To Cursul 12 - Transm. Si Transf. Obl. - Sinteza - 15.05.2023

Teoria obligațiilor – Cursul 12 – 15.05.
2023
Transmiterea și transformarea obligațiilor
- sinteza -
I.Modurile de transmitere a obligaţiilor
§1. Cesiunea de creanţă

1. Regl: art. 1566-1592 C. civ.
Reprezinta o convenţie prin care creditorul (cedent) transmite unei alte persoane
(cesionar), cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul său de creanţă contra debitorului său
(debitor cedat) – 1566 C. civ.
Cesiunea de creanta, privita ca operaţiunea juridica, presupune trei subiecte de
drept: însă numai două – cedentul şi cesionarul – au un rol activ; debitorul cedat are un
rol pasiv şi este terţ faţă de convenţia de cesiune, ale carei efecte le va suporta in masura
indeplinirii fata de el a formalitatilor de opozabilitate. Partile conventiei translative
asupra dreptului de creanta sunt cedentul si cesionarul; din categoria tertilor fata de
conventia de cesiune fac parte nu numai debitorul cedat, ci si creditorii anteriori ai
cedentului, precum si pe cesionarii ulteriori succesivi ai aceleasi creante.
Functia esentiala a cesiunii este de transmitere a creantei de la cedent (vechiul
creditor) la cesionar (noul creditor), creanta care se va transmite asa cum se gaseste in
patrimoniul cedentului, pastrandu-si natura juridica, garantiile si accesoriile.
Jurisprudență
1. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, Decizia Civilă nr. 2021/12.11.2019, publicată pe scj.ro,
disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=164794 (accesată ultima dată la 08.05.2021):
 «având în vedere că datoria debitorului (apelantului) a fost achitată de fideiusor, părţile de comun
acord au stabilit ca datoria debitorului apelant să fie stinsă prin încheierea cesiunii de creanţă. (...)
Astfel, cesiunea de creanţă a reprezentat o modalitate de stingere a obligaţiei debitorului de a restitui
către fideiusor sumele care au fost executate silit. (...) Curtea reţine că obligaţia apelantului, în calitate
de debitor, faţă de fideiusor, născută ca urmare a executării garanţiilor imobiliare, a fost stinsă prin
plată, prin încheierea cesiunii de creanţă, în conformitate cu art. 1615 C. civ. În acest sens, sunt
incidente dispoziţiile art. 1493 din C. civ. care prevăd că cesiunea de creanţă reprezintă o plată în locul
executării datoriei (...). În aceste condiţii, nu se poate reţine o neexecutarea obligaţiei de plată a
preţului de către cesionar - intimata pârâtă şi nici nu se poate dispune rezoluţiunea contractului de
cesiune de creanţă»”.
2. Drept tranzitoriu.
1
Aspectele de drept tranzitoriu sunt reglementate cu titlu general in art. 102 din
LPA, care prevede ca, in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, executarea si
incetarea contractului, acesta este supus legii in vigoare la data la care a fost incheiat si,
cu titlu special, in art. 117 LPA, care prevede ca creanta transmisă prin cesiune,
intervenita dupa data intrarii in vigoare a NCC, isi pastreaza regimul stabilit de
normele in vigoare la data nasterii creantei (condițiile de valabilitate ale creanței,
prescripția etc. – n. ns.).
3. Domeniul de aplicatie.
4. Felurile cesiunii
A. Cesiune cu titlu gratuit si cu titlu oneros.
Jurisprudență
2. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă, Decizia Civilă nr. 2109/19.11.2019, publicată pe
scj.ro, disponibilă (integral) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
 „(...) stabilirea unui preţ al cesiunii este urmarea naturii operaţiunii juridice prin care părţile au
convenit să execute prestaţia constând în transmiterea creanţei, realizată în speţă ca vânzare, act cu
titlu oneros în temeiul dispoziţiilor art. 1567 alin. (1) şi (3) din C. civ.”
 „Preţul cesiunii nu se poate confunda cu ipoteza unei cesiuni parţiale a creanţei, potrivit art. 1571 alin.
(1) din C. civ. şi nu poate constitui un temei pentru reducerea pretenţiilor intimatului-reclamant la
nivelul acesteia, cum pretinde recurenta-pârâtă.”
B. Cesiune totala si cesiune partiala.

C. Cesiune de creante ut singuli si cesiunea unei universalitati de creante (univ. de
fapt – art. 541 C. civ.).
D. Cesiune de creante prezente sau actuale si cesiune de creante viitoare.
5. Condiţiile cesiunii de creanţă
Sub aspectul condiţiilor de valabilitate, cesiunea de creanţă trebuie să
îndeplinească condiţiile generale legale pentru formarea valabila a oricarui contract,
astfel cum aceste conditii sunt prevazute in art. 1179 alin.1.
De principiu, între cedent şi cesionar cesiunea este perfectă din momentul realizării
acordului de voinţă: contractul este consensual (1573 alin. 1).
In plus, cesiunea de creanţă trebuie să îndeplinească si eventualele condiţiile
speciale – de forma sau de fond – pentru valabilitatea contractului special prin al cărui
mecanism se realizează.
6. Conditiile de opozabilitate faţă de terţi a cesiunii de creanta. Sunt terti in
aceasta materie: debitorul cedat, creditorii cedentului si cesionarii succesivi ai
aceleasi creante (pentru ipoteza unor cesiuni succesive).
A) acceptarea cesiunii de catre debitor;
B) comunicarea scrisa a cesiunii catre debitor;
2
C) inscrierea in RNPM (fost AEGRM, v. Lg. 297/2018) – in cazul unei
universalitati de de creante, in mod obligatoriu;
D) cererea de chemare in judecata;
E) notarea in cartea funciara a cesiunii cu privire la chiriile viitoare.
7. Efectele cesiunii de creanţă. Trebuie să distingem între două categorii de

raporturi juridice.
7.1. Efectele cesiunii între părţi.
Jurisprudență
 „Înalta Curte nu poate reţine nici aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1712 alin. (1) C. civ. Prevederile
art. 1712, trebuie privite în corelare cu cele ale art. 1585 şi art. 1586 C. civ. Astfel, potrivit art. 1586
alin. (2) C. civ., întinderea răspunderii cedentului (adică în caz de evicţiune) se determină potrivit
dispoziţiilor art. 1585 alin. (4), or, acest din urmă articol de lege, arată că sunt aplicabile dispoziţiile
legale privind răspunderea vânzătorului de rea credinţă pentru viciile ascunse ale bunului vândut.”
 „Ca atare, nu are importanţă dacă cedentul cunoştea sau nu cauza evicţiunii, iar dacă se constată că
cesionarul nu a dobândit creanţa din culpa cedentului, acesta din urmă răspunde ca un vânzător de rea-
credinţă pentru viciile ascunse, deci pentru prejudiciul integral produs.”
7.2. Efectele cesiunii faţă de terţi.
§2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei (subrogaţia

personală)
8. Reglementare. Definiție. Sediul materiei: NCC 1593-1598 C.civ.
Reprezinta un mijloc de transmitere legală sau convenţională a dreptului de
creanţă, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, către un terţ care a plătit pe creditorul
iniţial, în locul debitorului, operând astfel o înlocuire/subrogare în drepturi a creditorului
cu terţul plătitor.
9. Drept tranzitoriu. Potrivit art. 117 LPA, creanta transmisa prin cesiune sau
subrogatie, intervenita dupa data intrarii in vigoare a NCC, isi pastreaza regimul stabilit
de normele in vigoare la data nasterii creantei.
10. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei îndeplineşte două
funcţii:
– de plată;
– de transmitere a obligaţiilor.
11. Felurile subrogatiei (1593 alin. 2 C. civ.):
- conventioanala;
3
- s. legala.
11.1. Subrogaţia convenţională. Sediul materiei: art.1594-1595 NCC.

a) Subrogaţia consimţită de creditor.
Jurisprudență
 „Se observă că intimata - reclamantă, în vederea păstrării imobilului care a făcut obiectul contractului
de garanţie imobiliară, s-a subrogat în drepturile creditorului iniţial, prin plata efectuată în contul
debitului datorat de intimaţii - pârâţi G. şi recurentă.”
 „În raport de dispoziţiile C. civ., subrogaţia constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport juridic
obligaţional cu altă persoană care, plătind datoria debitorului, devine creditor al acestuia din urmă,
dobândind toate drepturile creditorului plătit.”
 „Prin urmare, subrogaţia intervine în situaţia în care o persoană îl plăteşte pe titularul creanţei însoţită
de o garanţie asupra bunului respectiv. Persoana care plăteşte datoria altuia, fără intenţia de a-l
gratifica, se subrogă în drepturile creditorului plătit devenind titular al creanţei respective.”
 „În ceea ce priveşte dreptul la acţiune al intimatei - reclamante faţă de recurentă şi intimaţii - pârâţi,
acesta s-a născut de la data la care a operat subrogaţia, respectiv din momentul plăţii pe care a făcut-o
în folosul creditorului iniţial, de la acest moment începând să curgă şi termenul de prescripţie a
dreptului la acţiunea în restituirea sumelor plătite în cadrul procedurii de executare silită pentru
creditul contractat de pârâţi.”
b) Subrogaţia consimţită de debitor (art. 1595 NCC).
11.2. Subrogaţia legală

- art. 1596 C.civ.: cazuri generale;
- cazuri speciale; in materia asigurarilor (art. 2210 C. civ.), in materia fideiusiunii
(art. 2305 C. civ.).
Jurisprudență
 „Cât priveşte acţiunea în regres a asigurătorului, dispoziţiile art. 2210 alin. (1) C. civ., prevăd însă
subrogarea asigurătorului: (1) În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate
drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea
pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.”
 „Dispoziţiile art. 1597 alin. (1) C. civ., prevăd: (1) Subrogaţia îşi produce efectele din momentul plăţii
pe care terţul o face în folosul creditorului.”
 „Interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2210 alin. (1) şi art. 1597 alin. (1) C. civ. impun concluzia
potrivit căreia asigurătorul are deschisă calea acţiunii în recuperarea sumelor plătite (acţiunea în
4
regres), întemeiată pe dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în
România, din momentul în care acesta se subrogă în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului
asigurării, care coincide cu momentul plăţii despăgubirii către persoana păgubită.”
 „De altminteri, până la momentul în care operează subrogaţia, asigurătorul nu poate avea deschisă
calea acţiunii în regres (s.n.), întrucât neavând o creanţă în patrimoniul său, nu justifică interes pentru
promovarea unei astfel de acţiuni.”
12. Efectele subrogaţiei.
§3. Preluarea datoriei

13. Reglementare. Noțiune. Art. 1599-1609 C. civ.
Preluarea de datorie reprezinta operatiunea juridica prin care o obligatie se
transmite din patrimoniul debitorului in cel al unei alte persoane, in baza acordului
de vointe intre debitorul initial si noul debitor, cu consimtamantul creditorului sau
in baza acordului de vointa intre creditor si noul debitor.
14. Felurile preluarii de datorie. Utilitate.
15. Domeniu de aplicare.
16. Conditiile de validitate.
Jurisprudență
 „În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea normelor de drept substanţial referitoare la preluarea
datoriei prevăzute la art. 1599 şi urm. C. civ., Înalta Curte constată că ambele instanţe de fond au
stabilit că, deşi debitoarea C. S.R.L. a încheiat cu D. S.R.L. Contractul de preluare de datorie nr.
572/21.10.2015, nu se poate considera că a operat vreo preluare de datorie, în sensul art. 1599 alin. (1)
lit. a) C. civ., şi eliberarea debitorului iniţial de datorie în lipsa dovezii acordului creditorului, aşa cum
impune art. 1605. S-a apreciat că acordul creditorului nu poate fi considerat prezumat ca un acord tacit
în baza acordului reclamantei de a primi ca plată BO emise de D., pentru că un astfel de
comportament (acceptarea la plată a unor BO emise de o altă persoană decât debitorul) nu este
neechivoc (deoarece nu poate avea neapărat însemnătatea acceptării preluării datoriei, putând însemna
doar acceptarea unei plăţi parţiale făcute de un terţ).”
 „Sub acest aspect, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1605 - 1608 C. civ. impun acordul
creditorului pentru ca preluarea de datorie convenită cu debitorul să producă efecte. Simpla
comunicare a acestei preluări către creditor, astfel cum se invocă de către recurenta-pârâtă, nu
generează acest efect, cât timp prevederile art. 1607 C. civ. impun acordarea unui termen rezonabil
pentru răspuns, iar lipsa exprimării acestuia în termenul stabilit este considerat refuz de preluare a
datoriei.”
17. Efectele preluarii de datorie.
§4. Cesiunea contractului
5
18. Reglementare: art. 1315-1320 C. civ. Utilitate.
19. Domeniul de aplicatie.
20. Conditiile de validitate.
21. Efectele cesiunii contractului.
II. Transformarea obligaţiilor. Novaţia.

22. Reglementare. Noțiune. Art. 1609-1614 C. civ.
Novaţia este o convenţie prin care părţile urmăresc stingerea unei obligaţii vechi şi
înlocuirea ei cu o nouă obligaţie.
23. Felurile novaţiei sunt următoarele:
a) Novaţia obiectivă
b) Novaţia subiectivă
Jurisprudență
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=70253 (accesată ultima dată la 08.05.2021) și (în
extras) în Revista „Dreptul” nr. 9/2013, p. 241:
 „Novația prin schimbare de debitor are loc atunci când un terț se angajează față de creditor să
plătească datoria. Fiind un contract, novația este supusă tuturor condițiilor de valabilitate ale
contractelor și în același timp trebuie să îndeplinească și alte condiții speciale.”
 „În condițiile în care cele două contracte de leasing financiar, încheiate de intimata pârâtă în calitate
de finanțator și SC M.A. SRL în calitate de utilizator, au fost reziliate în raport de clauzele
contractuale nu se poate reține ca fiind îndeplinită condiția existenței unor obligații valabile care
urmează a se stinge prin novație.”
 „De asemenea lipsește și animus novandi din partea intimatei pârâte, întrucât voința părților de a nova
trebuie să fie clar exprimată în raport de dispozițiile art. 1130 C. civ. (1864 – n.n.) Intenția de a nova
trebuie să rezulte expres din convenția părților, iar plățile făcute de recurenta reclamantă pentru
utilizatorul inițial și acceptarea acestei plăți de către finanțator nu poate fi considerată o novație,
întrucât voința creditorului de a libera pe debitorul inițial trebuie să fie clar exprimată.”
24. Utilitatea novaţiei.

25. Condiţiile novaţiei.
Jurisprudență
scj.ro, disponibilă (în extras) la: https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
 „Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând din nou în discuţie chestiunea judecată la prima instanţă,
a permis instanţei de apel să concluzioneze faptul că nu există probe care dovedesc, în mod
indubitabil, existenţa unei novaţii prin schimbare de debitor în condiţiile în care art. 1130 C. civ.
6
(1864 – n.n.) statuează expres că «novaţiunea nu se prezumă, iar voinţa de a o face trebuie să rezulte
evident din act»”.
 „Aşa fiind, pentru a fi în prezenţa unei novaţii valabile, trebuia ca manifestarea de voinţă a părţilor să
fie neîndoielnic şi clar exprimată de părţi prin actul novaţiei, deoarece noul raport juridic obligaţional
ce se naşte este întotdeauna de natură contractuală, fiind rezultatul voinţei părţilor de a nova. (...).”
 „Nu în ultimul rând, cum în mod legal a arătat şi instanţa de control judiciar, una dintre condiţiile
novaţiei este existenţa obligaţiei care urmează să se stingă prin novaţie şi care constituie obiectul
novaţiei. Or, câtă vreme titlurile executorii respective nu existau, părţile nu aveau cum să îşi exprime
intenţia de a nova, lipsind tocmai elementul esenţial al convenţiei.”
 „Instituirea unor noi termene de plată în contextul încheierii unor tranzacţii în scopul stingerii unui
litigiu şi al prevenirii altui litigiu nu poate fi considerată novaţie cât timp părţile nu au urmărit în
niciun moment novaţia prin schimbarea obligaţiei sau părţilor raporturilor juridice iniţiale. (...)”
 „Prin urmare, chiar dacă s-a acceptat modificarea unor elemente ale raporturilor juridice iniţiale, acest
aspect nu echivalează cu o novaţie cât timp părţile au utilizat în mod expres alte instituţii juridice.”
(art. 1610 C. civ. – n.n.).
26. Efectele novaţiei.

To Cursul 12 - Transm. Si Transf. Obl. - Sinteza - 15.05.2023

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

To Cursul 12 - Transm. Si Transf. Obl. - Sinteza - 15.05.2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teoria obligațiilor – Cursul 12 – 15.05.

I.Modurile de transmitere a obligaţiilor

§1. Cesiunea de creanţă

B. Cesiune totala si cesiune partiala.

7. Efectele cesiunii de creanţă. Trebuie să distingem între două categorii de

7.2. Efectele cesiunii faţă de terţi.

§2. Subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei (subrogaţia

11.1. Subrogaţia convenţională. Sediul materiei: art.1594-1595 NCC.

b) Subrogaţia consimţită de debitor (art. 1595 NCC).

11.2. Subrogaţia legală

12. Efectele subrogaţiei.

§3. Preluarea datoriei

17. Efectele preluarii de datorie.

§4. Cesiunea contractului

II. Transformarea obligaţiilor. Novaţia.

24. Utilitatea novaţiei.

26. Efectele novaţiei.

S-ar putea să vă placă și