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii intre colataralii
privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume propriu ci si atunci cind vin descendentii
lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt
decedati, renuntatori 15 sau nedemni.
Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca ei nu sunt nici
15
10

mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al mostenire fie in nume propriu, cind este vorba de frati si
surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt
indeplinite. Ei nu sunt obligati la raportul ddonatiilor.
3.Clasa a III-a de mostenitori (ascendentii ordinari)
In aceasta clasa se cuprind ascendentii mai indepartati in grad decit parintii defunctului, cum sunt
bunicii, strabunicii acestuia etc. la infinit. Nu are importanta daca ei sunt rude din casatorie sau dinafara
casatoriei sau din adoptia ce efecte depline. Daca de cujus a fost adoptat cu efecte restrinse ascendentii ordinari
pot fi numai din rudele sale de singe.
Ascendentii ordinari sunt chemati evident la mostenire numai in ipoteza in care nu exista mostenitori din
clasele de mostenitori superioare.
In cadrul interior al acestei clase functioneaza principiul proximitatii gradului de rudenia astfel ca
bunicii vor inlatura de la mostenire pe strabunici. Cei in grad egal de rudenie vor mosteni in parti egale.
Ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare, nu sunt
mostenitori rezervatari si nici nu sunt obligati la raportul donatiilor.
Fiind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinari.
4.Clasa a IV-a de mostenitori (Colataralii ordinari)
Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale ale lui decujus, altele
decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii
primari si fratii si surorile bunicilor defunctului.
Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase de mostenitori.
Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu efecte depline. In cazul
adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit din rudenia fireasca a defeunctului adoptat.
Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti egale. Daca exista
colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati.
Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va impartii intre colateralii
ordinari.
Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si prin reprezentare, nu
sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la raportul donatiilor.
Sectiunea a II-a. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor.
1.Reglementare legala.
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezente prin Legea nr.319/1944
pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor prin care au fost implicit abrogate dispozitiile art.679, 681684 C. civ. care reglementau acest domeniu.
2.Conditiile cerute de lege sotului supravietutor pentru a putea mosteni.
Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul supravietuitor trebuie
sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succesiunii sai aiba calitatea de sot. Daca asadar drepturile
celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din
calitatea sa de sot. Legatura de concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea
celuilalt concubin predecedat.
3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor.
Problema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea componentei masei
succesorale. Cind este vorba de o persoana casatorita, avind in vedere comunitatea de bunuri a sotilor
consacrata prin art.3o C. fam. se pune problema, in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa
devalmasa a bunurilor comune sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobindirea bunurilor
caci numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale proprii vor fi
cuprinse si vor forma masa succesorala. Partea care se cuvine sotului in viata din totalitatea bunurilor comune
nu se intemeiaza evident pe regulile care guverneaza materia dreptului succesoral ci dispozitiile Codului
familiei privitoare la raporturile patrimoniale dintre soti 16. In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit art.36
alin.1 C. fam. , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul decesului unuia din soti, intelegerea
se poate realiza intre sotul supravietuitor si mostenitorii cu care vine in concurs (art.77 alin.2 din Legea
nr.36/1995).
4.Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor.
Legea nr.319/1944 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii de drepturi:
a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art.1);
b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei casnice precum si la
16
11

darurile de nunta (art.5);

c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art.4).
a. Drepturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori.
Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar potrivit art.1 din Legea
nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori.
El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele defunctului.
Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala:
- in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indiferent de numarul acestora;
- in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind acestia vin impreuna la
mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu
colateralii privilegiati are o cota de din mostenire;
- in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a) are o cota de
3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste clase de mostenitori.
In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de mostenitori stabilite de Codul
civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga mostenire.
Pentru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin efectiv la mostenire,
adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii, in acest din urma caz, daca nu sunt
mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din cele patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului
supravietuitor numai daca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice
ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile Legii nr.319/1944,
acestea sunt urmatoarele:
- sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar;
- sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunct in timpul vietii, dar numai
in concurs cu descendentii defunctului;
- sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in posesia mostenirii trebuie sa
obtina certifcat de mostenitor;
- sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind exclusa, in cazul sau,
reprezentarea.
Odata cu aparitia Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie considerat mostenitor
neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate ca legea nu face in mod expres astfel de
precizari.17
b) Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor gospodariei
casnice si asupra darurilor de nunta.
Legea nr.319/1944, prin art.5, ii confera sotului supraietuitor, in cazul in care nu vine in concurs cu
descendentii defunctului, pe linga partea sa succesorala, un drept special asupra mobilelor si obiectelor
gospodariei casnice precum si asupra darurilor de nunta. In cazul in care exista mostenitori din prima clasa
stabilita de legiuitor (descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunuri urmeaza a fi cuprinsa in masa
succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. Justificarea unei atari dispozitii legale se afla in
intentia legiuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului supravietuitor continuarea fireasca a vietii, fara a fi
suspus si frustrarilor determinate de lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu
sotul sau predecedat18. Asadar, sotul supravietutor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste cota sa
succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala19.
In ce priveste continutul notiunii de mobile si obiecte ale gospodariei casnice intrucit legiuitorul nu
putea obiectiv sa le determine prin textul legal. In primul rind s-a precizat ca se includ in categoria acestor
bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a sotilor, televizorul, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care
prin natura lor sunt destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. Trebuie sa se aibe
in vedere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in functie de aceasta se va putea stabili de la caz
la caz in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva pentru traiul viitor al sotului supravietuitor, desi s-a
precizat pot fi incluse aici si acele bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o
placere a lor comuna20. Daca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta lor, bunaoara
daca au fost dobindite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici cind au fost dobindite, inainte sau in
17
18
19
20
12

timpul casatoriei21.
Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in gospodaria casnica sau nu
au fost afectate folosintei comune. Bunurile afectate gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele
apartinind gospodariei taranesti care au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul
interior al gospodariei sotilor22. Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele de lucrat
pamintul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, chiar cele prin destinatie.
Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.5 din Legea nr.319/1944, cuprinde
pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gospodariei casnice si darurile de nunta. Trebuie observat ca
darurile de nunta se pot face cu prilejul celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai
unuia dintre ei, de catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-au
incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza aici. 23 S-a precizat astfel ca
darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele facute sotului supravietuitor de catre defunct nu
intra in categoria celor vizate de prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac
parte in nici un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului
supravietuitor din bunurile comune. Unii autori24sustin insa ca legea se refera numai la darurile facute ambilor
soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se contopesc in patrimoniul succesoral al
defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a
specificat 25, pot fi culese de catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice.
c)Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor.
Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea nr.319/1944 ii mai confera
sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de locuit.
Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca sotul supravietuitor care nu are locuinta proprie va avea
pina la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului
sau, (inafara de dreptul de mostnire potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit,
daca aceasta face parte din succesiune.
Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al sotului supravietuitor
trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
- sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa asupra careia se
constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului defunctului sotii sa fi locuit impreuna26;
- sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie27
- sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei;
- locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa succesorala, in total sau
in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta
persoana
- defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului supravietuitor intrucit acesta nu
este rezervatar decit in raport cu bunurile pe care le vizeaza art.1 din Legea nr.319/194428.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice:
- este un drept real care are ca obiect casa de locuit;in masura necesara folosirii casei titularul sau poate
folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune29;
-are un caracter temporar ;el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziune insa cel putin un an de la
deschiderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului supravietuitor;
- are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau greva in favoarea altei persoane
spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in art.565-575 C. civ. ;
- are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea prevazuta de art.566 C. civ. si
de asemenea sa plateasca chirie mostenitorului care a obtinut dreptul de proprietate asupra casei.
Sectiunea aIII-a. Dreptul statului asupra mostenirii vacante.
Dreptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiza pe prevederile art.68o C. civ. (asa cum au fost
21
22
23
24
25
26
27
28
29
13

modificate prin Decr. Nr.73/1954) potrivit carora In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate
de defunct trec in proprietatea statului.
Problema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga prin notiunea de lipsa de
mostenitori legalii sau testamentari, ipoteza in care naste vocatia statului de a culege mostenirea. S-a precizat in
acest sens ca lipsa de mostenitori in sensul art.68o C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una partiala 30
sau lipsa nu trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si atunci cind
nu exista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la mostenire sau au fost inlaturati ca
urmare a exheredarii, sau nedemnitatii. ESte in acest caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este
aceeasi in ipoteza in care nu exista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament
legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza mostenirea. Ceea ce excede
acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra
bunurilor sau cotei determinate din aceasta.
In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor mosteni rezerva iar restul,
respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie
concreta la mostenire, sau mai exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a
unor mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali sau testamentari
exclude vocatia concreta la mostenire a statului.
Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a purtat o adevarata
controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale.
Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in virtutea unui drept
originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii)31. Potrivit unui al doilea punct de vedere, statul dobindeste
mostenirea vacanta in virtutea unui drept de mostenire legala32 (iure hereditas).
M O D U L U L I I I
M O T E N I R E A T E S TAM E N TAR
T I T L U L I I I
DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII
Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind motenirea testamentar, rspectiv cuprinsul i formele
testamentului, definirea i clasificarea legatelor i cauzele de ineficacitate a legatelor.
Competene: Studenii dobndesc cunotine cu ajutorul crora pot stabili dac un testament este valid, modul
n care poate fi atacat sau redus i cotele ce se cui legatarilor.
Cuvinte cheie: testament autentic, olograf, mistic, legat univerasal, cu titlu universal i cu titlu particular,
cauze de ineficacitate a legatelor.
Rezumat: n timpul vieii orice persoan poate ntocmi un testament prin care s dispun de bunurile sale
pentru momentul morii sale. Testamentul poate fi authentic, olograf sau mistic i exist i forme simplificate
speciale care vizeaz doar situaii excepionale. Cea mai important dispoziie testamentar este legatul care se
clasific n legate universale, cu titlu universal i cu titlu particular. Cuzele de ineficacitate a legatelor vizeaz
nulitatea, caducitatea i revocarea acestora.
C A P I T O L U L I
TESTAMENTUL
Sectiunea a i-a. Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului.
Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fiind actul juridic unuilateral,
personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o
parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata.1
Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia:
- testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte, conditile de validitate
impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament;
- testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intilnirea a doua vointe
ca in cazul conventiilor.
- testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi realizat prin reprezentare sau
30
31
32
1
14

cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa

exprime vointa unei singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin
acelasi act (art 857 c. civ);
- testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem
conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma autentica asa cum vom vedea);
- testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea
lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pna la moarte;
- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau
modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale.
Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in primul rind dispozitii de
ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se
gasesc si alte dispozitii cum sunt:
- sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura
(art.902, 93o raportat la 83o C. civ.);
- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce
rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.);
- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire
a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.);
- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art.8o2 si
920 C.civ.);
- partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.);
- recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.);
- dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc.
Sectiunea a II-a. Conditiile de validitate ale testamentului.
1. Conditiile de fond.
Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele trebuie sa indeplineasca
conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa
aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect
determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In cele ce urmeaza vom
analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatelor
care privesc patrimniul lui de cujus.
a)Capacitatea.
In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in
favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana
este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati
reglementate expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei2.
Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele:
a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a dispune prin testament (art.8o6
C. civ.);
b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament decit de din ceea ce ar
putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.);
c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui
sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului pina la predarea -primirea socotelilor. Este
exceptat de la aceasta incapacitate minorul intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu
conditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.);
d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub interdictie este lipsit de
discernamint in momentul incheierii testamentului.
Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele;
- incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii succesiunii si a persoanelor
juridice care nu au luat fiinta.
In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul nr.31/1954, ele nu au capacitatea
de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de
teztele legale amintite. Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit
formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar
cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil.
2
15

- incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu corespund scopului lor,
determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta
(art.34 din Decretul nr.31/1954).3
Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele:
- incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au ingrijit in cursul
ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a facut (art.81o alin.1 C. civ.). Incapacitatea medicilor
si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada
contrara in sensul ca, bunaoara, medicul nu a abuzat de influenta sa asupra bolnavului si ca deci acesta a
actionat cu o vointa libera si neviciata4.
- incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi legate de la calatorii aflati la
bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu sunt rude cu testaorul. Aceasta incapacitate se bazeaza pe
o prezumtie absoluta de abuz de influienta. Exceptia instituita de art.833 C. civ. pentru rudele testatorului nu se
limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in linie directa si colaterala5
- incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art.8o9 C. civ.)
Incapacitatile de exercitiu.
Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberalitatile decit prin reprezentantii
lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din Decretul nr.31/1954 si art.147
C. fam.). Minorii cu capacitate de exercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a
ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul nr.31/1954). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a
autoritatii tutelare (art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C. fam.
Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca acceptarea
liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali ai acestora -parintii si
tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor6.
Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind vorb de o nulitate de
protectie a minorilor si interzisilor.
b) Consimtamintul.
Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa exista o vointa
libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul sau violenta. Absenta consimtamintului, sau mai
exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci
lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic.
In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun 7, existind unele
particularitati la care ne vom referi in cele ce urmeaza.
Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol.
In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si sugestiei8. Sugestia consta in folosirea
unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe
care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o 9. Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive si
mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l
determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste
nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea indusa
de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca
indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei creiarea unei aparente de
dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in
cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase
la adresa unor mostenitori legali etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit.
Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa
nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni
care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie.
Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. Anularea testamentului
nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze
3
4
5
6
7
8
9
16

de nulitate excluzindu-se reciproc.10

c) Obiectul.
Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, peeentru validitatea
testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau determinabil si in acelasi timp licit.
La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul testamentului
trebuie sa se afle in circuitul civil (art. 963 C. civ.).
b) Cauza.
Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile legale din materia
conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor
testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz.
11
Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia
testamentara.
2. Conditii de forma.
Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. Pentru a fi valid
legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru
a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul,
prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare importanta .
Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca testamentul auteeentic, testamentul olograf,
testamentul secret sau mistic si forme extraordinare cum sunt testamente privilegiate.
Interzicerea testamentului conjunctiv.
Potrivit art.857 C. civ. doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea
celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane. Asadar, testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se
urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al
testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter contractual. Un astfel de testament,
cind mai multe persoane testeaza una in favoarea celeilalte, va fi nul absolut12.
Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi
coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane.
Testamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane.
CAPITOLUL II
FELURILE TESTAMENTULUI
Sectiunea a I-a. Testamentele ordinare. Consideratii generale.
In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate vorbi de o ierarhie
caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar, principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin
insa forta lor probanta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma prescrisa de
legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbrac.
1. Testamentul olograf.
Codul civil prevede in art.859 ca :Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si
subsemnat de mina testatorului. Denumirea lui vine de la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si
grapfos care inseamna a scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa,
chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata
testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. Este aceasta o
solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea reglementata de
art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi
indeplinite cumulativ13.
Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie
sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel
secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa.
Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el poate fi usor
sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de
protectia vointei testaorului impotriva unor influente straine si abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau
chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate
fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formulari
10
11
12
13
17

confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului14.
Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac ccorp
comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo
atingere libertatii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca
scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre
doua situatii:
- daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va fi
nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator;
- daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil intrucit nu s-a
incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare.
A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data testamentului prezinta
importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie de data redactarii testamentului se poate
verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu
dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinind cont de
regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile
anterioare.
A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator.
Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si
de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect
lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimind vointa sa. Legea nu prevede conditiile in
care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele
testatorului, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este
considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se
admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului.
2. Testamentul autentic.
Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din Legea nr.36/1995) este
auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861-863 o procedura speciala de autentificare a
tstamentelor, derogatorie de la dreptul comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel
ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun
in materie, prevazute de Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de
punere in aplicare a Legii nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei.
Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta avantajelor se
mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au
acces la testamentul olograf. Apoi testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta
este mai puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de nu
cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina
dovezii contrare revine celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se
pastreaza la biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic
decit la testamentul olograf.
Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuieli si pierdere de timp
prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul
olograf.
3. Testamentul secret (mistic) Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret
este acela care fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este
prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege.
El imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate. Astfel asigura
secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi (art.865 C.
civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura
privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in
practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un
testament autentic.
Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau poate fi
dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator.
El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de suprascriere
potrivit art. 864 C. civ.
14
18

Sectiunea a II-a. Testamentele privilegiate.

Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la autentificarea unui testament
in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.868-886) reglementeaza modul de autentificare in conditii
simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de
legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf respectind regulile specifice
acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente
autentice simplificate. Aceste forme testamentare sunt:testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala
contagioasa si testamentul maritim.
a)Testamentul militarilor.
Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate
asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului (art.87o C. civ.) pot testa, potrivit
art.868 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul
in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar
sef, asistat de comandantul militar al spitalului (art.869 C. civ.)
b) Testamentul facut in timp de boala contagioasa.
In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit art.872
C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului
local asistat de doi martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea
respectiva exista birou notarial.
c) Testamentul maritim.
In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai echipajului,
potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se
afla in calatorie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta
forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent
consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea
recurge la forma simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei.
Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului navei sau a unui
inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se
redacteaza in doua exemplare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori,
daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este chiar comandantul
navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se
fa face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.).
d) Reguli comune testamentelor privilegiate.
Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul instrumentator si de catre
martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre
aceasta, iar in cazul martorilor in mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar
daca unul nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.). Toate
testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului testatorului, dar spre deosebire de
testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de
boala contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care au
determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza valabilitatea in termen de 3
luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai
considera ca pe linga forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element esential
pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor forme de testament.
Sectiunea a III-a. Alte forme testamentare.
Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati
de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile
testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la
testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.
1. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare.
Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din
formele testamentare ordinare sau privilegiate . Legiuitorul a reglementat insa si o forma simplificata la care
depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art.22 din Statutul
CEC aprobat prin H.G. nr.888/1996, in baza art.8 din Legea nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de
Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni Titularul depunerii are dreptul sa
indice CEC persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra
19

carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari 15. O
dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da
numai titularul libretului, chai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana.
Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa
regulilor de validitate ale testamentului in general 16. Sub aspectul formei clauza testamentara se abate de la
regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mina testatorului. Trebuie
insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC,
dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din acest punct de vedere un testament olograf
simplificat.
2. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate.
Codul civil prevede in art.885 ca :romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau
in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. Asadar, cetateanul
roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu
prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta testamentului
autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul.
CAPITOLUL III
LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE
Sectiunea a I-a. Legatele si desemnarea legatarilor.
Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai
sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a
unor bunuri singulare caatre anumite persoane desmnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta
denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poat fi definit, asadar, ca fiind
actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de
bunurile sale1. Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am
aratat si cu acel prilej, legatul.
Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor.
1. Legatul universal. Definitia pe care o da art.888 C. civ. legatului universal in sensul ca aaaceste ar fi
. . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor
sale a fost criticata2 a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal
este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica
emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar
putea intimpla sa primeasca numai o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi
legatari uiversali sau cind mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se
poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelelate legate sau sarcini legatul prin vocatia
la universalitate instituita de testator, pastrindu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta
caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este
numai o ipoteza) sau la mai multi legatari ceea ce acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate
iar nu neaparata primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai
multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate
intimpla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalate legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa
numitul legat universal fara emolument. S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa
aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar
universal3. Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai
mostenitorii legali iar nu asa numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar.
In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie:
- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;
- legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda
proprietate se intregeste si devine proprietate deplina.
- legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca
cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa4
15
16
1
2
3
4
20

ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului
numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului;
- legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucit se
considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula,
a prisosului sau a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu
cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu
exista si mostenitori rezervatari5.
2. Legatul cu titlu universal. Legatul cu titlu universal confera legatarului vocatie numai la o cota parte
din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul
celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules.
Potrivit art.894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal:
- legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.;
- legatul tuturor buurilor mobile;
- legatul tuturor bunurilor imobile;
- legatul unei fractiuni din bunurile imobile;
- legatul unei fractiuni din bunurile mobile.
Asa cum s-a precizat in literatura juridica6, in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu
privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucit
art.8o7 C. civ. prevede ca minorul nu poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune
persoana majora. Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de din averea sa, daca nu are
mostenitori rezervatari si de din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. Daca s-a dispus, asadar,
peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote,
motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal.
Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna ca toate celelalte legate,
care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor
imobilelor dintr-o localitate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a
fi considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile sau de toate bunurile
mobile in general si numai dintr-o anumita localitate.
3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului cu titlu particular, sau
singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale,
sunt legate cu titlu particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri
determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care
confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta . Subliniem de asemenea tot ca o
deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta
in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C.
civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal,
ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat
in parte.
In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in
favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al
deschiderii succesiunii, codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si
aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art.9o6 C. civ. , daca testatorul cunostea ca
bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati
la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului.
Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati. Prima este aceea de a
procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea
bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul
proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia.
Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi cosiderat nul
potrivit art.9o7 C. civ.
Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avind
posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putind folosi chiar elemente dinafara
testamentului.
5
6
21

Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucit numai un astfel de
bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta legatul
unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri.
Conchizind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim cu titlu
de exemplu citeva:
- legatul unui bun cert;
- legatul unui bun de gen;
- legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de
alt legatar cu titlu particular;
- legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el;
- legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate;
- legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca
intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele bunuri determinate;
- legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelichidata pina la moartea acestuia (art.894 alin.2 C.
civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte
din aceasta ci un grup de bunuri determinate7
Sectiunea a III-a . Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza.
1. Legatul pur si simplu. Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului
se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali.
2. Legatul cu termen. Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspensiv, fie extinctiv
aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de modalitati.
In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la implinirea lui (de pilda la sase
luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza
din momentul deschiderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau creditor din momentul
deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata creantei la deschiderea mostenirii ci
numai la implinirea termenului, asa cum rezulta din prevederile art.926 si 1o22 C. civ.
In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele din momentul deschiderii
mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind
se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata.
3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si
incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva
sau rezolutorie.
In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data deschiderii succesiunii ci
numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este
pozitiva sau negativa. Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau
creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea
legatarului cu conditia ca acesta sa termine facultatea de drept etc.
In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca
in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la
data deschiderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de
succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie
nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar
fi fost un legat pur si simplu.
Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Mostenitorii
legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia, indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal
sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat nu
poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile.
4. Legatul cu sarcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care aceptind legatul trebuie sa o
execute. Legatarul in acest caz trebuie sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se
poate institui in cazul tuturor legatelor.
Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza dobindirea dreptului asupra
legatelor, care se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca
neexecutarea sarcinii la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la momentul
deschiderii succesiunii.
Sectiunea a IV-a. Ineficacitatea legatelor.
7
22

Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc efectele pe care in
principiu ar trebui sa le produca.
In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrina 8nulitatea, revocarea si
caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor 9, cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor
excesive este tot caducitatea acelor legate
1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de legiuitor duce la nulitatea
actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la
orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze
specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte.
2. Revocarea legatelor. Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lorCodul civil se ocupa
in art.92o-931. Revocarea este de doua feluri:voluntara, cind se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si
judecatoreasca cind este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarire
judecatoreasca.
A)Revocarea voluntara a legatelor.
Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art.8o2 C.
civ.).
Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fiind conditionata de
capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamint.
Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cind vointa revocatorie a testatorului este exprimata
direct printr-un inscris si este tacita atunci cind este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului,
care desi nu o precizeaza direct impun aceasta concluzie.
a)Revocarea voluntara expresa. Potrivit art.92o C. civ., revocarea voluntara expresa se poate realiza fie
printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act
juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator.
b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita atunci cind testatorul nu o
declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta fara echivoc din acte sau fapte juridice savirsite de el sau
cunoscute numai de acesta.
Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume:
-incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului
anterior (art. 921 C. civ. ) si
-instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ. ), iar doctrina si practica
judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si
anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre alcineva dar cu stirea acestuia.
Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si
de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucit este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se
execute concomintent, cu conditia sa nu fie ireconciliabile sau vointa testataorului insusi sa nu fost in acest sens.
Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta
dintr-un tstament anterior este vointa testatorului10, care de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie
dedusa din acte si fapte colaterale.
Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii:
-noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea
testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate
si consimtamint valabil. Un testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit
art.922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii
tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora.
In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici
intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in
cazul revocarii exprese;
-noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare
ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai
pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doilea il revoca pe
primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi executate impreuna;
-testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul
8
9
10
23

testament.
S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cind prin primul legat se lasa
unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau
uzufructul acelueasi imobil. Prin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda
proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu
nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul
imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei
proprietati sau a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate
asupra aceluiasi imobil11.
S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de
executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi
testament12.
In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua
testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa
testatorului a fost aceasta, caci altfel din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot
executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament ele se executa
concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se
poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui
testament cu un continut mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se
execute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit potrivit art.888 C. civ. pot
coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari.
Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului.
Codul civil prevede in art. 923 ca;orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau
conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat
va fi reintrat in starea testatorului. Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a
legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste
obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta in vedere ca avind efect revocatoriu, cit
intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de
consecinte atit in ce priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca.
Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar
cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta
exprima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra
acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect
revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a legatului 13.
Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator
Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si 923 C. civ.) in literatura
si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoilenic revocate prin
distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului.
Retractarea revocarii voluntare
Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile testamentare astfel incit el
poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea
legatelor anterioare este ea insasi revocabila.
Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decit in conditiile art.920 C.
civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin
redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde
dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile
revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului
anterior retractarea nu se poate realiza decit prin redactarea unui nou testament;la fel si in cazul in care
retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca
reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului de vinzare-cumparare) nu
are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare.
In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate,
11
12
13
24

cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel14. Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca
intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent
s-a exprimat si opinia potrivit careia . . . nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si
produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei
manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin
testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efecte15.
B.Revocarea judecatoreasca a legatelor.
Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreste manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte
culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la
cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savirsite inainte sau dupa
deschiderea mostenirii.
Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu
nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale.
Potrivit art.93o C. civ. , coroborat cu art.83o si 831 alin.1 si 2 C. civ. revocarea judecatoreasca a
legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. Inafara cazurilor de
ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a
legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor.
Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor
intrucit testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de
aceasta natura anterior acestei date.16 Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate
mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. La fel se prezinta situatia
si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca
isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi, testatorul moare fara a avea
cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie
considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante17. S-a emis insa si o alta teorie pentru a se
justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma
ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii.
In consecinta s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea
desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii 18. De asemenea s-a sustinut ca un astfel de
legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea
gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de
caducitate a legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a
legatului, cita vreme nu se poate retine nici o culpa din parte legatarului19.
Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor.
Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat
legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea
legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia20.
Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau executorul testamentar, au
posibilitatea de a cere prin justitie executarea silita a sarcinii, dar potrivit art. 93o C. civ. raportat la art. 83o C.
civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa,
cum vom vedea in cele ce urmeaza.
S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub
conditie rezolutorie21. Revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se
datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cind se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora22.
Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de exceptie de catre
persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. Actiunea in revocare peentru neideplinirea sarcinii este
prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul
14
15
16
17
18
19
20
21
22
25

neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o exercite au cunoscut sau trebuiau sa
cunoasca aceasta imprejurare, facindu-se astfel aplicarea prin analogie a prevederilor art.833 C. civ. Daca nu s-a
stabilit un termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept,
potrivit art.7 din Decr. Nr.167/1958, adica de la data decshiderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de
art.931 si 833 C. civ. Pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru
neideplinirea sarcinilor.
Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine.
Legiuitorul precizeaza prin art.93o C. civ. ca acealeasi cauze care potrivit art.83o si potrivit primelor
doua cauze prevazute de art.831 C. civ. duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru
ingratititudine a legatelor. Aceste cauze sunt:
1. atentat la viata testatorului si
2. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia.
Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar,
pe linga acestea doua, art.931 C. civ. mai adauga un caz de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si
3. injuria grava adusa memoriei testatorului.
Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut
cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care
opereaza in cazul succesiunii legale23.
Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru neideplinirea sarcinilor, are loc, in
principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor.
Dreptul de a porni actiunea in revocare(sau de a invoca exceptia) apartine persoanelor care in caz de
admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt mostenitorii legali, legatarii universali sau cu
titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului.
Potrivit art.931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi
intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la
execrcitarea actiunii au putut cunoaste injuria24.
3. Caducitatea legatelor.
Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii
testamentului, straine de vointa testatorului, independente de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila
executarea acelor legate25.
Asadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat intr-una din modalitatile
consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi executat din cauze care survin ulterior, fara vreo culpa din partea
legatarului.
Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucit aceasta din urma poate fi determinata da cauze anterioare
sau, cel mai tirziu, concomintente cu intocmirea testamentului, or caducitatea este determinata de cauze
ulterioare. Deosebirea de revocare rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca
in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, cum este cazul revocarii judecatoresti.
Cazurile de caducitate.
a. Predecesul legatarului fata de testator (art.924 C. civ.). Legatele sunt acte mortis cauz si intuitu
personae, astfel incit daca la data deschiderii succesiunii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se
mai poate executa devenind astfel caduc.
b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului.
Art.928 C. civ. prevede ca:Orice dispozitie testamentara cade cind eredele numit sau legatarul nu va
primi-o sau va fi necapabil a o primi. Dupa cum rezulta din text pentru ca legatul sa devina caduc,
incapacitatea legatarului trebuie sa survina dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. De
pilda, legatarul fiind o persoana juridica isi schimba obiectul de activitate si astfel legatul nu mai corespunde
specializarii sale astfel ca este impiedecata sa primeasca legatul potrivit art.4 din decr. Nr.31/1954.
Sau, la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obiectul legatului il constituie
un teren, astfel ca (cel putin de lege lata)legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina,
asadar, ulterior deschiderii mostenirii, intrucit daca aceasta ar fi existat la data intocmirii testamentului legatul ar
fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate.
c. Refuzul legatarului de a primi legatul. Tot din art.928 C. civ. rezulta ca in virtutea dreptului de optiune
succesorala legatarul poate repudia legatul, ipoteza in care acesta devine caduc. Evident, renuntarea la legat se
23
24
25
26

poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa deschiderea mostenirii (art.7o2 C. civ.). In cazul
substitutiei vulgare, potrivit art.8o4 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia
caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur.
d. Pieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului.
Potrivit art.927 C. civ. Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului. Legatul
va deveni caduc numai daca este vorba de un legata cu titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale
certe, individual determinate, iar nu si atunci cind este vorba de legate universale, sau cu titlu universal. In cazul
acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca efect numai reducerea valorii
legatului26. Daca legatul este cu titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemnea nu
duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier(genera non pereunt).
e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale imperative sau prohibitive
care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit art.811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea
ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt
autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce.
In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca: neideplinirea conditiei suspensive care
afecteaza legatul;depasirea cotitatii disponibile si disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de
liberalitate, ca, de pilda survenienta de copil27.
Sectiunea a V-a. Dreptul de acrescamint (sau de adaugire)
Dreptul de acrescamint (sau de adaugire, cum i se mai spune) vizeaza problema cui anume ii vor reveni
bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor ineficace. Regula in aceasta privinta este aceea potrivit
careia de legatele ineficace, fie datorita nulitatii, fie revocarii sau caducitatii, profita mostenitorii legali sau
testamentari ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta acelor legate. Altfel
spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocatie succesorala din a caror parte urmau sa se
execute acele legate28.
Asadar, de la regula potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitorilor ale caror parti din
mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care aveau obligatia executarii acelui legat, legiuitorul a
instituit doua exceptii si anume:substitutia vulgara si legatul conjunctiv.
In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.8o4 C. civ.) testatorul desemneaza pe linga primul
legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte
legatul sau sa nu poate beneficia de el. Prin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se inlatura,
asadar, posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa profite de ineficacitatea legatului care va reveni
celui de al doilea legatar desemnat de catre testator. Mostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de
ineficacitatea legatului numai in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea
legatar(substituitul)iar testatorul nu a dispus altfel.
Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.929 C. civ. , in situatia in care acelasi bun,
determinat individual sau generic, este lasat la mai multi legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni
fiecaruia, astfel ca fiecare va avea chemare eventuala la intregul obiect 29. Daca toti legatarii vor si pot sa
primeasca obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari nu poate sau
nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de acrescamint, celorlalti colegatari, ale
caror parti vor spori in mod corespunzator. Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa
primeasca legatul sau nu-l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor
legale. Din continutul art. 929 C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera dreptul de acrescamint si
anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al
legatarului fata de testator, numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi
cauza ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a acestuia. Desigur
hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se desprinde ea din continutul testamentului,
sau cum se exprima legiuitorul, daca din dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fostcugetul testatorului.
Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa fie indeplinite mai mute
cocnditii si anume:
-sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este
vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste
legate confera ele insele vocatie la intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul
26
27
28
29
27

ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea cotei celorlalti legatari care
pot si vreau sa acepte un astfel de legat. 30
-sa existe identitate de obiect fata de toti legatarii. Obiectul legatului, trebuie, asadar, sa fie acelasi fata
de toti legatarii, putind fi constituit din bunuri corporale, individual determinate, bunuri de gen determinate sau
determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mostenire de catre
testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in integralitatea lui, sau numai din nuda
proprietate orin un desmembramint al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie.
Sectiunea a VI-a. Alte clauze testamentare.
1.Exheredarea (sau desmostenirea). Prin exheredare se intelegea acea dispozitie testamentara prin care
tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate
cuprinde nu numai dispozitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii negative prin
care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire.
In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi exheredati numai in in limitele cotitatii disponibile, pe
cind mostenitorii nerezervatari pot fi exheredati fara nici o limita.
Desi legislatia noastra nu reglementeaza exheredarea ea este unanim recunoascuta caci posibilitatea
testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit, din alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la
rezerva succesorala. De vreme ce se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se asigure o
parte din mostenire, cu titlu de rezerva, cchiar impotriva vointei testatorului, ind el dispune ca intreaga lui avere
sa fie deferita altor persoane, trebuie sa acceptam ca cei care nu ssunt rezervatari pot fi exheredati in totalitate.
Exheredarea este, asadar, permisa in limita cotitatii disponibile cind exxista mostenitori rezervatari si in
totalitate cind nu exista astfel de mostenitori.
Mostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, chiar in totalitate isi pastreaza calitatea
de mosteenitori legali avind posibilitatea de actiona in justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor
sau constatatea caducitatii acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive pentru a-si realiza vocatia
concreta la acea mostenire. De asemenea mostenitorii legali exheredati pot cere inventarierea si conservarea
bunurilor succesorale, potrivit art. 7o si urm, din Legea nr. 36/1995. Notarul public sa citeze mostenitorii legali
chiar in ipoteza in care prin legate s-a consumat intreaga avere a defunctului, iar mostenitorii legali nu sunt
rezervatari.
Felurile exheredarii. Dupa modul in care se manifesta vointa testatorului exheredarea poate fi directa
sau indirecta.
Exheredarea este directa atunci cind testatorul inlatura de la mostenire in mod expres pe unul sau pe mai
multi mostenitori legali. Exheredarea este indirecta atunci cind testatorul nu mentioneaza expres inlaturarea de
la mostenire a unuia sau altuia dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial
mostenirea pe care o lasa.
Exheredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati toti mostenitorii
legali(inclusiv cind exista un singur mostenitor legal) sau numai unii dintre ei. In prima ipoteza efectul care se
produce este acela ca mostenirea devine vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatorul sa nu
fi insituit legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipoteza, a exheredarii partiale, cind sunt inlaturati
de la mostenire numai o parte din mostenitorii legali si testatorul nu desemneaza legatari, intreaga mostenire sau
numai cotitatea disponibila va fi culeasa de comostenitorii celor exheredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa
regulile devolutiei legale a mostenirii. Evident ca in cazul in care exista mostenitori rezervatari exheredarea nu
poate fi decit partiala, caci priveste numai cotitatea disponibila, iar nu si rezerva. De pilda, daca de cujus a avut
un singur copil, iar prin testatment dispune exheredarea lui, oricum acest copil va culege din mostenire, care
reprezinta, potrivit art.841 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de va fi culeasa de mostenitorii
subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel. Daca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste
pe unul din ei, acesta din urma va cculege oricum 1/3 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care
nu a fost desmostenit, va culege 2/3 din mostenire si nu cit ar fi cules daca nu exista dispozitia de
desmostenire a fratelui sau.
Daca cei exheredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga mostenire va reveni
comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi, dupa grad sau clasa.
In cazul exheredarii indirecte, cind exheredarea se realizeaza prin institirea de legatari, prin aceasta
mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati total de la mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii
disponibile. In acest caz se poate spune ca instituind legatari inseaman a-i exhereda pe mostenitorii legali
(instituer cest exclure). Acest lucru nu este valabil insa in cazul exheredarii directe partiale cind mostenitorii
30
28

legali chemati sa culeaga mostenirea in locul celor inlaturati fac acest lucru nu in calitate de legatari ci tot in
calitate de mostenitori legali. Faptul ca exista un testatment prin care unii mostenitori legali au fost exheredati
nu schimba datele problemei. Caci acest fapt constituie numai premisa care permite celorlalti mostenitori legali
sa culeaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se intemeiaza pe lege si nu pe testament.31
2. Executiunea testamentara.
Executiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile de ultima
vointa ale lui de cujus. Aceste dispozitii pot fi puse in executare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de
catre legatarii universali32, dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care sa aibe
aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai dispozitiile testamentare, care poarta denumirea de
executori testamentari. (art. 91o C. civ. ). Ratiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de executori
testamentari pot fi multiple. Vrea sa scuteasca pur si simplu pe mostenitori de asemenea obligatii; mostenitorii
pot sa fie minori sau pusi sub interdictie, sau testatorul nu are incredere ca mosteenitorii vor fi in masura sa-i
aduca la indeplinire dispozitiile.
Desemnarea executorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa regulile de desemnare a
legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel.
Atributiile si puterile executorului testamentar.
Atributiile executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia
bunurilor mobile din mostenire (art.911 C. civ.).
Executorul testamentar fara sezina are, potrivit art.916 C. civ., doar un rol de supraveghere si control in
scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testamentare. El nu are nici o abilitare in sensul de a le executa el
insusi. Potrivit art.85 din regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 notarul public eliberind
certificatul de executor testamentar are indatorirea sa precizeze intinderea drepturilor si obligatiilor conferite de
testator acestuia precizind, inclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunurile
mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcinile concrete pe care trebuie sa le
indeplineasca.
Executorul testamentar fara sezina are, asa cum rezulta din prevederile art.916 C. civ. , urmatoarele
atributii:
- sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca exista mostenitori minori, interzisi sau
absenti;
- sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mostenitorilor prezumtivi;
- sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale;
- sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului.
Executorul testamentar cu sezina are nu numai atributii de supraveghere si control ci si atributii de a
aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprinsul testamentului.
Asa cum s-a precizat in doctrina33, sezina (textul art.911 C. civ. vorbeste de posesia bunurilor
mobile)conferita de catre testator executorului testamentar nu este decit o simpla detentie precara a bunurilor
caci acesta nu detine bunurile pentru sine ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina care
se confera mostenitorilor legali prevazuti de art.653 C. civ. Acesti mostenitori legali au nu numai posesia dar si
proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe cind sezina executorului testamentar are ca
obiect numai bunurile mobile, chiar daca testatorul se refera in testament si la bunurile imobile 34. Executorul
testamentar este, cum s-a spus, un simplu sechestru(custode) al mostenitorilor 35. Dar sezina mostenitorilor, la fel
ca si rezerva lor succesorala nu exclude sezina ce se confera executorului testamentar, dimpotriva ele pot
coexista intrucit au continut diferit.
Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar inceteaza in urmatoarele
cazuri:
-in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament;
-in cazul in care executorul testamentar a decedat(art. 917 C. civ. );
-in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara daca dovedeste ca aceasta iar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu ar putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de
pilda din cauza de boala;
-in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de judecata la cererea
31
32
33
34
35
29

mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi reaua credinta, abuzuri in indeplinirea
atributiunilor, incompetenta etc.;
-in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie.
C A P I T O L U L IV
LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE
SUCCESORALE
Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind dreptul de a dispune cu restriciile legale i cu accent pe
rezerva succesoral.
Competene: Studenii dobndesc noiuni care s i ajute s calculeze rezerva succesoral i cotitatea
disponibil.
Cuvinte cheie: pactele asupra succesiunlor viitoare, substituia fideicomisar i vulgar, rezerva
succesoral, cotitatea disponibil.
Rezumat: n domeniul actelor juridice pentru cauza de moarte este consacrat principiul libertatii
oricarei persoane de a dispune potrivit propriei vointe de patrimoniul sau. In mod corelativ mostenitorii
au libertatea deplina de a accepta sau nu o mostenire. Exista insa ratiuni care impun unele limitari ale
ambelor drepturi. Astfel dreptul de a dispune pentru cauza de moarte este limitat de interese de ordin
familial de a asigura unor membri apropiati ai familiei defunctului o cota parte din mostenire, chiar
impotriva vointei acestuia, cind el dispune de averea sa in favoarea altor persoane. Este cea mai
importanta limitare care se aduce dreptului de a dispune pentru cauza de moarte . Este ceea ce se
cunoaste sub denimirea de rezerva succesorala. Exista apoi considerente de natura morala care se opun
efectuarii unor acte juridice privitoare la bunurile unei succesiuni inainte de deschiderea acesteia,
limitare ce este cunoscuta sub denumirea pactelor asupra succesiunilor viitoare, care, asa cum vom vedea
sunt interzise sub sanctiunea nulitatii absolute. In fine, tocmai principiul libertatii de dispozitie pentru
cauza de moarte, alaturi de cel al liberei circulatii a bunurilor duc la interzicerea unor acte juridice care
le-ar obtura ca in cazul substitutiei fideicomisare care, la rindul ei, este interzisa.
Sectiunea a I-a. Interdictia pactelor asupra succesiunilor viitoare(nedeschise)
Cita vreme o succesiune este nedeschisa este interzis ca bunuri din acea succesiune sau patrimoniul ca
atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care s-ar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta
la ele, chiar daca de cujus ar consimti la aceasta. Astfel, art. 965 alin. 2 C. civ. prvede ca : nu se poate face
renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de sar da consimtamintul celui a carui succesiunea este in chestiune. Iar art. 7o2 C. civ. prevede ca :nu se poate
renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventuale ce s-ar putea dobindi asupra
succesiunii.
Din prevederile acestor texte legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiuni viitoare(interzise de
lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care se renunta la o mostenire viitoare sau se
constituie drepturi eventuale asupra unei astfel de mosteniri.
Fundamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit din ideia ca astfel de acte
juridice ar putea trezi dorinta mortii persoanei care urmeasa sa lase mostenirea, iar in cazul in care chiar el este
parte intr-un astfel de act juridic s-ar aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor testamentare. Exista
argumente si de natura sigurantei circuitului civil, caci drepturile de aceasta natura, care formeaza obiectul unor
acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din punct de vedere valoric.
Sanctiunea aplicabila pactelor asupra succesiunilor viitoare. Pactele asupra succesiunilor viitoare
sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invocata de orice persoana interesata.
Sectiunea a II-a . Oprirea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este liberalitatea
(legat sau donatie) prin care dispunatorul impune beneficiarului liberalitatii (instituitului) sa conserve bunurile
primite, iar la moartea sa sa le transmita, in tot sau in parte, unei alte persoane desemnata tot de catre dispunator
(substituitului). Astfel daca testatorul instituie pe un fiu al sau ca legatar si -i impune obligatia de a pastra
bunurile testate tot timpul vietii sale, iar la moarte sa le transmita copiilor sai se realizeaza o substitutie
fideicomisara, prohibita expres de art. 8o3 C. civ. 36Substitutiile fideicomisare erau cunoscute inca din dreptul
roman si au luat o mare amploare in dreptul feudal avind ca scop pastrarea averilor in aceeasi familie din
generatie in generatie. In dreptul nostru vechi (Codul Calimach si Codul Caragea) substitutiile fideicomisare
erau admise. Codul civil insa, dupa modelul francez, le-a interzis in mod expres.
36
30

In primul rind, printr-un astfel de act juridic se aduce atingere principiului libereri circulatii a bunurilor
intrucit se impune instituitului pastrarea bunului pina la moartea sa si transmiterea acestuia la substituit,
extragindu-l astfel din circuitul civil. Apoi se aduce atingere principiului libertatii de dispozitie pentru cauza de
moarte intrucit instituitul nu are alegere, ci trebuie sa transmita bunul substituitului, care nu este desemnat de
catre el, ci de catre primul testator care-si impune, asadar, vointa sa in stabilirea unei ordini succesorale graduale
sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea ce nu este ingaduit.
Nulitatea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este sanctionata potrivit art. 8o3 C. civ.
cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea
substituitului cit si cea in favorea instituitului 37. Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin
confirmare, ratificare sau executare voluntara de catre mostenitori a legatului.
In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise procedee, care formal nu
indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare, dar care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. Astfel,
fideicomisul fara obligatie vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a pastra bunurile
pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doilea gratificat, desemnat tot de catre testator, ci i
se adreseaza numai o rugaminte in acest sens, in masura in care bunurile cu care a fost gratificat vor mai exista
in patrimoniul sau. Credem si noi alaturi de alti autori ca atita vreme cit primul gratificat nu are o obligatie
juridica de a pastra bunurile primite pina la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de ele, atit prin acte
juridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in favoarea sa trebuie considerata ca fiind
valabila.
Legatul ramasitei (de eo quod residuo sau de eo quod supererit) este acea liberalitate prin care
dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmita persoanei desemnate de catre dispunator numai
ce a ramas din bunurile cu care a fost gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu
oneros sau cu titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul legatului nu sunt indisponibilizate
instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite substituitului numai ce-i ramine la moartea sa,
astfel ca noi consideram ca operatia, neindeplinind conditiile cerute de art. 803 C. civ. , nu este o substitutie
fiedeicomisara, fiind astfel valabila38.
Dublul legat conditional este acea operatie juridica prin care testatorul dispune de acelasi bun in
favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie, rezolutorie pentru instituit si suspensiva pentru substituit. De
pilda testatorul lasa lui A un bun, sub conditia rezolutorie ca acesta sa moara fara a avea copii, dar acelsi bun
este lasat lui C sub conditia suspensiva ca B sa moara fara a avea copii. Nici in acest caz primul legatar nu are
obligatia de a pastra bunul primit, pentru a- l transmite celui de al doilea gratificat, fiecare dintre cei doi legatari
avind libertatea de a instraina sau a greva bunul ce constituie obiectul legatului. Soarta acestor acte juridice
depinde de realizarea sau nerealizarea conditiei care afecteaza legatul. Apoi conditia opereaza retroactiv, astfel
ca in toate cazurile numai una dintre liberalitati va avea fiinta. In cazul in care, de pilda, primul gratificat moare
fara posteritate, implinindu-se conditia rezolutorie care afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se
desfiinteaza retroactiv, cel de al doilea legatar dobindind bunul de la deschiderea succesiunii dispunatorului. Iar
daca primul legatar moare dar lasa urmasi, neimplinindu-se, asadar, conditia rezolutorie ce afecteaza primul
legat, aceasta liberalitate se consolideaza, cel de al doilea legatar nemaiavind nici un drept asupra bunului. Asa
fiind, consideram ca nici aceasta operatiune nu indeplineste cerintele unei substitutii fideicomisare asa cum
prevede art.8o3 C. civ. nefiind astfel prohibita.
Consideram ca s-a realizat o interpretare prea rigida si constringatoare a celor trei operatiuni juridice
prezentate cind s-a conchis in sensul ca sunt niste inventii ale doctrinei si jurisprudentei burgheze care trebuie
prohibite. In realitate si acei autori 39 care conchid in acest sens recunosc ca nici una dintre ele nu indeplineste
cerintele substitutiei fideicomisare asa cum aceasta este reglementata de art. 8o3 C. civ. astfel ca ni se pare un
exces a le interzice.
Substitutia vulgara, reglementata de art. 8o4 C. civ., consta in dispozitia prin care dispunatorul instituie
pe linga primul gratificat un al doilea care urmeaza sa beneficieze de obiectul liberalitatii in cazul in cazul in
care primul nu voieste sau nu poate primi liberalitatea, devenind, in ce-l priveste, ineficace. Substitutia vulgara,
permisa in mod expres de lege, este numai o masura de prevedere luata de dispunator pentru ipoteza
ineficacitatii primului legat. In cazul ei nu sunt prezente nici una din elementele substitutiei fideicomisare astfel
ca nu exista nici un temei pentru a fi prohibita.
Sectiunea a III-a. Oprirea actelor juridice care incalca rezerva succesorala.
1. Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile. Una din cele mai importante limitari ale
37
38
39
31

dreptului de dispozitie, aduse de legiuitor, prin art.841-885 C. civ. si art.1 si 2 din Legea nr.319/1944 este
institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori descendentii ascendentii privilegiati
precum si a sotului supravietuitor- de cujus nu poate dispune prin liberalitati, nici intre vii si nici pentru cauza
de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acestor categorii
de mostenitori. Evident este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect miscorarea
patrimoniului fara vreun contraechivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie
limitate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de exheredare cuprinsa intr-un
testament chiar fara desemnare de legatari caci rezerva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii si in acest
caz40.
Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in prezenta unor anumite
categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de
moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari.
Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care defunctul poate dipune
liber prin acte juridice cu titlu gratuit ( fie acte juridice intre vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta
mostenitorilor rezervatari.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rind, rezerva este o parte din mostenire(pars
hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune, iar nu din fiecare bun individual determinat din
averea defunctului(pars bonorum) cum era in dreptul roman (pars bonorum ).
Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarele consecinte:
-rezerva nu poate fi pretinsa decit de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca fiind rezervatari dar care
vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avind, prin
clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt
nedemni si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la
rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca exista descendenti ai defunctului,
care, facind parte din clasa I-a de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori.
-mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate, fara a putea fi obligati sa
primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Acest lucru se poate intimpla cu titlu de exceptie numai, ca de
pilda atunci cind bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succesiunii.
Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa fie afectate
de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor41;
-rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se stabileste dupa numarul
mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile mostenirii legale in indiviziune. Din caracterul ei global
nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau sunt nedemni, de
partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cu am aratat, ea se calculeaza in functie
de numarul mostenitorilor care vin efectiv la mostenire. Altfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar42.
Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual.
-rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici defunctul si nici prezumtivii
mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, intinderea rezervei cuvenita unuia sau altuia dintre
mostenitorii rezervatari. Sunt, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce atingere
rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute 43. Mostenitorii rezervatari nu pot nici sa o accepte si nici
sa renunta la ea inainte de deschiderea mostenirii caci ar savirsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoare
lovite de nulitate absoluta 44.
2. Mostenitorii rezervatari . Potrivit prevederilor art. 841-843 C. civ. precum si ale art. 1 si 2 din Legea
nr. 319/1944 sunt mostenitori rezervatari:
-descendentii defunctului la infinit;
-ascendentii privilegiati;
-sotul supravietuitor.
Este de observat ca fratii si surorile defunctului si descendentii lor cu toate ca fac parte din aceeasi clasa
de mostenitori cu ascendentii privilegiati (clasa a II-a mixta de mostenitori)nu sunt considerati mostenitori
rezervatari.
Legiuitorul stabileste direct numai cota de mostenire de care defunctul poate dispune prin liberalitati,
40
41
42
43
44
32

adica cotitatea disponibila si numai indirect rezerva, care reprezinta partea ce ramine desi daca se incalca
rezerva prin liberalitati ea se va asigura cu prioritate prin reductiunea liberalitatilor.
A. Rezerva cuvenita descendentilor. Articolul 841 C. civ. stabileste intinderea cotitatii disponibile si
ipso facto intinderea rezervei in functie de numarul descendentilor. Cotitatea disponibila este de din bunurile
defunctului daca acesta lasa un copil, de 1/3 din mostenire daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai
multi copii.
Rezulta asadar ca rezerva este de pentru un copil, 2/3 pentru doi copii si 3/4 pentru trei sau mai multi
copii. Potrivit art.842 C. civ. in notiunea de descendenti trebuie sa cuprindem nu numai pe cei de gradul I, adica
copiii defunctului, ci si pe urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie, dinafara ei sau
din adoptie si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de
gradul II si urmatoarele.
Descendentii de care se tine seama la stabilirea rezervei. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.841 C. civ.
de copii lasati s-au nascut discutii contradictorii in doctrina cu privire la faptul daca la calculul rezervei se vor
avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si de cei care sunt renuntatori sau nedemeni.
Parerea dominanta, pe care o consideram cea corecta, este aceea ca urmeaza a se avea in vedere numai
descendentii care vin efectiv la mostenire, iar nu si cei care sunt straini de aceasta, cum sunt renuntatorii si
nedemnii45.
Calculul rezervei cind vin la mostenire descendenti de gradul II sau urmatoarele. Atunci cind la
mostenire vin descendenti de gradul I este limpede ca la calculul rezervei se va tine seama de numarul lor
potrivit art.841 C. civ., iar rezerva se va impartii intre ei in cote egale. Se poate insa intimpla ca la mostenire sa
vina si sau numai descendenti de grad mai indepartat, nepot sau stranepoti. Acestia pot veni la mostenire in
nume propriu sau prin reprezentare.
In cazul in care nepotii, stranepotii etc, vin la mostenire prin reprezentare se accepta in mod unanim ca
rezerva se calculeaza in functie de numarul tulpinilor, adica in functie de numarul descendentilor de prim grad si
nu in functie de numarul efectiv al descendentilor. De pilda, daca defunctul a avu doi copii, din care unul este
predecedat, iar acesta a avut la rindul sau doi copii, acestia din urma vor veni la mostenirea bunicului lor prin
reprezentarea tatalui lor predecedat. In total vom avea, asadar trei mostenitori rezervatari, dar rezerva se va
cacula numai functie de cele doua tulpini, adica de mostenitorii de gradul I si de numarul efectiv al
mostenitorilor rezervatari care vin la mostenire. Argumentul este acela ca nepotii il reprezinta numai pe tatal lor
predecedat si nu pot lua mai mult decit ar fi luat tatal lor daca era in viata. In concret in exemplul dat rezerva va
fi de 2/3 din mostenire din care 1/3 va lua fiul in viata al defunctului iar cealalta treime va reveni celor doi
nepoti impreuna (art.841 C. civ.).
B. Rezerva cuvenita ascendentilor priviliegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din
casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. Ei fac parte din clasa a II-a mixta de mostenitori impreuna cu
fratii si surorile defunctului si descendentii acestora. Acestia din urma (colateralii privilegiati) nu sunt insa
mostenitori rezervatari putind fi exeredati in totalitate de catre defunct.
Parintii defunctului vin la mostenire numai daca nu exista descendenti (clasa a I-a de mostenitori)sau
acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire.
Potrivit art.843 C. civ., asa cum a fost modificat prin Legea nr.134/1947, rezerva parintilor (determinata
tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) este de din bunurile defunctului cind vin la mostenire ambii
parinti si de 1/4 cind vine numai unul din ei.
C. Rezerva cuvenita sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor este potivit Legii nr.319/1944, care
reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mostenitor rezervatar, iar potrivit art.2 din acest act normativ
rezerva sa este de din cota sa succesorala ca mostenitor legal46. Cota succesorala a sotului supravietuitor, asa
cum rezulta din art.1 din Legea nr.319/1944, difera dupa clasa de mosteenitori cu care vine in concurs, astfel ca
pentru a determina rezerva sa succesorala, in toate cazurile, va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea
mostenitorilor legali si a legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori. 47 In toate cazurile se
vor avea in vedere numai mostenitorii care vin efectiv la mostenire si nu de cei renuntatori, nedemni sau
exheredati.48 Asa fiind, rezerva sotului supravietuitor este de:
-1/8 din mostenire cind vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor sau de gradul de
rudenie cu defunctul ( din 1/4);
-1/6 din mostenire cind vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, indiferent
45
46
47
48
33

de numarul lor ( din 1/3);

-1/4 din mostenire cind vine in concurs numai cu ascenedentii privilegiati sau numai cu colateralii
privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/. ). Asadar, in cazul celei de a doua clase mixte de mostenitori
este diferita dupa cum sunt sau nu prezente ambele cataegorii de mostenitori care o compun;
-3/8 din mostenire cind vine in concurs cu asecendentii ordinari (clasa a II-a de mostenitori) sau cu
colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indiferent de numarul lor ( din 3/4);
-1/2 din mostenire cind vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului inafara de cei legali (
din 1/1).
Caracterele speciale ale rezervei sotului supravietuitor. Fata de rezerva celorlalti mostenitori
rezervatari, cea a sotului supravietuitor are unele particularitati:
a) rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, cum este situatia in cazul celorlalti mostenitori
rezervatari, ci se atribuie individual;
b) rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa dintr-o cota variabila in functie de categoria de
mostenitori cu care vine in concurs. Rezrva de din mostenire o are sotul supravietuitor numai cind nu
concureaza cu nici unul din mostenitorii legali si exista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul
supravietuitor este in situatia de cere reductiunea liberalitailor excesive;
c) rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a ascendentilor privilegiati
care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio
legitima est portio portionis ab intestato).
Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietutor cind vine in concurs cu copii ai defunctului
dintr-o casatorie anterioara.
Articolul 939 C. civ. prevede ca atunci cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu copii ai
defunctului dintr-o casatorie anterioara el nu poate beneficia de liberalitati din partea defunctului decit cel mult
de o parte egala cu a copilului care a primit cel mai putin si in nici un caz mai mult de 1/4 din mostenire. S-a
instituit astfel o cotitate disponibila speciala prin care legiuitorul a urmarit sa apere copiii dintr-o casatorie
anterioara a sotului defunct fata de influientele si presiuile la care ar putea fi suspus din partea sotului din cea de
a doua sau subsecventa casatorie in sensul de a-i face liberalitati in defavoarea copiilor sai. Astfel, daca la
moartea lui de cujus a ramas un copil dintr-o casatorie anterioara sotul supravietuitor va putea primi prin donatie
sau legat maximum cota de 1/4 din mostenire, desi cotitatea disponibila ordinara este de din mostenire. Textul
legal se refera numai la donatii dar in mod unanim, atit in doctrina 49 cit si in practica judiciara50 se accepta ca in
notiunea de daruirefolosita de legiuitor trebuie sa includem si legatele, asadar, toate liberalitatile facute de
defunct in favoarea sotului sau din a doua sau subsecventa casatorie.
Copiii la care se refera art.939 C. civ. Textul art.939 C. civ. se refera expres la copiii dintr-un alt
maritagiu dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin
dispozitiile Codului familiei celor din casatorie.
De asemenea textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu efecte restrinse cu conditia ca
adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau subsecvente casatorii.
Pentru a li se putea aplica dispozitiile art.939 C. civ. copiii trebuie sa existe sau sa fie, cel putin,
conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere numai copii care vin efectiv la mostenire si nu
cei renuntatori sau nedemni.
Prevederile art.939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai defunctului ci si la cei de
gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in
functie de numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I.
Determinarea cuantumului cotitatii disponibile si corelatia dintre dispozitiile art.939 C. civ. cu cele
ale Legii nr.319/1944.
In sistemul Codului civil, inainte de adoptarea Legii nr.319/1944, cind sotul supravietutor nu era
mostenitor legal, putind fi gratificat ca orice tert in limitele cotitatii disponibile, iar in concurs cu descendentii
defunctului dintr-o casatorie anterioara, in limitele cotitatii disponibile speciale, determinarea cotitatii
disponibile speciale nu ridica probleme deosebite. Pentru calculul ei la numarul copiilor care veneau efectiv la
mostenire, indiferent de casatoria din care proveneau, se mai aduaga o unitate (sotul supravietuitor) numar la
care se impartea mostenirea. Rezultatul astfel obtinut reprezenta cotitatea disponibila speciala de care putea
beneficia sotul supravietuitor prin donatii sau legate. Aceasta cotitate disponibila speciala nu putea fi mai mare
decit partea copilului care a luat mai putin, care este o limita variabila, si nu putea dapasi, oricum, 1/4 din
49
50
34

mostenire, care este o limita fixa si maxima. Daca se obtinea o diferenta peste limita cotitatii disponibile
speciale, aceasta se impartea intre copii, cu conditia ca defunctul sa nu fi dispus de ea, in limita cotitatii
disponibile ordinare, in favoarea unui tert51. Se pot da numeroase exemple. Astfel, daca la mostenire vin :un
copil dintr-o casatorie anterioara si unul din ultima casatorie, impreuna cu sotul supravietutor, prin impartirea
mostenirii la trei rezulta cota de 1/3, dar sotul supravietutor nu poate lua decit maximul de 1/4 (cotitatea
disponibila speciala prev. de art.939 C. civ. ) restul de 3/4 revenind copiilor. Defunctul ar fi putut dispune, in
aceasta ipoteza, in favoarea unui tert de 1/12 din mostenire care reprezinta diferenta dintre cotitatea disponibila
ordinara si cotitatea disponibila speciala situatie in care copiii ar fi luat numai 2/3 din mostenire care reprezinta
rezerva lor succesorala potrivit art.841 C. civ.
Dupa intrarea in vigoare a Legii nr.319/1944 in practica judecatoreasca s-a pus problema daca art.939 C.
civ. a mai ramas in vigoare, iar raspunsul a fost afirmativ intrucit ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea
disponibila speciala subzista si in prezent. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, textul legal nu a fost abrogat in
mod expres prin noua lege adoptata.
In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a precizat ca cele doua cotitati
nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala imputindu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta
cotitatea disponibila speciala fiind mai mare decit cea speciala, defunctul, dupa ce a facut liberalitati in favoarea
sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii disponibile speciale, mai poate face liberaliti si in favoarea unor
terti numai pentru diferenta dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu incalca rezerva
copiilor.
Pentru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a exprimat parerea ca toti sotii
anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot beneficia de liberalitati din partea defunctului numai in limitele
cotitatii disponibile speciale52.
Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale. In cazul incalcarii dispozitiilor art.939 C. civ. isi
gasesc aplicare dispozitiile art.847 C. civ. privitoare la reductiunea liberalitatilor excesive care urmeaza a fi
reduse la limita, de aceasta data, a cotitatii disponibile speciale.
Dreptul de a cere reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila speciala, reglemetata de
art.939 C. civ. apartine numai copiilor in favoarea carora s-a instituit aceasta cotitate disponibila. Asadar, numai
copiii dinntr-o casatorie anterioara ultimei casatorii a defunctului, care vin efectiv la mostenire, vor avea
calitatea de a invoca dispozitiile art.939 C. civ. Reductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a
defunctului precum si colegatarilor conjunctivi cu sotul supravietuitor, dar ei nu vor putea invoca dispozitiile
privind cotitatea disponibila speciala, caci aceasta nu a fost instituita in favoarea lor53.
3. Calculul rezervei si al cotitatii disponibile. Operatiile necesare pentru stabilirea masei de calcul
a rezervei.
Fractiunile care reprezinta rezerva si respectiv cotitatea disponibila nu se calculeaza asupra activului
efectiv lasat de defunct ci asupra activului net, adica avind in vedere si liberalitatile facute de el in timpul vietii
si pentru cauza de moarte . Se impune astfel reconstituirea patrimoniului sau prin calcul pe hirtie pentru a vedea
care ar fi fost acesta daca defunctul nu facea liberalitati, prin acte intre vii (donatii) si pentru cauza de moarte
(legate). Numai raportat la aceasta masa succesorala (mostenire inchipuita cum a fost denumita 54) se va putea
determina daca s-a adus atingere rezervei succesorale si se impune reductiunea liberalitatilor facute peste
cotitatea disponibila.
Potrivit art.849 C. civ. pentru stabilirea masei succesorale se impun a fi efectuate trei operatiuni
succesive:
a)stabilirea activului brut al mostenirii prin determinarea valorii bunurilor efectiv lasate de defunct la
data deschiderii succesiunii:
b)stabilirea activului net al mostenirii prin scaderea pasivului din activul brut al acesteia;
c)reunirea fictiva, pentru calcul, la activul net al mostenirii a valorii donatiilor facute de defunct in
timpul vietii.
a)Stabilirea activului brut al mostenirii. Pentru stabilirea activului brut al mostenirii se impune
identificarea tuturor valorilor patrimoniale pe care defunctul le avea la data deschiderii succesiunii, care, potrivit
art.849 C. civ. , se vor evalua la valoarea lor din acest moment. Se includ aici drepturile reale, drepturile de
creanta, chiar impotriva mostenitorilor, si cele de creatie intelectuala. In calcul vor fi cuprinse si bunurile de
care defunctul a dispus prin legate sau donatii de bunuri viitoare, caci ele se afla in patrimoniul sau la data
51
52
53
54
35

decesului.
b)Stabilirea activului net al mostenirii. Activul net al mostenirii se obtine prin scaderea din activul
brut a pasivului succesoral, adica a obligatiilor ce greveaza patrimoniul defunctului la momentul deschiderii
mostenirii. Din modul in care este redactat art.849 C. civ. rezulta ca scaderea pasivului din activul brut al
mostenirii ar urma sa se realizeze dupa reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de defunct in
timpul vietii. Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca se admite insa ca a doua operatie care trebuie
facuta este scaderea pasivului din activul brut, asadar, inainte de reunirea pentru calcul a valorii donatiilor
intrucit, in cazul mostenirilor insolvabile altfel s-ar reduce sau chiar desfiinta rezerva si cotitatea disponibila.
Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, inversarea operatiilor fata de ordinea stabilita de art.849 C. civ. se justifica
si pentru ca donatiile facute de defunct in timpul vietii au incetat sa mai formeze gajul general al creditorilor
chirografari de vreme ce bunurile au fost astfel legal instrainate inainte de deschiderea succesiunii55.
Pasivul este format, in principiu, din toate obligatiile defunctului existente in patrimoniul sau la data
decsshiderii succesiunii, inclusiv datoriile fata de mostenitori. Se includ aici si cheltuielile de inmomintare, cele
efectuate cu administarea si conservarea patrimoniului succesoral, care sunt de altfel facute in interesul comun
al mostenitorilor. Nu se includ insa datoriile personale ale mostenitorilor ca taxele succesorale, onorariile etc.,
obligatiile care se sting la moartea celui ce lasa mostenirea, precum obligatia legala de intretinere fundamentata
pe dispozitiile Codului familiei. In schimb obligatia de intretinere contractuala sau renta viagera asumata prin
contract urmeaza a fi incluse in pasivul succesoral, intrucit nu se sting la moartea celui ce lasa mostenirea.
c)Reunirea fictiva(pentru calcul) a valorii donatiilor facute de defunct
in timpul vietii. Potrivit art.849 C. civ. cotitatea disponibila si implicit rezerva succesorala se calculeaza
adaugindu-se, pentru calcul (asadar fictiv si nu efectiv) la activul net al mostenirii valoarea donatiilor facute de
defunct in timpul vietii. Legiuitorul prevede ca reunirea se face avindu-se in vedere starea bunurilor din
momentul donatiei si valoarea acestora din momentul decesului lui de cujus. Daca bunul donat a pierit in mod
fortuit in intervalul de timp de la data donatiei si pina la decesul celui ce lasa mostenirea, valoarea donatiei nu
se mai reuneste la activul net intrucit se apreciaza ca si in cazul in care bunul nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi
putut regasi in patrimoniul succesoral la data decshiderii mostenirii.
Aceasta reunire pentru calcul priveste toate donatiile facute de defunct, indiferent de forma acestora
(autentica, donatii deghizate sau indirecte, daruri manuale etc.) si indiferent daca donatia a fost facuta in
favoarea unuia din mostenitori sau a unui tert.
Dispozitiile legale privind asigurarea rezervei avind in carcater imperativ donatorul nu le poate excepta
de la reunirea fictiva pentru calcul chiar daca donatia respectiva este scutita de raport. In cazul donatiilor cu
sarcini se va tine seama de valoarea sarcinii care va fi scazuta din valoarea bunului donat 56. La donatiile
remuneratorii se va lua in calcul numai ceea ce depaseste valoarea serviciilor prestate, intrucit numai acea parte
constituie o liberalitate propriu-zisa57.
Gratuitatile la care se refera art.759 C. civ. si care se fac indeobste in indeplinirea unor indatoriri sociale
nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile. In aceasta categorie intra:
-cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, chiar daca defunctul nu avea obligatia legala de
intretinere fata de acea persoana, caci numai in ce priveste raportul legiuitorul limiteaza astfel de cheltuieli la
cele facute in favoarea descendentilor si a sotului, numai acestia fiind obligati la raport58;
-darurile obisnuite facute la aniversari, botezuri etc;inclusiv darurile de nunta de valoare obisnuita;
-cheltuielile de nunta.
Nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul masei succesorale nici actele juridice cu titlu oneros decit
daca ele degizeaza o donatie. Dovada deghizarii se poate face de catre mostenitorii rezervatari prin orice mijloc
de proba, caci in materie de simulatie ei isi apara un drept propriu si nu unul mostenit de la d efunct, avind,
asadar, calitatea de terti fata de actul simulat59.
Calitatea de a cere reunirea fictiva la activul net al mostenirii a donatiilor facute de defunct o au
mostenitorii defunctului dar si legatarii si donatarii gratificati de acesta60.
Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila
Pentru determinarea concreta a drepturilor succesorale ale celor chemati la mostenire se pune si
problema asupra carei parti din mostenire se calculeaza liberalitatile facute de defunct, asupra cotitatii
55
56
57
58
59
60
36

disponibile sau asupra rezervei?

Regula instituita este aceea ca donatiile si legatele, cu un cuvint, liberalitatile, facute de defunct se
imputa asupra cotitatii disponibile si nu a rezervei care se cuvine mostenitorilor rezervatari, iar in cazul in care i
s-a adus atingere prin depasirea cotitatii disponibile se procedeaza la reductiunea liberalitatilor excesive.
Aceasta regula nu comporta discutii atunci cind cei gratificati prin liberalitati sunt terti, straini de
mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. Daca insa cei gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile
sunt in anumite situatii diferite.
Astfel atunci cind este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la mostenire, acestia sunt
considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In adevar art.752 C. civ. prevede in mod expres ca eredele
care renunta la mostenire poate pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii disponibile. Cu
alte cuvinte donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, iar in ipoteza ca o depaseste atacind rezerva, acea
liberalitate este supusa reductiunii pina la asigurarea rezervei.
In ipoteza in care cei gratificati sunt, la rindul lor, mostenitori rezervatari si accepta mostenirea, situatia
este diferite dupa cum liberalitatile sunt donatii (adica acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de
moarte). In vreme ce donatiile se socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, legatele se imputa
intotdeauna asupra cotitatii disponibile.
In cazul donatiilor scutite de raport, intrucit ele apar ca niste daruri definitive se imputa asupra cotitatii
disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei diferenta se imputa asupra rezervei donatarului 61.
Daca donatia trece peste limitele cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea,
in aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de raport, care sunt considerate numai niste avansuri,
in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive
(preciputare) sunt aduse la masa succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii
rezervatari care beneficiaza de raport. Acestia sunt descendentii defunctului si sotul supravietuitor. Donatiile se
imputa mai intii asupra rezervei celor gratificati, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va
imputa asupra cotitatii disponibile. Dar aceste donatii, cum s-a precizat 62, de regula nu sunt facute pentru a
avantaja definitiv pe unii din mostenitori . Pentru realizarea egalitatii intre mostenitorii rezervatari care
beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate
mostenitorului gratificat, ci doar partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind
in calcul si pe mostenitorul gratificat.
4. Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune. Reductiunea apare ca o sanctiune civila cu privire la
donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Art.847
C. civ. Prevede ca liberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cind vor trece peste cotitatea disponibila,
vor fi reduse la aceasta parte. Prin reductiune aceste liberalitati devin ineficace, dar numai in masura necesara
intregirii rezervei succesorale. Ea se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si celor
deghizate, 63sau prezumate de legiuitor a fi deghizate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile
la CEC cu clauza testamentara64.
Ocrotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cind liberalitatile sunt facute in
favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cind beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori
rezervatari.
Aceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie caducitatea legatelor, fie
rezolutiunea donatiilor considerate excesive. Ea nu are legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a
caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile.
Problema reductiunii nu se poate, evident, pune decit dupa deschiderea succesiunii caci depasirea
cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actului de liberalitate ci in raport cu aceasta data. Pina in
momentul deschiderii mostenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptarea lor
indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite
patrimoniul celui la carui mostenire ar urma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare
sanctionate de legiuitor65.
Persoanele care pot invoca reductiunea. Art.848 C. civ. prevede ca: reductiunea liberalitatilor intre
vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza
61
62
63
64
65
37

drepturilor66.
Reductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succesorale este firesc ca ea
sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. Enumerarea celor care pot invoca
reductiunea, prin art.848 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputind face acest lucru67.
Dreptul de a cere reductiunea are un caracter individual; daca sunt mai multi mostenitori rezervatari ei
vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care unul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la
mostenire, reductiunea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si- au exercitat acest
drept.
Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive. Problema ordinii in care va opera reductiunea
liberalitatilor excesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o plurlitate de liberalitati donatii si legate -prin care s-a depasit cotitatea disponibila.
Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sau persoane diferite. Codul
civil stabileste prin art.85o, 852 si 853 ordinea in care se face reductiunea avind la baza ideia ca liberalitatile cu
data anterioara sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai daca au aceeasi data se
vor reduce proportional cu valoarea lor.
a) Legatele se reduc inaintea donatiilor (art.85o alin.1 C. civ.). Regula instituita de legiuitor are la baza
ideia ca legatele produc efecte doar la data deschiderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati.
Asadar, ele fiind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intii si nu donatiile care sunt anterioare si,
cel putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. Apoi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca
atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca s-ar reduce donatiile inaintea legatelor, practic sar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasindu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod
nu se revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza
testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputindu-se deduce din simpla instituire de lagatari.
Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca defunctul nu o poate
schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini.
b) Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art.852 C. civ.). Legatele, atit cele universale,
cit si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea
lor68. Aceasta regula are la baza ideia ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data deschiderii
mostenirii.
Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus 69 pe vointa prezumata a testatorului, nu are carcater
imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata unor legate cu prioritate fata de altele asa incit cele
preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art.853 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi
asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce dintr-o stipulatie expresa
sau implicita dar neechivoca a acestuia. S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula
reductiunii concomitente si proportionale a legatelor70.
c)Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind cu cea mai noua (art.85o
alin.2 C. civ.). Aceasta regula are la baza ideia ca donatiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca
s-ar admite reductiunea in ordinea vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor
anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil. Tocmai
caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii confera caracter imperativ si regulii
instituita de art.85o alin.2 C. civ., donatorul neputind stabili o alta ordine de reductiunii, nici cu prilejul
incheierii contractelor de donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului
sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inanitea altor
donatii posterioare71. De asemenea s-a admis in doctrina ca in cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se
poate reduce o donatie anterioara pentru asigurarea rezervei succesorale72.
In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultat si proportional cu valoarea lor. Donatorul poate
stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducinduse atingere principiului irevocabilitatii donatiilor caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are
caracter imperativ.
66
67
68
69
70
71
72
38

Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donatari, care sunt terti unii fata
de altii, data donatiei se determina in functie de data cind actul a capatat, potrivit art.1182 C. civ., data certa,
evident cel mai tirziu la data mortii donatorului.
Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se realizeaza la cerere si nu
din oficiu73. Ea se poate realiza atit prin intelegerea intervenita intre mostenitorii rezervatari 74, pe de o parte, si
donatarii si legatarii beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cit si pe cale judecatoreasca.
O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revocata decit tot prin acordul
partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conventie, pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa75.
Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajung la un acord, iar cel care
cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit
cotitatea disponibila.
In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia
celor gratificati, cum de cele mai multe ori se intimpla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor,
mostenitorii rezervatari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. O astfel de actiune
are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere
reductiunea nu pot urmari bunurile ce au format obiectul liberalitatii excesive aflate in miinile tertilor
subdobinditori76.
Actiunea in reductiune nu poate fi exercitata decit de cel a carui rezerva a fost incalcata prin liberalitatea
ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia 77. Totusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorllti
mostenitori indreptatiti daca se exercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masura in care si ei se afla in
termenul legal in care poate fi introdusa 78. Aceasta intrucit actiunea este prescriptibila in termenul general de
prescriptie de 3 ani (art.3 din Decr. Nr.167/1958), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data deschiderii
mostenirii79. Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de existenta
liberalitatii care i-a incalcat rezerva, ceea ce se intimpla de obicei cind se dovedeste ca nu a cunoscut
testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cind a luat cunostinta sau trebuia sa
ia cunostrinta de liberalitatea care cere a fi redusa80.
Daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se
intimpla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vor actiona in judecata pentru predarea acestora. Ei vor putea
cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala 81, cererea lor fiind si in acest caz supusa prescriptiei
extinctive. Daca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectului supus reductiunii nu i se poate opune
prescriptia, intrucit a exercitat in fapt toate prerogativele izvorind din calitatea sa de mostenitor rezervatar82.
Efectele reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intre donatii si legate.
Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in
functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga
cotitate disponibila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte
a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei.
Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucit bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul
succesoral.
In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi totala sau partiala tot in
functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor.
Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in anumite limite, iar
reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin echivalent.
Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci numai de la data deschiderii
succesiunii. Astfel prin art.855 C. civ. se dispune in sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de
catre donatar unor terte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiunea numai prin
echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul deschiderii mostenirii. Actele de
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
39

instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior deschiderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de
consecinta, aplicindu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art.854 C. civ.
donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii
donatorului intrucit pina in acest moment el este socotit a fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei83.
Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in natura 84 astfel ca defunctul nu
poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din
pretul astfel obtinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . De asemenea nu este ingaduit ca
mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului banesc al bunului donat.
Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in
plina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive.85
Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin echivalent in urmatoarele situatii:
a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire de raport. In
acest caz, potrivit art.851 C. civ. , donatarul va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din
partea ce i se cuvine ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin
donatie;
b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca obiect un imobil, iar partea
supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea imobilului.
In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensindu-i pe ceilalti mostenitori
rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din
imobil supusa reductiunii (art.770 alin.2 C. civ.);
c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donatiei inainte de deschiderea
succesiunii . Rezerva, in acest caz, se va intregii prin plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea
disponibila (art.855 C. civ.). Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de
deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza
rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a ceea ce
dapaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in
bani. Daca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert contraechivalentul rezervei se asigura prin plata
in bani.
d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte reductiunea prin
ecivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarulu, i acesta nu poate fi obligat la plata
ecivalentului banesc al acestuia intrucit bunul ar fi pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut face parte
din masa succesorala;
e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumtibil donatarul va fi obligat la fel ca in cazul
uzufructului prevazut de art.526 C. civ. la restituirea unor bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare.
In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art.849 C. civ. se va avea in vedere starea
bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii.
T I T L U L IV
TRANSMISIUNEA MOSTENIRII
Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind dreptul de opiune succesoral, respectiv formele i
termenul n care se exercit.
Cuvinte cheie: opiune succesoral, acceptarea motenirii, accepare pur i simpl sau sub benficiu de
inventar, renunarea la motenire.
Rezumat: La decesul celui care lasa mostenirea, patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale
sau cu titlu universal, precum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec
asupra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau chiar fara stirea lor. Asa
se explica ca in cazul mortii unui succesibil inainte de lichidarea mostenirii, aceasta se retransmite
mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. Patrimoniul succesoral nu ramine, asadar, nici un moment
fara titular.
Cu toate acestea art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i
se cuvine, dimpotriva orice succesibil are deschisa calea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi
consolideaza titlul de mostenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta
83
84
85
40

desfiintindu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, trasmisiunea patrimoniului succesoral se produce de
drept, o data cu decesul celui care lasa mostenirea, care marcheaza deschiderea acesteia, dar nu este
vorba de o transmisiune definitiva si obligatorie. Abia dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala
se va putea sti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea mostenire.
CAPITOLUL I
DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA
Sectiunea A I-a. Consideratii generale cu privire la dreptul de optiune succesorala.
1. Notiunea de optiune succesorala.
Dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv nascut in persoana succesorilor odata cu decesul
celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta 86.
Potrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa descshiderea mostenirii si anume:
- acceptarea pura si simpla a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea patrimoniului lui de cujus
cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii chiar
cu propriile bunuri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis);
- acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziunea celor doua patrimonii,
al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mostenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile
mostenirii numai in limitele activului mostenit(intra vires hereditatis)87 ;
- renuntarea la mostenire, cind succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv potrivit art.696 C. civ. ,
vocatia la acea mostenire. El nu raspunde pentru pasivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul
ei. In acest caz mostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi.
2). Subiectele dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala apartine, din
momentul deschiderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctului, indiferent de faptul ca vocatia lor
succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu
universal sau cu titlu particular. El trebuie exercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege de catre toti cei
cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cujus, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Desigur la
mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au chemare efectiva, functie de regulile
statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testamentara. Daca exista mostenitori legali din mai multe
clase de mostenitori, cei din clasa I-a ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit regulii
prioritatii claselor de mostenitori.88
3. Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala.
Dreptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati:acceptarea pura si simpla a
mostenirii; acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire. Asadar, dreptul subiectiv de optiune
succesorala se realizeaza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiunii de optiune
succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus89 fondul comun de carcatere juridice al celor trei modalitati de
realizare precizate.
Optiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere:
a) este un act juridic unilateral, reprezentind vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in
care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de optiune succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce
inseamna ca in cazul existentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fiecare mostenitor
urmind sa se pronunte individual.
Actul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur personal putindu-se realiza si prin
reprezentare90 -legala sau conventionala-, iar uneori cu incuviintarea autoritatii tutelare.
b) este un act juridic voluntar, succesibilul avind deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea(art.686
C. civ. ), iar in caz de acceptare sa aleaga modalitatea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel
optiunea sa si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale91. In cazul existentei mai multor mostenitori
fiecare poate opta in mod diferit.
c) este un act juridic irevocabil. Acceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut,
iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asupra ei, renuntarea ulterioara neavind nici o eficienta 92. In cazul
acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra acceptarii dar poate
86
87
88
89
90
91
92
41

renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. daca acceptantul sub beneficiu de
inventar savirseste anumite fapte culpabile, legiutorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest
beneficiu(art.712 C. civ. ).
Renuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 7o1 C. civ., adica sa nu se fi implinit
termenul de 6 luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pina la acel moment de ceilalti succesori.
d) este un act juridic indivizibil. Aceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fiecare in parte, sa opteze
unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu
si alta sub beneficiu de inventar93.
Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenirii testamentare. Legatarii
universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mostenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri
determinate din aceasta94. Regula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu universal ci si in
cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza
obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata.
e) este un act juridic nesusceptibil de modalitati. Actul de optiune succesorala nu poate fi afectat de
termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur si simplu.
f) este un act juridic declarativ de drepturi. Efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data
decshiderii succesiunii, atit in ce priveste acceptarea mostenirii cit si a renuntarii, precum si a retractarii
renuntarii, cind acest lucru este posibil (art.688 so 696 C. civ.).
4. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala. Fiind un act juridc optiunea succesorala
trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate impuse de lege pentru orice act juridic si anume: persoana care
opteaza sa fie capabila;sa exprime un consimtamint valabil;obiectul actului sau sa fie licit si posibil. iar actul sa
aiba o cauza licita si morala. La aceste elemente se adauga si respectarea formei specifice cerute de lege.
Capacitatea. Actul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dispozitie (art.687 C. civ.
coroborat cu art.129 alin. 2 si 1o5 alin. 3 C. fam. ) si nu unul de administrare. Pentru exercitarea lui este nevoie
de capacitate deplina de exercitiu95.
Minorii care nu au implinit 14 ani precum si interzisii pot exercita dreptul de optiune succesorala prin
reprezentantul lor legal, iar in cazul in care exista contrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in
ipoteza in care ambii sunt chemati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator 96. Minorii care au
implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. Atit in
cazul acceptarii mostenirii cit si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea
tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozitie (art.129 alin. 2 si art.1o5 C. fam. ) 97.
S-a admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are
capacitate de exercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila, intrucit, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie98.
Potrivit art.75 alin. 4 din Legea nr.36/1995 in cadrul procedurii succesorale notariale, daca exista
mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restrinsa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea
tutelara.
In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, precum si a celor
pusi sub interdictie, potrivit art.19 din Decr. nr.32/1954, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind
facuta sub beneficiu de inventar.
Consimtamintul neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi exercita dreptul de optiune
succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta viciilor de consimtamint se aplica dreptul
comun, tinind-se insa seama de regulile speciale prevazute in art.694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca
viciu de consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si
eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si
renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de optiune
succesorala si in masura in care este scuzabila 99. Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca
viciu de consimtamint numai in cazul prevazut de art.694 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii100.
Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa
93
94
95
96
97
98
99
100
42

aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei
succesiuni nedeschise(art. 965 C. civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit.
Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . De pilda s-a aratat ca renuntarea
unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care
devine in acest mod singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un
contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei101.
Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita, ad
validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual. In schimb acceptarea sub beneficiu de
inventar, precum si renuntarea la mostenire sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiat cu respectarea
cerintelor de forma prevazute in mod expres de lege.
In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala intervine sanctiunea
nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea precum si viciile de consimtamint duc la
nulitatea relativa a actului de optiune succesorala. In schim nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor
privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta.
Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar succesibilul in cauza va
putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale.
Prescriptia dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat, asa
cum rezulta din art.700 alin. 1 C. civ., modificat prin Decr. nr.73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii
mostenirii. Desi textul legal vorbeste numai de dreptul de a accepta mostenirea, asa cum s-a statornicit in
practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire102.
Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu
titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in
rivinta acestora din urma. Unii autori103 au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titlu
particular, cu argumentul ca art.7oo C. civ. foloseste termenul de succesiune, care desemneaza numai
transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu
particular ar urma sa se aplice termenul general de presciptie din dreptul comun. Nu impartasim nici noi aceasta
opinie pentru argumetele expuse in doctrina de alti autori104, care sustin pe buna dreptate ca este inacceptabil ca
pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de 6 luni prevazut de art. 7oo C. civ. , iar pentru altii termenul
general de presciptie din dreptul comun. In adevar, termenul de succesiunefolosit de textul legal mai sus
amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea universala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu
particular. Apoi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie
de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ., ar insemna ca actiunea in revendicarea bunurilor individual determinate,
care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi exercitata oricind, caci dreptul
de proprietate este imprescriptibil extinctiv, atit de catre legatari cit si de catre mostenitorii sai si chiar fara ca
legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. Or, este inadmisibil ca o persoana sa
primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. La aceasta se adauga argumentul ca in acest fel s-ar
mentine timp indelungat o stare de incertitudine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit 105.
Art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest text legal vizeaza
neindoilenic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna ca si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si
exercite dreptul de optiune in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. Apoi trebuie avut in vedere si faptul
ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi consolidat in patrimoniul legatarului fara ca
acesta sa-l fi acceptat106. Acceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu executarea lor. In
termenul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu particular ci dreptul de a cere
executarea lor107.
Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul
deschiderii succesiunii108, adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut
inscrierea decesului in registrul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tirziu de moartea celui care
lasa mostenirea nu are influienta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune
101
102
103
104
105
106
107
108
43

succesorala si nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate 109. Imprejurarea ca
succesibilul a luat cunostinta mai tirziu de faptul deschiderii mostenirii si din aceasta cauza a pierdut termenul
de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pentru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de
judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprejurarea ca unele
bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drepturile defunctului nu sunt precizate sau
individualizate la data decesului110. Termenul de 6 luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost
apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu exactitate atit numarul si calitatea celor chemati la
mostenire, cit si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incit sa se poata pronunta in
cunostinta de cauza111.
Efectele implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala.
Implinirea termenului de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ., fara ca succesibilul sa fi exercitat dreptul de
optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire;dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata
cu el stingindu-se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor.
Desi unii autori echivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la aceasta 112, cele doua situatii
nu trebuie confundate. Astfel in vreme ce succesorul care nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de
repunere in termen, cum am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. Apoi, asa cum am aratat mai sus, cei
care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in termen in conditiile Legii nr. 18/1991, ale Legii
nr. 112/1995 si ale Legii nr. 1o/2oo1, pe cind in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil.
Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinii termenului de prescriptie are un carcater absolut, in
sensul ca produce efecte erga omnes, putind fi invocata, la fel ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana
interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii.
Sectiunea a II-a. Acceptarea mostenirii.
Prin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin care succesibilul isi
consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului 113. Transmisiunea succesorala opereaza la data
deschiderii mostenirii, moment care marcheaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea
acceptarii sau nu a mostenirii. Prin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza numai dreptul
transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenirea.
Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub beneficiu de inventar.
1. Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Prin acceptarea pura si simpla a mostenirii succesibilul isi
insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind loc confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al
defunctului. In aceste conditii succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limitele
patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i se cuvine din succesiune.
Acceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul manifestarii libere de vointa
a succesibilului si fortata, cind este rezultatul savirsirii unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o
sanctiune prevazuta de lege pentru acestea. Le vom analiza pe rind.
A. Acceptarea pura si simpla voluntara. Potrivit art. 689 C. civ. acceptarea pura si simpla voluntara
poate fi, la rindul ei, expresa sau tacita.
a) Acceptarea voluntara expresa. Potrivit art.689 C. civ. fraza a doua, acceptarea este expresa cind
rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. O declaratie verbala in acest sens, chiar daca da expresie vointei
succesibilului de a accepta mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. Asadar, se poate spune ca acceptarea
expresa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca legiuitorul, prin interzicerea
acceptarii exprese orale a voit sa-l fereasca pe succesibil de consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de
asemenea pentru a evita dovada cu martori, care poate fi echivoca 114.
Nu exista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensul acceptarii mostenirii,
numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului
nu rezulta direct sau care nu au fost facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii
acestora. S-a spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoare simpla din care sa rezulte insa vointa
neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea, cu conditia ca aceasta sa nu aibe un caracter strict
confidential115. Constituie acte de acceptare a mostenirii si diferitele cereri adresate instantelor judecatoresti,
109
110
111
112
113
114
115
44

notarului public sau organelor admnistratiei de stat pentru solutionarea unor chestiuni care privesc mostenirea.
b) Acceptarea voluntara tacita. Potrivit art.689 C. civ. , fraza a treia, acceptarea este tacita cind
mostenitorul face un act pe care nu l-ar savirsi decit in calitatea sa de erede si care lasa sa se inteleaga,
neindoielnic, intentia sa de acceptare. Este vorba, asadar, nu de o exprimare directa din partea succesibilului, de
acceptare a mostenirii, ci de una subinteleasa din actele si faptele pe care le savirseste, care acrediteaza o atare
concluzie. Concluzia trebuie insa sa fie neechivoca, caci actele echivoce nu pot constitui o acceptare valabila a
mostenirii116.
In privinta actelor care echivaleaza cu o acceptare tacita, trebuie sa distingem intre actele de conservare,
ingrijire si administrare provizorie, pe de o parte, si actele de dispozitie si administrare definitiva, pe de alta
parte. . Art.69o C. civ. prevede ca actele de conservare, ingrijire si admnistrare provizorie nu sunt acte de
acceptare a mostenirii, daca cel care le face nu a luat titlul sau calitatea de erede. In schimb, potrivit art 691 C.
civ., actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale, chiar renuntarea, in anumite conditii, asa cum vom
vedea, constituie acte de acceptare a mostenirii. In fine, legiuitorul se mai refera expres prin art.7o7 C. civ. la
faptul ca daca unele bunuri din succesiune sunt supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa,
succesibilul poate lua autorizarea justitiei pentru a le vinde prin licitatie publica, insa acest fapt, precizeaza
textul legal, nu constituie o acceptare a mostenirii.
Pornind de la aceste prevederi legale, practica judecatoreasca si doctrina au cautat sa determine, in
diferite contexte si nuantari, care anume fapte materiale si acte juridice savirsite de un succesibil au echivalenta
unei acceptari tacite a mostenirii.
In privinta actelor de conservare s-a precizat ca acestea fiind acelea care au ca scop pastrarea sau
impiedicarea deteriorarii unui bun sau a unui patrimoniu, ele, chiar facute de succesibil, nu au valoarea unei
acceptari tacite. Astfel de acte sunt:punerea si ridicarea pecetilor; intocmirea inventarului;luarea unei inscriptii
ipotecare; reinoirea sau inscrierea unei ipoteci neiscrise de defunct;intreruperea unei prescriptii;emiterea unui
comandament sau a unei somatii pentru o creanta datorata succesiunii;efectuarea unor reparatii
urgente;incasarea unor sume datorate succesiunii, exercitarea unor actiuni posesorii cu privire la un bun
succesoral etc.117
Actele materiale de ingrijire, ca mutarea vremelnica a succesibilului intr-un imobil succesoral pentru a-i
asigura pastrarea in bune conditii nu constituie o acceptare a mostenirii 118, nici luarea din patrimoniul succesoral
a unor obiecte care constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoare cu totul redusa.
De asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii nici preluarea de catre succesibil a cheilor casei
sau dulapurilor, a hirtiilor de valoare pentru a le conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele bunuri
succesorale119. Primirea ca zestre in timpul vietii de la parinte si stapinirea bunurilor dupa moartea acestuia nu
constituie o acceptare tacita a mostenirii, chiar daca donatia s-a facut fara scutire de raport 120, intrucit acceptarea
donatiei s-a facut inainte de deschiderea mostenirii, asadar, inainte de nasterea dreptului de optiune succesorala.
Actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre succesibil sunt, in principiu,
considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii. Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care
trebuie desprinsa din ele, si nu actul in sine 121, chiar daca un astfel de act nu este valid, neproducind efectele sale
specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mostenirii.
Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca exprimind vointa de acceptare
tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae, fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si
constituirea unor drepturi reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri succesorale, sau
renuntarea la un drept, incheierea unui antecontract de vinzare- cumparare a unui imobil din masa succesorala,
chiar daca ulterior actul de instrainare propriu-zisa nu s-a mai incheiat, valorificarea unor drepturi de natura
intelectuala privind o opera a defunctului122.
In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. 691 C. civ. constituie acte de acceptare tacita
urmatoarele acte:
- renuntarea chiar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi;
- renuntarea in folosul tutror coerezilor ssi cind renuntatorul primeste pretul renuntarii.
Acceptarea pura si simpla fortata. Cu toate ca, in principiu, mostenitorii sunt liberi sa opteze in
116
117
118
119
120
121
122
45

privinta unei mosteniri in sensul de a o accepta sau dimpotriva, de a renunta la ea, precum si a formei de
acceptare, pur si smplu sau sub beneficu de inventar, legiuitorul reglementeaza doua cazuri in care aceasta
libertate nu exista, in anumite conditii precizate de art.7o3 si 712 C. civ. , mostenitorii in cauza fiind considerati
ca acceptati pur si simplu ai acelei mosteniri.
Art.7o3 C. civ. prevede ca mostenitorii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri dintr-o succesiune, nu
se mai pot lepada de aceasta, cu toata renuntarea lor, ci ramin mostenitori si nici nu pot lua parte din acele
lucruri pe care le-au ascuns sau le-au dat la o parte. Iar art.712 C. civ. prevede ca mostenitorul care cu stiinta si
rea credinta a ascuns si n-a trecut in inventar unele obiecte din mostenire, nu poate accepta mostenirea sub
beneficiu de inventar. Este vorba, in aceste ipoteze, de o acceptare pura si simpla fortata, care apare ca o
exceptie de la carcaterul voluntar al optiunii succesorale. Sustragerea sau ascuderea de bunuri dintr-o succesiune
pentru a beneficia singur de ele, din partea unui succesibil, nu sunt considerate ca acte care ar avea drept efect
acceptarea tacita pura si simpla a mostenirii, ci numai ca delicte civile care atrag dupa ele pedeapsa civila a
acceptarii pure si simple a acelei mosteniri precum si celelalte consecinte prevazute de lege123.
Conditiile cerute de lege pentru acceptarea fortata a mostenirii. Pentru aplicarea sanctiunii
acceptarii fortate a mosteenirii se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii:
a) existenta elementului obiectiv de ascundere sau dare la o parte, ori de nedeclarare la inventar a unor
bunuri din succesiune de catre un succesibil.
b) existenta intentiei de a frauda pe ceilalti mostenitori(elementul subiectiv). Pentru a produce
consecintele prevazute de art. 7o3 si 712 C. civ. faptele succesibilului trebuie sa fie savirsite cu intentie
frauduloasa de a-i pagubi pe ceilalti mostenitori sau pe creditorii succesiunii.
c) faptele frauduloase sa fie de natura a pagubi alte persoane. Aplicarea sanctiunilor prevazute de
art.7o3 si 712 C. civ. isi are justificare numai in masura in care actele eredelui sunt de natura a duce, cum am
arata, atingere drepturilor succesorale ale celorlalti mostenitori sau intereselor legale ale creditorilor succesiunii.
Asa fiind, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care faptele sunt savirsite de catre succesibilul care
are drepturi exclusive asupra acelei succesiuni124.
d) Autorul faptelor ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor legal, legatar universal sau cu
titlu universal si sa lucreze cu discernamint. Asa cum am aratat mai sus legatarului cu titlu particular nu i se
aplica sanctiunile prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. daca bunurile insusite formau obiectul legatului sau si deci
ii reveneau in mod exclusiv.
Efectele incalcarii art.7o3 si 712 C. civ. Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, incalcarea
prevedrilor legale mentionte atrage doua sanctiuni:
- mostenitorul vinovat este considerat ca a acceptat pur si simplu mostenirea, neputind sa o accepte sub
beneficu de inventar si nici sa renunte la ea; si
- mostenitorul vinovat nu poate primi nimic din bunurile sustrase sau dosite.
Asadar, mostenitorul vinovat, fiind considerat ca acceptant pur si simplu a mostenirii va raspunde pentru
datoriile si sarcinile succesiunii si cu propriile bunuri(ultra vires hereditatis), in proprotie cu cota sa de
mostenire. Sanctiunea intervine nu numai cind succesorul nu si-a manifestat in nici un mod optiunea, dar si
atunci cind a acceptata-o sub beneficu de inventar, beneficiu care se pierde ca urmare a sanctiunii aplicate.
Sanctiunea se aplica si atunci cind mostenitorul a renuntat anterior la mostenire, dar mostenirea nu a fost
acceptata de ceilalti msotenitori, cu alte cuvinte atita timp cit renuntarea nu este irevocabila125.
Succesibilul vinovat neputind primi nmic din bunurile dosite sau sustrase acestea urmeaza a se imparti
intre ceilalti mostenitori, potrivit cotelor ce li se cuvin din acea mostenire. Raspunderea sa fata de creditori, cum
am precizat mai sus, se mentine proprotional cu cota din succesiune ce i s-ar fi cuvenit daca nu ar fi comis
faptele ilicite care au atras sanctiunea.
In fine, in doctrina s-a precizat ca dispozitiile art.7o3 si 712 C. civ. nu au carcater imperativ, astfel ca cei
interesati a invoca aceste prevederi pot renunta la aplicarea sanctiunilor pe care le prevad iertindu-i, asadar, pe
faptuitori126.
2. Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii. Acceptarea sub beneficiu de inventar a
mostenirii, reglementata de art.7o4-723 C. civ., este o varianta, considerata intermendiara, de optiune, intre
acceptarea pura si simpla si renuntarea la mostenire. In cazul ei mostenitorul accepta total, definitiv si
neconditionat activul mostenirii, dar in ce priveste pasivul, acesta este limitat numai la activul mostenit.
Succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai cu
123
124
125
126
46

bunurile mostenite. In acest caz nu are loc acea confuziune intre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorului
ca in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Scopul mostenitorului este tocmai acela de a evita plata unor
datorii si sarcini ale succesiunii care ar excede activului succesoral cu propriile bunuri. Tocmai de aceea se
recurge la aceasta modalitate de acceptare a mostenirii atunci cind exista indoieli cu privire la solvabilitatea
actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral.
Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de inventar este mai rar intilnita in
practica, intrucit este un act expres si solemn, care impune unele formalitati si cheltuieli in plus, ca, de pilda,
efectuarea inventarului si evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata taxelor de timbru asupra succesiunii
(art.71 din Legea nr.36/1995).
Evident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa, mostenitorii avind dreptul, nu
si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta mostenirea. Exista insa reglementate doua exceptii de la caracterul
facultativ al acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, cind ea devine obligatorie si anume:
- in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, cind ca o
masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art.19 din Decretul nr.32/1954) ca acceptarea mostenirii se
face, in cazul lor, intotdeauna sub beficiu de inventar;
- in cazul succesibilului decedat inainte de a exercita dreptul de optiune succesorala, retransmis astfel
prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg asupra modalitatii de optiune, cind, potrivit art. 693 C. civ. ,
succesiunea se va accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar127.
In cazul in care exista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur si simplu, iar altii sub
beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur si simplu vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de
datoriile succesiunii, in functie de cota care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat -o sub beneficiu de
inventar, vor raspunde numai in limita activului mostenit(intra vires hereditatis)128.
Conditiile cerute de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar. Asa cum am precizat mai sus,
acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic expres si solemn, astfel ca potrivit art.7o4 C. civ., art.76
alin. 3-4 din Legea nr.36/1995 si art.45, 8o-81 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995,
pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si anume:
- declaratie expresa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca accepta mostenirea sub
beneficiu de inventar129. Nu este valabila in acest sens o declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data
in fata notarului public. O astfel de declaratie poate constitui insa o acceptare pura si simla a mostenirii.
Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si cele cu capacitate de exercitiu restrinsa nu trebuie sa faca,
obligatoriu, aceasta declaratie, intrucit ele se bucura de beneficiul de inventar in virtutea legii, daca accepta
mostenirea si exista inventarul corespunzator. La momentul dobindirii sau redobindirii capacitatii de exercitiu
aceste persoane trebuie sa dea declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar, altfel pierd beneficiul acestei
forme de acceptare a mostenirii.
- declaratia de acceptare sub beneficu de inventar trebuie inregistrata in registrul pentru renuntatori de la
biroul notarial competent. Lipsa acestei inregistrari face ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa nu fie
opozabila tertilor(creditorilor succesiunii si creditorilor personali ai succesibilului (art.8o alin. 1 din
Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995).
- inventarul fidel si exact al bunurilor succesorale, facut, fie inainte, fie dupa declaratia data in fata
notarului public (art.7o5 C. civ. ). Daca declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu este
insotita si de inventarul cerut de lege, efectele specifice acestei forme de optiune succesorala nu se produc130.
Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar. Acceptind mostenirea sub beneficu de inventar,
mostenitorul devine in mod definitiv si irevocabil titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor ce
acesta cuprinde . In acest mod el si-a consolidat titlul de mostenitor si transmisiunea succesorala, retroactiv, caci
punctul originar al acesteia sa afla in momentul deschiderii succesiunii. Fiind titular al activului net din
patrimoniul succesoral, el poate incheia acte juridice cu privire la acesta, poate cere sistarea indiviziunii, fiind
considerat coproprietar care beneficiaza de efectul declarativ al partajului 131;poate cere reductiunea liberalitatilor
excesive, de asemenea raportul donatiilor, precum poate fi obligat el insusi la raport, daca este sot
supravaietuitor, in concurs cu descendentii, sau descendent al defunctului. In caz de deces patrimoniul astfel
dobindit se transmite propriilor mostenitori.
Toate aceste efecte se produc, asa cum vazut, si in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, insa
127
128
129
130
131
47

acceptarea sub beneficiu de inventar produce, potrivit art.713 C. civ. si anumite efecte specifice.
In primul rind mostenitorul beneficiar raspunde pentru pasivul succesoral numai in limita activului
(intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce provin din succesiune (cum viribus), propriile bunuri neputind fi
urmarite de catre creditori. Potrivit art.713 alin. 1 C. civ., mostenitorul beneficiar poate, pentru a se elibera de
sarcina lichidarii pasivului succesoral si de admnistrare a patrimoniului dobindit prin mostenire, sa predea toate
bunurile provenite din succesiune creditorilor sau legatarilor. El isi pastreaza si in aceasta ipoteza calitatea de
mostenitor si proprietar al bunurilor succesorale, astfel ca ce ramine dupa indestularea creditorilor si predarea
legatelor cu titlu particular i se cuvine de drept. Asupra abandonarii bunurilor succesorale, mostenitorul
beneficiar poate reveni oricind, reluind astfel posesia bunurilor si sarcina administrarii lor.
In al doilea rind, prin acceptarea beneficiara a mostenirii se impiedica confuziunea patrimoniului
succesoral cu cel al succesibilului, specifica acceptarii pure si simple, fiecare patrimoniu pastrindu-si
individualitatea, astfel ca are loc o asa numita saparatie de patrimonii. Aceasta se deosebeste de separatia de
patrimonii, reglementata de art.781 C. civ. , intrucit aceasta din urma profita numai creditorilor succesiunii, care
au cerut-o, pe cind cea rezultata din acceptarea beneficiara produce efecte fata de toti creditorii mostenirii si
legatari, precum si fata de insusi succesibilul acceptant si creditorii sai personali.
Din imprejurarea ca cele doua patrimonii ramin distincte rezulta unele consecinte:
- in raport cu patrimoniul succesoral mostenit, succesibilul beneficiar este considerat un tert, in cazul
vinzarii bunurilor la licitatie, el putind adjudeca aceste bunuri ca titular al propriului patrimoniu;
- mostenitorul beneficiar are dreptul sa dobindeasca, ca titular al propriului patrimoniu, drepturi si
obligatii noi fata de patrimoniul mostenit. Poate dobindi prin cesiune creante impotriva patrimoniului succesoral
de la terti. Daca el suporta din starea sa unele datorii ale succesiunii se subroga, potrivit art.1108 pct. 4 C.
civ. , in drepturile creditorului platit. Asa cum am precizat mai sus, daca ramine administrator al patrimoniului
succesoral si isi asuma raspunderea potrivit art.714-715 C. civ. , raspunde si cu propriul patrimoniu in fata
creditorilor succesiunii;
- creditorii succesiunii nu vor putea invoca fata de mostenitorul beneficiar exceptiile personale pe care
le-ar fi putut ridica fata de de cujus, intrucit el actioneaza in numele propriului patrimoniu;
- in cazul vinzarii bunurilor succesorale, din pretul incasat, vor fi platiti cu preferinta creditorii
succesiunii si legatarii . Creditorii persoanli ai mostenitorului benefciar vor avea dreptul sa urmareasca numai
valorile ramase dupa lichidarea pasivului succesoral;
- neavind loc confuziunea dintre cele doua patrimonii, nici datoriile mostenitorului beneficiar fata de de
cujus nu se sting prin confuziune. Creantele reciproce insa pot fi compensate. Nu se consolideaza prin
confuziune nici drepturile reale in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate sau al drepturilor reale
accesorii132.
Incetarea beneficiului de inventar are loc prin renuntarea mostenitorului la beneficul de inventar si
prin decaderea lui din acest beneficiu.
Renuntarea la beneficiul de inventar este permisa oricind, cu exceptia minorilor si a celor pusi sub
interdictie. Renuntarea poate fi nu numai expresa, dar si tacita, aceasta din urma putind fi dedusa din unele acte
juridice sau materiale care indirect exprima intentia de renuntare la beneficul de inventar.
Decaderea din beneficiul de inventar are loc daca: a)succesorul a ascuns obiecte ale succesiunii sau a
omis cu rea credinta unele bunuri apartinind succesiunii din inventarul acesteia (art.703, 712 C. civ);
b)succesorul a vindut mobile sau imobile ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art.716, 717 C, civ.).
3. Renuntarea la succesiune. Renuntarea la mostenire este manifestarea unilaterala, solemna si expresa
de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege (renunta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care
vocatia sa succesorala i le confera. Dreptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitorilor, rezervatari
sau nerezervatari, legali sau testamentari. Ea este reglementata de art.695-7o3 C. civ.
Conditii de valabilitate pentru renuntarea la mostenire.
a) Conditii de forma. Asa cum rezulta din chiar definitia data renuntarii la mostenire, ea este un act
juridic solemn. Potrivit art.76 alin.3 si 4 din Legea nr.36/1995, art.45 si 8o din Regulamentul de punere in
aplicare a Legii nr.36/1995, renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie
in registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul public desemnat din circumscriptia judecatoriei
unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul consemneaza declaratia de renuntare in incheierea pe care o
intocmeste la fiecare termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avind forta
probanta pina la inscrierea in fals133. Declarata de renuntare se poata da si in fata altui notar decit cel la care se
afla registrul special pentru renuntari, dar, in acest caz, declaratia va fi trimisa notarului competent teritorial
132
133
48

(art.8o alin. 2 din Regulament).134 S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei
judecatoresti consemnata in incheiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in registrul special
pentru renuntari135. Renuntarea la mostenire se poate face personal sau prin mandatar cu procura speciala.
Nerespectarea acestor conditii de forma cerute de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta 136. Astfel nu sunt
valabile renuntarea verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. Odata constatata
nulitatea renuntarii succesibilul redobindeste dreptul de optiune succesorala care poate fi exercitat, in termenul
de prescriptie, dupa propria vointa a acestuia . Nulitatea renuntarii nu echivaleaza insa cu acceptarea mostenirii.
Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special de renuntari nu este o conditie de
validitate a declaratiei ci una de opozabilitate, asa cum rezulta din art.8o alin.1 din Regulament 137. Asadar, odata
data declaratia de renuntare poate fi opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre mostenitorii
subsecventi, fara ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in registrul special. Mostenitorul renuntator
poate insa retracta renuntarea in conditiile art.7o1 C. civ., adica daca nu a expirat termenul de prescriptie de sale
luni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat mostenirea intre timp. In schimb renuntarea neinscrisa in registrul
special de renuntatori nu va putea fi invocata fata de tertul de buna credinta care a contractat cu succesibilul
renuntator. Dimpotriva incheierea actului de dispozitie cu privire la bunul succesoral poate fi invocata ca act de
acceptare tacita a mostenirii de catre succesibil138.
b)Conditii speciale de fond. Renutarea la mostenire este un act juridic expres si nu poate fi exercitata
tacit, intrucit nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte juridice conexe, ca acceptarea tacita 139. Lasarea
bunurilor succesorale, de pilda, in folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire 140.
Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire intrucit, asa cum
am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii succesibilii ramin straini de mostenire prin stingerea titlului de
mostenitor, pe cind in cazul renuntarii, cel care a renuntat este considerat ca n-a fost niciodata mostenitor141.
Intrucit in practica judecatoreasca s-au constatat conventii incheiate intre mostenitori, in sensul ca unii
dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altora sau, uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la
mostenire, doctrina a caautat sa respunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta sau nu. Evident,
daca o astfel de conventie se incheie inainte de deschiderea succesiunii, ea apare ca un pact asupra unei
succesiuni viitoare, fiind, asadar, lovita de nulitate absoluta (art.7o2, 965 C. civ.). Daca conventia s-a incheiat
insa dupa deschiderea mostenirii, s-a spus ca aceasta este valabila, intrucit oricare dintre mostenitori se poate
obliga fata de ceilalti sa renunte, astfel ca prin ea s-ar realiza chiar renuntarea la mostenire, care ar fi valabila si
obligatorie intre partile contractante, dar inopozabila fata de terti142. Acestor concluzii li s-au adus pe buna
dreptate nuantari, in sensul ca, in principiu, astfel de conventii trebuie privite ca valabile caci nu aduc atingere
ordinii publice sau bunelor moravuri;dar o astfel de conventie nu valoreaza insa renuntare la mostenire nici
chiar in raporturile dintre parti, cita vreme renuntarea nu a fost facuta cu respectarea cerintelor legale, adica in
fata notarului sau in fata instantei de judcata, cum am precizat mai sus. Asa fiind, daca succesibilul care s-a
obligat sa renunte, accepta mostenirea, aceasta va fi valabila si irevocabila, doar ca succesibilul, parte in
conventie, va raspunde contractual pentru neexecutarea obligatiei asumate. Daca succesibilul isi respecta
obligatia si renunta la mostenire (cu respectarea condittilor precizate), dar ceilalti nu-si respecta obligatiile
asumate, el va putea sa le ceara executarea conventiei sau despagubiri, insa nu poate retracta renuntarea decit in
conditiile art.7o1 C. civ143. Asadar, renuntarea si conventia sunt acte jurdice de sinestatatoare urmind fiecare
regimul sau juridic specific.
Renuntarea la mostenire nu se poate face, evident, daca anterior s-a realizat acceptarea acesteia, fie
expres, fie tacit, sau fortat sau sub beneficiu de inventar, intrucit acceptarea mostenirii este, asa cum am aratat,
irevocabila. O renuntare la mostenire, ulterioara acceptarii, este, s-a precizat, lipsita de orice efect juridic144.
Renuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea este un act juridic indivizibil, in sensul ca nu se poate
renunta la o parte din mostenire si accepta o alta parte a acesteia. Ea trebuie sa fie impersonala si cu titlu gratuit,
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
49

adica pur abdicativa, caci renuntarea oneroasa in favoarea altui mostenitor este in realitate o acceptare a
mostenirii urmata de actul de instrainare intre vii a drepturilor succesorale.
Asa cum am precizat mai sus, neindeplinirea conditiilor de forma si de fond ale renuntarii atrage dupa
sine sanctiunea nulitatii acesteia. Actiunea poate fi promovata de orice persoana care justifica un interes legitim.
Succesibilii renuntatorului nu se numara printre acestea intrucit la momentul renuntarii, neavind nici un drept
actual asupra mostenirii nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens 145. Daca renuntatorul a decedat,
ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot nici in aceasta ipoteza ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit
acele drepturi care se afla in patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in
acest patrimoniu, chiar si din cauza renuntarii.
Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art.696 C. civ., eredele este considerat ca nu a
fost niciodata erede. Vocatia successibilului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea
mostenire. Renuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost inscrisa in registrul de
renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei
obligatii succesorale. De aici decurg unele consecinte:
a) Partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin acrescamint celorlalti
mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau
testamentare a mostenirii. In doctrina146 s-a precizat ca desi art.697 C. civ. prevede expres ca partea
renuntatorului, daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor mostenitorilor
acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea claselor de mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a
mostenirii de cele care privesc impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de mostenitori (intre
ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul supravietuitor si ceilalti
mostenitori si de regulile devolutiei testamentare147.
b) renuntatorul nu poate fi reprezentat ;in cazul in care a decedat partea din mostenire la care ar fi avut
dreptul netransmitindu-se la propriii mostenitori;descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu
in conditiile legii (art.698 C. civ.).
c) Drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in puterea legii, prin
deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc
prin efectul retroactiv al renuntarii.
d) Renuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are obligatia de a raporta donatia
primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta cu scutire de raport sau nu, putind pastra donatia, in limita
cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari acceptanti. Daca acestia cer reductiunea liberalitatilor
excesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz de acceptare a mostenirii,
si renuntatorul era mostenitor rezervatar, putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva.
e) In cazul in care renuntatorul era ruda in linie directa, ascendenta sau descedenta cu defunctul, prin
renuntare pierde beneficiul sezinei. Actele de conservare sau de admnistrare provizorie, facute de catre
succesibil inaintea renuntarii sunt insa mentinute, chiar daca renuntatorul nu avea calitatea de mostenitor
sezinar148. Daca insa, inainte de renuntare, succesibilul a facut acte din care se poate deduce intentia acceptarii
tacite a mostenirii, renuntarea nu mai poate produce efecte, acceptarea fiind irevocabila.
f) Creditorii personali ai succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca bunurile apartinind
patrimoniului succesoral si nici creditorii succesiunii nu pot urmari bunurile succesibilului renuntator.
g) Succesibilul renuntator nu are obligatia de a plati taxele succesorale.
Retractarea renuntarii. Desi, in principiu, renutarea la mostenire, la fel ca si acceptarea, este un act
juridic irevocabil, in mod exceptional legiuitorul prevede, prin art.7o1 ca, in anumite conditii, ea poate fi
retractata149.
Retractarea renuntarii se poate face cu indeplinirea urmatoarelor conditii:
a). Termenul de prescriptie peentru optiunea succesorala sa nu se fi implinit.
Implinirea termenului de prescriptie se analizeaza concret in raport de succesibilul care isi retracteaza
renuntarea, cu respectarea regulilor privind intreruperea, suspendarea prescrptiei etc. Prescrierea dreptului de
optiunea succesorala se poate invoca de orice persoana interesata, sau de catre instanta de judecata din oficiu si
opereaza de drept.150
145
146
147
148
149
150
50

b). Retractarea opereaza numai daca ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiunea.

Retractarea renuntarii nu este posibila, indiferent cind s-a produs acceptarea, inainte sau dupa actul de
renuntare la mostenire si indiferent daca acceptarea a fost expresa, tacita, sau daca emana de la un coerede sau
de la un mostenitor subsecvent, de la un mostenitor legal sau testamentar. 151 Cu toate acestea, intrucit ratiunea
care sta la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului de catre legatarul cu
titlu particular nu face imposibila retractarea renuntarii de catre mostenitorul universal sau cu titlu universal 152.
Nici chiar acceptarea legatului cu titlu universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota parte
din mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea cota succesorala153.
In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila pina la expirarea
termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul desemnat sau autoritatea administratiei publice, au
intreprins unele masuri potrivit art.73 alin.3 si art.75 alin.3 din Legea nr.36/1995 si art.77-78 din Regulament,
intrucit constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea termenului de prescriptie de 6 luni, prevazut
de art.7oo C. civ.
c). Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza atit in forma expresa cit
si tacita de vreme ce art.7o1 C. civ. nu prevede anumite conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite
chiar retractarea fortata, daca succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevazute de art.7o3 si 712
C. civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi acceptat mostenirea
(art.7o1 C. civ.)154.
In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca succesibilul retractant
devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in privinta faptului daca acceptarea este pura si simpla sau
succesibilul are posibilitatea sa accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim
parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea sa accepte mostenirea pur
si simplu si de asemenea sub beneficiu de inventar, cu exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin
acceptare fortata (art.7o3 si 712 C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si
pentru minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub beneficiu de inventar
(art.19 din Decrtul nr.32/1954)155.
Retractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive, prin art.7o1 C. civ. se
dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare drepturilor dobindite de catre terti asupra bunurilor
succesiunii, fie prin prescriptie, fie prin acte valabile incheiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucit
prin renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta156.
C A P I T O L U L II
TRANSMISIUNEA ACTIVULUI SI PASIVULUI MOSTENIRII
Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind transmisiunea motenirii..
Cuvinte cheie: activ i pasiv succesoral, separaia de patrimonii, sezina, petiia de ereditate.
Rezumat: Patrimoniul unei persoane, cu activul si pasivul sau, se transmite, la decesul ecesteia,
mostenitorilor sai, legali sau testamentari, potrivit regulilor succesiunii legale si testamentare. Drepturile
personal nepatrimonile, in principiu, nu se transmit pe cale succesorala, ci se pot ocroti, dupa moartea
titularului lor, potrivit art.56 din Decretul nr.31/1954.
Transmisiunea elementelor active si a celor pasive, care alcatuiesc patrimoniul defunctului are loc,
potrivit art.688 si 699 C. civ. pe data deschiderii mostenirii, adica data mortii lui de cujus, atit in cazul
mostenirii legale cit si a celei testamentare.
Petitia de ereditate este actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de
mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde
sa i se predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor.
Compunerea activului succesoral. In principiu, in alcatuirea activului succesoral intra drepturile cu
continut patrimonial existente la data deschiderii succesiunii in patrimoniul lui de cujus, fie ca sunt drepturi
reale, sau drepturi de creanta, cu exceptia celor care se sting la data mortii sale, avind un caracter viager sau
intuitu personae.
Activul succesoral cuprinde:
151
152
153
154
155
156
51

- drepturile reale principale sau accesorii, cum sunt:dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatie,
superficie, servitute, dreptul real de folosinta sau accesiune, ipoteca si gajul;
- drepturile de creanta, ca dreptul de a incasa pretul lucrului vindut de catre defunct, dreptul de a
pretinde chiria datorata defunctului pentru imobilul sau etc.;
- drepturile patrimoniale rezultate din creatia intelectuala;
- actiunile patrimoniale al caror titular a fost defunctul, ca actiunea in revendicare, in anulare,
rezolutiune sau reziliere, revocare, actiunea pentru despagubiri rezultate dintr-un delict civil si acele actiuni
care, potrivit reglementarilor speciale pot fi pornite sau continuate de catre mostenitori.
Acele drepturi care desi au un continut patrimonial, dar se sting la moartea titularului lor, nu pot fi
cuprinse in activul succesoral. Astfel sunt, cum am precizat, cele cu caracter viager sau intuitu personae, ca
dreptul de uzufruct viager, uz sau abitatie, dreptul la renta viagera, dreptul la intretinere contractuala sau
legala(potrivit Codului familiei), sau care se sting din alte motive, ca de pilda atunci cind moartea celui care lasa
mostenirea figureaza ca o conditie rezolutorie sau ca un termen incert extinctiv157.
Exista, pe de alta parte, unele drepturi, care desi la data deschideriii succesiunii nu fac parte din
patrimoniul succesoral, sunt incluse in activul succesoral. Astfel, intra in aceasta categorie donatiile facute de
defunct cu depasirea cotitatii disponibile si care sunt supuse reductiunii, precum si donatiile raportabile, cind
vin la mostenire mostenitori intre care exista, potrivit legii, obligatia de raport, iar donatiile nu au fost scutite de
raport de catre defunct. In activul succesoral vor mai intra fructele naturale si civile, precum si fructele
industriale, produse de bunurile succesorale dupa data deschiderii mostenirii158.
Compunerea pasivului succesoral. Asa cum rezulta din prevederile art.774 C. civ., pasivul succesiunii
este compus din datoriile si sarcinile succesiunii.
Datoriile succesiunii sunt acele obligatii patrimoniale ale defuctului care se aflau la data deschiderii
succesiunii in patrimoniul sau. Ele pot fi de natura contractuala ca obligatia de a plati pretul dintr-un contract de
vinzare- cumparare, obligatia de restituire a unui imprumut etc. , de natura delictuala, ca obligatia de
despagubire a unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunctului, de natura quasicontractuala ca
obligatia de despagubire a tertului care a gerat afacerile defunctului pentru plata cheltuielilor utile si necesare.159
Nu intra in pasivul succesiunii obligatiile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea cum sunt
cele legate strict de persoana sa, ca obligatia de intretinere intemeiata pe dispozitiile Codului familiei, care in
principiu se stinge prin incetarea din viata, fie a creditorului intretinerii, fie a debitorului sau, cu exceptia
situatiei reglementate de art.96 C. fam., cind obligatia de intretinere se transmite pasiv la mostenitorii
debitorului ei160. Nu intra de asemenea in pasivul succesiunii obligatiile intuitu personae cum sunt cele
contractate de defunct ca antreprenor sau mandatar etc. S-a precizat insa in doctrina 161 ca efectele produse in
trecut, in cazul acestor contracte sunt opozabile mostenitorilor ca, de pilda, raspunderea pentru pieirea bunului
predat mandatarului pentru vinzare, sau raspunderea antreprenorului pentru vicii etc.
Sarcinile succesiunii sunt acele obligatii care nu au existat in patrimoniul celui care lasa mostenirea, dar
care se nasc in persoana mostenitorului la data deschiderii mostenirii sau ulterior, uneori din vointa lui de cujus,
alteori independent de aceasta sau de vointa sa.
Astfel de sarcini sunt:
- cheltueilile de inmormintare, care includ si pe cele cu parastasele care se fac potrivit obiceiului locului,
si cele cu monumetul funerar, dar care nu trebuie sa fie excesive162;
- plata legatelor cu titlu particular, in cazul cind obiectul legatului este constituit dintr-o suma de bani,
din bunuri generice ori obligatii de a face sau a nu face, cind legatarul cu titlu particular are un drept de creanta
impotriva succesorului obligat sa execute legatul.
In cazul in care insa, obiectul legatului il constituie un drept real asupra unui bun individual determinat,
legatarul fiind titularul acelui drept din momentul deschiderii mostenirii, el poate actiona ca atare( el poate
revendica bunul de la persoana care-l stapineste) si nu in calitate de creditor al mostenirii, astfel ca, in acest caz,
legatul nu intra in pasivul mostenirii163;
- cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, taxele si impozitele pentru bunurile
157
158
159
160
161
162
163
52

succesorale164 si cheltuielile efectuate cu procedura succesorala (art.723 C. civ.).

Sectiunea a II-a . Transmisiunea activului si pasivului mostenirii.
1. Transmisiunea activului succesoral. Transmisiunea succesorala, fie universala, cu titlu universal sau
cu titlu particular, are loc de drept, de la data deschiderii succesiunii.
Transmisiunea universala priveste intregul patrimoniu succesoral, iar cea cu titlu universal confera
vocatie numai la o cota parte din acest patrimoniu. Asa cum am vazut, temeiul unor atari transmisiuni il
constitue legea sau legatele universale sau cu titlu universal.
Transmisiunea cu titlu particular decurge intotdeauna dintr-un legat cu titlu particular si are ca obiect
unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite ut singuli. Si aceasta transmisiune are loc tot la
momentul deschiderii succesiunii, dar exista deosebiri cu privire la natura dreptului dobindit de catre legatar in
functie de obiectul legatului.
Daca obiectul legatului este constituit din dreptul de proprietate sau alt drept real asupra unor bunuri
individual determinate sau un drept succesoral dobindit de catre testator si lasat prin legat inainte de lichidarea
acelei mostenirir, legatarul devinte titularul acelui drept din la deschiderea succesiunii, primindu-l direct de la
defunct. In schimba in cazul in care obiectul legatului este constituit din din bunuri de gen, obligatii de face sau
de a nu face, sau in cazul legatului lucrului altuia, legatarul nu dobindeste decit un drept de creanta legatarul
particular fiind creditor, iar mostenitorii universali sau cu titlu universal debitori.
Odata cu deschiderea mostenirii creantele apartinatoare defunctului se divid de drept intre comostenitori
si terti proportional cu partea de mostenire ce se cuvine fiecaruia (art.1o59, 106o C. civ.). Asa fiind, fiecare
mostenitor poate urmari pe debitori numai pentru partea sa de creanta, iar daca este vorba de o creianta
indivizibila, oricare mostenitor poate cere executarea in totalitate a obligatiei (art.1o64 C. civ. ).
In cazul drepturilor reale, acestea se transmit mostenitorilor in cotele ideale care li se cuvin, asadar, in
stare de indiviziune, iar acesteia i se poate pune capat, asa cum vom vdea prin partaj.
2. Transmisiunea pasivului succesoral. Din mai multe prevederi ale Codului civil (art.774-789,
art.896-897 si 902 ) rezulta ca pasivul succesoral este suportat numai de succesorii universali si cu titlu
universal, asadar, de mostenitorii legali, legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titlu
particular. Aceasta intrucit primii mostenesc o universalitate care cuprinde nu numai drepturi dar si datorii si
sarcini, pe cind legatarul cu titlu particular, cum am aratat mai inainte devine el insusi un creditor avind dreptul
de pretinde plata legatului al carui titular este.
Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particular nu sunt tinuti de plata
pasivului succesoral (art.775 si 909 C. civ.). Cu toate acestea in mod exceptional, in anumite situatii si limite ei
pot fi obligati la plata pasivului165. Astfel:
a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata unei datorii sau a uneei
sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a
acceptat legatul trebuie sa execute obligatia instituita prin testament.
b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate, potrivit dreptului comun,
urmari imobilul la legatar. Acesta insa se poate intoarce cu actiune in regres impotriva succesorilor universali
sau cu titlu universal intrucit se subroga in drepturile creditorului platit (art.1108 pct. 2 C. civ.).
c) cand obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune nelichidata ori cota parte dintr-o societate,
intrucit in aceasta ipoteza el a mosteenit o universalitate sau o parte dintr-o universalitate.
d) atunci cand activul succesiunii nu este indestulator pentru acoperirea pasivului legatarul cu titlu
particular va fi tinut indirect la suportarea datoriilor. Venind in concurs cu creditorii succesiunii, acestia din
urma au preferinta (nemo liberalis nisi liberatus), iar legatul va fi redus in masura necesara platii pasivului
succesoral.
e) impartasind si noi teza potrivit careia legatul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din
aceasta, este un legat cu titlu particular, titularul unui astfel de legat va trebui sa contribuie, alaturi de nudul
proprietar la plata unor datorii si sarcini, in conditiile si limitele prevazute de art.55o si 552 C. civ.166
Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Codul civil consacra in mai multe texte legale
(art.774, 775, 777, 893, 896, 9o2 si 1o6o) principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral, de la data
deschiderii succesiunii, proportional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, universal sau cu titlu universal, din
acea mostenire. In mod unanim se admite ca desi unele texte legale vorbesc de divizarea pasivului in functie de
emolumentul cules, sau in proportie de ce ia fiecare mostenitor (art.774, 775, 9o2 C. civ.), in realitate
diviziunea are loc in functie de partea ereditara a fiecaruia, sau, mai exact spus, in functie de partea calculata
164
165
166
53

dupa vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult. 167 De altfel, s-a subliniat in
practica judiciara168 si in doctrina169, ca regula impartirii de drept a pasivului, proportional cu partea ereditara a
fiecaruia, nu are caracter imperativ de vreme ce se recunoaste defunctului dreptul de a insarcina numai pe unul
dintre mostenitori cu executarea obligatiei, de pilda cu plata cheltuielilor de inmormintare.
Diviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui mostenitor are loc atit in cazul
acceptarii pure si simple a mostenirii cit si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. Chiar in ipoteza
acceptarii pure si simple a mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mostenitori, ci
numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei sale 170. Riscul isolvabilitatii unuia
dintre mostenitori este suportat de catre creditori. Tot creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in
cazul acceptarii acesteia sub beneficiu de inventar, cind neavind loc confuzuiunea patrimoniului defunctului cu
cel al mostenitorilor acceptatnti in aceasta forma, raspunderea pentru pasiv este limitata intra vires hereditatis,
spre deosebire de acceptarea pura si simpla cind raspunderea pentru pasiv este ultra vires hereditatis.
Exceptii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Regula diviziunii de drept a
pasivului, proportional cu partile ereditare suporta unele exceptii, ce izvoresc din lege, din vointa lui de cujus,
ori din conventia comostenitorilor.
Codul civil prevede in art.1o61 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului succesoral intre mostenitori, asa
cum este consacrat in art.1060 C. civ. nu se aplica in urmatoarele situatii:
a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut singur sa o execute, dar are
drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, asa cum prevede art.1o61 alin.2 C. civ.
b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei, acesta poate fi
urmarit pentru plata intregului debit (art.1o61 alin.3 C. civ.). In cazul in care ceilalti mostenitori au fost scutiti
de executarea obligatiei de catre de cujus prin testament, iar prin aceasta s-ar aduce atingere rezervei
mostenitorului insarcinat cu executarea obligatiei, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi supusa reductiunii
pina la limita cotitatii disponibile. In cazul in care insarcinarea unuia singur dintre mostenitori ar rezulta din
titlul creantei incheiat de de cujus cu creditorul, mostenitorul insarcinat are recurs impotriva celorlalti
mostenitori pentru ceea ce a platit peste partea sa (art.1o61 alin.3 C. civ.) 171. Titlul la care face referire art.1o61
pct.2 C. civ. poate fi constituit si din conventia comostenitorilor, incheiata dupa deschiderea mostenirii, in
sensul ca pasivul sa fie suportat numai de catre unul din ei. Creditorii sau legatarii il pot urmari in acest caz pe
mostenitorul insarcinat pentru intreg. Daca ei nu au interes la aceasta, atit in cazul testamentului cit si in acela al
conventiei dintre mostenitori, intrucit ei nu au consimtit, pot urmari pe toti mostenitorii potrivit regulei
diviziunii legale a pasivului172.
c) cand obligatia este indivizibila, fie prin natura ei, fie prin vointa partilor contractante, oricare dintre
mostenitori poate fi urmarit pentru intreg, iar acesta are recurs impotriva celorlalti mostenitori (art.1o61 alin.1
pct.3, 1o61 alin.3 teza a II-a, art.1o63 si art.1o65 C. civ.).
d) cand unul dintre mosteenitori primeste un imobil ipotecat, intrucit ipoteca este indivizibila, potrivit
art.893, 896 si 9o2 alin.2 C. civ. creditorii sau legatarii particulari il vor putea urmari pe acest mostenitor pentru
intreg, dar numai pina la concurenta valorii imobilului (art.9o2 alin.2 C. civ.) 173. Pentru ceea ce depaseste
aceasta valoare obligatia se divide potrivit regulei generale, iar pentru ceea ce a platit singur mostenitorul
detinator al imobilului are recurs impotriva celorlalti mostenitori.
e) desi neacceptata de toti autorii174, in practica se mai recunoaste o exceptie, neprevazuta de lege, si
anume nedivizarea pasivului pe durata cit se mentine starea de indiviziune intre comostenitori. Exceptia se
fundamenteaza pe aceea ca gajul general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil cit timp
dureaza starea de indiviziune succesorala. Asa fiind, creditorii mostenirii pot urmari bunurile succesorale pentru
intreaga datorie, fara sa suporte riscul insolvabilitatii unora dintre mostenitori, prin diviziunea de drept a
pasivului 175.
Regularizarea platii pasivului intre mostenitori. S-a dovedit in practica ca exista situatii in care plata
pasivului, in totalitate sau in parte, se face de catre terti care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti
167
168
169
170
171
172
173
174
175
54

la aceasta, sau unii dintre mostenitori platesc peste partea care li se cuvine.
Separatia de patrimonii. Confuziunea patrimobiului succesoral cu cele ale mostenitorilor este
impiedicata, in primul rind, prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, modalitate prin care succesorii
isi pun la adapost propriul patrimoniu atunci cind exista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil.
Simetric invers, creditorii succesiunii, atunci cind patrimoniul succesoral este solvabil, pot obtine separatia de
patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la adapost de patrimoniul insovabil al acestora. Oricare mostenitor al
succesiunii poate cere si obtine, potrivit art.781 C. civ., separatia de patrimonii, pastrind astfel patrimoniul
succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu creditorii persoanli ai
mostenitorilor. Separatia de patrimonii este, asadar, in privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui creditor
sau legatar cu titlu particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor
succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor176.
Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut
de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de o datorie a defunctului sau de o sarcina
succesorala, ca este vorba de un creditor privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exigibila
sau nu.
Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii intrucit, fata de pasivul
succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Legatarii cu titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un
drept real asupra unui bun individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind
titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi in situatia de a suporta
concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In schimb, daca obiectul legatului particular il constituie
bunuri de gen sau obligatii de a face sau a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii
particulari.
Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii este acela ca in virtutea
acestui privilegiu177 creditorii succesorali (inclusiv legatarii creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata
de creditorii personali ai mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat.
In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu au cerut-o, privilegiul nu
aduce nici o modificare. Preferinta pe care acesta o creiaza opereaza numai fata de creditorii personali ai
mostenitorilor si nu fata de ceilalti creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va
opera dreptul comun, dupa cum sunt creditiori chirografari sau cu garantii reale 178. Legatarul particular -creditor,
care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea creditorilor succesiunii potrivit adagiului nemo liberalis nisi
liberatus179.
Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor acoperi creantele
creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor dupa regulile consacrate privind impartirea
pasivului intre mostenitori.
C A P I T O L U L III
TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOSTENIRII
Precizari prealabile. Cand se vorbeste de transmisiunea posesiunii mostenirii se confera notiunii de
posesiune o acceptie speciala, caci aici nu este vorba de stapinirea in fapt a bunurilor succesorale ci de exercitiul
drepturilor succesorale care le privesc. Codul civil reglementeaza deosebit de transmisiunea activului si
pasivului mostenirii transmisiunea posesiunii acesteia. Din acest punct de vedere se face distinctie intre
mostenitorii sezinari adica aceia care au de drept posesiunea mostenirii, si acestia sunt potrivit art.653 alin.1 C.
civ. descendentii si ascendentii, si mostenitorii nesezinari, care trebuie sa ceara trimiterea in posesiune potrivit
art.653 alin.2 C. civ., si acestia sunt mostenitorii legali nesezinari si legatarii care, pentru a obtine trimiterea in
posesiune, trebuie sa ceara predarea legatelor.
Le vom analiza pe rind in cele ce urmeaza.
Sectiunea a I-a. Dobindirea de drept a posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali sezinari.
Notiunea de sezina si efectele ei. Sezina sau posesiunea de drept a mostenirii este un beneficiu conferit
de legiuitor unor categorii de mostenitori legali ai defunctului de a exercita actiunile care sanctioneaza
drepturile aflate in patrimoniul succesoral fara a avea nevoie de verificarea si atestarea notariala sau
judecatoreasca a titlului de mostenitor180.
Sezina inseamna posesiunea de drept a mostenirii (art.653 C. civ.). Ea nu se confunda insa cu posesiunea
176
177
178
179
180
55

ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art.1846 C. civ.). Aceasta din urma implica doua elemente
indispensabile: Corpus (stapinirea de fapt a bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapini bunul pentru
sine) care nu este nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. Exercitiul actiunilor care privesc bunurile succesorale
se poate realiza fara nici unul din aceste elemente, iar sezinarul poate actiona si in numele mostenirii nu numai
in numele sau de mostenitor181. Mostenitorul sezinar are de drept posesiunea mostenirii chiar daca in fapt nu are
stapinirea bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o alta persoana care nu este mostenitor sezinar sau
poate sa nu fie nici macar mostenitor182.
Cit priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii confera mostenitorului sezinar
urmatoarele drepturi:
-mostenitorul sezinar are dreptul sa stapineasca si sa administreze bunurile succesorale, fara nici o alta
formalitate, adica obtinerea certificatului de mostenitor eliberat in cadrul procedurii notariale sau a hotariii
judecatoresti in cazul procedurii contencioase.
Daca exista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate exercita posesiunea de drept a mostenirii,
sezina avind, in acest sens, un caracter indivizibil 183. Mostenitorii sezinari pot percepe fructele naturale si civile
la care au dreptul de la data deschiderii succesiunii pe cind mostenitorii nesezinari numai de la data trimiterii in
posesie.
- mostenitorul sezinar poate exercita toate drepturile si actiunile de natura patrimoniala dobindite prin
mostenire ca actiunea in revendicare, actiunea posesorie, chiar daca nu exercita in fapt posesiunea imobilului 184,
actiunea pentru plata pretului lucrului vindut de catre defunct, actiunea pentru plata chiriei, actiunea in
despagubiri ca urmare unui delict impotriva defunctului etc.185 El poate fi si urmarit de catre succesiunii fara sa
fie nevoie de atestarea prelabila a calitatii de mostenitor. In aceasta privinta s-a sustinut o prima opinie in
doctrina in sensul ca pentru datoriile succesiunii, creditorii ar putea actiona numai impotriva mostenitorilor
sezinari, iar impotriva celor nesezinari numai dupa trimiterea lor in posesie. 186 Intr-o a doua opnie, pe care o
impartasim si noi, s-a precizat insa judicios ca plata datoriilor succesorale nu este o consecinta a sezinei ci a
transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de drept, asa cum am aratat mai sus, intre comostenitori, o
data cu deschiderea succesiunii proportional cu partea lor ereditara.187
Mostenitorii sezinari. Potrivit art.653 alin.1 C. civ., sunt mostenitori sezinari numai descendentii si
ascendentii defunctului, adara numai rudele in linie dreapta, indiferent daca rudenia este de singe sau civila. Nu
are importanta nici gradul de rudenie si nici clasa de mostenitori din care fac parte si nici faptul ca sunt
mostenitori rezervatari sau nu. Ascendentii ordinari, care sunt bunicii si strabunicii defunctului, sunt mostenitori
sezinari desi fac parte din clasa a III-a de mostenitori, dar nu sunt rezervatari, pe cind fratii si surorile
defunctului si descendentii lor, nu sunt mostenitori sezinari, desi fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Apoi
sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar si vine la mostenire in concurs cu toate clasele de mostenitori, dar
nu este mostenitor sezinar.
Sectiunea a II-a . Dobindirea posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali nesezinari.
Asa cum rezulta din prevederile art.652 alin.2 C. civ., sunt mostenitori legali nesezinari, rudele
colaterale ale defunctului, adica colateralii privilegiati, colateralii ordinari, sotul supravietuitor si statul, iar
acestia pot intra in posesiunea succesiunii numai cu permisiunea justitiei. In prezent trimiterea in posesia a
mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza de catre notarii publici, potrivit procedurii reglementate de Legea
nr.36/1995, care mai este numita si procedura gratioasa sau necontencioasa, prin eliberarea certificatului de
mostenitor sau de vacanta succesorala. Aceasta procedura se poate realiza numai cind intre comostenitori nu
exista neintelegeri, iar atunci cind acestia isi contesta drepturile, trimiterea in posesia o realizeaza instanta de
judecata.188 In cazul in care anterior, notarul public competent a fost sesizat in vederea eliberarii certificatului de
mostenitor, iar neintelegerile dintre parti s-au ivit in fata sa, el va suspenda procedura succesorala notariala si va
indruma partile sa se adreseze instantei de judecata. Apoi va elibera certificatul de mostenitor pe baza hotaririi
judecatoresti, ramasa definitiva si irevocabila (art.68, 78 si 83 din Legea nr.36/1995).
Sectiunea a III-a. Predarea legatelor. Fata de prevederile art.653 C. civ. este evident ca legatarii nu
sunt mostenitori sezinari. Se pune, astfel, problema modalitatii de punere a lor in posesie, cu toate ca, in
181
182
183
184
185
186
187
188
56

principiu, ei dobindesc drepturile ce formeaza obiectul legatelor de la data deschiderii succesiunii. trimiterea in
posesie a legatarilor are loc sub forma predarii legatelor reglementata de art.889, art.891, art.895 si art.899
alin.2 C. civ.
Vom analiza pe rand dobindirea posesiei mostenirii de catre legatarii universali, legatarii cu titlu
universal si legatarii cu titlu particular.
Predarea legatelor universale. Legatarii universali, potrivit art.889 C. civ.,cind testatorul are
mostenitori rezervatari, pot cere predarea legatului de la acestia. Mostenitori rezervatari sunt descendentii,
ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor dintre care insa numai descendentii si ascendentii privilegiati sunt
si mostenitori sezinari. Asa fiind, rezervatarii care sunt si sezinari pot fi solicitati sa predea legatele din
momentul deschiderii succesiunii, iar sotul supravietuitor, care nu este si mostenitor sezinar, numai dupa
insezinare. In doctrina s-a precizat ca acesta din urma nu poate fi tinut la predarea legatelor de la data
deschiderii succesiunii ci numai de la punerea lui in posesie intrucit nu poate transmite ceea ce el insusi nu
are189. Punerea in posesie a sotului supravietuitor si a legatarului universal se poate realiza, fie prin intermendiul
procedurii succesorale notariale(gratioase), fie pe calea justitiei, in acelasi timp.
Predarea legatelor cu titlu universal. Articolul 895 C. civ. reglementeaza mai multe ipoteze privind
predarea legatelor cu titlu universal. Predarea se face, la fel ca in cazul legatului universal, de buna voie sau, in
caz de neintelegere, prin actiune in justitie.
- Daca exista numai mostenitori rezervatari, legatarul cu titlu particular va cere punerea in posesie de la
acestia;
- Daca nu exista mostenitori rezervatari, cererea se va adresa celorlalti mostenitori legali, dar dupa
punerea lor in posesie;
- Daca exista mostenitori legali din ambele categorii (rezervatari si nerezervatari) punerea in posesie se
va cere de la cei rezervatari, cita vreme ceilalti nu au fost pusi in posesie, iar daca au fost pusi in posesie se va
cere de la acestia din urma;
- Daca nu exista mostenitori rezervatari, dar exista un legatar universal, predarea se va cere acestuia,
dupa punerea lui in posesie;
- Daca exista atit mostenitori rezervatari cit si un legatar universal, predarea se va cere acestuia din
urma, dupa punerea sa in posesie intrucit plata legatelor se poate face numai din cotitatea disponibila care,
potrivit legii revine legatarului.
Potrivit art.898 C. civ. legatarul cu titlu universal are dreptul la fructe de la data la care a cerut punerea
in posesie sau de la data la care legatul i-a fost predat de buna voie de catre cei tinuti la executarea acestuia.
Predarea legatelor cu titlu particular. Dreptul legatarului cu titlu particular asupra lucrului legat se
naste din ziua mortii testatorului (art.899 alin.1 C. civ.). El nu va putea insa intra in posesia lucrului legat decit
din ziua in care a cerut in justitie predarea legatului de la cei tinuti la executare sau i s-a predat legatul de buna
voie (art.899 alin.2 C. civ.). Punerea in posesia nu mai este necesara in ipoteza in care este vorba de un legatum
liberationis (adica de un legat prin care s-a dispus iertarea legatarului de o datorie catre defunct) intrucit, in
acest caz datoria se stinge de drept de la data deschiderii succesiunii.
Predarea legatului se va cere de la mostenitorii legali, sau de la legatarul universal sau cu titlu universal,
dupa caz, iar cind testatorul a insarcinat pe un alt legatar cu titlu particular cu plata legatului, predarea se va cere
de la acesta. In cazul sumelor de bani depuse la CEC, iar legatarul a fost desemnat prin clauza testamentara,
acesta va putea pretinde sumele aflate in cont din momentul deschiderii succesiunii190.
Legatarul cu titlu particular nefiind nici succesor universal, nici cu titlu universal, el nu poate uza de
petitia de ereditate si nici de actiunea in imparteala. Pentru a intra in stapinirea obiectului legatului are la
indemina mai mute actiuni, functie de natura dreptului care formeaza obiectul legatului si uneori de faptul daca
bunul se afla in posesia sa sau nu.
a) Daca, de pilda, legatarul se afla in posesia bunului ce formeaza obiectul legatului, dar i se contesta
dreptul, el are la indemina actiunea in constatare, reglemenatata de art.111 C. pr. civ.
b) Daca obiectul legatului este un drept real asupra unui lucru individual determinat legatarul se poate
indrepta impotriva detinatorului bunului, potrivit art.899 alin.1 C. civ., prin actiunea reala in revendicare, in
cazul in care este vorba de un drept de proprietate si prin actiunea confesorie, daca este vorba de un alt drept
real.
c) Daca obiectul legatului este format dintr-un drept de creanta, legatarul poate obtine legatul printr-o
actiune personala intemeiata pe testament (art.902 alin. 1 C. civ.), care este prescriptibila in termenul general de
prescriptie. Actiunea este divizibila, proportional cu partile ereditare ale mostenitorilor universali sau cu titlu
189
190
57

iniversal impotriva carora legatarul s-a indreptat. Riscul insolvabilitatii unuia sau altuia dintre mostenitori va fi
suportat in atare ipoteza de catre legatar. Impartirea creantei intre debitori nu are loc atunci cind creanta este
indivizibila prin natura sa sau prin dispozitia testatorului. Testatorul mai poate dispune solidaritatea obligatiei
succesorilor in executarea obligatiei (art.1o41 C. civ.)191 sau poate insarcina cu plata obligatiei numai pe unul
dintre ei. Actiunea se va indrepta impotriva tertului debitor in cazul in care obiectul legatului este format din
creanta testataorului impotriva acestuia (legatum nominis )192. In cazul indivizibilitatii obiectului legatului,
actiunea se poate indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul solvens se va putea
indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debitori.
d) Daca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru garantarea executarii legatului,
legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata pe art.9o2 alin.2 C. civ. Aceasta ipoteca este supusa
principiilor publicitatii si specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta asupra
imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie 193. Ba mai mult, legatarul poate sa ceara plata
intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia
ipotecara, solutie consacrata expres de art. 9o2 alin. 2 C. civ. , dar criticata pe buna dreptate in doctrina. In
adevar ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o creanta unitara impotriva defunctului, ci una impotriva
mostenitorilor, care se naste divizata, astfel ca intinderea garanatiei depaseste dreptul garantat194.
C A P I T O L U L IV
PE T I T I A D E E R E D I TAT E
Sectiunea a I-a. Notiune. Deosebirea de alte actiuni. Desi nereglementata de legiuitor, petitia de
ereditate este unanim recunoscuta atit de practica judecatoreasca cit si de doctrina. Ea a fost, cum s-a spus, pe
de-a-ntregul modelata prin hotaririle tribunalelor195, avind menirea de a limpezi situatii cind mai multe
persoane isi dispunta calitatea de mostenitor cu privire la aceleasi bunuri. Exista, in adevar, situatii cind bunurile
succesorale, in intregime sau in parte, sunt stapinite de persoane a caror calitate de mostenitori este contestata
de altele, care pretind, ele insele, a avea calitatea de adevarati mostenitori, universali sau cu titlu universal.
Mijlocul juridic prin care persoanele care pretind a avea titlul de mostenitor si, pe cale de consecinta, a intra in
posesia bunurilor succesorale este actiunea in petitie de ereditate (petitio hereditatis).
Petitia de ereditate este, asadar, actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de
mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se
predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor.
Dupa cum se poate vedea din cele de mai sus, actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu alte actiuni,
cum ar fi actiunea in revendicare, actiunea personala prin care se cere plata unei datorii a piritului catre
succesiune, sau cu atiunea in imparteala. Intrucit ea nu se confunda cu acestea, se impune decelarea elementelor
specifice fiecareia pentru a le putea deosebi.
Petitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele,
adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeste de aceasta prin
aceea ca la petitia de eredinate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunurilor. Daca
acest titlu nu este contestat, ci se contesta numai faptul ca bunurile pe care piritul le detine ar apartine
succesiunii, actiunea nu mai este o petitie de ereditate ci una in revendicare.196
In fine, actiunea in petitie de ereditate se deosebeste si de actiunea in imparteala intrucit in cadrul
acesteia din urma nu se contesta nici titlul de mostenitor si nici cota care se cuvine fiecaruia, ci se urmareste
numai determinarea concreta a acestei cote din bunurile succesorale.197
Sectiunea a II-a . Caracterele juridice ale actiunii. In doctrina nu exista unitate de vederi cel putin in
privinta citorva din caracterele juridice ale acestei atiuni.
a) In primul rind, se sustine de catre majoritatea autorilor 198 ca actiunea este una reala intrucit
mostenitorul apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al succesiunii deschise 199 si de asemenea prin scopul
ei care este deposedarea mostenitorului aparent de bunurile succesorale .
b) Petitia de ereditate este o actiune divizibila astfel ca, pe de o parte, daca sunt mai multi mostenitori,
191
192
193
194
195
196
197
198
199
58

fiecare lucreaza pentru sine neputindu-i reprezenta pe ceilalti, iar pe de alta parte, daca exista mai multi
detinatori de bunuri de la care acestea se pretind, actiunea se va porni impotriva fiecaruia in parte, iar hotarirea
este opozabila numai partilor din proces.
c) Actiunea este imprescriptibila. Si in legatura cu prescriptibilitatea actiunii in petitie de ereditate s-au
nascut discutii in doctrina200, pe care nu dorim sa le reluam201, Sectiunea a III-a. Dovada calitatii de
mostenitor. Intrucit, asa cum am aratat, in cadrul actiunii in petitie de ereditate, chestiunea disputata este aceea
a titlului de mostenitor se pune problema dovedirii calitatii de mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu
universal. Pe baza probelor administrate instanta de judecata va trebui sa determine care titlu este preferabil si
in functie de aceasta cine este adevaratul mostenitor caruia i se cuvin bunurile succesorale, in totalitate sau in
parte, dupa intinderea vocatiei la mostenire a uneia sau alteia dintre partile litigante. Aceasta dovada se face, in
primul rind, dar nu exclusiv, prin certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenitor.
Certificatul de mostenitor se elibereaza ca urmare a consensului dintre mostenitori, de catre notarul
public competent, potrivit prevederilor Legii nr.36/1995, in cadrul procedurii necontecioase (gratioase). In cazul
in care nu exista consens intre mostenitori notarul nu poate elibera certificatul de mostenitor, iar drepturile
asupra mostenirii se vor determina de catre instanta de judecata intr-o procedura contencioasa in care, printre
altele, se va pune probelema dovedirii calitatii de mostenitor a celor care pretind unele drepturi cu privire la
patrimoniul defunctului.
Certificatul de mostenitor, care se elibereaza pe baza incheierii finale, potrivit art.83 din Legea
nr.36/1995, in termen de 2o de zile de la data emiterii ei, cuprinde datele celui ce lasa mostenirea, compunerea
masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, cotele ce se cuvin mostenitorilor universali sau cu titlu
universal, iar in cazul legatarilor particulari, bunurile ce li se cuvin acestora. Potrivit art.83 alin.2 din Legea
nr.36/1995, fiecaruia dintre mostenitori i se elibereaza cite in exemplar al certificatului de mostenitor, dupa
achitarea taxelor succesorale si a onorariului cuvenit notarului public.
De regula se emite un singur certificat de mostenitor (art.86 alin.1 din Legea nr.36/1995), dar legea
permite, in anumite situatii de exceptie, intocmirea unui nou certificat de mostenitor sau a unui certificat
suplimentar (art.86 alin.2 din Legea nr.36/1995)202, caci simpla omisiune a unor bunri care fac parte din masa
succesorala nu atrage nulitatea certificatului de mostenitor emis 203. Dimpotriva omisiunea poate fi remediata, cu
acordul tuturor mostenitorilor, iar notarul public va completa incheierea finala cu bunurile omise si va elibera un
certificat suplimentar de mostenitor204. Desigur oricare dintre mostenitori se poate adresa, in astfel de situatii,
direct instantei de judecata cerind sa se constate omisiunea, iar prin hotarirea ce se va pronunta sa se includa in
masa succesorala si bunurile omise205.
Daca prin testament s-a instituit si un executor testamentar, potrivit art.83 alin.3 din Legea nr.36/1995, se
va elibera un certificat care sa cconstate aceasta calitate.
Certificatul de calitate de mostenitor se emite in ipotexa in care nu s-a facut dovada existentei unor
bunuri in patrimoniul defunctului sau cind stabilirea acestora ar necesita operatiuni de durata, iar mostenitorii
solicita eliberarea unu astfel de ceritificat care atesta numai calitatea lor de mostenitori (art.84 din Legea
nr.36/1995).
Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor si posibilitatea anularii lui. Certificatul de
mostenitor, pana la anularea sa prin hotarire judecatoreasca, face dovada deplina cu privire la calitatea de
mostenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecaruia dintre mostenitori in parte (art.88 alin.1, fraza a
II-a din Legea nr.36/1995.)206. Potrivit insa prevederilor art.88 alin.1, fraza a I-a din Legea nr.36/1995, cei care
se considera vatamati in drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instantei de judecata anularea acestuia si
stabilirea calitatii de mostenitor si a drepturilor cuvenite celui care intenteaza actiunea.
Sectiunea a IV-a. Efectele petitiei de ereditate. Daca actiunea in petitie de ereditate este admisa ca
urmare a faptului ca titlul de mostenitor al reclamantului este preferabil, se impune analiza diferita a efectelor
acestei actiuni, dupa cum este vorba de raporturile dintre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent sau de
cele dintre adevaratul mostenitor si terti.
a) Efectele intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent. Principalul efect al admiterii actiunii
200
201
202
203
204
205
206
59

in petitie de ereditate este acela ca piritul (mostenitorul aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate
bunurile succesorale pe care, s-a dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobindit un
drept de proprietate prin uzucapiune.207
Obligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul aparent a fost de buna sau de
rea credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea
vocatiei sale succesorale.
Astfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna credinta, el va trebui sa restituie in natura bunurile
succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie sa restituie pretul primit (art.996 alin.2 C. civ.). El pastreaza
fructele bunurlor succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciuniile pricinuite chiar prin faptul
sau (art.995 alin.2 C. civ.).
Spre deosebire de acesta, cel de rea credinta trebuie sa restituie fructele, chiar daca nu le-a perceput si
raspunde de stricaciuni, chiar daca se datoreaza fortei majore, inafara de cazul in care se dovedeste ca acestea sar fi produs si la reclamant (art.995 alin.1 si art.1156 alin.2 C. civ). In cazul instrainarii bunurilor succesorale el
trebuie sa restituie echivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, chiar daca pretul primit
este mai mic (art.996 alin.1 C. civ.). In cazul in care mostenitorul aparent a incasat creante succesorale el va
restitui adevaratului mostenitor atit capitatlul cit si dobinzile de la data incasarii creantelor (art.994 C. civ.).
Mostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea credinta are dreptul de a primi de la
adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si cheltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se
restituie integral, cele utile pina la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie, dar
lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu produca stricaciuni bunului.
Mostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra bunurilor succesorale pina la
momentul platii creantelor sale intrucit acestea privesc bunurile pe care le detine (debitum cum re junctum).
b) Efectele intre adevaratul mostenitor si terti. Mostenitorul aparent putea, atita timp cit bunurile
succesorale s-au aflat in posesia sa, sa incheie diferite acte juridice cu tertii cu privire la acestea. Se pune atunci
problema soartei unor atari acte juridce ca urmare a admiterii actiunii in petitie de ereditate. Solutia este diferita
in functie de natura actului juridic.
Astfel se admite ca actele de conservare si administrare a patrimoniului succesoral se mentin, devenind
opozabile si adevaratului proprietar intrucit ii profita si acestuia. Se mentin, in temeiul art.19o9 C. civ. actele de
instrainare a mobilelor, daca tertul dobinditor a fost de buna credinta.
In privinta actelor de dispozitie privitoare la imobilele succesorale in practica judiciara 208, urmata de
doctrina209 s-a adus un remediu principiilor consacrate in materie:nemo plus juris alium transfere potest si
resoluto dantis resolvitur jus accipientis prin aceea ca a construit asa numita teorie a mostenitorului aparent,
bazata pe regula error comunis facit jus. In lumina acestei teorii actele de dispozitie privitoare la imobilele unei
succesiuni sunt considerate valabile daca sunt indeplinite urmatoarele conditiuni:
- actul juridic de instrainare sa fie un act cu titlu particular si nu o cesiune de drepturi succesorale,
intrucit acestea din urma au un caracter universal sau cu titlu universal, cesionarul aflindu-se exact in situatia
mostenitorului aparent, supus pericolului de a fi evins;
- actul juridic sa aiba caracter oneros. Daca actul de instrainare este cu titlu gratuit este preferat
adevaratul mostenitor care incearca sa previna o paguba (certat de damno vitando) in fata tertului dobinditor
care ar cauta sa mentina un cistig( certat de lucro captando)210;
- tertul dobinditor sa fie de buna credinta in momentul cumpararii, adica pe baza unei erori comune si
invincibile sa fi crezut ca a contractat cu adevaratul mostenitor211.
Daca, asadar, actul de instrainare, care indeplineste aceste conditii va fi mentinut, mostenitorul aparent
va fi obligat la restituire prin echivalent, in functie de faptul daca a fost de buna sau de rea credinta, iar daca
actul s-ar desfiinta prin aplicarea principiului resoluto dantis, resolvitur jus accipientis, tertul va fi obligat la
restituire fata de adevaratul mostenitor, avind insa actiune pentru evictiune impotriva mostenitorului aparent.
TITLUL V
INDIVIZIUNEA SUCCESORAL I MPREALA MOTENIRII
Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind indiviziunea succesoral i mpreala motenirii.
Cuvinte cheie: indiviziune, partaj, raportul donaiior, sult, partaj de ascendent.
207
208
209
210
211
60

Rezumat: Decesul unei persoane antreneaz transmiterea patrimoniului su ctre unul sau mai muli
motenitori. Dac de cujus a lsat mai muli succesori fiecare dintre ei are dreptul la o fraciune din
motenire, coexistena drepturilor lor reprezentnd situaia juridic cunoscut sub denumirea de
indiviziune, o form a proprietii comune.
Indiviziunea este acea form de proprietate care se caracterizeaz prin faptul c o mas de bunuri
aparine, n diferite cote, mai multor persoane care i pot exercita mpreun, simultan i concurent,
drepturile recunoscute de lege proprietarilor, fr ca bunul s fie fracionat n materialitatea lui.
Partajul reprezint operaiunea juridic prin care se pune capt strii de indiviziune, nlocuinduse drepturile indivize i concurente ale coindivizarilor cu dreptul de proprietate exclusiv asupra
bunurilor sau prilor din bunuri, sau valorilor determinate, ce le-au fost atribuite.
Raportul donaiilor reprezint instituia n baza creia motenitorii din clasa descendenilor, sau
soul supravieuitor, cnd vin mpreun la motenire, au obligaia de a readuce la masa partajabil, n
natur sau prin echivalent, donaiile primite de la de cujus fr scutire de raport. Reconstituit n acest
mod, masa succesoral se va mpri ntre motenitorii respectivi, conform vocaiei succesorale a
fiecruia.
CAPITOLUL I
INDIVIZIUNEA SUCCESORAL
Sectiunea a I-a. Notiunea de indiviziune succesorala si subiectii ei.
1. Noiune
Decesul unei persoane antreneaz transmiterea patrimoniului su ctre unul sau mai muli motenitori.
Dac de cujus a lsat mai muli succesori fiecare dintre ei are dreptul la o fraciune din motenire, coexistena
drepturilor lor reprezentnd situaia juridic cunoscut sub denumirea de indiviziune, o form a proprietii
comune.
Indiviziunea este acea form de proprietate care se caracterizeaz prin faptul c o mas de bunuri
aparine, n diferite cote, mai multor persoane care i pot exercita mpreun, simultan i concurent, drepturile
recunoscute de lege proprietarilor, fr ca bunul s fie fracionat n materialitatea lui.
Cnd proprietatea comun pe cote-pri nu are ca obiect o universalitate ci doar unul sau mai multe
bunuri individual determinate, suntem n prezena coproprietii i nu a indiviziunii. Deosebirea dintre cele dou
noiuni este doar cantitativ i nu calitativ. Dei diferite sub aspectul artat, cele dou noiuni sunt folosite
uneori n practica judiciar i chiar i n doctrin ca i cnd ar fi sinonime. S-a artat chiar c distincia nu
trebuie absolutizat deoarece proprietatea comun pe cote-pri este o proprietate indiviz, tot aa cum
indiviziunea este o proprietatea comun pe cote-pri212.
2. Succesorii ntre care ia natere indiviziunea
Indiviziunea poate lua natere nu numai ntre motenitorii legali ci i ntre acetia i legatarii cu vocaie
la o cot din motenire, precum i ntre legatarii cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular nu se afl n
indiviziune cu ceilali motenitori deoarece el dobndete un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor
determinate care i-au fost testate. Totui, dac valoarea bunului respectiv depete cotitatea disponibil i
intervine reduciunea se poate concepe existena proprietii comune pe cote pri i n raport de legatarul cu
titlu particular. Vocaia universal la bunurile succesorale nu este, deci, absolut necesar pentru a lua natere
starea de indiviziune , iar vocaia cu titlu universal nu duce totdeauna la naterea indiviziunii. De exemplu
legatarul tuturor bunurilor mobile dintr-o succesiune poate dobndi proprietatea exclusiv a acestor bunuri, cu
excluderea strii de indiviziune.
Nu exist indiviziune ntre uzufructuari i succesorii care dobndesc nuda- proprietate, dar poate exista
indiviziune ntre couzufructuari sau ntre titularii dreptului de nud proprietate.
Sectiunea a II-a. Regimul juridic al indiviziunii succesorale. Drepturile conidivizarilor.
Legislaia romneasc nu cuprinde norme juridice speciale referitoare la regimul juridic al indiviziunii.
Ca urmare acest regim juridic este determinat pe baza normelor juridice aplicabile proprietii, dar i a altor
dispoziii legale ce pot avea inciden n aceast materie.
1.Dreptul de dispoziie.
ntinderea dreptului de dispoziie al fiecrui coindivizar depinde de situaia dac coindivizarul este sau
nu titular exclusiv al dreptului cu privire la care urmeaz a ncheia acte de dispoziie. Sub acest aspect este de
meionat, pe de o parte, c fiecare coindivizar are un drept individual, exclusiv i absolut asupra cotei-pri
ideale din bunurile indivize, i, pe de alt parte, c nici unul dintre acetia nu este titular exclusiv asupra
bunurilor din indiviziune privite n materialitatea lor.
2.Dreptul de dispoziie asupra cotei-pri ideale. Fiecare coindivizar are dreptul, dac dorete, s
212
61

cesioneze n tot sau n parte, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, cota sa indiviz din bunurile succesorale.
Dreptul de dispoziie se exercit fr consimmntul celorlali coindivizari. Dobnditorul cotei nstrinate
dobndete calitatea de coindivizar, prelund drepturile i obligaiile nstrintorului. El poate, la rndul su, s
nstrineze cota respectiv, s cear partajul bunurilor indivize sau s rmn o perioad n indiviziune.
3.Dreptul de dispoziie asupra bunului sau bunurilor indivize. Regula unanimitii. Cnd este vorba
de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul nu mai are un drept exclusiv asupra acestora, astfel nct
dreptul de dispoziie se exercit n mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . Este vorba
de aa-numita regul a unanimitii n baza creia actele de dispoziie i de administrare cu privire la bunurile
indivize privite n materialitatea lor se ncheie doar cu acordul unanim al coindivizarilor.
Dac unul dintre coindivizari ncheie un act de dispoziie cu privire la unul sau mai multe bunuri
indivize, actul respectiv este inopozabil celorlali coindivizari. El nu este anulabil, ci este considerat valabil dar
soarta sa depinde de rezultatul partajului. Dac cu ocazia partajului bunul nstrinat cade n lotul coindivizarului
nstrintor, datorit efectului declarativ al partajului, nstrinarea se consolideaz cu efect retroactiv. Dac,
dimpotriv, bunul revine altui coindivizar dect cel care a ncheieat actul de nstrinare, vnzarea se desfiineaz
cu efect retroactiv.213 Pn n momentul partajului ceilai coindivizari care nu au participat la ncheierea actului
de nstrinare nu pot fi deposedai de bunul indiviz. Dac bunul a fost predat dobnditorului i coindivizarii nu
pot formula o aciune n revendicare ntruct i aceasta este supus regulii unanimitii, situaia litigioas
intervenit se poate rezolva doar prin sistarea indiviziunii.
Este inopozabil celorlali coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau gratuit a unui bun de
ctre un coindivizar cu nclcarea regulii unanimitii ci i constituirea unei garanii asupra ntregului bun, cum
este cazul unei ipoteci. Soarta acesteia depinde i ea de rezultatul partajului, cum s-a artat mai sus.
4.Dreptul de administrare i conservare.
innd cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, n mod logic ar trebui admis ca i
actele de administrare i cele de conservare a bunurilor s fie supuse fr excepie principiului unanimitii.
Totui, dei regula unanimitii este aplicabil n principiu i acestor acte, pentru a se facilita gestionarea
indiviziunii i a se atenua inconvenientele rezultate din regula menionat, se admite valabilitatea unor
asemenea acte, n special a celor de conservare, fcute de un singur coindivizar, pe temeiul unui mandat tacit
sau al gestiunii de afaceri, dup caz, dac actul este util indiviziunii i dac niciunul dintre coindivizari nu s-au
opus efecturii acestuia.214
5.Dreptul de a se folosi de bunurile indivize i dreptul la fructele acestora.
Fiecare coindivizar se poate folosi de bunurile indivize, fr acordul celorlali coindivizari, cu
respectarea urmtoarelor condiii:
- s nu se aduc atingere drepturilor egale i concurente ale acestora;
- s nu se schimbe destinaia bunurilor sau modul de folosin al acestora fr acordul celorlali
coiindivizari;
- s fie respectate actele valabil ncheiate cu privire la bunuri de ctre coindivizari sau de ctre de cujus;
- s nu existe un drept de uzufruct asupra bunurilor pentru c n caz contrar folosina bunurilor aparine
doar uzufructuarului.
n situaia n care un coindivizar este mpiedicat de ctre ceilali s exercite folosina asupra bunurilor
indivize, acesta se poate adresa instanei de judecat pentru realizarea dreptului su. 215 Exercitarea concurent a
folosinei asupra bunurilor succesorale se realizeaz doar atunci cnd natura bunului permite acest lucru. Cnd
natura bunului nu permite dect exercitarea folosinei de ctre un singur coindivizar, acesta trebuie s-i
despgubeasc pe cei care nu-i pot exercita dreptul respectiv.
n ceea ce privete fructele bunurilor indivize, acestea se cuvin coindivizarilor proporional cu cota-parte
ce le revine din bunurile succesorale. Fructele se adaug masei indivize (fructus augent hereditatem) i se vor
mpri odat cu acestea.
6.Dreptul de a cere partajul
Dei indiviziunea poate lua sfrit i prin alte moduri care ar putea duce la concentrarea tuturor
drepturilor indivize n minile unei singure persoane, partajul constituie maniera cea mai frecvent prin care se
pune capt proprietii comune. Dreptul de a provoca partajul constituie o prerogativ fundamental a oricrui
coindivizar. El este un drept care prezint mai multe caractere, dintre care cele mai importante sunt caracterul
imprescriptibil i cel absolut.
7.Caracterul imprescriptibil al actiunii. Dispunnd, prin art.728 C. civ., c nimeni nu poate fi obligat
213
214
215
62

s rmn n indiviziune, legiuitorul de la 1865 a avut n vedere c aceast stare nu poate fi dect
inconvenabil pentru titularii respectivelor drepturi de proprietate i ca urmare, n mod logic, temporar.
Nscut ca urmare a caracterului universal al transmisiunii succesorale, indiviziunea pune pe titularii ei n faa
imperativului de a nu ncheia acte juridice de dispoziie, cu privire la bunurile ce o compun, fr acordul unanim
i le creeaz dificulti n exercitarea folosinei acestor bunuri. Fie i numai din aceste motive, se poate
desprinde logica instituirii principiului imprescriptibilitii dreptului de a cere partajul, principiu necesar ce s-a
impus prin formularea Un coerede poate oricnd cere mpreala succesiunii, chiar cnd ar exista convenii sau
prohibiii contrare.
Aadar, indiferent de intervalul scurs de la data naterii strii de indiviziune, se poate cere ncetarea
acesteia, cererea fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv. Se poate spune, dup o formul att de larg
rspndit nct paternitatea ei nu este sigur, c dreptul la partaj dureaz tot att ct starea de indiviziune.
CAPITOLUL II
MPREALA MOTENIRII
Sectiunea a I-a.Realizarea partajului.
1.Notiunea de partaj. Proprietatea comun poate nceta printr-un act translativ de proprietate, n baza
cruia unul dintre coindivizari dobndete i cotele-pri ale celorlali sau un ter dobndete n ntregime
bunurile ce s-au aflat n proprietate comun, prin succesiune cnd unul dintre coindivizari motenete i cealalt
cot-parte din bunuri, dar cel mai adesea se recurge la operaiunea de partaj. Partajul reprezint operaiunea
juridic prin care se pune capt strii de indiviziune, nlocuindu-se drepturile indivize i concurente ale
coindivizarilor cu dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor sau prilor din bunuri, sau valorilor
determinate, ce le-au fost atribuite.
Partajul pune capt oricrei indiviziuni, indiferent de izvorul ei. n raport de aceast situaie era firesc ca
el s nu fie reglementat n partea referitoare la succesiuni, ci ntr-un capitol din care s rezulte, n mod clar,
aplicabilitatea sa pentru sistarea oricrei forme de proprietate comun, precum i regulile necesare n acest scop.
Oricum, la ora actual, reglementarea referitoare la partaj din capitolul referitor la succesiuni, mpreun cu noile
dispoziii de procedur referitoare la partaj (capitolul VII indice 1), constituie dreptul comun aplicabil oricrei
forme de mpreal.
2.Titularii dreptului de a cere mpreala
Dreptul de a cere mpreala aparine n primul rnd coindivizarilor, conferit de art.728 C. civil care le
consacr dreptul de a cere oricnd sistarea indiviziunii. Au, deci, acest drept motenitorii legali, legatarii
universali i cu titlu universal .
Legatarul cu titlu particular, dei motenitor, nu are aceast calitate deoarece el dobndete, de la data
deschiderii succesiunii, un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor ce au format obiectul legatului, astfel
nct le poate revendica oricnd de la cei obligai s i le predea.
Acetia nu sunt singurii care pot cere partajul, calitate procesual activ n acest sens putnd s mai aib
i creditorii lor personali, cesionarii de drepturi succesorale, creditorii succesorali i procurorul.
3.Capacitatea necesar pentru participarea la mpreal
Dei nu are caracter translativ de drepturi, mprelala judectoreasc este asimilat datorit
consecinelor deosebite pe care le produce cu privire la patrimoniul coindivizarilor, cu un act de dispoziie. Ca
urmare participarea la partaj impune ca proprietarii comuni s aib capacitate deplin de exerciiu. Cei fr o
astfel de capacitate particip la mpreala prin reprezentanii lor, iar cei cu capacitate de exerciiu restrns
trebuie s fie asistai, n condiiile legii, de ctre ocrotitorul legal pe ntregul parcurs al operaiunii de partaj. n
cazul n care ocrotitorul legal are i el interese legate de operaiunea de partaj, ceea ce se ntmpl n general n
situaia n care calitatea de coindivizar o are att cel ocrotit ct i reprezentantul legal, se impune numirea unui
curator special pentru aprarea intereselor celui lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu
restrns. Numirea unui curator special este necesar pentru fiecare persoan aflat n situaia menionat 216,
fiind presupus c coindivizarii au n cadrul operaiunii de partaj interese contrare. Dac reprezentantul legal al
unor coindivizari fr capacitate de exerciiu, sau cu capacitate de exerciiu restrns, nu are interese proprii n
proces, el poate s-l reprezinte sau s-l asiste doar pe unul dintre acetia, pentru cellalt, sau ceilali coindivizari
incapabili, fiind necesar numirea curatorului special n condiiile articolelor 105 i 132 Codul familiei.
Efectuarea partajului cu nclcarea regulilor de mai sus face ca acesta s fie anulabil.
5.Stabilirea componenei masei partajabile n absena liberalitilor raportabile
n cazul indiviziunii succesorale obiect al partajului l constituie, n principiu, bunurile existente n
patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, cum ar fi dreptul de proprietate, alte drepturi reale ca dreptul
216
63

de gaj sau ipotec, drepturile de crean, drepturile patrimoniale de autor, aciunile patrimoniale ce au aparinut
celui care las motenirea, etc.
n cazul n care n masa succesoral se afl doar nuda proprietate a unui bun, iar uzufructul viager
aparine altei persoane, succesorii vor mpri ntre ei doar nuda proprietate a acelui bun, uzufructul urmnd a fi
meninut n continuare n favoarea terului.217
n categoria drepturilor de crean se pot afla, de exemplu, cele privind restituirea unui mprumut
acordat de defunct, obligaia de plat a preului pentru un bun vndut de defunct, creana n despgubire pentru
ridicarea de ctre defunct a unei construcii pe terenul altuia, obligaia de a transfera proprietatea n temeiul unei
promisiuni sinalagmatice de vnzare-cumprare imobiliar ncheiat de defunct n calitate de promitent
cumprtor218, etc.
Regula potrivit creia n masa indiviz supus partajului intr bunurile existente n patrimoniul
defunctului la data deschiderii succesiunii comport dou categorii de excepii i anume :
a. bunuri care dei au existat n patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii nu fac parte din
masa succesoral:
- bunurile individual determinate sau creanele ce fac obiectul unor legate cu titlu particular, deoarece ele
nu fac obiectul indiviziunii devenind de la data deschiderii succesiunii proprietatea legatarilor;
- bunurile care prin natura sau destinaia lor nu sunt susceptibile de a fi mprite, cum sunt diplome,
portrete, decoraii, fotografii, etc. dar si curile, locurile de trecere, casa scrilor, acoperiurile, precum si
servituile.
- dreptul real de folosin asupra locurilor de veci, acesta urmnd a fi exercitat n indiviziune;
- adugirile si mbuntirile aduse unui bun succesoral,
- drepturile viagere, care nceteaz odat cu deschiderea motenirii i nu se transmit, deci, ctre
succesori;
- mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice, atunci cnd ele se cuvin n exclusivitate soului
supravieuitor219.
b. bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral dei nu au existat n masa succesoral la data
deschiderii succesiunii. n aceast categorie intr :
- bunurile care au intrat n patrimoniul succesoral prin intermediul subrogaiei reale cu titlu universal;
- bunurile readuse la aceast mas prin efectul reduciunii liberalitilor excesive;
- fructele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii. mpreala avnd
caracter retroactiv ar trebui ca, n mod riguros, fiecare coindivizar s aib dreptul la fructele produse de bunurile
din lotul su. Se admite ns c fructele sporesc ntreaga mas a motenirii, dac motenitorii nu au convenit
anterior o mpreal a folosinei, astfel nct acestea se cuvin tuturor coindivizarilor, potrivit cotei fiecruia 220.
mprejurarea c ceilali coindivizari au tolerat ca unul dintre ei s foloseasc bunul indiviz, nu l scutete de
obligaia ca n exercitarea folosinei s respecte drepturile acestora. Fructele se cuvin tuturor coindivizarilor
chiar i n situaia n care este vorba de fructele rezultate din cultivarea terenurilor, evident cu dreptul
coindivizarului care a cultivat terenul la contravaloarea muncii i a celorlalte cheltuieli fcute n acest scop.
Apreciem c nu mai poate fi considerat actual practica fostei instane supreme n sensul c n cazul fructelor
industriale rezultate din cultivarea terenurilor, acestea se cuveneau n exclusivitate coindivizarului care a
cultivat terenul221. Aceast practic s-a bazat pe faptul c n perioada respectiv terenurile nu puteau fi arendate
sau nchiriate222.
- imobilele asupra crora s-a restabilit dreptul de proprietate n condiiile legilor cu caracter reparatoriu
de dup 1989.
6.Componena masei partajabile n prezena liberalitilor raportabile. Raportul donaiilor
Din textele de mai sus rezult c raportul donaiilor reprezint instituia n baza creia motenitorii din clasa
descendenilor, sau soul supravieuitor, cnd vin mpreun la motenire, au obligaia de a readuce la masa
partajabil, n natur sau prin echivalent, donaiile primite de la de cujus fr scutire de raport. Reconstituit n
acest mod, masa succesoral se va mpri ntre motenitorii respectivi, conform vocaiei succesorale a
fiecruia.
217
218
219
220
221
222
64

Scopul instituiei este uor sesizabil i anume restabilirea egalitii 223 ntre motenitori, egalitate
ce a fost rupt prin donaiile pe care de cujus le-a fcut unuia dintre succesori i pe care legea le-a prezumat
doar ca pe nite avansuri fcute motenitorului n cauz. Raportul asigur, deci, respectarea vocaiei succesorale
legale a motenitorilor din categoria menionat. Bazndu-se pe voina prezumat a defunctului, raportul nu este
reglementat prin norme de ordine public. Ca urmare donatorul l poate scuti pe donatar de obligaia de raport a
donaiei, situaie n care el o va pstra pe lng cota sa din motenire, desigur cu condiia de a nu fi nclcat
rezerva succesoral. O asemenea donaie dobndete caracter preciputar, definitiv. Cnd o astfel de liberalitate
aduce atingere rezervei ea este supus reduciunii n limita cotitii disponibile, ceea ce nu o face ns
raportabil.
8.Domeniul de aplicare al raportului.
Subiecii raportului.
Debitorii obligaiei de raport. Este inut de obligaia de raport numai acela care ntrunete n persoana
sa dou caliti i anume accea de motenitor legal din categoria descendenilor, sau de so supravieuitor i cea
de donatar gratificat de de cujus.
a. Cerina calitii de motenitor ab intestat din categoria descendenilor, sau de so supravieuitor, este
fireasc ct vreme raportul are drept scop asigurarea egalitii dintre motenitorii respectivi. O donaie fcut
unei persoane strine de succesiune nu este de natur a afecta aceast egalitate ntruct toi motenitorii sunt
afectai . Codul civil romn urmrete ns restabilirea egalitii numai cu privire la descendeni si soul
supravieuitor, nembrind ideea obligaiei de raport i pentru alte categorii de motenitori.224
Din cerina calitii de succesor legal rezult urmtoarele consecine:
- raportul nu este datorat de succesibilul renuntor sau neacceptant. Acesta este strin de motenire i
deci poate pstra donaia ca orice persoan ce nu are calitatea de motenitor.
Descendenii datoreaz raportul fie c sunt din cstorie, fie c sunt din afara ei i indiferent de gradul
lor, sau dac vin la motenire n nume propriu sau prin reprezentare.
- motenitorul testamentar nu datoreaz raportul, indiferent dac este legatar universal, cu titlu universal
sau cu titlu particular;
- descendenii i datoreaz raportul chiar dac sunt de grade diferite, cum este cazul cnd
succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea ascendentului su predecedat;
- este irelevant dac succesiunea a fost acceptat pur i simplu sau sub beneficiu de inventar;
- datoreaz raportul succesorul care face parte din categoria enunat, chiar dac la data donaiei el nu
avea calitatea de motenitor prezumtiv(art.753 Cod civil).
b. Calitatea de beneficiar personal al donaiei. Este o condiie ce rezult din dispoziiile art.754-756
Cod civil. Acestea prevd c donaiile fcute fiului unei persoane ce are calitatea de succesor sau soului unui
descendent succesibil, sunt prezumate ca fcute cu scutire de raport, respectiv c fiul care vine n nume propriu
la motenire nu este obligat s raporteze donaia primit de printele su. Textul art. 754 i 756 Cod civil nu
creeaz o prezumie de interpunere de persoane pentru donaiile fcute fiului sau soului celui chemat la
motenire ci, pentru situaia cnd se dovedete c n realitate donaia a fost fcut motenitorului n cauz,
instituie o scutire de raport225. n privina donaiilor fcute printelui celui chemat la motenire, trebuie fcut
distincie ntre:
- situaia cnd succesorul vine la motenire n nume propriu, situaie pentru care nu datoreaz raportul
donaiilor, chiar dac el l-a motenit pe printele ce avea calitatea de donatar, i
- situaia cnd vine la motenire prin reprezentare i ca urmare este inut de obligaiile celui pe care l
reprezint, inclusiv cea de raportare a donaiei la care era inut acesta din moment ce ntrunea i calitatea de
descendent i pe cea de donatar226. Este regula potrivit cruia cel ce reprezint nu poate avea mai multe drepturi
dect cel reprezentat. Obligaia de raportare a donaiei revine reprezentantului chiar dac a renunat la
succesiunea celui reprezentat.227 Aceast situaie reprezint, de fapt, i singura excepie de la regula c sunt
raportabile numai donaiile primite personal de cel chemat la motenire. Pentru situaia cnd se motenete prin
reprezentare, reprezentantul datoreaz nu numai donaiile fcute de de cujus reprezentatului ci i pe cele fcute
reprezentantului deoarece i acesta ntrunete, n aceast situaie, dubla calitate de motenitor i respectiv
donatar228.
223
224
225
226
227
228
65

9.Creditorii obligaiei de raport

Destinat pstrrii egalitii ntre motenitori, obligaia de raport nu este, aa cum s-a artat, datorat
dect de motenitorii acceptani din categoria descendenilor sau de soul supravieuitor n concurs cu acetia.
Renuntorii sau nedemnii nu sunt inui de ea. Simetric invers, creditori ai acestei obligaii nu pot fi dect
comotenitorii din clasa descendenilor sau soul supravieuitor care vine la motenire n concurs cu acetia,
Raportul este datorat numai la cererea comotenitorului ndreptit. Acesta nu poate renuna la acest
drept naintea deschiderii succesiunii,229dar manifestarea sa de voin n acest sens poate produce efecte juridice
dac este fcut dup deschiderea succesiunii.
Avnd un caracter patrimonial, n caz de deces al titularului, dreptul se transmite asupra propriilor
succesori ai celui ndreptit.
Legatarii universali i cu titlu universal, nu sunt ndreptii s cear raportul. Ei nu au dreptul
dect la bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, nu i la cele ce au format
obiectul unor donaii. Excluderea drepturilor legatarilor de a pretinde raportul este legat de inexistena unei
obligaii de raport din partea acestora.
Creditorii personali ai succesorului ndreptit la raport pot cere raportul pe calea aciunii oblice
atunci cnd motenitorul respectiv nu exercit el acest drept. Dreptul la raport este un drept de natur
patrimonial ce nu face parte din categorie celor exclusiv personale, aa nct creditorul motenitorului poate
aciona pe calea prevzut de art. 974 Cod civil.
Creditorii succesorali nu pot cere, ns, raportul230. Pentru ei bunurile ce au fcut obiectul
donaiilor au ieit definitiv din patrimoniul defunctului aa nct neformnd obiectul dreptului lor de gaj general,
ei nu sufer nici o pierdere. Ei trebuie s se supun actelor translative de proprietate ncheiate n timpul vieii lui
de cujus, acte care le sunt opozabile dac nu au fost ncheiate cu intenia de a-i frauda. O precizare se impune
ns :dac motenirea a fost acceptat pur i simplu, intervine confuziunea de patrimonii, creditorii succesiunii
devin creditori personali ai succesorilor. n aceast calitate ei pot urmri toate bunurile din patrimoniul acestora
i pot exercita aciunea oblic n numele debitorului lor neglijent. nseamn c afirmaia n sensul c creditorii
succesiunii nu pot cere raportul este valabil numai pentru situaia cnd motenirea a fost acceptat sub
beneficiu de inventar .
1o.Obiectul obligaiei de raport
Din dispoziiile art. 751 Cod civ. rezult c obligaia de raport privete tot ce motenitorul a primit de la
defunct prin dar att direct ct i indirect, afar de cazul cnd donatorele a dispus altfel. Textul menionat
induce urmtoarele concluzii:
- sunt supuse raportului doar donaiile nu i legatele, aa cum deja s-a menionat;
- sunt raportabile doar donaiile primite de la de cujus;
- donaiile sunt prezumate raportabile;
- donatorul poate dispune scutirea motenitorului de obligaia de raport.
Donaiile supuse raportului. n termenii articolului 751 Cod civil sunt supuse raportului att
donaiile directe ct i cele indirecte. Rezult c obligaia de raport privete, n principiu, toate donaiile
indiferent c au fost fcute prin act autentic sau sub forma darului manual, a donaiilor simulate sau indirecte.
Donaiile simulate sunt supuse raportului indiferent dac simulaia privete natura operaiunii
juridice sau persoana beneficiar. Simplul fapt al deghizrii donaiei nu poate avea prin el nsui semnificaia
unei scutiri de raport, simulaia putnd urmri i alte scopuri dect nlturarea obligaiei respective. Revine
instanei de judecat sarcina de a stabili, n funcie de situaia concret, dac intenia donatorului a fost de a
acorda scutire de obligaia de raport.231
Condiia neexceptrii donaiei de la raport. Exist donaii care nu sunt raportabile, donatarii succesori
putnd fi scutii de aceast obligaie. Scutirea poate fi acordat:
a. prin voina legii. De la regula prevzut de art.751 Cod civil, potrivit creia sunt supuse obligaiei de
raport toate donaiile, art.759 i 762 Cod civil stabilete mai multe excepii. Astfel, sunt scutite de raport:
- cheltuielile fcute de defunct pentru hrana, ntreinerea educarea i nvarea unui meteug de ctre
succesibil, pentru nunta acestuia, precum i darurile obinuite fcute cu ocazia unor evenimente.
- fructele culese sau veniturile scadente pn la deschiderea motenirii, provenind de la bunurile supuse
raportului i echivalentul folosinei bunului donat pe perioada respectiv.
b. prin voina donatorului. Donatorul poate dispune ca donaia s nu fie supus obligaiei de raport. n
acest caz ea are caracter preciputar i succesorul beneficiar poate s o pstreze chiar i cnd accept motenirea,
229
230
231
66

sub condiia de a nu se aduce atingere rezervei succesorale.

Sintetiznd condiiile obligaiei de raport prezentate mai sus, reinem urmtoarele:
- s existe doi sau mai muli descendeni care vin la motenire, ori unul sau mai muli
descendeni n concurs cu soul supravieuitor;
- succesorii respectivi s aib calitatea de donatari;
- succesibilul donatar s fi acceptat motenirea;
- donaia s fi fost fcut fr scutire de raport;
Efectele scutirii de raport. Clauza scutirii de raport produce dou efecte, menionate deja n
mod indirect mai sus i anume:
- exceptarea donatarului de la obligaia de raport. Dei aceast scutire este de natur s rup egalitatea
dintre motenitori, instituia raportului fiind dominat de norme dispozitive, donatorul poate prin voina sa s
permit unui succesor s vin la motenire dar totodat s i pstreze donaia fcut. Desigur c atunci cnd
exist motenitori rezervatari donaia poate fi pstrat numai n msura n care nu se ncalc rezerva
succesoral.
donaia se imput asupra cotitii disponibile.
11.Cile procedurale de realizare a raportului
Realizarea efectiv a raportului depinde de poziia juridic a motenilor. El nu se realizeaz de drept, ci
doar la cerere. Dac cei ndreptii la raport i cei obligai s efectueze raportul se neleg, realizarea lui se face
prin bun nvoial. O astfel de operaiune este posibil att n cadrul procedurii succesorale notariale ct i n
afara acesteia, concomitent cu mprirea motenirii pe cale convenional.
Dac nu exist acordul persoanelor interesate, raportul nu poate fi realizat dect pe calea unei aciuni
civile, aciune ce poate fi promovat fie n cadrul procesului de partaj, fie separat .
12.Modul de executare a raportului.
Din dispoziiile art. 764 Cod civ. rezult 2 moduri de efectuare a raportului: raportul n natur i raportul
prin echivalent, denumit de text raport prin luare mai puin.
Orientarea legiuitorului pentru una din cele dou modaliti semnific opiunea acestuia pentru
restabilirea egalitii n natur sau pentru o egalitate n valoare. Legiuitorul romn s-a orientat pentru restabilirea
egalitii n natur n cazul imobilelor i restabilirea acesteia n echivalent n cazul bunurilor mobile.
Raportul n natur const n readucerea efectiv a bunului donat la masa succesoral, urmnd ca el s fie
obiect de partaj.
Raportul prin echivalent const n aducerea la masa de mprit a valorii bunului donat, cu consecina
pstrrii proprietii avute asupra bunului de ctre motenitorul donatar. El se poate realiza pe trei ci:
- prin preluare, care se realizeaz prin luarea din masa succesoral , de ctre comotenitorii ndreptii, a
unor bunuri, innd cont de cotele succesorale cuvenite, pn la concurena valorii donaiei raportabile;
- prin imputaie, care const n reunirea pentru calcul a valorii donaiei raportabile, dup care succesorii
iau din masa succesoral bunuri sau valori pn la cota succesoral cuvenit, iar succesorul donatar primete
diferena dintre valoarea donaiei i cota sa succesoral;
- n bani. Aceasta se face prin depunerea la masa succesoral a unei sume de bani ce reprezint
echivalentul valorii donaiei, urmat de mprirea bunurilor conform cotelor cuvenite.
Raportul imobilelor. Din dispoziiile art.765 Cod civil rezult att regula n legtur cu raportul
imobilelor, ct i principala excepie de la acest principiu. Textul prevede c raportul se poate pretinde n natur
pentru imobile, ceea ce constituie regula, dar i c, n cazul n care cel ce a primit imobilul l-a nstrinat sau
ipotecat naintea deschiderii succesiunii, raportul n natur nu este obligatoriu.
Regula raportului n natur n cazul imobilelor, evideniaz grija legiuitorului pentru o restabilire
perfect a patrimoniului defunctului n cazul acestor bunuri, cu consecina unei egaliti perfecte ntre
motenitori din moment ce se procedeaz la o refacere a patrimoniului aa cum ar fi fost el dac nu s-ar fi fcut
donaii, ns acest deziderat se realizeaz prin sacrificarea interesului terilor n existena unui circuit civil sigur.
Norma privind raportul n natur se aplic tuturor imobilelor. Donaia se desfiineaz cu caracter
retroactiv ca urmare a decesului donatorului, care opereaz ca o condiie rezolutorie, dreptul de proprietate al
donatarului se desfiineaz n acelai mod i bunul devine proprietatea indiviz a comotenitorilor urmnd a fi
supus partajului. Din proprietar exclusiv asupra bunului, succesorul donatar devine coindivizar. El se afl n
situaia coindivizarului care are n detenia sa bunul i are ansa s redevin proprietar exclusiv al acestuia dac
prin operaiunea de partaj bunul i se atribuie.
Prin excepie, raportul nu se realizeaz n natur ci prin echivalent, n urmtoarele situaii:
- cnd donatorul a impus sau a autorizat efectuarea acestuia prin echivalent. Donatorul avnd
posibilitatea s-l scuteasc de raport pe donatar, cu att mai mult i este permis s-l autorizeze s fac raportul
67

prin echivalent. n acest caz, donatarul poate opta pentru raportul n natur sau cel prin echivalent. El poate
chiar s-i impun ndeplinirea prin echivalent a obligaiei, caz n care nu mai exist posibilitatea de opiune
menionat;
- cnd imobilul a pierit din culpa donatarului. n aceast situaie raportul nemaiputnd fi, din punct de
vedere obiectiv, fcut n natur, este normal ca el s se fac prin echivalent;
- n situaia, amintit deja, cnd imobilul a fost nstrinat sau ipotecat nainte de deschiderea succesiunii.
Suntem n prezena unei excepii de la regula desfiinrii donaiei cu caracter retroactiv. De fapt se menine nu
numai donaia ci i actul de dispoziie ncheiat de donatar cu terii. Raportul nu se poate face prin echivalent
cnd bunul a fost nstrinat sau grevat dup data deschiderii succesiunii, din moment ce textul art. 765 Cod civil
face referire doar la nstrinrile sau constituirile de ipoteci ce au avut loc nainte de aceast dat. nseamn c,
n astfel de situaii, donaia se desfiineaz cu caracter retroactiv i c bunul se rentoarce la masa succesoral
liber de orice sarcini.
Raportul mobilelor. Spre deosebire de imobile, n cazul bunurilor mobile legiuitorul a stabilit regula
raportului prin echivalent. Din dispoziiile art. 772-773 Cod civil rezult c -indiferent dac suntem n prezena
unor bunuri corporale sau a unora incorporale- raportul se realizeaz prin luare mai puin.
Posibilitatea raportul prin echivalent are drept consecin faptul c donaia nu se mai
desfiineaz, ea produce efecte n continuare i, deci, donatarul succesor rmne proprietar al bunului donat.
Pstrarea calitii de proprietar asupra bunului donat i n cazul existenei obligaiei de raport implic
urmtoarele consecine:
- riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, n calitate de proprietar, potrivit
regulii res perit domino;
- actele de nstrinare sau grevare cu privire la bunul mobil donat, ncheiate de donatar cu terii,
se menin;
- donatarul va raporta la masa succesoral contravaloarea bunurilor primite. Valoarea ce se
raporteaz este, potrivit art. 772 Cod civil, cea pe care bunurile o aveau n momentul realizrii donaiei i care
se stabilete n funcie de actul estimativ cuprins n donaie sau anexat acesteia, iar n lipsa lui, prin expertiz.
Observm c nu se ia n considerare nici cel puin valoarea din momentul deschiderii succesiunii, ca n cazul
imobilelor, aa nct, apreciem i aici c valoarea pe care legiuitorul ar trebui s o ia n considerare n perioada
actual, caracterizat de inflaie, ar trebui s fie cea din momentul partajului, stabilit n funcie de starea
bunurilor n momentul donaiei232.
13.Raportul datoriilor
Este posibil ca unul sau mai muli succesori s fie debitori fa de succesiune, fie datorit
faptului c acetia erau debitori fa de defunct, fie pentru obligaii care s-au nscut n perioada indiviziunii.
Pentru astfel de situaii, art. 738 Cod civil prevede c fiecare succesor este dator a raporta la
masa succesoral sumele ce este dator ctre succesiune. Norma artat reglementeaz un mod special de
stingere a datoriilor succesorilor fa de masa succesoral. Ea semnific faptul c motenitorul , debitor al
creanei care exist asupra lui, va primi n lotul su creana respectiv.
Dreptul de opiune al debitorului. Soluia aleas de legiuitor are un avantaj i pentru debitor care nu
poate fi constrns s plteasc efectiv datoria, ci poate s beneficieze de procedura aceasta de stingere a ei prin
luare mai puin.233 Desigur c debitorul, dac dorete, poate s fac i plata efectiv , ns nu poate fi obligat la o
asemenea prestaie. Raportul este un drept pentru debitor i nu o obligaie, aa nct, oricnd pn la partaj,
poate s efectueze plata. Aflat ns la momentul partajului cu datoria neachitat, raportul devine o obligaie i el
nu mai poate refuza atribuirea creanei, ca modalitate practic de efectuare a raportului datoriei.
Dac pe timpul indiviziunii coindivizarul care are de achitat o datorie nu poate fi obligat efectiv la plata
acesteia, ntruct poate ridica aceast excepie a dreptului de stingere a acesteia pe calea raportului, trebuie
admis c prescripia dreptului de a cere realizarea creanei este suspendat. Prescripia nu ar putea curge
mpotriva creditorilor crora nu li se poate imputa c nu au acionat, ct vreme , pe intervalul menionat, nu au
dreptul s acioneze.
Condiiile raportului datoriilor. Pentru a opera raportul datoriilor este necesar ndeplinirea unor
condiii.
a. este vorba, n primul rnd, de existena unei datorii fa de masa indiviz, datorie care s nu se fi stins
prin compensaie. Este posibil nu numai ca succesorul s fie debitor fa de succesiune, dar i reversul, adic i
el s fie creditor al masei respective. De regul, n astfel de situaii opereaz compensaia ntre aceste creane,
232
233
68

pn la limita celei mai mici. Dac n urma compensaiei datoria coindivizarului s-a stins, nu se mai pune
problema unui raport al datoriei. Dac, ns, creana masei indivize este mai mare dect creana copartajantului,
pentru ce acesta rmne dator fa de masa partajabil, opereaz raportul datoriilor. Nu este necesar ca creana
s fie ajuns la scaden. Apreciem c n cazul n care dreptul la aciune privitor la creana succesiunii este
prescris, nu este ndeplinit condiia pe care o analizm. Ct vreme debitorul nu putea fi constrns s efectueze
plata ctre de cujus pentru c dreptul la aciune era prescris, nici obligaia de raport nu-i mai poate fi impus.
b. debitorul s aib calitatea de coindivizar. n cazul partajului succesoral aceasta presupune ca el s fi
acceptat succesiunea, pentru c, n caz contrar, pierde calitatea de coindivizar. Este irelevant dac el are calitatea
de coprta din comunitatea de bunuri, de succesor legal sau legatar universal ori cu titlu universal. Legatarul cu
titlu particular dobndind unul sau mai multe bunuri determinate, nu poate avea calitatea de coindivizar i nu
poate fi nici subiect privind raportul datoriilor.
c. lotul ce se cuvine spre atribuire coprtaului debitor trebuie s fie suficient de mare pentru ca creana
s se poat imputa n ntregime asupra acestuia. n caz contrar, raportul se produce numai pentru partea din
datorie care este echivalent drepturilor debitorului n masa partajabil. Pentru diferen, coprtaul rmne
obligat s aduc la masa de mprit echivalentul valoric al acesteia.
Sectiunea a II-aFormele mprelii
1.Partajul convenional i partajul judiciar. Principala clasificare cunoscut cu privire la partaj
pornete de la rolul voinei prilor n realizarea acestuia. Atunci cnd el se realizeaz prin acordul de voin al
prilor suntem n prezena unui partaj convenional sau voluntar. Cnd realizarea partajului nu este rezultatul
acordului de voin al coindivizarilor, ci al interveniei justiiei n realizarea acestei operaiuni, partajul este de
natur judiciar.
Partajul convenional.
Este posibil s se efectueze dac exist acordul valabil i unanim al coindivizarilor, cu excepia
cazurilor expres reglementate de lege, cnd el trebuie realizat pe cale judiciar.
Din punctul de vedere al momentului realizrii lui, partajul convenional este posibil oricnd pe durata
existenei indiviziunii, cu condiia inexistenei unei convenii de meninere a acesteia, ncheiat n condiiile art.
728 alin. 2 Cod civil. Sub aceast rezerv, partajul convenional poate fi realizat n cursul procedurii
succesorale, urmnd a se lua act de el prin certificatul de motenitor, poate fi realizat n afara acestei proceduri,
sau chiar dup ce a fost sesizat instana de judecat pentru sistarea indiviziunii pe cale judiciar. n acest ultim
caz, prile pot ncheia partajul prin tranzacie, urmnd a se lua act de ea prin hotrrea de expedient n
condiiile art.271-273 Cod procedur civil, sau pot renuna la aciunea judectoreasc pentru a ncheia
convenia de partaj n afara cadrului judiciar.
Aceast form de mpreal poate privi toate bunurile din indiviziune sau numai o parte din ele,
celelalte putnd fi mprite pe cale judectoreasc sau ulterior printr-o alt convenie.
Sub aspectul formei, partajul convenional este un contract consensual. El este deci valabil prin
simplul acord de voin al prilor, fr a fi nevoie de vreo alt formalitate.
Partajul judiciar
Obligativitatea partajului judiciar. Coindivizarii au, n principiu, latitudinea s aleag calea pe care
vor s realizeze partajul, adic s-l efectueze pe cale convenional sau judiciar. Partajul judiciar reprezint o
procedur suficient de complicat pentru a necesita un timp ndelungat pentru nfptuirea sa, precum i
cheltuieli apreciabile. De aceea prile nu recurg la aceast procedur cnd aceleai efecte le pot obine pe cale
convenional. Trebuie ns subliniat c n dreptul nostru existena unui acord total cu privire la operaiunile de
mpreal nu poate stopa prile de la formularea unei aciuni n justiie i sistarea indiviziunii pe cale judiciar,
chiar dac nu neleg ca acordul lor s-l concretizeze ntr-o tranzacie.
De la regula de principiu a posibilitii alegerii cii de a iei din indiviziune, legea a instituit o serie de
excepii. Acestea reprezint situaii deosebite , n care partajul nu poate fi obinut dect pe cale judiciar.
Cazurile n care partajul judiciar este obligatoriu sunt urmtoarele:
- cnd prile nu cad de acord asupra chestiunilor legate de mpreal. Este firesc c n astfel de situaii
convenia de partaj, care ca orice contract presupune un acord de voine, nu se poate realiza astfel nct nu
rmne dect posibilitatea partajului judiciar;
- cnd unul dintre coindivizari este absent i nu are nici reprezentant la mpreala convenional. i n
acest caz, ca i n cel precedent, realizarea acordului de voine nu este posibil, astfel nct se impune partajul
judiciar;
- cnd printre coindivizari se afl minori sau persoane puse sub interdicie, iar autoritatea tutelar
, n virtutea prerogativelor ce-i revin n baza art. 129 alin. 2 din Codul familiei nu i-a dat acordul pentru
realizarea mprelii pe cale convenional. Autoritatea tutelar , ca organ cu atribuii pe linia asigurrii
69

proteciei drepturilor persoanelor incapabile, poate refuza autorizarea unei convenii ncheiat ntr-o
manier care nu asigur realizarea drepturilor coindivizarilor minori sau interzii, sau i prejudiciaz n
orice mod. Autorizarea nu mai este necesar n cazul partajului judiciar, protecia persoanelor incapabile
fiind asigurat n acest caz prin intermediul instanei judectoreti.
Sectiunea a III-a
Procedura mprelii judectoreti.
Procesul de partaj se declaneaz printr-o cerere care pe lng elementele comune oricrei cereri de
chemare n judecat trebuie s indice, conform art 673 indice 2 Cod proc.civ., persoanele ntre care are loc
mpreala, titlul pe baza cruia se cere mpreala, bunurile supuse mprelii, evaluarea lor, locul unde acestea
se afl, precum i persoana care le deine sau administreaz.
Coindivizarii pri pot formula i ei pretenii n legtur cu partajul, fie pe calea unei cereri
reconvenionale, fie chiar i pe calea unei simple ntmpinri, procesul de partaj avnd caracterul unui judicium
duplex.
Procedura mprelii judectoreti este reglementat de dispoziiile art. 673 indice1-673 indice 12 Cod
proc.civ. i de art.728-750 Cod civil i este amplu studiat n doctrin, astfel nct n acest loc ne limitm la
cteva chestiuni referitoare la evaluarea bunurilor i la modalitile de partaj.
1.Evaluarea bunurilor. Evaluarea bunurilor se face prin acordul prilor, iar dac acestea nu se neleg,
pe baza probelor administrate de instana de judecat. Se recurge la o astfel de evaluare chiar i atunci cnd un
singur coindivizar nu este de acord cu evaluarea convenional. Prima chestiune care se cere lmurit ntr-o
astfel de situaie este cea referitoare la momentul evalurii. Se va avea n vedere valoarea bunurilor din
momentul naterii strii de indiviziune, sau valoarea din momentul partajului? Problema se pune ntruct de la
momentul deschiderii succesiunii i pn la partaj, se pot scurge uneori intervale foarte mari de timp, intervale
n care valorile bunurilor pot suferi deprecieri sau, uneori, creteri.
Practica judiciar este astzi unanim n acceptarea faptului c evaluarea se face la momentul partajului.
O mprire just i echitabil presupune ca valoarea ce se ia n calcul la partaj s fie cea de circulaie.
2.Modaliti de partaj.
Realizarea efectiv a partajului, presupune formarea loturilor i atribuirea lor, sau vnzarea bunurilor la
licitaie i mprirea preului obinut ntre coindivizari, conform cotelor cuvenite. Aceste operaiuni sunt
reglementate n articolele 6735 67312 Cod procedur civil i 736 alin 1, 740-742 i 744 Cod civil.
Din dispoziiile legale susmenionate rezult trei modaliti posibile de efectuare a partajului i
anume:
- partajul n natur;
- partajul prin atribuirea bunului aflat n proprietate comun, unui singur coprta;
-mpreala prin vnzarea bunului la licitaie.
Partajul n natur. Este o modalitate de realizare a mprelii ce const n mprirea masei de bunuri
indivize prin formarea de loturi, n funcie de drepturile cuvenite coindivizarilor i atribuirea lor acestora, pe
baza unor criterii avute n vedere de instana de judecat.
Realizarea partajului n natur trebuie s constituie regula, celelalte modaliti urmnd a fi folosite doar
n situaiile n care partajul n aceast manier nu poate fi realizat. Prioritatea partajului n natur rezult att din
dispoziiile articolelor 736, 741 Cod civil, art 673 indice 5 Cod proc. civ. ct i din necesitatea respectrii
efectului declarativ al partajului. Dac un bun sau o mas de bunuri aparin mai multor persoane, este normal ca
partajul s le consacre, pe ct este posibil, tot un drept de proprietate deoarece nu exist nici o raiune a se
modifica acest drept, dndu-i alt coninut, ca efect declarativ al partajului.1
Alctuirea loturilor. Dup ce se stabilesc bunurile supuse mprelii, calitatea de coproprietar, cota-parte
ce se cuvine fiecruia i creanele nscute din starea de proprietate comun pe care coproprietarii le au unii fa
de alii- instana procedeaz la formarea loturilor i la atribuirea lor.
Stabilirea loturilor se face prin hotrrea final de partaj, fie c se pronun direct aceast hotrre, fie c
n prealabil se pronun ncheierea prevzut de articolul 6735 Cod de procedur civil.
Compunerea loturilor constituie operaiunea de baz a partajului i de aceea ea trebuie dominat de
principiul egalitii prilor. Nu este i nu poate fi vorba de o egalitate n sensul ca fiecare coindivizar s
primeasc loturi de o valoare egal, indiferent de cota deinut, ci de faptul c fiecare trebuie s primeasc un lot
egal cu drepturile sale. Este vorba deci, de o egalitate proporional cu drepturile cuvenite.
Codul civil romn, inspirat i n aceast materie dup Codul Napoleon(vechiul art. 832 Cod civil
francez), consacr regula egalitii n natur. Art. 741 Cod civil arat c La formarea i compunerea prilor,
trebuie s se dea n fiecare parte, pe ct se poate, aceeai cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de
creane, de aceeai natur i valoare. Exigena egalitii n natur nu poate fi pus n discuie din moment ce
1
70

pretinde a se compune loturile din aceeai cantitate de mobile, de imobile, iar la creane i drepturi se pretinde
ca n fiecare lot s fie repartizate, pe ct posibil, unele de aceeai natur sau valoare.
Egalitatea n valoare are doar un caracter subsidiar i rezult din faptul c doar n aliniatul 2 al
articolului 741 se arat c, se va evita ns, ct va sta n putin, mbuctirea peste msur a eritajelor i
diviziunea exploataiunilor2.
Includerea n fiecare lot a unor bunuri de aceeai natur reprezint un deziderat care nu trebuie
absolutizat. Fiecare lot trebuie s cuprind att bunuri mobile ct i imobile, drepturi sau creane, atunci cnd
exist toate acestea, dar bunurile mobile sau imobile nu trebuie s fie toate de acelai fel. O astfel de compunere
este, din punct de vedere obiectiv, imposibil, pentru c n majoritatea covritoare a cazurilor n masa indiviz
nu se afl bunuri mobile i imobile de acelai fel n asemenea numr nct compoziia loturilor s fie identic.
Sulta. Inegalitatea n natur a loturilor este o situaie frecvent i normal, alctuirea unor loturi de o
valoare absolut egal fiind greu de realizat. De aceea art. 742 Cod civil prevede c inegalitatea prilor date n
natur se compenseaz prin bani.Aceast sum de bani poart denumirea de sult. Dispoziia este reluat
aproape n aceeai termeni, prin articolul 673 5 din Codul de procedur civil. Plata sultei reprezint o obligaie
ce revine copartajantului care a primit n lotul su bunuri de o valoare mai mare dect cea cuvenit n baza cotei
deinute n masa supus partajului, ctre coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenit3.
n cazul n care mai muli copartajani sunt obligai la plata sultei, ntre acetia nu exist solidaritate
pasiv4, legea neprevznd o astfel de solidaritate , astfel nct n raport de dispoziiile art. 1041 Cod civil, ea nu
se prezum. Suntem, deci, n prezena unei obligaii conjuncte.
Coindivizarul obligat la plata sultei datoreaz dobnzi pentru suma respectiv, de la data cererii de
chemare n judecat i pn la plata efectiv 5. Nu mprtim opinia c suma acordat cu titlu de sult produce
dobnzi de drept, de la stabilirea ei i pn la plat6 deoarece n afara unei dispoziii legale care s prevad
aceast curgere de drept a dobnzii, se aplic dispoziiile din art. 1088 Cod civil, n sensul c acestea se
datoreaz numai din ziua cererii de chemare n judecat7.
Neachitarea sultei nu poate duce la desfiinarea partajului, copartajantul ndreptit avnd calea execuiei
silite a acesteia n cazul n care debitorul refuz plata, iar n caz de insolvabilitate este antrenat obligaia de
garanie a celorlali coindivizari.
In scopul alegerii copartajantului cruia i se atribuie un anumit lot, se au n vedere o serie de criterii
cum ar fi cota-parte din masa indiviz, componena loturilor, natura bunurilor, posibilitatea unei valorificri ct
mai eficiente a acestora, satisfacerea nevoilor materiale ale prilor, n special a celor de locuit, posibilitatea de
procurare a altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate ine seama de folosina bunurilor, de
investiiile efectuate la acestea, de ocupaia copartajanilor, precum i de orice alte criterii care, n funcie de
mprejurrile concrete ale speei , pot contribui la o atribuire just i echitabil a loturilor8.
Modalitatea atribuirii ntregului bun unui coprta. Dac partajul nu poate fi executat n natur,
modalitatea la care trebuie s se recurg este cea a atribuirii ntregului bun unui coindivizar. Caracteristic acestui
gen de mpreal este faptul c ntregul bun va fi repartizat unuia dintre coindivizari, ceilali urmnd s-i
primeasc contravaloarea cotei-pri cuvenite, exclusiv n bani .
i aici ca i la partajul n natur, cnd mprirea loturilor se face prin atribuire, bunul se repartizeaz pe
baza unor criterii de preferin ce vor fi analizate de ctre instana de judecat, dar bunul nu-l primete dect
unul dintre copartajani. Aceast posibilitate de partaj este valabil att n cazul bunurilor imobile ct i a celor
mobile.
Condiiile generale necesare pentru a se adopta aceast modalitate de partaj, sunt ca bunul sau bunurile
s nu fie comod partajabile n natur i coprtaul s nu refuze n mod justificat atribuirea bunului.
Atribuirea provizorie a bunului. Elementul de absolut noutate ce rezult din actuala reglementare a
partajului l constituie atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari, nainte de pronunarea hotrrii
finale.
Articolul 67310 Cod procedur civil prevede c n cazul n care mpreala n natur a unui bun nu este
posibil, sau ar cauza o scdere important a valorii acestuia, ori i-ar modifica n mod pgubitor destinaia
economic, instana l poate atribui, la cerere, n mod provizoriu, unuia dintre coproprietari care va fi obligat la
2
3
4
5
6
7
8
71

plata drepturilor cuvenite celorlali coproprietari. Coproprietarul cruia i s-a atribuit provizoriu bunul are
obligaia s consemneze la dispoziia instanei sumele stabilite, respectarea acestei obligaii asigurndu-i
atribuirea definitiv a acestuia prin hotrrea de partaj.
n cazul n care, n intervalul de timp acordat n acest scop, coproprietarul nu depune suma de bani
stabilit, instana va proceda la atribuirea provizorie a bunului, dac exist o cerere n acest sens, ctre alt
coproprietar.
Atunci cnd mai muli coprtai solicit atribuirea bunului incomod partajabil n natur, atribuirea se va
face ctre cel mai ndreptit. Legea prevede n mod expres c se va ine seama de aceleai criterii ce sunt
utilizate pentru atribuirea loturilor. Alturi de criteriile artate deja, o semnificaie aparte n aceast situaie
poate avea posibilitatea de plat a coprtaului solicitant deoarece atribuirea bunului coproprietarului fr
posibiliti de plat duce la inutilitatea msurii, prelungind zadarnic procesul.
Atribuirea definitiv a bunului unui coproprietar. Din cele artate deja rezult c realizarea acestei
modaliti de partaj intervine, n primul rnd, atunci cnd coproprietarul care se bucur de msura atribuirii
provizorii a bunului, a ndeplinit obligaia de plat stabilit de ctre instan. Atribuirea definitiv a bunului prin
hotrrea de partaj este singura care-i i confer beneficiarului calitatea de proprietar asupra acestuia, pentru c
msura atribuirii provizorii nu are semnificaia ncetrii coproprietii asupra bunului, ci d natere unui drept la
atribuirea definitiv a acestuia.
Aliniatul final al articolului 673 prevede c la cererea unuia dintre coproprietari, instana, innd seama
de mprejurrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea s-i atribuie bunul direct prin hotrrea asupra
fondului procesului, stabilind totodat sumele ce se cuvin celorlali coproprietari i termenul n care este obligat
s le plteasc.
Modalitatea vnzrii bunurilor. Scoaterea n vnzare a bunurilor supuse partajului reprezint o soluie
extrem la care se poate recurge numai dac nu este posibil nici mprirea n natur nici atribuirea bunului
ctre un coprta9. Cnd este posibil partajul n natur sau prin atribuirea bunului, msura vnzrii la licitaie
este nelegal. Vnzarea la licitaie se dispune i atunci cnd bunurile pot fi mprite n natur sau prin atribuire,
dar coprtaii, sau unul dintre ei, se opun acestor modaliti n mod justificat, cum ar fi de exemplu situaia n
care nici unul dintre coindivizari nu poate s achite celuilalt contravaloarea cotei pri cuvenite. n astfel de
situaii este n interesul coindivizarilor ca bunul s se vnd la licitaie public pentru c altfel s-ar crea
dificulti n realizarea drepturilor lor. La fel este situaia cnd toi coindivizarii se neleg s aleag modalitatea
partajului prin vnzare, voina lor n alegerea modalitii de partaj impunndu-se instanei n detrimentul ordinii
determinat de textele menionate.
n situaii de natura celor de mai, cnd se impune ca partajul s se efectueze prin modalitatea vnzrii
bunurilor, aceast vnzare se face prin bun nvoial sau prin executorul judectoresc. Vnzarea prin bun
nvoial se va dispune atunci cnd prile se neleg sub acest aspect. n caz contrar, se va dispune vnzarea
bunului prin executorul judectoresc. Tot prin executorul judectoresc se va dispune vnzarea i atunci cnd
exist acordul coindivizarilorlor ca vnzarea s se dispun, de la nceput, n acest nod.
Dup obinerea preului, dac sunt i bunuri care urmeaz a fi mprite n natur, urmeaz ca din acestea
i sumele de bani obinute din licitaie s se formeze loturi, care vor fi atribuite potrivit criteriilor indicate mai
sus. n cazul n care au rmas de mprit numai sumele de bani obinute din licitaie, prin hotrrea final de
partaj se vor mpri numai acestea.
Sectiunea a IV-a.Efectele impartelii.
1.Efectul declarativ i efectul translativ. Conceput ca o operaiune de concretizare a drepturilor
coindivizarilor, partajul are drept efect nlocuirea dreptului indiviz al acestora asupra ntregii mase de bunuri, cu
un drept exclusiv asupra bunurilor atribuite. Din coindivizar, fiecare copartajant devine proprietar asupra lotului
su.
Consecinele efectului declarativ sau translativ. Alegerea uneia dintre consecine trebuie s satisfac
dou cerine, respectiv asigurarea egalitii dintre motenitori i asigurarea securitii circuitului civil n raport
cu terii, prin luarea n calcul a perioadei de indiviziune cnd s-au ncheiat diferite acte juridice cu acetia.
Dac partajul este translativ fiecare coindivizar se afl n situaia inconvenabil de a fi inut de actele
juridice pe care ceilali coindivizari le-au ncheiat cu privire la bunurile indivize ce i-au fost atribuite n
proprietate. Fiind avnd-cauz al celorlali coindivizari, de la care se consider c a dobndit bunurile,
copartajantul respectiv trebuie s respecte drepturile rezultnd din actele juridice consimite de acetia.
Proprietatea exclusiv nu se mai dobndete de la data naterii strii de indiviziune, ci de la data partajului, ale
crui efecte nemaifiind retroactive, nu pot fi opuse pentru nlturarea efectelor acelor acte ce au fost ncheiate n
cursul indiviziunii. Aceast concepie asigur drepturile terilor care n cursul indiviziunii au ncheiat acte
9
72

juridice la care nu au participat toi coindivizarii, dar nu satisface principiul egalitii ntre coindivizari n acele
situaii n care coindivizarul ce a ncheiat actul cu privire la bun este insolvabil .
Dac dimpotriv partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adpost de actele juridice de administraie
i dispoziie ncheiate de ceilali coindivizari cu ignorarea regulii unanimitii. Fiind avnzi-cauz(habentes
causam) ai lui de cujus, ei nu sunt inui de actele juridice menionate, deoarece n mod retroactiv ei sunt
considerai proprietari cu drepturi exclusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. Actele juridice ncheiate de
ceilali coindivizari sunt considerate ncheiate de un non domino, cu consecina inopozabilitii lor. Egalitatea
care este nclcat n cazul efectului translativ este asigurat n cazul celui declarativ prin aceast inopozabilitate
a actelor juridice ncheiate cu nclcarea regimului juridic al indiviziunii succesorale. Securitatea terilor, de ast
dat, este sacrificat parial n scopul satisfacerii regulii egalitii prilor la partaj, deoarece valabilitatea actelor
juridice ncheiate n condiiile menionate este supus rezultatului partajului. Sacrificarea interesului terilor nu
poate ns mpiedica acceptarea efectului declarativ deoarece terii sunt determinai prin aceste consecine s
ncheie acte juridice cu respectarea regimului juridic al indiviziunii. Aceste din urm acte, ca i cele de
administrare ncheiate n baza unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece existena strii
de indiviziune nu poate fi ignorat total. Actele respective poart amprenta acestei situaii i nu intr n
contradicie cu efectul declarativ.
9.Obligaia de garanie ntre coprtai
Reglementare i fundament. Potrivit art.787 Cod civil coerezii sunt datori garani unul ctre altul
despre tulburrile i eviciunile ce preced dintr-o cauz anterioar mprelii.
Garania instituit prin textul menionat vizeaz loturile atribuite coprtailor i ea subliniaz, odat n
plus, orientarea legiuitorului spre respectarea egalitii ntre coindivizari, ca regul a partajului. Regula egalitii
ar rmne n stare de deziderat n cazul inexistenei unei reglementri cu privire la obligaia de garanie ntre
coprtai, deoarece n cazul apariiei, dup partaj, a unor dezechilibre ntre loturi, nu s-ar putea recurge la
reglementrile privind obligaia de garanie specific actelor translative, pentru simplul motiv c partajul nu are
efect translativ ci declarativ. Spre deosebire, deci, de obligaia de garanie a vnztorului, bazat pe ideea
garantrii existenei dreptului transmis, obligaia coprtaului se fundamenteaz pe ideea asigurrii egalitii
loturilor i dup partaj, atunci cnd unul dintre copartajani sufer un prejudiciu, cum ar fi, de exemplu,
pierderea unui bun ca urmare a valorificrii de ctre un ter a unui drept asupra acestuia.
Exist i alte situaii care duc la micorarea lotului unui coprta i antreneaz obligaia de garanie, cum
ar fi descoperirea unei servitui ce greveaz fondul coprtaului respectiv i-i micoreaz n acest fel valoarea,
insolvabilitatea debitorului unei creane succesorale ce intr n compunerea lotului, valorificarea unei ipoteci
existente asupra unui imobil din lotul acestuia, exproprierea bunului, etc.
Revocarea unei donaii de care a beneficiat de cujus, pentru nendeplinirea sarcinilor, donaie care a avut
ca obiect un bun atribuit la partaj n lotul unui coindivizar, antreneaz obligaia de garanie, n msura n care
revocarea pentru nendeplinirea sarcinilor nu este imputabil exclusiv coprtaului respectiv.
n mod secundar, reglementarea rezult i din imperativul asigurrii stabilitii operaiunii de partaj,
care ar fi incompatibil cu ideea desfiinrii acestuia. De aceea s-a recurs la soluia reechilibrrii loturilor prin
instituirea obligaiei de garanie.
Condiiile existenei obligaiei de garanie.
Analiza dispoziiilor art.787 Cod civil evideniaz existena a patru condiii pentru antrenarea obligaiei
de garanie, dou pozitive i dou negative, i anume: existena unei tulburri sau eviciuni; tulburarea sau
eviciunea s aib o cauz anterioar partajului; tulburarea sau eviciunea s nu fie imputabile coprtaului evins
i, n sfrit, s nu se fi stipulat o clauz de nlturare a rspunderii.
Existena unei tulburri sau eviciuni. Obligaia de garanie este antrenat, la fel ca i n cazul
contractelor translative de proprietate, atunci cnd un coprta a suferit o eviciune sau o tulburare.
Prin eviciune n aceast materie trebuie s nelegem pierderea total sau parial a dreptului de
proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri atribuite unui coprta, ca urmare a valorificrii de ctre o alt
persoan a unui drept care exclude, total sau parial, dreptul coprtaului respectiv.
Prin tulburare se nelege orice fapt contrar ordinii juridice care implic rezisten, opunere din partea
73

adversarului i care tinde la deposedarea posesorului10.

Ca i n materie de vnzare-cumprare, garania nu funcioneaz dect n cazul tulburrilor de drept nu i
al celor de fapt, mpotriva crora copartajantul se poate apra singur.
Eviciunea sau tulburarea s aib o cauz anterioar partajului. Aa cum se prevede i la garania
pentru eviciune datorat de ctre vnztor, i n materie de partaj nu exist rspundere pentru tulburrile sau
eviciunile ce au cauze posterioare partajului. Pierderea proprietii sau posesiei unui bun, pentru motive ce nu
au legtur cu situaia anterioar partajului, este suportat exclusiv de coindivizarul care are bunul n lotul su,
n calitate de proprietar. La fel, n cazul unei creane, garania funcioneaz pentru solvabilitatea debitorului n
momentul partajului i nu pentru solvabilitatea lui ulterioar acestui moment, afar, bineneles, de situaia cnd
o nelegere ntre coprtai ar extinde garania i la solvabilitatea viitoare a debitorului coprtaului, o astfel de
nelegere nefiind interzis.
Tulburarea sau eviciunea s nu fie imputabile coprtaului tulburat sau evins. Articolul 787 alin.2
Cod civil, ipoteza final, exclude rspunderea atunci cnd eviciunea are drept cauz greeala eredelui. ntr-o
astfel de situaie se afl, de exemplu, coprtaul cruia i-a fost atribuit un imobil asupra cruia un ter devine
proprietar prin invocarea unei uzucapiuni al crui termen s-a mplinit ulterior partajului, sau cel care, prt fiind
ntr-o aciune n revendicare, omite s cheme n garanie pe coprtai 11, iar acetia dovedesc c ar fi avut
mijloace suficiente s paralizeze aciunea terului.
Inexistena unei clauze de nlturare a rspunderii. Articolul 787 alin.2 stipuleaz c garania
nceteaz cnd eviciunea a fost exceptat anume printr-o clauz expres a actului de mpreal. Obligaia de
garanie nu este reglementat prin norme de ordine public, aa nct prile pot stipula clauze prin care, pentru
anumite cazuri de eviciune, s nu fie antrenat obligaia de garanie. Clauzele de garanie se ntlnesc de regul
n partajul convenional, eventual al celui judiciar finalizat pe baz de tranzacie i nu n cazul partajului
judiciar.
Clauzele de negaranie n aceast materie trebuie s fie exprese i speciale 12. Spre deosebire de obligaia
de garanie de la contractele translative de proprietate, n materie de mpreal cunoaterea cauzei ce poate
antrena pericolul eviciunii nu poate fi interpretat ca renunare la garania pentru eviciune.
Efectele obligaiei de garanie. Analiza efectelor obligaiei de garanie presupune o subliniere
prealabil i anume c obligaia de garanie nu d dreptul la rezoluiunea partajului, coprtaul evins putnd cere
doar o despgubire pentru pierderea suferit de lotul su.
Efectele garaniei sunt crmuite de regulile de la vnzare, cu unele particulariti ce urmeaz a fi
evideniate mai jos.
n cazul pericolului de eviciune coprtaul n cauz trebuie s introduc n proces pe ceilali coprtai,
pentru a fi aprat. n caz contrar ei pot s-i opun excepia unui proces ru purtat (exceptio mali procesus) dac
dovedesc c ar fi avut mijloace suficiente s combat aciunea terului.
Introducerea n proces se face pe calea unei cereri de chemare n garanie. Dac eviciunea se produce
totui, fiecare dintre coprtai este obligat, conform art.788 Cod civil , s-l despgubeasc pe cel prejudiciat prin
eviciune, proporional cu partea sa ereditar.
Spre deosebire de eviciunea din cadrul actelor translative de proprietate, coprtaul evins va suporta i
el o parte din prejudiciul produs prin eviciune, din moment ce despgubirea se face proporional cu partea
ereditar a fiecrui motenitor.
n cazul n care unul dintre coprtai este insolvabil, partea pe care acesta ar fi trebuit s o suporte va fi
preluat de ceilali coprtai, inclusiv cel garantat. Raiunea dispoziiei const tot n dezideratul meninerii
egalitii ntre coprtai.
Termenul de prescripie. Aciunea n justiie fondat pe obligaia de garanie a coprtailor se prescrie
10
11
12
74

n termenul general de prescripie de 3 ani, care curge de la data producerii eviciunii. Cnd prejudiciul suferit
de coprta este rezultatul unor vicii ascunse, termenul este de 6 luni. Dac viciile au fost ascunse cu viclenie ,
termenul este i n acest caz de 3 ani. n cazul viciilor ascunse termenul curge de la data descoperirii lor, ns cel
mai trziu de la mplinirea unui an de la predarea bunului, cu excepia construciilor unde ncepe s curg cel
mai trziu de la mplinirea a trei ani de la predarea lor.
Sectiunea a V-a.Cauzele de ineficacitate a partajului
1.Nulitatea relativ a partajului. Textul art.790 Cod civil, prezentat mai sus, este de inspiraie
francez, fiind identic cu prima parte a articolului 887 din Codul civil francez, care, n plus, cuprinde i referirea
la desfiinarea partajului pentru leziune.
Legiuitorul se refer, deci, la desfiinarea mprelilor pentru violen sau dol, deci pentru vicii de
consimmnt. Aceste vicii sunt apreciate i sancionate, n principiu, ca n dreptul comun. Totui sancionarea
lor este supus i unor reguli speciale. Astfel, art.793 Cod civil stabilete o prezumie irefragabil, juris et de
jure, de confirmare a partajului atunci cnd un coprta - al crui consimmnt a fost viciat- nstrineaz o
parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuite i aceasta se ntmpl dup descoperirea dolului sau
ncetarea violenei. i n dreptul comun confirmarea tacit este admis n cazul viciilor de consimmnt
menionate, dar ceea ce este specific cazului prezentat este existena unei prezumii legale de confirmare, care
nu poate fi combtut prin proba contrar. Bineneles c dac nstrinarea bunurilor a intervenit nainte de
descoperirea dolului, prezumia nu se aplic, neputndu-se pune problema confirmrii unui act pentru un viciu
care la momentul respectiv nu este cunoscut. nstrinarea pentru a valora ratificare a partajului i implicit
renunare la aciunea n anulare, trebuie s fie benevol.
Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmrii mai precizm c, ntocmai ca n dreptul comun,
confirmarea poate fi expres sau tacit i c n afar de cazul amintit mai sus, reglementat expres de lege,
confirmarea tacit poate rezulta i din alte mprejurri din care rezult voina nendoielnic de confirmare a
partajului efectuat ca urmare a unei voine viciate. Aici, spre deosebire de situaia reglementat de art. 793 Cod
civil, se aplic dreptul comun, deci este posibil dovada contrar, respectiv c actul sau mprejurarea din care
rezult prezumia de confirmare, nu avea aceast semnificaie.
n ceea ce privete eroarea ca viciu de consimmnt, aceasta nu figureaz n enumerarea prevzut de
art.79o Cod civil. Omisiunea nu a fost ntmpltoare . n scopul asigurrii stabilitii partajului autorii codului
au omis deliberat acest viciu de consimmnt a crui meniune n text a fost considerat superflu i
periculoas.
S-a avut n vedere c dac exist eroare asupra componenei masei succesorale, exist alte remedii.
Astfel:
- dac unele bunuri nu au fost cuprinse n masa supus partajului, n baza articolului 790 alin. 2 Cod
civil se poate face un partaj suplimentar;
- dac, dimpotriv, un bun a fost cuprins n masa partajabil fr s fie al coindivizarilor, proprietarul
poate s-l revendice, iar coprtaul evins are aciune n garanie mpotriva celorlali coprtai;
- pentru situaia n care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant, admis din greeal la
partaj, mpotriva acestuia s-ar putea formula aciune n petiie de ereditate.
2.Nulitatea absolut. Partajul efectuat pe cale convenional ct i cel efectuat prin tranzacie judiciar,
poate fi afectat de nulitate absolut n aceleai condiii ca i orice alt convenie, cum ar fi spre exemplu lipsa
cauzei, cauza fals, ilicit sau imoral, obiect ilicit etc. Fa de aceast situaie nu insistm asupra acestor
aspecte i facem trimitere la lucrrile de specialitate n domeniu. Se impune totui a ne opri asupra semnificaiei
noiunii de cauz n partaj pentru c aplicarea normelor generale nu se poate face fr a defini sensul acestei
noiuni. Pentru acest scop trebuie s ne raportm la finalitatea pe care o au in vedere coindivizarii atunci cnd
recurg la aceast operaiune juridic. Aceast finalitate const n transformarea dreptului de proprietate indiviz
ntr-un drept exclusiv. Vom reine, deci, drept cauz a partajului transformarea drepturilor coindivizarilor asupra
masei indivize n drepturi de proprietate exclusive asupra unor bunuri echivalente cotei avute in respectiva
mas. Cauza este deci afectat ori de cte ori aceast finalitate nu se realizeaz.
Capitolul III
mprelala de ascendent
Seciunea I
Definiia i condiiile de valabilitate ale partajului de ascendent.
n termenii art. 794 Cod civil tatl mama i ceilali descendeni pot face mpreala bunurilor lor ntre
fii i ceilali descendeni. Pornindu-se de la dificultile pe care le implic partajul i din dorina evitrii unor
conflicte ntre motenitori, Codul civil permite ascendenilor s-i mpart, prin donaie sau prin testament,
75

averea ntre descendeni. Voina ascendentului are n acest caz rol determinat n repartizarea ctre motenitori a
bunurilor sale i n meninerea echilibrului patrimonial dintre acetia referitor la bunurile ascendentului.
Partajul de ascendent are ca principal efect faptul c mpiedic naterea, total sau parial, a strii de
indiviziune, bunurile succesorale fiind dobndite n proprietate exclusiv i nu pe cote pri.
Partajul de ascendent a fost definit ca fiind actul juridic dintre vii(donaie) sau pentru cauz de moarte
(testament) prin care ascendentul mparte ntre toi descendenii si cu vocaie succesoral la deschiderea
motenirii, bunurile sale n tot sau n parte - aceste bunuri fiind dobndite de ctre ei divizat, iar nu n
indiviziune.
Fie c se realizeaz pe calea unei donaii, fie prin testament, dac condiiile mprelii de ascendent sunt
ndeplinite, este prentmpinat naterea strii de indiviziune ntre succesori la deschiderea succesiunii.
Condiiile de valabilitate ale mprelii de ascendent
Condiiile de form. Codul civil, n art. 795, stabilete regula c mpreala de ascendent se poate face
numai n forma necesar pentru donaii sau testamente. Ca urmare partajul de ascendent este un act juridic
solemn.
Condiii de fond.
Condiiile de fond ale partajului de ascendent depind de actul juridic prin care se realizeaz. Dac
partajul este realizat prin intermediul unei donaii, condiiile privind capacitatea, consimmntul, cauza i
obiectul actului juridic sunt cele prevzute de lege pentru donaii, dup cum n cazul partajului-testament
condiiile respective sunt cele specifice testamentelor. n plus, este necesar a fi ndeplinite anumite condiii
refritoare la persoanele care pot face un astfel de partaj, la persoanele ntre care este permis a se face partajul i
la respectarea drepturilor fiecrui descendent.
Condiiile referitoare la persoanele implicate n partajul de ascendent. Din dispoziiile anterior
citate ale art. 794 Cod civil, rezult c la ora actual partajul de ascendent poate fi realizat numai de ctre
ascendeni pentru fii i ceilali descendeni. El se poate, deci, realiza numai n linie direct n sens descendent
i nu i ntre alte rude. Acestea din urm dac transmit bunuri n proprietate exclusiv motenitorilor lor prin
intermediul donaiei sau testamentului, nu se vor aplica regulile speciale ale partajului de ascendent, ci doar
regulile de drept comun ale motenirii.
Seciunea a II-a
Efectele mprelii de ascendent.
Partajul de ascendent poate produce efecte imediate sau din cele care se manifest numai dup deschiderea
succesiunii, dup cum el se face prin intermediul donaiei sau al testamentului. De aceea analiza acestor efecte
se va face distinct pentru cele dou situaii amintite.
Efectele mprelii-donaie.
Efecte nainte de deschiderea motenirii. Donaia partaj produce unele efecte nc de la momentul
efecturii ei. Urmare a partajului efectuat prin intermediul donaiei, descendenii dispuntorului devin
proprietari, n mod imediat i irevocabil, asupra bunurilor ce le-au fost atribuite fiecruia dintre ei.
Raporturile dintre donator i donatari. Raporturile sunt cele specifice donaiei din dreptul comun n
sensul c fiecare donatar devine succesor cu titlu particular al donatorului cu privire la bunul sau drepturile
transmise. Ca urmare, donatorul are fa de donatar obligaia de garanie pentru faptele sale personale, iar
donatarii, obligaia de recunotin datorat potrivit dreptului comun referitor la donaii.
Donatorul poate revoca donaia pentru ingratitudine sau pentru nendeplinirea sarcinilor. Revocarea
pentru survenien de copii este exclus ntruct, prin ipotez, dispuntorul are descendeni din moment ce
efectueaz un partaj ntre acetia.
n principiu, decesul donatarului naintea donatorului nu antreneaz caducitatea partajului realizat pe
aceast cale, bunurile atribuite donatarului urmnd a se transmite proprilor succesori ai acestuia. n cazul n care
s-a prevzut o clauz de rentorcere a bunurilor n patrimoniul donatorului pentru caz de predeces al
descendentului donatar, aceasta este valabil dar consecina va fi nulitatea partajului de ascendent pentru
omisiunea cuprinderii la partaj a descendenilor ce vin prin reprezentare.
Raporturile dintre donatari. n raporturile dintre descendenii donatari efectele sunt cele specifice
partajului. Efecele se produc ns de la data actului de mpreal i nu de la data deschiderii succesiunii. Ca
urmare descendenii ntre care s-a fcut partajul de ascendent beneficiaz de garania pentru eviciune, ca la
partajul de drept comun n sensul c dac unul dintre ei a fost evins, pierderea va fi suportat nu numai de ctre
el, ci de toi copartajanii, proporional cu partea cuvenit. Apoi, plata eventualelor sulte stipulate n donaiapartaj este garantat cu privilegiul copartajantului asupra imobilelor cuprinse n actul respectiv 13, iar neplata
acestora nu duce la rezoluiunea conveniei.
13
76

Efecte dup deschiderea motenirii. La decesul ascendentului, descendenii donatari devin succesibili
ai acestuia, pstrnd ns i calitatea de donatari. n calitate de succesibili ei beneficiaz de un drept de opiune
succesoral. Dac accept succesiunea ei dobndesc bunurile succesorale n stare divizat, deci pstraz
bunurile dobndite prin donaie. Bunurile care nu au fost incluse n donaia-partaj se transmit succesorilor n
stare de indiviziune i vor fi apoi mprite potrivit regulilor de drept comun.
Descendenii donatari acceptani ai succesiunii rspund de pasivul motenirii proporional cu partea
ereditar a fiecruia.
Dac prin mpreala de ascendent se ncalc rezerva succesoral a descendenilor, acetia pot cere
reduciunea liberalitilor excesive. Desigur c ascendentul nu este obligat s doneze descendenilor bunuri de
valori egale, putnd gratifica pe unii dintre descendeni mai mult dect pe ceilali dar numai n limitele cotitii
disponibile. Dac se depete aceast cotitate i se ncalc rezerva, cel lezat poate apela la aciunea n
reduciune. n acest scop se vor reuni valoric la activul net al motenirii, dar n mod fictiv, pentru calcul,
bunurile cuprinse n donaiile fcute de de cujus, iar calculul rezervei se va face raportat la aceast mas.
Raportul donaiilor din actul de partaj nu este posibil 14 deoarece efectuarea lui ar echivala cu o anulare a
efectelor partajului de ascendent, mprteal ce constituie o lichidare anticipat a motenirii.Nefiind supuse
raportului aceste bunuri se imput asupra rezervei descendenilor i numai n msura depirii ei asupra cotitii
disponibile.15
Dac descendentul gratificat nu accept succesiunea, el pstreaz calitatea de donatar dar devine strin
de succesiune. El nu va fi n acest caz inut de datoriile succesorale. Donaia se va imputa n aceast situaie
asupra cotitii disponibile, ceea ce va permite pstrarea ei de ctre donatar, n limitele acestei cotiti.
Efectele mprelii testamentare
Lipsa de efecte nainte de deces. Spre deosebire de donaia-partaj, testamentul-partaj este un act juridic
pentru cauz de moarte. Ca urmare, el nu va produce nici un fel de efecte anterior decesului dispuntorului.
Bunurile cuprinse n acest gen de impreal nu devin proprietatea descendenilor dect dup moartea
dispuntorului.
Pe parcursul vieii sale ascendentul care a ntcmit un act de partaj de ascendent bazat pe un
testamentpoate s-l modifice sau chiar s-l revoce.
Efectele dup decesul dispuntorului. La decesul ascendentului lor descendenii beneficiaz de drepul
de optiune succesoral astfel nct ei pot accepta pur i simplu succesiunea, o pot accepta sub beneficiul de
inventar sau pot renuna la ea. Un eventual descendent copartajant care este nemultumit de bunurile din lotul
su nu poate renuna la testament i s pretind primirea pri cuvenite din motenire n baza regulilor comune
privind devoluiunea succesoral. Aceasta deoarece descendenii ntre care s-a fcut mpreala pe baza
testamentului nu devin legatari, ci ei rmn motenitori legali. Ca urmare ori accept motenirea mprit
conform voinei defunctului, ori renun la motenire i nu primesc nimic din aceasta.
Dac descendenii coprtajani accept motenirea, ei dobndesc bunurile atribuite n baza mprelii
testamentare n stare divizat, de la momentul deschiderii succesiunii, iar nu n stare de indiviziune. Se transmit,
totui, n stare de indiviziune ctre moteniori, bunurile existente la data deschiderii succesiunii i care nu au
fost cuprinse n partajul de ascendent.
Urmare a mprelii realizat pe calea testamentului, ntre descendeni se nasc raporturi juidice specifice
prtajului succesoral i ca atare descendenii i datoreaz garanie pentru eviciune dup regulile de la partajul de
drept comun. La fel, ei se bucur de privilegiul imobiliar pe care l are coprtaul n materie de mpreal.
Bunurile care nu au fost cuprinse n partajul de ascendent i care se transmit, dup cum am artat mai
sus, ctre descendeni n stare de indiviziune, vor fi mprite ntre acetia potrivit regulilor de drept comun.
Motenitorii care au acceptat motenirea pur i simplu vor fi inui de obligaia de plat integral a
pasivului succesoral, pe cnd cei care au acceptat-o sub beneficiul de inventar vor fi obligai dar n limita
bunurilor primite de la defunct.
Dac unul sau mai multe bunuri din lotul unui descendent nu mai exist la momentul deschiderii
succesiunii i valoarea lotului a sczut n asemenea msur nct i se ncalc rezerva succesoral, motenitorul
respectiv va putea ataca actul de mpreal cu aciune n reduciune n scopul rentregirii rezervei sale. Aciunea
n reduciune nu este admisibil dac la deschiderea succesiunii exist bunuri care nu au fost cuprinse n prtajul
testamentar i suficiente pentru rentregirea rezervei descendentului lezat16.Dac, ns, ca urmare a bunurilor
pierite dintr-un lot, unul dintre descendeni a rmas fr nici un bun acesta poate cere nulitatea actului de
14
15
16
77

mpreal n calitate de descendent omis de la partaj, n condiiile art 797 Cod civil.17
Cauze de ineficacitate a mprelii de ascendent.
n afara cauzelor de nulitate comune oricrui act juridic, partajul de ascendent poate deveni ineficace i
atunci cnd s-a realizat prin intermediul unei donaii i aceasta se revoc pentru ingratitudine sau nendeplinirea
sarcinilor. De asemenea partajul realizat pe cale testamentar poate deveni ineficace atunci cnd legatul a fost
revocat sau n caz de caducitate a acestuia.
n raport de dispoziiile art 797 Cod civil, aa cum am artat deja, mpreala de ascendent este nul
atunci cnd unul dintre descendenii cu vocaie succesoral efectiv a fost omis de la partaj. Nulitatea opereaz
chiar dac n afara bunurilor mprite ar exista n masa succesoral suficiente alte bunuri care s acopere
drepturile succesorale ale celui omis18.
Nulitatea poate fi invocat nu numai de descendentul omis de la partaj, ci i de oricare dintre ceilali
descendeni.
Descendendenii cu vocaie succesoral efectiv care sunt avui n vedere pentru analiza valabilitii
donaiei sunt cei de la data deschiderii succesiunii. Nu se iau n calcul renuntorii sau nedemnii.
Omisiunea soului supravieuitor din actul prin care se realizeaz mpreala de ascendent nu duce la
nulitatea partajului respectiv.

17
18

78