Oleg TELEVCA Suport de curs

Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

TEMA I.
FINANŢELE PUBLICE

Unități de conținut:
1. Noțiunea de finanțe publice
2. Concepte privind finanțele publice
3. Structura și trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice
4. Funcțiile finanțelor publice
5. Activitatea financiară a statului

Finalități:
- definirea conceptului de finanţe publice;
- prezentarea concepţiilor despre finanţele publice;
- caracterizarea funcţiilor finanţelor publice;
- descrierea formelor de activitate financiară a statului;
- caracterizarea organelor de activitate financiară a statului;
- identificarea structurii finanţelor publice la etapa actuală în Republica Moldova.

1.1. NOȚIUNEA DE FINANȚE PUBLICE

Termenul finanţe îşi are originea în limba latină. Se presupune că noțiunea de finanțe
provine de la cuvintele latinești “finis”, “finare”sau “fiare”, care au semnificatia „termen de
plată”. În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea se foloseau expresiile finatio, financias şi financia
precuniară, în sensul de „plată în bani a unei obligaţii legale”. În Franţa, în secolul al XV-lea,
se foloseau expresiile hommes de finances şi financiers, pentru denumirea arendaşilor de
impozite şi a persoanelor care încasau impozitele regelui; finance însemna un venit al statului,
iar finances - întregul patrimoniu al statului. În limba germană, în secolele al XV-lea – al XVII-
lea se întâlneau expresiile Finanz, care înseamnă plată în bani, şi Finanzer, care desemna pe
cămătar (zaraf, zgârcit).
Cu timpul termenul finanţe a căpătat un sens foarte larg, incluzând: bugetul statului,
creditul, operaţiile bancare şi de bursă ş.a., adică resursele, relaţiile şi operaţiile băneşti.
Având în vedere faptul că în țările bazate pe economia de piață, cea mai mare parte a
mijloacelor de producție se află în proprietatea privată, este necesar de a face o delimitare clară
între domeniul public şi domeniul privat al statului, ca mai apoi de a face o delimitare între
finanţele publice şi cele private.
Domeniul public include acele bunuri, care au utilitate publică, sunt bunuri de care
cetățenii se folosesc în «general», în mod gratuit ,«de regulă» aceste bunuri nu aduc venituri, pe
când cheltuielile de întreținere a lor sunt destul de mari ( ex. drumuri, parcuri, monumente,
clădiri publice ş.a).
Domeniul privat include acele bunuri pe care statul le deține ca orice proprietar si aceste
bunuri sunt aducătoare de venituri( ex. terenuri, clădiri ş.a).
Astfel, în contextul celor expuse putem stabili că expresia “finanțele publice”, este
asociată cu statul, cu unitățile administrativ-teritoriale sau cu alte subiecte de drept public, în
legătură cu veniturile, împrumuturile, cheltuielile și datoriile acestora. Diferit de acestea,

1
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

“finanțele private”, sunt asociate cu unitățile economice, bănci, societăți de asigurare private,
în legătură cu resursele financiare ale acestora.
Finanțele publice reprezintă, totalitatea relațiilor sociale de natura economică, care
apar in procesul realizării și repartizării în formă bănească, a tuturor resurselor necesare
statului pentru îndeplinirea sarcinilor si funcțiilor sale.
Conform Legii RM nr.181 finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale prin
finanțe publice se înțelege un ansamblu al relațiilor economice aferente formării și administrării
resurselor bugetelor componente ale bugetului public național, a datoriei publice și a altor
active publice1.

1.2. CONCEPTE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE

Principalele concepţii referitoare la problematica sau domeniul de cercetare al finanţelor
publice pot fi încadrate în trei orientări majore, şi anume: concepţiile clasice, concepţiile
moderne și concepțiile postmoderne.
Concepţiile clasice. Concepţia clasică asupra finanţelor publice s-a format în contextul
doctrinei economice liberale, ce a dominat perioada de început a dezvoltării capitaliste,
conturându-se în secolul al XIX-lea. Conform acestei doctrine, se susţinea necesitatea liberei
iniţiative private în economie şi evitarea oricărei intervenţii din partea statului, considerat un
factor perturbator al activităţii economice.
Concepţiile moderne. Abordările doctrinare cu caracter intervenţionist s-au amplificat
mult, însă, pe fundalul crizei economice mondiale din anii 1929-1933, care a evidenţiat limitele
iniţiativei private în rezolvarea unor probleme economico-sociale cu impact profund în societate
şi disfuncţionalităţi majore ale mecanismelor economiei de piaţă, confruntată cu fenomene
perturbatoare grave. În noile condiţii, s-a abandonat teza statului-jandarm (menit să
îndeplinească sarcini tradiţionale) în favoarea celei a statului-providenţă sau al bunăstării
(welfare). Statul nu se mai limita la finanţarea acţiunilor neproductive, ci şi manifesta pregnant
prezenţa în economie, fie direct, prin dezvoltarea unor întreprinderi de stat, fie indirect prin
susţinerea şi influenţarea întreprinzătorilor de o manieră convergentă politicilor de stabilizare şi
creştere economică.
La baza concepţiei moderne intervenţioniste, stă doctrina elaborată de J.Keynes, prin cea
mai importantă operă a sa "Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a banilor",
în cadrul căreia stimularea investiţiilor, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, prin
instrumente de domeniul finanţelor publice, pentru a asigura o folosire mai completă a forţei de
muncă, ocupă un loc prioritar
Concepţiile postmoderne sau contemporane despre finanţele publice
Începuturile acestora pot fi atribuite convenţional perioadei aferente crizei politicii
bugetare keynesiste de reglementare a cererii agregate care a demarat în anii 1978-1980. În
această perioadă apar curentele de gândire neokeynesist şi neoliberal, care încearcă să
reacţioneze şi să adapteze teoria clasică a liberalismului economic, respectiv cea keynesistă, la
noile condiţii economice.
Caracteristica esenţială a neokeynesismului constă în trecerea de la metoda statică de
analiză la metoda dinamică; îmbinarea microanalizei cu macroanaliza, cu accent pe aceasta din

1
A se vedea Legea nr.181 finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale din 25.07.2014, publicat M.O.
nr.223-230 din 08.08.2014,art.3.

2
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

urmă; armonizarea intereselor şi intervenţiei statului cu cele ale sectorului privat.

Neoliberalismul recomandă intervenţia statului pentru a stabili cadrul juridic al
concurenţei, baza funcţionării armonioase a mecanismului preţurilor şi a împiedicării abuzurilor
monopolurilor.

1.3. STRUCTURA ȘI TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE FINANȚELOR

PUBLICE
Din cele mai vechi timpuri în structura finanţelor publice s-au evidenţiat două principale
elemente distincte: venituri publice şi cheltuieli publice. Acestora li s-au adăugat de-a lungul
timpului şi alte elemente: bugetul statului, finanţele locale şi bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale, împrumuturile de stat sau creditul public, precum şi finanţele organizaţiilor
internaţionale.
Odată ce Republica Moldova a devenit un stat independent, în legătură cu dezvoltarea
economică în conformitate cu principiile economiei de piață, odată cu transformările sociale și
politice ce au avut loc, elementele structurale ale finanțelor publice la etapa actuală sunt:
1. Sistemul bugetar;
2. Fondurile de urgență;
3. Fondurile întreprinderilor şi instituţiilor publice;
4. Asigurarea de stat obligatorie;
5. Creditul public.
Trăsăturile caracteristice ale finanţelor publice:
* Sunt relaţii sau raporturi cu caracter economic întrucât ele apar în procesul formarii,
repartizării si utilizării produsului social.
* Sunt relaţii ce îmbracă o forma bănească, întrucât ele apar în procesul de producţie -
reproducţie și circulaţie a mărfurilor, apar în procesul retribuirii muncii, apar în relaţiile dintre
autorităţile publice, instituţiile publice, agenţii economici și populaţia.
* Sunt relaţii fără echivalent, întrucât nu presupun în mod necesar o contra-prestaţie directă
din partea subiectului beneficiar al mijloacelor băneşti (ex. o societate comercială care a vărsat la
buget o sumă de bani cu titlu de impozit sau taxă, nu are dreptul să solicite statului, nici o
prestație de egală valoare și imediată).
* Mijloacele băneşti sub care se prezintă relaţiile financiare nu se rambursează (ex. sunt
mijloacele de formare ale bugetului public naţional sau transferurile către populaţie sub forma de
salarii, pensii, burse, alocaţii, etc). Totuși, de la această regulă, sunt și careva excepții (ex.
împrumuturile publice, TVA).

1.4. FUNCȚIILE FINANȚELOR PUBLICE.

Funcția de repartiție - a finanțelor publice cunoaște două faze distincte, dar care sunt
strâns legate între ele, e vorba de constituirea fondurilor bănesti și de distribuirea acestora.
La constituirea fondurilor bănești (prima fază) participă următoarele subiecte: societățile
comerciale, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului statutar și de forma
organizatorico-juridică; instituțiile publice și unitățile subordonate acestora; populația;. Aceste
subiecte contribuie la formarea fondurilor bănești prin: impozite, taxe, contribuţii de asigurări
medicale, contribuții de asigurări sociale, amenzi, penalități; majorări de întârziere, dobânzi,
donații, etc.

3
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

A doua fază - distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari –

persoane fizice şi juridice. Prin repartiţia produsului național brut se înțelege atât distribuirea
primară cât și redistribuirea acestuia.
Distribuirea primară a produsului național brut constă în împărțirea acestuia între
participanții nemijlociți la procesul producției materiale (ex. salariații, băncile primesc ratele de
credit scadente și dobânzile pentru creditele acordate).
Procesul redistribuirii produsului național brut cuprinde două faze: mobilizarea și
dirijarea unei părți din produsul național brut deja distribuit.
Mobilizarea (prima fază) cuprinde acele relații social-economice exprimate valoric
(instrumente bancare și financiare), cu ajutorul cărora se atrage, prin mecanismul economic,
financiar și bancar, prin organele financiare și bancare, prin sistemul prețurilor, precum și pe
calea prestărilor de servicii o parte din veniturile agenților economici, adică are loc formarea
fondurilor financiare și bancare.
Dirijarea (a doua fază) cuprinde relațiile bănești prin intermediul cărora sunt dirijate și
folosite aceste fonduri bănești - împreună cu o parte a resurselor bănești mobilizate în procesul
distribuirii produsului național brut – către sfera social-culturală, administrație, ordine publică,
apărare națională, precum și în mod diferențiat către grupele de populație care nu au primit nici
un venit sau au primit venituri insuficiente în procesul distribuirii primare a produsului național
brut.
Funcția de control - exercitarea funcţie de control este determinată de faptul că fondurile
financiare, care se formează la dispoziţia statului, aparţin întregii societăţi. Funcția de control a
finanțelor se exercită asupra tuturor unităților productive și neproductive, determinând și
verificând întrebuințarea rațională a resurselor materiale, de muncă și bănești, stimulând
creșterea producției și a rentabilității. Funcţia de control se exercită prin intermediul unor organe
specializate ale statului: Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, Curtea de Conturi,
Inspecția Financiară, Serviciul Fiscal, Serviciul Vamal.

1.5. ACTIVITATEA FINANCIARĂ A STATULUI

Astfel, prin activitatea financiară a statului, înțelegem activitatea statului pentru
formarea, repartizarea și utilizarea mijloacelor financiare, care asigură dezvoltarea și îndeplinirea
funcțiilor sale.
La etapa actuală, activitatea financiară a statului Republica Moldova constă în:
- Activitatea bugetară, soldată cu elaborarea, adoptarea, executarea și încheierea bugetului
public național.
- Activitatea financiară a statului este orientată în sfera repartizării resurselor financiare,
între autoritățile publice centrale și cele locale, ce are importanță majoră pentru dezvoltarea
social-economică, culturală atât la nivelul întregului stat, cât și la nivelul unei unități
administrativ-teritoriale.
- Activitatea financiară a statului nostru, în toate timpurile, dar mai ales în ultima perioadă
are loc în condițiile colaborării cu organismele financiare internaționale – Fondul Monetar
Internațional, Banca Mondială, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Reconstrucție și
Dezvoltare ș.a., activitate ce se soldează cu contractarea de împrumuturi, acordarea de granturi,
favorabile executării în ritm normal al bugetului de stat, la fel și implementarea reformelor în
diverse sectoare ale economiei naționale.

4
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

- Colaborarea economică bilaterală și multilaterală, ce se finalizează cu adoptarea diferitor

convenții ( ex. convenții cu privire la împrumuturi externe, convenții cu privire la evitarea dublei
impuneri).
Statul îndeplinește activitatea financiară prin intermediul organelor sale. Avem organe cu
competență generală, care au importante atribuții și în domeniul finanțelor publice și organe cu
competență specială în acest domeniu.
Din prima categorie fac parte: Parlamentul, Președintele statului, Guvernul, autoritățile
publice locale.
Organele cu competență specială la rândul lor se împart în două grupe și anume:
- Organele statale care desfășoară activitate financiară, în legătură cu îndeplinirea
atribuțiilor de bază (ex. ministerele, seviciile, agențiile etc.).
- Organele statale a căror activitate financiară este de bază. Din această categorie fac parte
în principal:
a) Ministerul Finanțelor2.
b) Curtea de conturi3.
c) Banca Națională a Moldovei4.

SUBIECTE PENTRU AUTOEVALUARE

1. Definiți conceptul de finanțe publice
2. Caracterizați conceptele privind finanțele publice
3. Determinați conceptele caracteristice în Republica Moldova la etapa actuală
4. Determinați trăsăturile caracteristice ale finanțelor publice
5. Identificați elementele structurale ale finanțelor publice în Republica Moldova
6. Determinați deosebirile dintre finanțele publice și finanțele private
7. Caracterizați funcțiile finanțelor publice
8. Caracterizați activitatea financiară a statului Republica Moldova
9. Identificați organele cu atribuții de activitate financiară
10. Clasificați organele de activitate financiară ale statului.

BIBLIOGRAFIE
Literatura recomandată:
1. Costaș Cosmin Flavius, Minea Mircea Ștefan, Drept financiar, Ed.Universul Juridic,
București, 2015.
2. Gliga Ioan, Drept Financiar, Ed.Humanitas, București, 1998.
3. Moldovanu Dumitru, Doctrine și Economiști Celebri, Ed.ARC, Chișinău, 2011.
4. Secrieru Angela, Finanțele Publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție
guvernamentală, Ed.Epigraf, Chișinău, 2004.
5. Șaguna Dan Drosu, Drept financiar public, Ed.C.H.Beck, București, 2017.
6. Văcărel Iulian, Bistriceanu Gh.,Bercea Florian ș.a., Finanțe publice, Ed.Didactică și
Pedagogică, București, 2004.

2
A se vedea Legea nr.181…,art.20, Hotărârea Guvernului nr.696 cu privire la organizarea și funcționarea
Ministerului Finanțelor din 30.08.2017, publicat în Monitorul oficial nr.329 din 06.09.2017.
3
A se vedea Legea nr.260 privind organizarea șI funcționarea Curții de Conturi din 07.12.2017, publicat în M.O.
nr.1-6 din 05.01.2018,art.3.
4
A se vedea Legea nr.548 cu privire la Banca Națională a Moldovei din 21.07.1995, publicat în M.O.nr.297-300.

5
Oleg TELEVCA Suport de curs
Doina CUCIURCA DREPT FINANCIAR

Acte legislative și normative:

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova, nr.1163-XIII din 24.04.1994// Republicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova din 25.03.2005, ediție specială.
2. Legea nr.181 finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, din 25.07.2014, publicat
în Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.223-230, din 08.08.2014.
3. Legea nr.260 privind organizarea șI funcționarea Curții de Conturi din 07.12.2017, publicat
în M.O. nr.1-6 din 05.01.2018.
4. Legea nr.548 cu privire la Banca Națională a Moldovei din 21.07.1995, publicat în
M.O.nr.297-300.
5. Legea nr.544 cu privire la statutul judecătorului din 20.07.1995, publicat îm Monitorul
Oficial nr.15-17 din 22.01.2013.
6. Legea nr.3 cu privire la Procuratură din 25.02.2016, publicat în Monitorul oficial nr.69-
77/113 din 25.03.2016.
7. Legea nr.1104 cu privire la Centrul Național Anticorupție din 06.06.2002, publicat în
Monitorul Oficial nr.209-211 din 05.10.2012.
8. Legea nr.162 cu privire la statutul militarilor din 22.07.2005, publicat în Monitorul Oficial
nr.129-130 din 30.09.2005.

9. Hotărârea Guvernului nr.696 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului

Finanțelor din 30.08.2017, publicat în Monitorul oficial nr.329 din 06.09.2017.