Universitatea Valahia din Târgoviște, Facultatea de Drept și

Științe Administrative, Specializarea: Drept\ ID

-Referat-

DREPTUL FUNDAMENTAL AL OMULUI LA UN

MEDIU SĂNĂTOS

Student: Dinu Florin Andrei

An: II
 Reglementare

Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern și

recunoscute de dreptul internațional fiecărui individ, în raporturile sale cu
colectivitatea și cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale și care
au drept scop satisfacerea unei nevoi umane esențiale și a unor aspirații legitime, în
contextul economico-social, politic, cultural și istoric, ale unei anumite societăți.
Dreptul omului la un mediu sănătos a fost menționat pentru prima dată pe plan
internațional în Declarația de la Stockholm care a prevăzut în art. 1 dreptul
fundamental al omului la un mediu sănătos a cărui calitate să-i permită să trăiască
în demnitate și bunăstare. Declarația a prevăzut de asemenea și obligația
internațională a statelor ca prin activitățile desfășurate în limitele teritoriului și ale
jurisdicției naționale să nu producă pagube mediului altor state sau dincolo de
limitele jurisdicțiilor naționale.
Conținutul primelor două articole ale Declarației de la Stokholm este următorul:

Art. 1 „Omul este deasemenea creatură dar și modulator al mediului lui, care îi
oferă sprijinul psihic dar îi permite și dezvoltarea intelectuală morală socială și
spirituală. În lunga evoluție a rasei umane pe planetă, un stadiu a fost atins atunci
când în urma dezvoltării accelerate a științei și tehnologiei omul a dobândit
puterea de a transforma mediul său în nenumărate moduri și la o scară
neașteptată. Ambele aspecte ale mediului înconjurător atât cea naturală cât și cea
făcută de om, sunt esențiale pentru binele lui și pentru a se bucura de drepturile
sale cât și de dreptul la viața însăși.”
Art. 2 „Protecția și îmbunătățirea mediului înconjurător e o chestiune importantă
care afectează binele populației și dezvoltarea economică în toată lumea; este o
dorință urgentă a întregii lumi și o datorie a tuturor guvernelor.”

Acest drept a fost ulterior prevăzut în Carta Africană a Drepturilor Omului și a

Popoarelor, în Convenția Americană a Drepturilor Fundamentale ale Omului, în
Carta Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Convenția de la
Montego Bay și alte documente internaționale.
 Instrumentele internaţionale cu vocaţie universală se referă la un „drept
fundamental al omului…” (Declaraţia de la Stockholm, principiul 1), viziune
preluată şi de Declaraţia de la Rio. În privinţa instrumentelor regionale, Cartea
africană a drepturilor omului şi popoarelor (1981) recunoaşte „tuturor popoarelor”
dreptul la mediu (art.24), consacrând astfel nu un drept individual al omului, ci
unul colectiv al poparelor.
În schimb, Protocolul adiţional de la San Salvador din 17 noiembrie 1998 la
Convenţia americană a drepturilor omului se referă la dreptul individual de a trăi
într-un mediu sănătos (art.11) în modul său specific, Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor sale fundamentale consideră că
atingerile aduse mediului afectează drepturile individuale recunoscute de
document.
Pe plan national, dreptul la mediu apare fie in Constitutiile Nationale ca drept
fundamental, fie in legile organice. In continutul drepturilor fundamentale ale
omului surprindem o dimensiune individuala care implica dreptul fiecarui individ
la prevenirea poluarii, dreptul de a cere incetarea activitatii care produce poluare
nociva si dreptul de a fi despagubit pentru daunele suferite in urma acestei poluari.
De asemenea in continutul acestui drept exista si o dimensiune colectiva care se
refera la obligatia generala a statelor de a nu prejudicia mediul si prin aceasta de a
nu prejudicia sanatatea si viata oamenilor, calitatea bunurilor materiale si in
general calitatea mediului. In literatura juridical straina dar si in practica instantelor
judecatoresti internationale, discutiile s-au purtat nu cu privire la existenta sau
inexistenta acestor drepturi pentru ca e recunoscut in toate statele ci cu privire la
posibilitatea exercitarii unei actiuni individuale izvorata dintr-un drept colectiv.
Mai multe rezolutiuni ale organelor internationale si hotarari ale Curtii
Internationale de Justitie au recunoscut posibilitatea intentarii unei actiuni
individuale in cazul apararii acestui drept.
In dreptul intern, dreptul mediului la un om sanatos este reglementat in Constitutia
Romaniei la art. 35 (1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu
inconjurator sanatos si echilibrat ecologic; (2) Statul asigura cadrul legislativ
pentru exercitarea acestui drept; (3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de
a proteja si a ameliora mediul inconjurator. Acest text a fost introdus in
Constitutia Romaniei ca urmare a revizuirii realizate in cursul anului 2003, iar
inainte de modificare dreptul era protejat prin art.134 al Legi Fundamentale:
„statul trebuie sa asigure (...) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator,
precum si mentinerea echilibrului ecologic”.
 Prin art. 35 se arata ca titularii acestui drept nu sunt doar cetatenii romani, ci
orice subiecte individuale de drept. Statul trebuie sa participe activ la cooperarea
internationala in acest domeniu, stiut fiind faptul ca problema protectiei mediului
inconjurator fac tot mai des in zilele noastre obiectul nu doar al colaborarii din
punct de vedere stiintific, dar mai ales al negocierilor politice si al documentelor cu
character juridic, chiar daca acestea nu imbraca in mod necesar forma
constrangatoare a unor obligatii insotite de sanctiuni in caz de nerespectare.
Conform Constitutiei statul isi asuma obligatia de a asigura cadrul legislativ pentru
exercitarea dreptului omului la un mediu sanatos. In aceasta privinta sunt in
vigoare Ordonanta de urgenta nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul integrat
al poluarii si Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005 privind protectia mediului. Legea
mediului (OUG nr. 195/2005), pornind de la consacrarea principiului ca statul
recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic,
prevede garantiile acestui drept:

1. accesul la informatii privind mediul cu respectarea conditiilor de

Confidentialitate;

2. dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului;

3. dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind
dezvoltarea politicii si a legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare si
elaborarea planurilor si programelor;
4. dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organelor de protectie a
mediului, autoritatilor de administratie publica sau/si judecatoresti in
probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu;
5. dreptul la repararea prejudiciului suferit.

In raportul dintre aceste drepturi si celelalte drepturi fundamentale ale

omului se constata ca dreptul la mediu e in acelasi timp fundamentul dezvoltarii
celorlalte drepturi si in acelasi timp o premisa pentru aparitia de noi drepturi
fundamentale ale omului.
Prin intermediul OG 195/2005 legiuitorul a oferit un character imperativ,
sanctionator cadrului de protejare a dreptului omului la un mediu sanatos prin
introducerea la art. 3 a principiului „poluatorul plateste”. Acest princpiu are şi o
justificare economică: neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protecţia mediului
atrage ulterior costuri mai ridicate care trebuie acoperite. De asemenea, prin acest
document legislativ se creeaza si autoritati responsabile cu protectia mediului si se
stabilesc clar sarcinile acestora:
 Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, Comitete Regionale pentru
Protectia Mediului care formuleaza strategii de protejare ale mediului, coordoneaza
activitati de informare si instruire, aplica sanctiuni, prin Garda Nationala de Mediu,
pentru nerespectarea legislatiei de mediu si pentru neconformarea la conditiile
impuse prin actele de reglementare, titularilor activitatilor, identifica, in colaborare
cu Ministerul Finantelor Publice, noi instrumente financiare care favorizeaza
protectia si imbunatatirea calitatii elementelor de mediu.

Un articol important si relevant pentru dreptul omului la un mediu

sanatos prevazut in OG 195/2005 este art.94 care prevede ca Protectia mediului
constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice. Ulterior acestui articol
care prevede obligatii este articolul care prevede sanctiunile in cazul in care
obligatiile privitoare la protejarea mediului sunt incalcate. Printre aceste sanctiuni
mentionam: amenda de la 50.000 Ron pana la 100.000 Ron pentru fapte precum:
poluarea prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri
sau substante periculoase; rezentarea, in lucrarile privind evaluarea de mediu,
evaluarea impactului asupra mediului, a bilantului de mediu sau a
raportului de amplasament a unor concluzii si informatii false; importul si exportul
unor substante si preparate periculoase interzise sau restrictionat; . desfasurarea de
catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate genetic sau produse
ale acestora, fara a solicita si obtine acordul de import/export si/sau autorizatiile
prevazute de reglementarile specifice.

In Ordonanta de urgenta nr 152/2005 sunt stabilite masurile

necesare pentru prevenirea sau, in cazul in care aceasta nu este posibila,
reducerea emisiilor in aer, apa si sol, provenite din activitatile prevazute in anexa
nr. 1 a acesteia, inclusiv masurile privind gestionarea deseurilor, astfel incat sa se
atinga un nivel ridicat de protectie a mediului, considerat in intregul sau, cu
respectarea prevederilor legislatiei din domeniul evaluarii impactului asupra
mediului si a altor reglementari relevante.
In art 3 al acesteia sunt enumerate raspunderile si obligatiile autoritatilor
competente pentru protectia mediului, cum ar fi :

a) sa se previna poluarea in special prin aplicarea celor mai bune

tehnici disponibile;
b) sa nu se produca nici o poluare semnificativa;
c) sa fie evitata producerea de deseuri, potrivit prevederilor legale
in vigoare; in cazul in care se produc deseuri, ele sunt valorificate, iar daca acest
lucru este imposibil tehnic sau economic, sunt eliminate, astfel incat sa se evite sau
sa se reduca orice impact asupra mediului;
 d) sa se utilizeze eficient energia;
e) sa fie luate masurile necesare pentru prevenirea accidentelor si
limitarea consecintelor acestora;
f) sa fie luate masurile necesare pentru ca in cazul incetarii
definitive a activitatii sa se evite orice risc de poluare si sa se readuca
amplasamentul la o stare satisfacatoare.

In art. 32 se mentioneaza ca:

„- (1) Autoritatea competenta pune la dispozitie publicului rezultatele pe care le
detine, referitoare la monitorizarea emisiilor, asa cum este prevazut in conditiile de
autorizare, potrivit prevederilor art. 7-14.
(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului furnizeaza Comisiei
Europene, la fiecare 3 ani, incepand cu data aderarii, inventarul principalelor emisii
si al surselor responsabile de poluare, pe baza formatului si particularitatilor
necesare pentru transmiterea informatiilor, stabilite de catre Comisia Europeana.
(3) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului adopta masurile propuse
de Comisia Europeana pentru asigurarea intercomparabilitatii si complementaritatii
intre datele din inventarul emisiilor, prevazut la alin. (2), si datele din alte registre
si surse de date privind emisiile.”
 Actualitatea temei „dreptul omului la un mediu
sanatos”
Ocrotirea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos constituie una
dintre cele mai actuale probleme contemporane. Progresul stiintifico-tehnic si
sporirea presiunii antropogene asupra mediului natural duc inevitabil la agravarea
situatiei ecologice: se epuizeaza resursele naturale, se polueaza mediul natural, se
pierde legatura naturala dintre om si natura, se inrautateste sanatatea morala si
fizica a oamenilor, se inaspreste lupta economica si politica pentru pietele de
materie prima, pentru spatiul de viata. In acest sens D. Marinescu prezinta
importanta protejarii mediului si ocrotirea acestuia ca fiind „o problema vitala a
lumii contemporane.”
Atentia deosebita pe care statele au acordat-o dreptului omului la un mediu
sanatos se reflecta si prin instituriea si impunerea sistemului creditelor de emisie
care a fost introdus prin protocolul de la Kyoto. Prin directiva 27/2003 a
Consiliului Parlamentar European s-a conceput o schema pentru a sprijini statele
din Uniunea Europeana in reducerea emisiilor si comercializarea creditelor de
emisie. Comercializarea creditelor de emisie reprezinta abilitatea a doua entitati
care trebuie sa-si reduca emisiile de a tranzactiona o parte din creditele de emisie
redistribuind repartitia de credite. La baza sa sta faptul ca nu conteaza de
unde provin aceste emisii si ca urmare nici unde se reduc. Comertul este neutru
daca emisiile globale de gaze sunt limitate la nivel global prin angajamentele
asumante de statele parti ale portofoliului de la Kyoto.
O aplicare a comertului creditelor de emisie s-a facut intre Polonia
in calitate de vanzator si Irlanda si Spania ca si cumparatori. Astfel Guvernul de la
Varsovia a anuntat ca va semna in curand un acord de vanzare de drepturi de emisii
de CO2 cu Irlanda si Spania. Acesta se ridica la 40 de milioane de euro si este
primul acord de acest tip derulat de Polonia in baza prevederilor protocolului de la
Kyoto.

Conform tratatului de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze

cu efect de sera, guvernele din tarile unde emisiile de carbon sunt sub tintele
convenite sub auspiciile Conventiei- Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari
Climatice pot vinde acest surplus de CO2 sub forma unor credite de emisii de
carbon, denumite oficial Assigned Amounts Units (AAU), guvernelor sau
companiilor care produc emisii de CO2 în exces. Toate tarile in curs de dezvoltare
detin cantitati importante de credite de emisii de CO2 care pot reprezenta, in multe
cazuri, importante surse de venit. in Europa, aceste credite sau certificate de emisii
de gaze carbonice sunt tranzactionate in mod curent pe „bursa verde” din Londra.
 Guvernul polonez detine spre vanzare pentru perioada 2008-2012
credite de emisii de carbon (AAU) reprezentand echivalentul a 500 de milioane de
tone de CO2. Maciej Nowicki, ministrul mediului in cabinetul de la Varsovia, a
facut, cu ocazia unei vizite de lucru la Tokyo, publica intentia Poloniei de a vine
cea mai mare parte din aceste credite de emisii de carbon guvernului japonez.
(Bogdan Enache – Saptamana Finaciara)
In ceea ce priveste actualitatea temei privitoare la dreptul omului la
un mediu sanatos am descoperit o problema actuala privid deseurile nucleare.

Un articol prezenta succint aceasta problema implicand si Romania sub

urmatorul titlu „Deseurile nucleare din Bulgaria ar putea fi stocate la granita cu
Romania”. O probelma a mediului dintr-o tara vecina afecteaza si dreptul omului la
un mediu sanatos in Romania. In aceasta problema se relateaza urmatoarele :
Comisia Europeana acorda Bulgariei inca 300 de milioane de euro pentru
inchiderea definitiva a centralei nucleare de la Kozlodui, dupa ce sprijinul pentru
acest an s-a cifrat la 550 de milioane de euro. Construita in 1970, dupa modelul
celei de la Cernobal centrala atimoca bulgareasca a fost catalogata de
Departamentul american al Energiei ca fiind una dintre cele mai periculoase
instalatii nucleare din lume. Ea se afla la patru kilometri de Dunare si la 150 de
kilometri de Bucuresti.
Conform expertizelor internationale, centrala nu dispune de un invelis protector
si exista oricand riscul unor scurgeri radioactive in sol si in panza freatica. In
acelasi timp insa, dupa ce proiectul unei noi centrale nucleare, de data asta
prevazuta a se deschide langa localitatea Belene, din Bulgaria, a inghetat, Guvernul
de la Sofia se pregateste sa deschida un depozit pentru deseuri radioactive, ce
provin de la reactoarele dezafectate de la Kozolodui. „Deschiderea unui depozit de
deseuri radioactive la granita cu Romania nu cred ca este un lucru bun. Stocarea
resturilor radioactive trebuie facuta in maxima siguranta in mine de uraniu
dezafectate sau undeva, in munti, la mare adancime. Din cate stiu, langa Kozlodui
nu exista astfel de conditii” – este opinia lui Nicolae-Radulescu Dobrogea,
presedintele organizatiei de mediu Eco-Civica.

Ministerul Roman al Mediului a primit in luna septembrie a acestui

an o notificare din partea autoritatilor bulgare de Mediu privind construirea acestui
depozit de deseuri radioactive in zona localitatii Kozlodui. Adresa a fost facuta in
conformitate cu Conventia Espoo, adoptata la data de 25 febuarie 1991, ce face
referire la evaluarea impactului pe care il are construirea acestor obiective nucleare
aspura mediului in context transfrontier. Intial se astepta un raspuns la 29
septembrie. Cu o saptamana inainte, fostul ministru al Mediului, Nicolae
Nemirschi, a solicitat autoritatilor de la Sofia detalii in legatura cu contruirea
acestui depozit de deseuri radioactive si a declarat ca notificarea se afla in
dezbatere publica pana la 5 octombrie. „Dezbaterea publica a proiectului de la
Kozlodui nu s-a incheiat pe 5 octombrie, ci va continua cu participarea publicului
inclusiv prin consultarea acestuia, ce se va desfasura dupa primirea documentatiei
de evaluare a impactului asupra mediului” declarau oficialii romani de la Mediu.
Depozitul de la Kozlodui ar avea o capacitate de 138.000 de metri cubi, iar
suprafata construibila se poate intinde pe 130.000 de hectare. Granita statului
bulgar cu Romania este de 4km, iar pe o raza de 30 de km in jurul localitatii
Kozlodui se afla 12 sate de romani si mai multe localitati bulgaresti. Ministerul a
hotarat sa participe la procedura de evaluare a impactului depozitului de deseuri
din Bulgaria asupra mediului, conform Conventiei de la Espoo. In acest moment
procedura este in faza initiala urmand elaborarea de catre Bulgaria a documentatiei
privind evaluarea impactului asupra mediului, ce va fi analizata si de autoritatile
din Romania.

Implicarea publicului a fost destul de mica in dezbaterea acestui

proiect. Ministerul Mediului este in faza de centralizare a punctelor de vedere
exprimate de autoritatile romane ce au responsabilitati in domeniul energiei. La
hotararea pe care urmeaza sa o ia Romania cu privire la acordul construirii
depozitului de la Kozlodui, Ministerul Economiei are un rol important, alaturi de
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare iar opiniile si sugestiile
tuturor factorilor de decizie vor fi trimise in Bulgaria.
„Bulgarii ar trebui in primul rand sa aiba o tehnologie nucleara
avansata de extragere a uraniului din deseuri, ceea ce nu cred ca exista in acest
moment decat in Rusia. Acest lucru este foarte important de aflat deoarece, daca in
depozit vor fi stocate deseuri nedecontaminate, el ar putea fi periculos pentru
mediu” - opinia lui Tudor Serban – ministru secretar de stat pe problemele de
energie in Ministerul Economiei.

In Romania in acest domeniu mentionam ca deseurile slab si mediu

radioactivate provenite din medicina, din cercetare si din industria clasica se
stocheaza in Depozitul national de Deseuri Radioactive Baita – Bihor. Acest
depozit este adiminstrat de Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara – Horia
Hulubei care se afla langa comuna Magurele, judetul Ilfov. Deseurile radioactive
generate de Centrala Nuclear – Electrica de la Cernavoda, aflate in prezent in
depozitare intermediara in instalatii speciale, au nevoie de doua noi constructii.
Pentru acestea, costurile sunt estimate la 5 miliarde de euro. (Mihaela Pavnutescu –
Ziarul Adevarul) Este clar că în aceste momente doctrinei juridice din Romania ii
revine un rol deosebit în a releva continutul dreptului fundamental al omului la un
mediu sanatos si corelatia sa cu celelalte drepturi fundamentale ale omului, dar fara
sprijinul oamenilor, cei cu adevărat implicati in degradarea si totodata protectia
mediului si singurii beneficiari actuali ai existentei unui mediu propice existentei si
dezvoltarii umane, nu se va putea obtine niciodata rezultatul dorit de
legiuitor si stipulat si în Constitutia Romaniei la art. 35.

Pentru a sprijini în concret acest efort de protejare si in ideea de a

realiza o indispensabila „alfabetizare ecologica” a fost creat un adevărat sistem de
metode si tehnici gandite a avea un rol determinant in domeniul de interes. In
cadrul acestor metode, alaturi de construirea unor noi concepte cu rol de
reorientare a activitati de protejare a factorilor de mediu, asa cum este situatia
anterior analizatului concept de „dezvoltare durabila” sau a celui de „protejare
integrata”, se mai înscriu:

- -crearea dreptului mediului ca ramura distincta de drept International;

- institutionalizarea la diferite nivele a problemelor mediului.
- crearea si recunoasterea legislativa a unui nou drept fundamental al
omului - dreptul la un mediu sanatos, ca drept de generatia a III-a
aceea a drepturilor de solidaritate;
- elaborarea unor strategii si politici de mediu coerente si eficiente si
crearea unor tehnici specifice dreptului mediului: procedure
preventive; parghii economico-fiscale; reglementari tehnice;
- angajarea raspunderii juridice pentru faptele care prejudiciaza
mediul.

Actuala situatie prin care trece si Romania arata clar ce importanta

are pentru fiecare cetatean sa respecte legislatia in domeniul protectiei mediului
inconjurator si mai ales, importanta ce revine institutiilor statului de a raspunde cu
promptitudine cetatenilor in problemele sesizate de catre acestia. Rezulta ca statul
are obligatia constitutionala de a lua masuri de protective sociala, in care se inscriu,
cu certitudine, si cele legate de protejarea mediului inconjurator, deoarece numai in
aceste conditii se poate discuta de dezvoltarea durabila a societatii si de faptul că
habitatul natural face parte din societatea umana, iar a nu-l proteja inseamna a nu
proteja insasi societatea, lipsind omul de a trai decent in cadrul acesteia.
Din această cauza orice degradare a calitatii mediului inconjurator
are efecte devastatoare asupra omului, putand cauza diferite afectiuni, mai mult sau
mai putin periculoase, nasterea copiilor cu diferite malformatii, unele dintre ele
letale sau chiar moartea unor persoane, ca sa nu mai amintim de aparitia unor
epidemii care pot ucide orice fiintă pe o rază foarte intinsa, de mii sau sute de
kilometrii, punand in pericol insasi existenta speciei umane pe acest pamant.
 Astfel ca „lipsa protectiei mediului inconjurator poate atrage un anumit grad de
lipsa a sanatatii publice si chiar individuale, o impiedicare a realizării dreptului la
ocrotirea sanatatii, care poate atrage restrangerea exercitarii unor drepturi sau
libertati fundamentale.”
In acest context se impune din ce în ce mai mult necesitatea formarii unei noi
etici si promovarea unei educatii pentru protectia mediului prin
care sa se creeze ai sa se dezvolte, o opinie si comportamente publice
compatibile cu această etica noua.
 Bibliografie
 DUŢU Mircea, „Dreptul mediului. Tratat. Abordare integrată”, Editura
Economică, Bucureşti, 2003;

 DUŢU Mircea, „Dreptul internaţional al mediului”, Editura Economică,

Bucureşti, 2004;

 MARINESCU Daniela, „Dreptul mediului înconjurător”, Editura „Şansa

SRL”, Bucureşti, 1996;

 MARINESCU Daniela, „Tratat de dreptul mediului”, Editura All Beck,

Bucureşti, 2003;

 MARINESCU Daniela, „Infracţiuni în domeniul protecţiei mediului”,

Editura Lumin Lex, Bucureşti, 2005;

 MURARU Ioan, IANCU Gheorghe „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle

constituţionale”, Editura I.R.D.O., Bucureşti, 1992;

 MURARU Ioan „Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Actami,

Bucureşti, 1995;

 „Constitutia Romaniei revizuita" de Mihai Constantinescu, Antonie

Iorgovan, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Bucuresti, 2003.

 Neagu M. M. “Despre sistematizarea incriminărilor in domeniul protecţiei

mediului si a dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos”, Lex Et
Scientia, Bucureşti: Cartea Universitara, 2004, p.174-177 (0,3 c. ed).

 Ziarul Adevarul, 04.11.2009

 Ziarul Saptamana Finaciara, 26.10.2009.