UNIVERSITATEA” ȘTEFAN CEL MARE ”SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA - ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

DREPT ÎN PROTECȚIA MEDIULUI ȘI DEZVOLTARE

DURABILĂ

Cadru didactic: :

Lect. univ. dr. Ciprian UNGUREANU

Student:
Mihalaș Gabriela-Nicoleta
Administrație Publică
An. II, ID
 TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT.. 1

1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de mediu?

Prin noțiunea de mediu, cu referire la cadrul extins al acesteia, înțelegem totalitatea
factorilor externi naturali cât și cei creați de om care influențează echilibrul ecologic cât
și condițiile de viață pentru om.

2. Care este obiectul dreptului mediului?

Dreptul mediului are ca principal obiectiv protejarea, conservarea, ameliorarea și
dezvoltarea resurselor naturale și a celorlalte component ale mediului, trasând raporturi
clare dintre om, societate și mediul înconjurător.

3. Normele juridice în dreptul mediului.

Normele de dreptul mediului:
• sunt în mare majoritate tehnice ( normele de calitate a aerului, a apei, a solului; normele
de emisie cu privire la factorii poluanți; normele de procedeu care sunt inerente unor
dispozitive de curățare a mediului; normele de produs care reflectă modalitatea de
ambalare, manipulare sau semnalizarea agenților poluanți) şi sunt sancţionabile pe cale
juridică prin răspundere administrativă, contravențională sau penală;
• stabilesc modalităţi şi termene stricte pentru realizarea unor obiective explicit definite
(cum ar fi protecția, conservarea și dezvoltarea calității mediului);
• prescriu atitudini şi conduite bine conturate, capabile să permită o valorificare raţională,
corespunzătoare a mediului.

4. Definiţi noţiunea de dreptul mediului.

Dreptul mediului însumează totalitatea normelor juridice edictate pentru a reglementa

relațiile ce se stabilesc între oameni privind interacțiunea acestora cu mediul înconjurător,
ca sursă vitală și suport al vieții, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale și
culturale a componentelor sale naturale și artificiale, precum și relațiile legate de
protecția, conservarea și dezvoltarea lor durabilă
 TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT. 2

1. Ce înţelegeţi prin principiu de dreptul mediului?

Principiul dreptului mediului îl reprezintă un set de reguli esențiale de maximă
generalitatea, reguli ce stau la baza acestei ramuri de drept.

2. Care sunt principalele principii externe ale dreptului mediului?

În dreptul internațional s-au conturat următoarele principii ale dreptului mediului:
Principiul cooperării;
Principiul evitării prejudicierii mediului;
Principiul compensării prejudiciului;
Principiul protejării resurselor naturale și a zonelor comune.

3. Când a fost semnată Declaraţia de la Rio?

Declarația de la Rio conține un set de reguli esențiale, de maximă generalitate, ce au stat
la baza dreptului mediului, aceasta a fost semnată la data de 05. Iunie 1992 la Rio de
Janeiro, Brazilia.

4. Care sunt principiile interne ale dreptului mediului?

Pe plan intern principala reglementare în ceea ce priveşte mediul este O.U.G. nr.
195/2005 cu modificările și completările ulterioare care stabileşte o serie de principii şi
reguli la art. 3, astfel :
”Principiile și elementele strategice ce stau la baza prezentei ordonanțe de urgență sunt:
a) principiul integrării cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale
b) principiul precauției în luarea deciziei;
c) principiul acțiunii preventive;
d) principiul reținerii poluanților la sursă;
e) principiul "poluatorul plătește";
f) principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și accesul la justiție
în probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecția mediului”

5. Prezentaţi principala reglementare legislativa de dreptul mediului din România?

Cadrul legal în dreptul intern este conturată în jurul principalei reglementări în ceea ce
priveşte mediul, anume O.U.G. nr. 195/2005 cu modificările și completările ulterioare.
 TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT. 3

1. Când au apărut izvoarele „Primare”, ale dreptului mediului ?

Izvoarele primare ale dreptului mediului au aparut chiar înaintea atât de uimitorului
secol XX.
2. Unde a fost constituit „PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE” pentru mediu?
„PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE” a fost constituit la Conferinţa de la
Stockholm de catre Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).
3. Ce caracter au tratatele si convenţiile?
4. Tratatele şi convenţiile internaţionale sunt, prin natura lor, juridică, obligatorii pentru
statele semnatare. În ceea ce priveşte România, după ratificarea lor de către
Parlament, în conformitate cu dispoziţiile art.11 din Constituţie, tratatele respective
fac parte din dreptul intern. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a constituit, încă de
la Conferinţa de la Stockholm, pe plan instituţional, Programul Naţiunilor Unite
pentru Mediu (PNUE), care permite la nivel mondial nu numai coordonarea tehnică şi
ştiinţifică (cercetarea), dar şi armonizarea sub aspectul dreptului. La nivel regional, o
asemenea sarcină este completată de activitatea desfăşurată de Uniunea Europeană şi
de Consiliul Europei. Subliniem că alin.1 al aceluiaşi articol precizează că statul
român se obligă să respecte întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce-i revin din
tratatele la care este parte.

TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT. 4

1. Ce înţelegeţi prin prejudiciu ecologic?

Prejudiciul ecologic reprezintă o atingere a
ansamblului elementelor unui sistem, iar prin caracterul său indirect şi difuz pune
probleme complexe cât priveşte dreptul la reparaţie.
2. Ce este dauna ecologică?
Dauna ecologică, lato sensu, adică în accepţiunea cea mai largă a termenului constă în
atingerile aduse factorilor naturali, ceea ce înseamnă deteriorarea mediului natural, şi
deopotrivă sănătăţii, vieţii şi bunurilor oamenilor, provocate de poluanţi, activităţi
dăunătoare, dezastre sau accidente ecologice.
3. Care sunt formele răspunderii în dreptul mediului
Formele raspunderii in dreptul mediului sunt urmatoarele :raspunderea civilă,raspunderea
contravențională, răspunderea materială în domeniul protecţiei mediului
conform convenţiilor şi tratatelor internaţionale și raspunderea penală.
4. Răspunderea civilă în dreptul mediului.

În cadrul răspunderii civile în dreptul mediului se sancţionează:

• o conduită reprobabilă, antisocială, a subiectelor de drept (persoane
fizice sau juridice) care prin faptele lor ilicite (comisive sau omisive) produc
pagube:
- factorilor de mediu sau
- mediului în ansamblul său.
Prin definiţie, mediul natural nu este subiectul victimă care să reclame
reparaţia, ci o valoare fundamentală care este ocrotită prin lege, pe plan
intern şi internaţional. În cadrul dreptului intern, subiectul poate fi:
• statul;
• o unitate administrativ teritorială sau
• o persoană fizică sau juridică, publică sau privată căreia i s-a
produs un prejudiciu printr-o faptă ilicită, ca urmare a nerespectării
normelor de protecţia mediului. În cadrul dreptului internaţional
subiectul îndreptăţit de reparaţie este în principiu titularul mediului,
respectiv statul
Formele răspunderii civile delictuale, particularitate în domeniul
dreptului mediului înconjurător:
• Răspunderea subiectivă pentru pagubele produse mediului se
aplică rar, reclamantul (victima) trebuind să dovedească că i s-a cauzat un
prejudiciu real, direct şi personal, precum şi culpa autorului faptei,
cuantumul prejudiciului şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Proba culpei este greu de făcut în cazul prejudiciilor cauzate prin poluare
(datorită naturii diverse a poluanţilor).
• Răspunderea obiectivă se aplică în cazul reglementării generale a
răspunderii pentru prejudiciile cauzate mediului înconjurător. Răspunderea
obiectivă este fundamentată pe ideea de risc în sensul că activitatea care
crează pentru altul un risc, face pe autorul său responsabil pentru prejudiciul
pe care îl poate cauza.

TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT. 5

1. Ce înţelegeţi prin protecţia apelor?

Protectia apelor reprezinta reducerea poluării, protejarea, îmbunătatirea mediului acvatic
și atenuarea efectelor inundațiilor și secetelor.
2. De câte feluri sunt apele?
În general și în literatura juridică au fost
propuse mai multe criterii de clasificare a apelor:
a) din punct de vedere al administrării lor:
 • ape internaţionale;
• ape teritoriale (maritime interioare);
• ape naţionale (fluvii, râuri, canale, lacuri);
b) din punct de vedere al situării lor:
• ape de suprafaţă;
• ape subterane;
c) din punct de vedere al folosinţei:
• apa ca obiect de consum individual;
• ape de folosinţă generală (satisfacerea cerinţelor);
• apa ca obiect al muncii;
• apa destinată agriculturii (pentru irigaţii);
• apa cu destinaţie specială (navigaţie, producere de energie
electrică) apa ca mijloc de producţie.
3. Protecţia solului.

Pedosfera (solul) - este partea superioară a litosferei cu grosimi de cca.5m, se prezintă

 ca un strat afânat, care conţine în proporţii diferite elementeminerale, elemente
organice, organisme vii. Solul s-a format prin interacțiuneaspecifică dintre mediul
biotic şi abiotic, este rezultatul transformărilor profundedeterminate de procesele
complexe fizico-chimice şi biologice din stratulsuperficial al litosferei. Solul face
legătura dintre regnul mineral şi regnulvegetal, situându-se în poziţia de graniţa dintre
neviu şi viu. Însuşirea specifica asolului este  fertilitatea , adică capacitatea lui de a
susţine realizarea unei anumite biomase vegetale
Solul reprezintă un ecosistem esențial care oferă servicii valoroase pentru furnizarea de
alimente, energie și materii prime, reținerea carbonului, purificarea și infiltrarea apei,
reglarea nutrienților din sol, combaterea dăunătorilor, precum și servicii recreative.
Protejarea solului reprezinta neutralitatea climatică, refacerea biodiversității, reducerea
la zero a poluării și sustenabilitatea sistemelor alimentare.

4. Obligaţiile deţinătorilor de pământuri.

Deţinătorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurării protecţiei calităţii
solurilor, au următoarele obligaţii:
a) să prevină pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii
solurilor;
b) să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a
obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute
în acord şi în autorizaţia de mediu;
c) să nu ardă miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă fără acceptul autorităţii
competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor
publice
comunitare pentru situaţii de urgenţă.

Persoanele fizice şi juridice, care prospectează sau exploatează resursele subsolului au

 următoarele obligaţii:
a) să solicite şi să obţină acord şi/sau autorizaţie de mediu, potrivit legii, şi să respecte
prevederile acestora;
b) să refacă terenurile afectate, să asigure încadrarea lor în peisajul zonei şi să le aducă
la
parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional,
constituind în acest
scop fondul de garanţie necesar conform prevederilor legale, şi să monitorizeze zona;
c) să anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau competente potrivit legii, despre
orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi să acţioneze pentru
refacerea
acestuia. Conform Codului silvic, fondul forestier naţional este, după caz, proprietate
publică sau
privată şi constituie un bun de interes naţional (Art. 4). În raport cu funcţiile pe care le
îndeplinesc, Codul silvic încadrează pădurile în două grupe funcţionale:
• grupa I, care cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a
climei
şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a
genofondului şi
ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii;
• grupa a II-a, care cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se
urmăreşte să se realizeze, în principal, masa lemnoasă de calitate superioară şi alte
produse ale
pădurii şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu. Pentru fiecare grupă şi
subgrupă
funcţională, prin amenajamentele silvice se stabilesc măsuri de gospodărire diferenţiate,
în
vederea realizării de structuri care să asigure îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor
atribuite.

TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT. 6

1. Ce este studiul de impact?

Studiile de impact reprezintă prevenirea poluărilor şi a
altor atingeri ce ar putea fi aduse mediului, evaluându-se din faza de proiect efectele
acţiunilor negative asupra mediului natural.
2. Care sunt efectele studiului de impact?
În primul rând, neefectuarea studiului de impact pentru introducerea unor noi
activităţi pentru care efectuarea sa este obligatorie atrage nulitatea absolută a
acordului sau a autorizaţiei de mediu astfel eliberată. Efectuarea studiului de impact şi
soluţia favorabilă pentru realizarea avansată a proiectului de raport nu scuteşte de
răspundere promotorul pentru prejudiciile cauzate persoanelor, bunurilor sau
mediului, legate de realizarea proiectului. Soluţia favorabilă a unui studiu de impact,
în baza căruia s-a eliberat acordul de mediu, nu poate fi o piedică pentru o decizie de
suspendare a executării proiectului în caz de pericol iminent.
3. Cine poate avea calitatea de petiţionar?
Petiţionarul este acela care, pentru proiectele şi activităţile pentru care este
obligatoriu studiul de impact, trebuie să prezinte autorităţilor competente rezultatul
realizării acestuia, deci, raportul. Realizarea efectivă a studiului de impact nu
se poate face însă de către promotor, aşa cum legislaţia unor state o prevăd. Atât
executantul studiului de impact, cât şi promotorul care l-a solicitat, răspund fiecare
pentru prezentarea unor concluzii şi, respectiv,
informaţii false.

TESTE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE UNT. 7

1. Ce înţelegeţi prin principiul vecinătăţii?

Reprezintă un fenomen obiectiv şi permanent oricărei relaţii sociale
dintre indivizi şi colectivităţile naţionale – a dobândit, pe lângă dimensiunile
politice şi dimensiunile juridice, în condiţiile în care raporturile, multiple şi
complexe, dintre state în zona de frontieră şi-au găsit reflectarea în convenţiile şi
tratatele încheiate.
2. Ce enunţă principiul “sic utero tuo”
A fost recunoscută, pentru prima dată, în a doua jumătate a secolului XIX,
ca un principiu specific dreptului fluvial. Principiul sic utere tuo şi-a găsit
aplicarea şi în diferendul dintre S.U.A. şi Canada referitor la poluarea aerului, din
1941.
3. Când a fost adoptat principiul nediscriminării?
Principiul nediscriminării a fost adoptat in anul 1974 ,prevazută de Convenția
Nordică.
4. În ce măsură se aplică principiul poluării?
În practica internaţională nu s-a ajuns la formare unei reguli integrate în acest
domeniu.Convenţia O.N.U. din anul 1982 asupra dreptului mării, stabileşte în art.
192, o obligaţie specifică de ordin general protecţia şi conservarea mediului marin
împotriva poluării, iar în art. 195,stabileşte obligaţia de a nu deplasa prejudiciul
sau riscurile şi de a nu înlocui un tip de poluare cu altul.