6.

4 Confirmarea dreptului la moştenire

În funcţie de calitatea pe care o are o persoană într-o procedură succesorală, se disting
următoarele tipuri de certificate eliberate de notarul la care a fost deschisă procedura succesorală:
a) certificatului de moștenitor;
b) certificatului de legatar;
c) certificatului de executor testamentar;
d) certificatului de custode al masei succesorale;
e) certificatului de administrator al masei succesorale.

A. Certificatul de moştenitor reprezintă actul de confirmarea a dreptului moştenitorului la

moştenire, iar în cazul mai multor comoștenitori, în certificat se va indică și mărimea cotelor
succesorale ale acestora.
Certificatul de moştenitor se va elibera de notarul la care se desfășoară procedura
succesorală, la cererea moștenitorului sau a tuturor comoștenitorilor. În certificatul de
moştenitor nu se va include lista bunurilor care intră în componența masei succesorale, iar dacă
există o cerere expresă din partea comoştenitorilor, în certificat nu se va indica mărimea cotelor
succesorale. În caz de necesitate, cotele succesorale pot fi determinate ulterior în baza unei
evaluări a bunurilor lăsate fiecărui comoștenitor.
Cererea de eliberare a certificatului de moştenitor va conţine:
a) informații privind defunctul: numele, prenumele, sexul, data și locul nașterii, starea
civilă, cetățenia, codul personal, locul reședinței obișnuite în momentul decesului,
data și locul decesului;
b) informații privind solicitantul: numele, prenumele, sexul, data și locul nașterii, starea
civilă, cetățenia, codul personal, adresa și, dacă este cazul, relația cu defunctul;
c) raportul pe care se întemeiază dreptul său de moștenire (rudenie, adopție sau
căsătorie).
d) o indicație care să precizeze dacă există sau au existat careva persoane care ar fi
putut înlătura solicitantul de la moștenire sau i-ar fi putut micșora cota succesorală,
inclusiv existența altor comoștenitori și identificarea lor în măsura cunoscută
solicitantului;
e) o indicație care să precizeze dacă există sau nu dispoziții testamentare ale defunctului
și care anume; dacă nu se anexează nici originalul, nici o copie, se dau indicații
referitoare la locul unde se află originalul;

1
 f) o declarație prin care se atestă, în conformitate cu cunoștințele de care dispune
solicitantul, existența sau absența unui proces judiciar privind dreptul la moștenire al
solicitantului, inclusiv privind nedemnitatea solicitantului;
g) o indicație care să precizeze dacă vreunul dintre moștenitori a făcut o declarație
privind acceptarea moștenirii sau renunțarea la aceasta;
h) o declarație prin care solicitantul acceptă moștenirea (dacă nu a depus o declarație de
acceptare anterior).
Persoana care solicită eliberarea certificatului de moștenitor în baza dispoziției
testamentare este obligată să declare:
a) dispoziția testamentară pe care se întemeiază dreptul său la moștenire;
b) dacă testatorul a lăsat alte dispoziții testamentare și care anume; dacă nu se anexează
nici originalul, nici o copie, se dau indicații referitoare la locul unde se află originalul.
Investigația desfășurată de notar
Verificînd informațiile comunicate de solicitant, notarul care desfășoară procedura
succesorală este obligat, din oficiu, să desfășoare investigațiile corespunzătoare și să
administreze probele pe care le consideră necesare.
Notarul ia toate măsurile pentru a informa moș-tenitorii cunoscuți și legatarii despre
inițierea procedurii succesorale.
Dacă este necesar pentru stabilirea elementelor care urmează a fi certificate, notarul poate:
o să audieze orice persoană implicată și, dacă există, executorul testamentar sau
administratorul masei succesorale;
o să obțină informații din registrul de stare civilă și alte registre de publicitate din
Republica Moldova;
o să solicite informații din registrele de publicitate ale altor state în condițiile legii statului
respectiv sau ale tratatului internațional dintre Republica Moldova și statul respectiv.
Constatarea dreptului la moștenire
Certificatul de moștenitor se eliberează după ce notarul care desfășoară procedura
succesorală constată cu certitudine faptele necesare pentru justificarea cererii privind
eliberarea certificatului. Notarul îi include în certificat pe toți comoștenitorii constatați cu
certitudine care au acceptat moștenirea, chiar dacă ei nu au fost indicați în cererea privind
eliberarea certificatului.
Pînă la eliberarea certificatului de moștenitor, notarul poate elibera moștenitorului care a
acceptat moștenirea un certificat de calitate de moștenitor în scopul legitimării sale în raporturile
cu terții. Certificatul de calitate de moștenitor nu produce efectele certificatului de moștenitor. La
eliberarea certificatului de moștenitor, certificatul de calitate de moștenitor se revocă de către

2
notar și se restituie acestuia. Regulile cuprinse în prezentul alineat se menționează în certificatul
de calitate de moștenitor.
Termenul de eliberare a certificatelor
Notarul eliberează fără întîrziere certificatele în conformitate cu procedura prevăzută de
lege, atunci cînd elementele care trebuie certificate au fost stabilite cu certitudine. Notarul nu
eliberează certificatul solicitat atît timp cît elementele care trebuie certificate fac obiectul unui
proces judiciar.

Certificatul de moştenitor trebuie să cuprindă: data eliberării; notarul care îl eliberează;

numele şi ultimul domiciliu al defunctului; data decesului; menţiunea dacă moştenirea este legală
sau testamentară; numele, calitatea şi domiciliul moştenitorilor; bunurile succesorale; cota sau
bunurile ce revin fiecăruia dintre moştenitori. Până la eliberarea certificatului, notarul va verifica
faptul decesului celui ce a lăsat moştenirea, data şi locul deschiderii succesiunii, faptul acceptării
succesiunii, raporturile de rudenie, existenţa sau lipsa testamentului, componenţa masei
succesorale şi costul ei. Moştenitorii legali lipsiţi de posibilitatea de a prezenta documentele care
confirmă raporturile de rudenie sau de căsătorie cu cel care a lăsat moştenirea, pot fi incluşi în
certificatul de moştenitor cu acordul în scris al tuturor celorlalţi succesori care au acceptat
succesiunea.
Certificatul de moştenitor nu constituie un titlu de proprietate cu privire la bunurile din
componenţa masei succesorale, însă face dovada deplină a calităţii de moştenitor şi a cotei sau
a bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

3
 B. Certificatul de legatar se eliberează la cererea unuia din moștenitori, creditor al masei
succesorale, legatar sau executor testamentar. În certificatul de legatar se indică identitatea
legatarului, lista drepturilor și/sau a bunurilor care revin acelui legatar și limitele acestora în
temeiul legii și/sau în temeiul dispoziției testamentare.
C. Certificatul de executor testamentar, custode sau administrator al masei
succesorale se eliberează la cererea executorului, custodelui sau administratorului. În certificat
se indică împuternicirile executorului testamentar/custodelui/ administratorului și limitele
acestora în temeiul legii și/sau în temeiul dispoziției testamentare. La încetarea atribuțiilor
acestora, certificatul își pierde valabilitatea.
În cazul în care nu există moştenitori legali sau testamentari, la cererea reprezentantului
statului, notarul va constata succesiunea vacantă şi va elibera certificat de succesiune vacantă.

Regimul juridic comun al certificatelor

Indiferent de forma de certificat eliberată de notar, acestea vor produce de la data eliberării
aceleaşi efecte juridice:
(1) Se prezumă că certificatul probează cu exactitate elementele
stabilite în el.
(2) Se prezumă că persoana menționată în certificat drept moștenitor,
legatar, executor testamentar, custode sau administrator al masei succesorale are statutul
menționat în certificat și/sau este titular al drepturilor sau al împuternicirilor prevăzute în
certificat, fără alte condiții și/sau restricții aferente respectivelor drepturi sau împuterniciri
decît cele prevăzute în certificat și rezultate din lege.
(3) În cazul în care o persoană menționată într-un certificat drept
persoană îndreptățită sau împuternicită să dispună de bunurile din masa succesorală
dispune de aceste bunuri în favoarea unei alte persoane, se consideră că cea din urmă,
dacă acționează pe baza informațiilor atestate în certificat, devine parte la un contract cu
o persoană îndreptățită sau împuternicită să dispună de bunurile vizate, cu excepția
cazului în care această persoană cunoaște că cele conținute în certificat nu corespund
realității sau nu are cunoștință de acest fapt din cauza unei culpe grave.
(4) Certificatul constituie un titlu valabil pentru înregistrarea în
registrul de publicitate corespunzător a drepturilor atestate de el.
Rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului poate avea loc în cazul în care:
 s-a depistat o eroare de redactere - la cererea oricărei persoane
care dovedește că are un interes legitim sau din proprie inițiativă, notarul care a eliberat
certificatul trebuie să îl rectifice.

4
  s-a stabilit că certificatul sau anumite elemente din certificat nu
corespund realității - la cererea unei persoane care dovedește că are un interes legitim
sau din proprie inițiativă, notarul trebuie să modifice sau să retragă certificatul.
Notarul trebuie să informeze fără întîrziere toate persoanele cărora le-a fost eliberat
certificatul cu privire la orice rectificare, modificare sau retragere a acestuia.
Dacă într-un registru de publicitate s-a făcut o înregistrare în temeiul certificatului care
ulterior este rectificat, modificat sau retras și se prezumă că rectificarea înregistrării în registru
este posibilă, notarul depune la registru o cerere de notare a rectificării, modificării sau retragerii
certificatului. Cererea de rectificare, modificare sau retragere a certificatului se poate înainta în
termen de 3 ani de la data în care persoana care solicită rectificarea, modificarea sau retragerea a
cunoscut sau trebuia să cunoască că cele conținute în certificat nu corespund realității, dar nu mai
tîrziu de 10 ani din momentul deschiderii moștenirii.
Contestarea actelor notarului are loc în următoarele condiţii
 contestarea se face prin depunerea în instanţa de judecată a unei acţiuni de către
oricare dintre persoanele indicate în certificat.
 persoana care contestă trebuie să dovedească că are un interes legitim.
 instanţa de judecată competentă rectifică, modifică sau retrage certificatul ori
asigură rectificarea, modificarea sau retragerea certificatului de către notarul care l-
a eliberat, în cazul în care, ca urmare a contestației, se stabilește faptul că
certificatul nu corespunde realității.
 instanţa de judecată eliberează certificatul sau se asigură că notarul reexaminează
cazul și îndeplinește un nou act, în cazul în care, ca rezultat al contestației, se
stabilește că eliberarea certificatului a fost refuzată în mod nejustificat.

VÎNZAREA-CUMPĂRAREA COTEI SUCCESORALE

La vînzarea-cumpărarea cotei succesorale se vor aplica reguli proprii situaţiei cînd un

comoştenitor vinde cota succesorală înainte de partaj. De regulă această tehnică se foloseşte
pentru a evita partajul, iar un moştenitor cumpără cotele succesorale ale celorlalţi moştenitori.
Forma actului de vănzare. După cum menţionam anterior, contractul prin care un
comoștenitor vinde cota succesorală revenită lui prin devoluțiune trebuie autentificat notarial.
Obligația de a transmite. Vînzătorul este obligat să transmită cumpărătorului bunurile din
masa succesorală existente la momentul vînzării, cu includerea a tot ce a dobîndit el pînă la
vînzare în temeiul unui drept care face parte din masa succesorală sau cu titlu de despăgubire

5
pentru distrugerea, deteriorarea sau retragerea unui bun din masa succesorală sau în baza unui act
juridic care se referea la masa succesorală.
Obligația de plată a valorii. Dacă vînzătorul a consumat bunul din masa succesorală, l-a
înstrăinat cu titlu gratuit sau l-a grevat cu titlu gratuit pînă la vînzare, el este obligat să plătească
cumpărătorului valoarea bunului consumat sau înstrăinat, iar în cazul grevării, să despăgubească
micșorarea valorii lui. Obligația de plată a valorii nu apare dacă, la încheierea contractului de
vînzare-cumpărare, cumpărătorul cunoștea că obiectul este consumat sau că înstrăinarea era cu
titlu gratuit.
Răspunderea limitată a vînzătorului. Obligația vînzătorului privind garantarea contra
viciilor juridice se limitează la răspunderea pentru faptul că el are dreptul de moștenire asupra
cotei succesorale vîndute, că acest drept nu este limitat de dreptul moștenitorului subsecvent sau
în rezultatul desemnării executorului testamentar, că nu există legate, sarcini sau limite impuse
de rezerva succesorală, obligații de raport sau dispoziții testamentare privind partajul, precum și
pentru faptul că nu a survenit răspunderea nelimitată față de creditorii masei succesorale sau unii
dintre ei. Vînzătorul nu poartă răspundere pentru viciile materiale ale bunurilor care fac parte
din masa succesorală, cu excepția cazului în care el a ascuns intenționat un viciu sau și-a asumat
garanția unor caracteristici ale bunului.
Răspunderea cumpărătorului pentru obligațiile masei succesorale. Cumpărătorul
răspunde față de vînzător pentru executarea obligațiilor masei succesorale. Dacă vînzătorul a
executat pînă la vînzare obligațiile masei succesorale, el poate cere de la cumpărător rambursarea
cheltuielilor.
Veniturile. Sarcinile. Vînzătorul are dreptul la veniturile care au apărut pînă la vînzare. În
această perioadă asupra lui cad sarcinile, inclusiv dobînzile, pentru obligațiile masei succesorale.
Trecerea riscului. Din momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, riscul
pieirii sau deteriorării fortuite a bunurilor din masa succesorală trece la cumpărător. Din acest
moment lui îi revin și fructele, și cheltuielile.