EXECUTAREA INDIRECT A OBLIGAIILOR - EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita si executarea prin echivalent, se ntelege

dreptul creditorului dea pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu ntrziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate. Aceasta nseamna ca atunci cnd nu mai este posibila executarea n natura a obligatiei creditorul are dreptul la despagubiri sau daune interese care reprezinta echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit. 10.2. Categorii de despagubiri Despagubirile sau daunele - interese sunt de doua feluri: despagubiri compensatorii, care reprezinta echiva 525t1922f lentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei; despagubiri moratorii, care reprezinta echiva 525t1922f lentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executarii cu ntrziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea n natura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a nlocui executarea n natura.[2]

10.3. Natura juridica a executarii indirecte a obligatiilor Pornind de la definitia executarii indirecte a obligatiilor rezulta ca aceasta are natura juridica a unei raspunderi civile care poate fi , n raport de izvorul obligatiei, contractuala sau delictuala. n Codul civil este reglementata distinct raspunderea civila delictuala, iar raspunderea contractuala este tratata la efectele obligatiilor, mpreuna cu despagubirile, astfel ca n doctrina se afirma ca despagubirile reprezinta unul dintre aspectele posibile ale executarii obligatiei contractuale prin echivalent atunci cnd nu este posibila executarea n natura. Conditiile raspunderii contractuale Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu ntrziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil ncheiat.[3] Din analiza textelor Codului civil, rezulta ca pentru existenta raspunderii contractuale trebuie sa fie ntrunite urmatoarele conditii: fapta ilicita care consta n neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de debitor; existenta unui prejudiciu n patrimoniul creditorului; existenta unui raport de cauzalitate ntre fapta ilicita a debitorului si prejudiciul creditorului; vinovatia debitorului. 10.5. Conditiile acordarii de despagubiri 10.5.1. Prejudiciul Prejudiciul consta n consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale ncalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinnd creditorului sau contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a ndatorat.[4] Conditia existentei prejudiciului rezulta din dispozitiile art. 1082 Cod civil potrivit caruia debitorul datoreaza daune - interese " de se cuvine". n masura n care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului avnd ca obiect plata despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes. Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta n neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate. Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor n care ntinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, n cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, cnd legea fixeaza drept despagubire dobnda legala). 10.5.2. Vinovatia debitorului Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, n sensul ca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, executarea cu ntrziere a obligatiei i este imputabila. n principiu, pna la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului. Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:

n cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savrsit de debitor prin care s-a ncalcat obligatia; n cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, ct timp debitorul nu dovedeste executarea.

Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului. 10.5.3. Punerea debitorului n ntrziere Punerea n ntrziere consta ntr-o manifestare de vointa din partea creditorului, prin care ele pretinde executarea obligatiei de catre debitor.[5] Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, daca obligatia consta n a da sau a face, debitorul se va pune n ntrziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului sau. n cazul art. 1079 Cod civil, pentru a-si produce efectele, punerea n ntrziere trebuie sa mbrace una din urmatoarele forme: notificare prin intermediul executorilor judecatoresti; cererea de chemare n judecata a debitorului.

Debitorul este pus de drept n ntrziere n urmatoarele cazuri[6]: n cazurile determinate de lege (punerea n ntrziere legala - art. 1079 pct. 1 Cod civil), de cte ori legea face sa curga de drept dobnda, care tine loc de daune- interese la obligatiile ce au ca obiect sume de bani; cnd partile au convenit expres ca debitorul este n ntrziere la mplinirea termenului (art. 1079 pct.2 Cod civil - punerea n ntrziere conventionala); cnd obligatia, prin natura sa, nu putea fi ndeplinita dect ntr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia(art. 1079 pct. 3 si art. 1081 Cod civil); n cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei; n cazul ncalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil). Punerea n ntrziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice: de la data punerii n ntrziere debitorul datoreaza daune -interese moratorii; din acest moment creditorul este ndreptatit sa pretinda daune-interese compensatorii; cnd obligatia consta n a da un bun individual determinat, ca efect al punerii n ntrziere, riscul se stramuta asupra debitorului. 10.6. Evaluarea despagubirilor 10.6.1. Evaluarea judiciara Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata de art. 1084-1086 Cod civil: la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea n vedere att pierderea efectiv suferita ct si cstigul pe care creditorul nu l-a putut realiza; n principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul ncheierii contractului; debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla n legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului. 10.6.2. Evaluarea legala Evaluarea legala exista n cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligatii avnd ca obiect o suma de bani. Astfel, conform art. 1088 Cod civil, "la obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde dect dobnda legala, afara de regulile speciale n materie de comert, de fidejusiune, de societate. Aceste daune - interese se cuvin fara

ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba; nu sunt debite dect din ziua cererii n judecata, afara de cazurile n care , dupa lege, dobnda curge de drept." Dobnzile legale[7] pentru obligatii banesti sunt stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 356/2002. 10.6.3. Evaluarea conventionala Un alt mod de evaluare a daunelor - interese este evaluarea facuta prin conventia partilor. Acest lucru se realizeaza prin inserarea n contract a unei clauze numitaclauza penala. Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu ntrziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau. [8] Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice: este o conventie accesorie; are valoare practica deoarece fixeaza anticipat valoarea prejudiciului; este obligatorie ntre parti, ca orice contract; este datorata numai atunci cnd sunt ntrunite toate conditiile acordarii de despagubiri.

Avnd o natura conventionala, clauza penala este menita sa stabileasca anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul, astfel nct instanta nu este chemata sa-l determine ea printr-o apreciere proprie, ci urmeaza doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu n conditiile stipulate prin contract. Aceasta nseamna ca instanta nu poate pretinde creditorului obligatiei, care se prevaleaza de clauza penala, sa faca dovada prejudiciului suferit.[9] n practica, instantele au retinuta ca " penalitatile stipulate de parti n contractul de mprumut au caracterul unei clauze penale, stabilita pentru ntrzierea executarii obligatiei de restituire a sumei mprumutate. Aceasta clauza este interzisa n contractele de mprumut , deoarece daunele - interese pentru executarea cu ntrziere sunt egale cu dobnda, care este echivalentul pentru lipsa folosintei banilor, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1088 Cod civil."