Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

Constituirea unei societăți comerciale (Legea nr. 31/1990)

Societatea comercială a apărut ca urmarea unor cauze economice şi sociale,

având ca idee cooperarea între mai mulţi întreprinzători animaţi de intenţia de
a realiza împreună activităţi economice de amploare.
În legislaţia română nu se defineşte noţiunea de societate comercială.
Legiuitorul utilizează termenul de societate în două cazuri:
1. contractul de societate reglementat de articolul 1491 Codul Civil:
“ Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se
învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea
deriva”;
2. persoană juridică – societate comercială , reglementată în art.1, Legea
31/1990 privind societăţile comerciale, modificată şi republicată:
“ În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele
juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea
dispoziţiilor prezentei legi” ,
lege ce reglementează deci societatea comercială, fără să o definească.

Reglementarea juridică a societăţilor comerciale în România

În legislaţia românească, prima reglementare amplă a societăţilor comerciale şi
distinctă de cea a societăţilor civile prevăzută de Codul civil a fost realizată de
Codulcomercial din 1887.
Începând din anul 1990, dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale
au fost înlocuite cu o nouă reglementare, care formează obiectul Legii nr.
31/1990 privind societăţile comerciale. Prin adoptarea Legii nr. 31/1990,
dispoziţiile Codului comercial privind societăţile comerciale au fost abrogate,
exceptând dispoziţiile referitoare la asociaţia în participaţiune (art. 251-256) şi
a celor privind asociaţia de asigurare mutuală (art. 257-263). Reglementarea
generală privind societăţile comerciale este cuprinsă în Legea nr.31/1990, iar
pentru o serie de domenii specifice de activitate, cum sunt domeniul bancar,
deasigurări, au fost adoptate reglementări speciale.
Legea nr. 31/1990 reglementează societatea în nume colectiv, societatea în
comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi
societatea cu răspundere limitată. Societăţile comerciale cu capital integral de
stat sunt reglementate de Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor
Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. În domeniul

bancar, sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului, în activitatea de asigurare sunt incidente
dispoziţiile Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor.

Procedura de constituire a societăţii comerciale

Cuprinde ansamblul formalităţilor şi regulilor ce trebuie respectate cu ocazia
înfiinţării unei societăţi comerciale. Constituirea societăţilor comerciale este
supusă regimului de drept comun al Legii 31/1990, bazat pe un control
prealabil judiciar de legalitate, iar cele cu capital de stat, pe cale
administrativă,conform Legii nr.15/1990. Pentru reducerea formalismului
excesiv ce caracteriza procedura constituirii societăţilor comerciale conform
Legii nr. 31/1990 prin modificarea adusă de Legea nr.99/1999 privind
accelerarea reformei economice procedura constituirii s-a simplificat,
comasându-se etapele acesteia prin preluarea de către Oficiul Registrului
Comerţului a unor atribuţii, până atunci aflate în sarcina altor instituţii.
Normele referitoare la constituirea societăţilor comerciale cuprind reguli
distincte pentru diferitele tipuri de societăţi comerciale, şi anume: pentru
societăţile în nume colectiv şi cele în comandită simplă art. 4-7, societăţile pe
acţiuni şi în comandită pe acţiuni art. 4-6,8-10 şi societăţile cu răspundere
limitată art. 4-7, 11-14. Aceasta tehnică este diferenţiată de cea prevăzută în
textele abrogate ale codului comercial care consacrau, în prealabil, norme
generale privind constituirea societăţilor comerciale. În lipsa unor norme
generale, din dispoziţiile speciale menţionate se pot desprinde unele aspecte
comune care configurează regimul general al înfiinţării societăţilor comerciale
cu personalitate juridică, guvernate de Legea nr. 31/1990.

Etapele constituirii societăţilor comerciale

Înfiinţarea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei faze
obligatorii, după cum urmează: o fază consensuală, o fază judiciară şi o fază de
înmatriculare şi publicitate, în subsidiar mai putând exista şi o fază reparatorie.

Faza consensuală
Faza consensuală are ca obiect, întocmirea de către părţi, cu respectarea
condiţiilor legale, a actelor constitutive. În societăţile de capitaluri, definitivarea
Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

actelor constitutive, poate fi precedată de subscrierea publică de acţiuni. Se

deosebeşte astfel, pe de o parte, o modalitate consensuală simplă, care se
rezumă la încheierea nemijlocită a contractului de societate, iar pe de altă
parte, procedura complexă denumită constituire succesivă care implică, în
prealabil, formalităţile legate de subscrierea publică de acţiuni.

Actul constitutiv
Actul juridic de bază pentru înfiinţarea societăţii comerciale îl reprezintă
contractul de societate. În vederea constituirii societăţii pe acţiuni, în
comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată, legea impune ca părţile să
întocmească şi statutul viitoarei societăţi. Contractul de societate şi statutul pot
fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Societatea cu
răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă a unei singure
persoane, în acest caz întocmindu-se doar statutul. Când se încheie numai
statut sau numai contract de societate, acestea pot fi denumite, de asemenea,
act constitutiv.
A) Condiţiile de fond ale actului constitutiv
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, actul constitutiv fiind şi un contract,
acesta trebuie să îndeplinească condiţiile esenţiale de validitate ale convenţiei
prevăzute în art. 948 al Codului civil:
a)capacitatea de a contracta;
b)consimţământul valabil al părţilor;
c)un obiect determinat;
d)o cauză (scop) licită.

a) Capacitatea juridică a părţilor

Orice act juridic, deci şi contractul de societate comercială se încheie în mod
valabil dacă subiectele participante au capacitate juridică civilă. Asociatul –
persoană fizică sau juridică – trebuie să aibă capacitate de folosinţă şi de
exerciţiu deplină.
b) Consimţământul
Consimţământul este o latură a voinţei asociaţilor de a se asocia şi de a
desfăşura în comun o activitate comercială în scopul obţinerii unui profit pe
care să-l împartă. Voinţa asociaţilor trebuie să fie conştientă şi liber exprimată,
Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

cu scopul de a produce efecte juridice şi să nu fie afectată de vreun viciu de

consimţământ, respectiv de eroare, dol sau violenţă.
c) Obiectul contractului
de societate comercială constă în prestaţiile la care s-auobligat părţile
contractante, în timp ce obiectul societăţii constă în activităţile pe care
urmeazăsă le realizeze societatea, respectiv: producţie, comerţ, import-export,
prestare de servicii,executare de lucrări.Ca în cazul oricărui contract, şi în
contractul de societate comercială, obiectul trebuiesă fie determinat sau
determinabil, să constea într-o prestaţie a celui ce se obligă, să fie real, posibil,
licit, moral şi să nu contravină regulilor de convieţuire socială.
În principiu, obiectul contractului de societate se concretizează în obligaţia de
aport aasociaţilor. Dacă obiectul contractului de societate comercială lipseşte,
este ilicit sau imoralsau contravine regulilor de convieţuire socială, sancţiunea
va fi nulitatea absolută acontractului.Este de observat că soluţia nulităţii
absolute funcţionează chiar dacă, în cuprinsul art.56 din Legea nr. 31/1990,
republicată şi modificată, între cauzele care conduc la nulitatea uneisocietăţi
comerciale este enumerată numai lipsa actului constitutiv sau
nerespectareacondiţiilor prevăzute de lege cu privire la forma actului
constitutiv. Nulitatea contractului de societate, are drept efect desfiinţarea
actului constitutiv. Înaceste condiţii, se poate aprecia că actul constitutiv
lipseşte, or conform art. 56 lit. a) dinLegea nr. 31/1990, republicată şi
modificată, lipsa actului constitutiv poate avea ca efectnulitatea unei societăţi
înmatriculate în registrul comerţului, în baza hotărârii tribunalului.
d) Cauza (scopul) contractului
Motivaţia încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunităţi
de bunuri afectate realizării activităţii de comerţ, cu scopul obţinerii unui profit
care urmează a fiîmpărţit între asociaţi, fie în funcţie de cota de participare la
capitalul social, fie în funcţie deînţelegerea asociaţilor care pot stabili un alt
procent de participare a fiecăruia la împărţirea beneficiilor.
B) Condiţiile de formă ale contractului de societate.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, actul constitutiv se încheie
subsemnătura privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie
publică, defondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie
atunci când:
Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandita simplă;
c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
Prin consacrarea formei autentice a contractului de societate se asigură toate
garanţiilecu privire la voinţa părţilor de a constitui societatea şi de a proba
clauzele care stau la baza ei,care pot fi uneori deosebit de complexe şi de mare
valoare pecuniară. Nerespectarea acestei condiţii atrage nulitatea societăţii,
întocmai ca inexistenţa ei (Legea nr. 31 / 1990, art. 7 şi art. 8).
În ceea ce priveşte conţinutul contractului de societate, acesta poate cuprinde
numeroase clauze, în funcţie de voinţa părţilor, însă unele sunt obligatorii, iar
inexistenţa lor determină nulitatea actului constitutiv. Clauzele obligatorii sunt
prevăzute de Legeanr.31/1990, în mod diferenţiat, în funcţie de forma juridică
a societăţii Majoritatea clauzelor sunt însă comune tuturor formelor juridice ale
societăţilor comerciale şi privesc identificarea părţilor, identificarea viitoarei
societăţi, constituirea capitalului, obiectul de activitate, conducerea şi
gestiunea societăţii, drepturile şi obligaţiileasociaţilor, dizolvarea şi lichidarea
societăţii.
a) Clauze de identificare a părţilor;
b) Clauze privind identificarea viitoarei societăţi;
c) Clauze referitoare la obiectul de activitate;
d) Clauze referitoare la capitalul societăţii;
e) Clauze referitoare la administrarea societăţii;
f) Clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
g) Clauze privind sediile secundare ale societăţii;
h) Clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.

C) Modificarea actului constitutiv

Toate aspectele referitoare la societate sunt cuprinse în actul constitutiv, astfel
că modificarea oricărui aspect referitor la aceasta presupune modificarea
actului respectiv. Din această cauză Legea nr.31/1990, face referire la
“modificarea actului constitutiv” şi nu la “ modificarea societăţii comerciale “
(Legea nr. 31 / 1990, Titlul IV).
Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale, adoptată
în condiţiile legii, sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti. După fiecare
modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul, vor
Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

depune la Registrul Comerţului, în termen de 15 zile, actul modificator şi textul

complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi
înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului delegat. Prin grija Oficiului
Registrului Comerţului actul modificator se va publica în Monitorul Oficial al
României, pe cheltuiala societăţii. Actul modificator al actului constitutiv al unei
societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă, în formă autentică, se
depune la Oficiul Registrului Comerţului, şi se menţionează în acest registru,
fără a fi obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al României.

Faza judiciară
Faza judiciară obligatorie constă în controlul de legalitate efectuat de către
judecătorul delegat de la instanţa teritorială competentă. De această verificare
depinde aprobarea necesară pentru înfiinţarea valabilă a societăţilor
comerciale. Este o procedură necontencioasă deoarece o astfel de cerere
constitutivă de drepturi, reclamă exercitarea de către judecătorul delegat, doar
a unor atribuţii de verificare a actelor constitutive, depuse pentru obţinerea
autorizaţiei de funcţionare (Legea nr. 31 / 1990, art. 113).
Cererile de autorizare a funcţionării societăţilor comerciale, sunt de
competenţa judecătorului delegat de preşedintele tribunalului în a cărei rază
teritorială îşi are sediul societatea. Judecătorul delegat, pe baza actelor depuse,
autorizează funcţionarea societăţilor comerciale, prin încheiere, conform art.
40 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Încheierea este susceptibilă de a fi atacată cu
recurs, la tribunal, în 15 zile de la pronunţare.
În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este
obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data
constatării acestor neregularităţi. Nulitatea unei societăţi înmatriculate la
Registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
a)lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă
autentică;
b)toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societăţii;
c)obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d)lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;
e)lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
Vleju Andrei SPE2 Vrabie Andrian

f)actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de

activitate,aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris;
g)s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi
vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care, cauza ei, a fost înlăturată înainte
de a se pune concluzii în fond la tribunal.

Etapa de înmatriculare şi publicitate

În faza finală, obligatorie, are loc îndeplinirea formelor de înmatriculare la
Oficiul Registrului Comerţului, de înregistrare fiscală, cât şi de publicarea în
Monitorul Oficial al României, a încheierii şi la cerere, a actelor constitutive.În
această etapă, societatea comercială dobândeşte personalitate juridică şi
opozabilitate faţă de terţi. Într-adevăr, societatea devine, potrivit art. 41 din
Legea nr.31/1990, persoană juridică din momentul înmatriculării şi poate
efectua acte de comerţ. Oficiul Registrului Comerţului eliberează societăţii
certificat de înmatriculare, în termen de 24 ore de la data încheierii
judecătorului delegat. Îndată după înmatriculare, societatea trebuie să fie
înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului, care îi
eliberează societăţii codul fiscal. Încheierea de înmatriculare se transmite din
oficiu, de Registrul Comerţului, la organele fiscale. Cheltuielile de înregistrare la
Administraţia Financiară, vor fi suportate de societate. După înmatricularea în
Registrul Comerţului societatea, prin reprezentanţii săi, mai efectuează
următoarele operaţii:
- deschiderea contului bancar la banca pentru care optează societatea;
- întocmirea ştampilelor, parafelor şi sigiliilor;
- obţinerea unor avize, autorizaţii, licenţe, atestate şi certificate pentru
desfăşurareaunor activităţi speciale, ca de exemplu: case de schimb valutar,
audiovizual, transporturirutiere, în domeniul medical şi farmaceutic, turism,
editură.
Etapa reparatorie
În subsidiar, prin lege, se reglementează o fază reparatorie, menită să
regularizeze postfactum statutul juridic al entităţii colective, în cazul omisiunii
unor condiţii preliminare decătre persoanele obligate să le îndeplinească.