Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. CESIUNEA DE DATORIE
a. Preciziiti prealabile
Cesiunea de datorie este regiementata de catre dispozitii!e art. 1.599
lit. a) C. civ. ca fiind forma de realizare a procedeului tehnico-juridic al
preluarii de datorie, ca un contract 7ncheiat intre debitorul initial ~i noul
debitor. A~adar, cesiunea de datorie este o varietate a preluarii de datorie ?i,
alaturi de cealalta varietate, ,,contractul incheiat direct de creditor cu noul
debitor" reprezinta formele prin care se realizeaza in mod direct preluarea
de datorie4 • lntre part,:i, contractul 'incheiat Tntre debitorul initial ?i o terta
1
Art. 12.101 ~i 12.102 din Principiile Dreptului European al Contractelor {PDEC);
art. 9.2.1- art. 9.2.8 din cadrul Principiilor UNIDROIT.
2 Art. 175-183 din Codul elvetian al obligatiilor ~i art. 414-419 din BGB.
3
Ibidem.
4
8. Oglinda, op. cit., p. 524.
378 Drept civii. Teoria generala a obligatiilor
persoana, prin care aceasta din urma preia datoria asumata de debitorul
initial fata de un creditor, poarta denumirea de cesiune de datorie ~i este
obligatorie intre parti in virtutea principiului fortei obligatorii a contractului,
reglementat de art. 1.270 C. civ.
Fata de creditorul contractual, cesiunea de datorie nu produce efecte in
temeiul principiului re!ativitatii (art. 1.280 C. civ.) $i pentru a-i fi opozabil, in
temeiul principiului opozabilitatii (art. 1.281 C. civ.), trebuie indeplinite
anumite formalitati.
1
Din punct de vedere practic, cesiunea de datorie se poate realiza prin intermediul
unui act tripartit semnat de toate partile $i anume, debitorul cedent, debitorul cesionar
~i creditor.
2 B. Oglinda, op. cit., p. 525.
Titlul VIII. Transmisiunea ~i transformarea ob/igatii/or 379
1
I. Oogaru, P. Draghici, op. cit., p. 688.
2
B. Oglinda, Pre!uarea de datorie fn nou/ Cod civil roman (The Debt Assumption in
the New Romanian Civil Code) (October 13, 2014), Available online at SSRN:
http ://ssrn.com/abstract=2509073 or http ://dx.doi.org/10.2139/ ssrn.2509073, acce-
sat la data de 9 decembrie 2015.
380 Drept civil. Teoria generala a obliga!iilor
1
P. Vasilescu, op. cit., p. 43.
2
L. Pop, I.F. Popa, 5.1. Vidu, op. cit., p. 490 ~i urm.
Titlul VIII. Transmisiunea :;i transformarea obligatiifor 381
b. Efectele
Principalul efect al unei asemenea conventii de preluare de datorie \'I
reprezinta efectul trans!ativ al datoriei, din pasivul patrimonial al debitorului
initial 1n pasivul patrlmonial al noulul debitor.
Efectele asupra mijloacelor de aparare, ca ?i in privinta accesoriilor ?l
garantiiior creantei, sunt guvernate de acelea?i reguli ca ?i in cazul cesiunii
de datorie. in literatura juridica 4 s-a afirmat ca in preluarea de datorie, 'in
ceea ce prive?te contractul incheiat intre creditor ?i tert, efectele sunt
similare unei novatii prin schimbare de debitor.
In ceea ce ne prive?te nu 'i'mparta?im punctul de vedere mai sus
exprimat5, avand 1n vedere faptul ca intre cele doua institutii juridice exista
deosebiri importante, cum ar fi aceea ca 1n cazul novatiei se stinge Tn
totalitate obligatia veche ?i rena?te o noua obligatie, cu toate consecinteie
decurgand de ard.
Tn ipoteza 'in care preiuarea de datorie este desfiintata din cauza orlcaror
motive (cauze de desfiintare a contractetor) 6 obligatia debito,ulul lnitial
1
In ceea ce ne prive~te credem ca, atat aceasta forma, conventia tripartita, cat $i
cesiunea de datorie erau permise $i sub Codul civil de la 1864, chiar daca nu erau
reglementate expres 1n acest sens.
2
P. Vasi!escu, op. cit., p. 42.
3
De altfel, cine ar avea ceva de obiectat daca o alta persoana i-ar prelua datoria?
4
L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 491 $i urm.
5
B. Oglinda, op. cit., p. 528.
6
Aici avem in vedere nulitatea contractelor, rezolutiunea, rezilierea contractelor,
denuntarea unilaterala etc.
382 Drept civil. Teoria genera la a obligatiilor
A. PREClzARI PREALABILE
Tn afara de cele doua forme de realizare a ,,preluarii de datorie",
reglementate de legiuitor in art. 1.599-1.604 C. civ., vom incerca sa aratam
ca mai exista reglementate ,n C. civ. operatiuni tehnico-juridice prin
intermediul carora se poate realiza pe cale indirecta cesiunea de datorie, fara
a se confunda cu cele doua forme reglementate de legiuitor prin care se
realizeaza pe cale directa respectiva operatiune.
Retinem in noul context legislativ ca operatiuni tehnico-juridice indi-
recte prin care se realizeaza preluarea de datorie: novatia ?i stipulatia pentru
altul.
B. NOVATIA
Novatia este o operatiune tehnico-juridica contractuala prin care partile
schimba o obligatie existenta prin inlocuirea cu o obligatie noua 1 .
Diferenta esentiala 1ntre novatia prin schimbare de debitor ~i preluarea
de datorie o reprezinta efectul extinctiv pe care ii produce novatia asupra
obligatiei debitorului initial, dublat a desigur de efectul creator al na~terii unei
noi obligatii distincte in patrimoniul noului debitor. Ori, in cazul preluarii de
datorie, dupa cum am aratat, specifica este continuitatea, vechea obligatie
neincetand niciun moment, ea doar ,,mutandu-se" dintr-un patrimoniu ,n
celalalt2 • Ca urmqre a acestei diferente, de altfel toate garantiile care urmau
vechea creanta; indiferent de cine sunt constituite, se sting (art. 1.611 C. civ.),
text ce difera fundamental de dispozitiile art. 1.602 alin. (2) C. civ., care
dispune ca ,,Preluarea datoriei nu are niciun efect asupra existentei
garantiilor creantei".
1
C. Statescu, C. B1rsan, op. cit., p. 349; T.R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 401;
L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 512.
2
Pentru un punct de vedere diferit Tn sensul ca, preluarea de datorie se identifica
cu novatia prin schimbarea de debitor, L Pop, 1.F. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 691; ibidem,
p. 493.
Tit/ul Viii. Transmisiunea ?i transformarea obligatiilor 383
1
Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., nr. 1209; Ph. Malaurie, L. Aynes,
Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 771.
2
L. Pop, LF. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 493 ?i urm.
3
in acest sens ibidem.
4
E. Jeuland, Cession de contrat, in Encyclopedie juridique Dalloz, Repertoire de droit
civil, 2000, nr. 11.
5
J. Flour, J. L. Au pert, E. Savaux, Le raport d'obligation, op. cit., p. 246;
Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel - Munck, op. cit., p. 771.