Despre contracte în general

Interpretarea Contractelor :

În Primul rând interpretarea contractului se face ţinând cont de principiile a

bunei credinţe şi de asemenea ţinând cont de intenţia comuna a părţilor si f ăr ă a
limita unilateral sensul lor art. 725 clauzele contractului e interpreteaz ă
coordonat , ele nu trebuie desprinse din contextul contractului deoarece
formează un tot întreg , în cazul cauzelor confuze sau contradictorii se vor utiliza
următoarele reguli 1) Când o clauză este primitoare de mai multe sensuri se va
interpreta în sensul in care produce efecte juridice dar nu in sensul in care nu va
produce asemenea efecte atr.729 alin 1 , termenii polisemantici se interpretează
in sensul in care corespund mai mult naturii contractului 729 alin 2 , 3) clauzele
îndoielnice se interpretează după obiceiul locului încheierii contractului art.726 ,
4) Când există îndoială clauzele se interpretează în favoarea debitorului conform
art.732 alin1 , în contractele cu consumatorii sau de adeziune consumatorul şi
aderentul vor beneficia de o interpretare în favoarea lor , 5) Daca in contract
este prezentat un exemplu pentru înţelegerea clauzei întinderea obliga ţiei nu se
limitează la exemplul dat , oricât de generali ar fi termenii folosi ţi in contract
clauzele contractului se referă numai la prestaţiile la care sau obligat p ăr ţile
art.731 , Contractul va produce efecte pe care le-au stipulat p ăr ţile expres dar şi
efecte care conform naturii contractului rezultă din lege din uzan ţe sau din
principiul echităţii art. 727 , contractul va produce efectele fa ţă de par ţi care au
fost stipulate expres dar obligă de asemenea părţile la tot ceia ce rezult ă din
natura lui în conformitate cu legea uzanţele sau principiul echit ăţii art.728 .

Impreviziunea în contract – În cazul contractelor cu executare succesiv ă s-ar

putea să se creeze o descrepanţă între părţile contractului datorit ă unor factori
economici cum ar fi inflaţia sau deflaţia . (reechilibrarea presta ţiilor) În cazurile
date suntem în prezenţa impreviziunii in contracte care reprezint ă paguba care o
suferă una din părţile contractului ca urmare a dezechilibrul valorilor contra
prestaţiilor care intervine in cursul executării contractului de fluctua ţiile
monetare care constau cel mai des in inflaţie galopanta , deschisa , în aceste
condiţii părţile vor cere reechilibrarea prestaţiilor modificând condi ţiile
contractului , ori cere instanţei de judecată modificarea quantumului presta ţiilor
sau pot stipula direct în contract modul cum vor fi echilibrate presta ţiile.

Efectele specifice a contractelor sinalagmatice:

Specific pentru contractele sinalagmatice este caracterul reciproc şi

independent al obligaţiilor asumate de către părţi fiecare dintre ele având
calitatea de creditor si debitor independent , obligaţia ce revine uneia dintre par ţi
deşi are cauza juridica în obligaţia celeilalte sunt independente şi nu pot fi
concepute una fără alta art.731 acest principiu fiind reglementat expres produce
următoarele consecinţe juridice : În cazul neexecutării prestaţiilor de c ătre una
din parţi

1) Regula este : ca obligaţiile reciproce trebuie executate simultan , excep ţie de

la acesta făcând doar contracte care prin natura lor sau datorita voin ţei par ţi

De regulă în contractele sinalagmatice prestaţiile promise de c ătre par ţi trebuie

executate simultan astfel că una din părţi poate refuza executarea obliga ţiilor
sala până când cealaltă parte nu şi le va executa pe ale sale vînzătorul poate
refuza cedarea mărfii pînă nu sa executat prestaţia corespunz ătore . prin excep ţie
de neexecutate a contractului vom înţelege mijlocul juridic de ap ărare aflat la
dispoziţia uneia din parţile contactului sinalagmatic pe care îl exercit ă în cazul în
care i se pretinde executarea obligaţiei ce îi revine fara ca partea ce pretinde
executarea fara ca sa-si execute propriile obligaţii . Pentru a putea invoca
excepţia sunt necesare urmatoarele condiţii

1) Obligaţiile reciproce ale părţilor să-şi aiba izvor in acelaşi contract nu este
suficient caa parţile sa aiba calitatea de creditor si debitor de raporturi diferite si
una din parti sa invoce exceptia intr-un contract pe motiv ca cealalt ă parte nu-şi
onorează obligaţiile prin alt contract

2) Să existe o neexecutare a obligaţiilor din partea uneia din par ţi chiar par ţial ă
dar suficient de importantă

3) Neexecutarea să nu se datoreze însăşi faptei celui care o invoc ă , lucrul care a

împiedicat cealaltă parte

4) Raportul obligaţional sa presupună executarea simultana a presta ţiei

Contractul în favoarea unui terţ – reprezintă stipulaţie pentru altul reprezintă

operaţiunea juridică sau o clauza dintr-un contract prin care o parte numita
promitent se obligă faţă de alta numită stipulant să execute o prestaţie în
favoarea unei alte persoane străină de contract numită terţ beneficiar de cele
mai multe ori apare ca o clauză într-un contract care se încheie doua persoane
prin care promitentul se obligă faţă de stipulant să presteze ceva unei alte
persoane . Pentru a exista stipulaţia pentru altul trebuie îndeplinite urm ătoarele
condiţii pe lîngă condiţiile generale

1. În contractul încheiat intre stipulant şi promitent să se prevad ă o stipula ţie

certă şi neîndoielnică din care să rezulte că terţul beneficiar dobîndeşte dreptul
de a pretinde promitentului executarea prestaţiei în favoarea sa art .722

2. Terţul beneficiar să fie o persoană determinată sau cel puţin determinabil ă

art721 alin 1, 2

Efectele stipulaţiei – fiind o clauză dintr-un contract care se încheie între

stipulant şi promitent vedem că această înţelegere dă naştere unui drept de sine
stătător în favoarea terţului beneficiar fără consimţământul acesteia , ter ţul
beneficiar dobândeşte dreptul de a cere executarea presta ţiei promise de
promitent stipulantului art.722 . Efectele stipulaţiei se analizeaz ă sub câteva
aspecte

1. Efectele stipulaţiei intre stipulant şi promitent – de obicei stipula ţia este o

clauză dint-un contract : în acest caz contractul respectiv va produce efectele
specifice acestei operaţiuni dar şi raporturi juridice născute din clauza prin care
sa stipulat obligaţia promitentului de a executa o prestaţie în favoarea ter ţului
beneficiar şi pe lingă efectele specifice operaţiunii stipulantul poate s ă cear ă
executarea prestaţiei de către promitent , poate invoca excep ţia de neexecutare
a contractului , poate cere rezoluţiunea acestuia , iar în cazul în care au fost
cauzate prejudicii poate cere de la promitent daune interese .

2. Efectele stipulaţiei în raportul cu terţul beneficiar – din momentul încheierii

contractului şi fără consimţământul sau terţul beneficiar dobândeşte un drept f ăr ă
ca să-şi dea consimţământul , în acest sens terţul beneficiar va avea calitatea de
creditor , iar promitentul în calitatea de debitor , în calitate de creditor ter ţul
poate cere de la promitent executarea prestaţiei la care acesta s-a îndatorat fa ţă
de stipulant , el are la îndemână toate acţiunile prevăzute de lege pentru a ob ţine
executarea
3. Efectele stipulaţiei între stipulant şi terţ beneficiar – prin ea îns ăşi stipula ţia nu
dă naştere la vri-un raport obligaţional între stipulant şi terţ, prin aceast ă
operaţiune stipulantul nu urmăreşte să se oblige faţă de terţ dar nici să-l oblige pe
terţ faţă de el cu toate acestea în cazul în care între stipulant şi ter ţ au existat
raporturi anterioare se poate ca prin stipulaţie să se contribuie la stingerea
acestui raport .

Simulaţia – excepţia de opozabilitatea contractului faţă de terţ. – reprezint ă o

operaţiune juridică complexă care constă în încheierea şi existenţa concomitent ă
între aceleaşi părţi contractante a doua contracte : unul aparent sau public prin
care se creiază o situaţie juridică aparentă contrară realităţii şi altul secret care
dă naştere situaţiei juridice reale între părţi anihilând sau modificând efectele
produse în aparenţă în temeiul contractului public . Potrivit art. 221 alin 2 actul
juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic ( actul juridic simulat)
este nul .Contractul secret exprimă voinţa reală a părţilor şi prin el se stabileşte
adevărata situaţie juridică între părţi însă contractul public are rolul de a disimula
intenţia reală a părţilor cu scopul de a ascunde faţă de terţ adevăratele raporturi
juridice ale căror izvor este actul secret , nu este exclus ca şi opera ţiunea
publică să producă anumite efecte însă efectele reale sunt cele din actul secret.
În doctrină pentru existenţa simulaţiei sunt analizate următoarele condi ţii :

1. Contra înscrisul sau actul secret nu trebuie să fie cunoscut de c ătre ter ţi
aceştia să nu cunoască existenţa şi nici cuprinsul

2. Cele 2 contracte trebuie să fie contemporane adică să coexiste în timp şi ele

pot fi încheiate simultan dar poate fi încheiat întâi actul secret şi mai apoi actul
public

3. Părţile să aibă intenţia de a simula .

În practică simulaţia va apărea prin următoarele procedeie – fictilitatea ,

deghizarea şi interpunerea de persoane .

Efectele simulaţiei – potrivit art.221 alin 2 simulaţia este o cauză de nulitate a

actului simulat astfel că odată declarat nul va produce efecte opera ţiune secret ă
şi nu cea publică, pot fi păstrate anumite situaţii şi anumite efecte produse de
actul simulat deoarece în doctrină se consideră că sancţiunea actelor simulate
nu ar trebui să fie nulitatea ci inopozabilitatea faţă de terţi .

Faptul juridic ca izvor de obligaţie – sintagma fapt juridic are 2 sensuri: 1 în sens
larg: prin fapt juridic vom înţelege faptele voluntare ale omului de s ăvârşirea
cărora legea leagă naşterea modificarea sau stingerea acestor raporturi 2 ) în
sens restrâns : prin fapt juridic vom înţelege toate acţiunile omeneşti s ăvârşite
fără intenţia de a produce efecte juridice , efecte care se produc în temeiul legii
chiar şi împotriva voinţei autorului lor , la rândul lor acţiunile omeneşti s ăvârşite
fără intenţia de a produce efecte juridice pot fi în raport cu norma de drept licite
sau ilicite , în aceste condiţii vedem că izvoare ale raporturilor obliga ţionale vor fi
atât faptele juridice licite cât şi cele ilicite. Codul civil reglementeaz ă faptele
juridice ilicite după cum urmează : îmbogăţirea fără justă cauză , gestiune de
afaceri, şi plata nedatorată .

Îmbogăţirea fără justă cauză este reg. de art. 1389-1397 dispoziţiile care
reglementează şi plata nedatorată, reprezintă faptul juridic licit prin care are loc
mărirea patrimoniului unei persoane prin micşorarea corelativă a patrimoniului
altei persoane fără ca pentru acest efect să existe o cauză just ă sau un temei
juridic , din acest fapt juridic ia naştere un raport obligaţional în cadrul c ăruia cel
care şi-a văzut mărit patrimoniul va trebui să restituie celui însărăcit valoarea
îmbogăţirii sale creditorul se numeşte însărăcit iar debitorul îmbogăţit dacă
îmbogăţitul nu-şi îndeplineşte obligaţia de restituire , însărăcitul poate intenta o
acţiune în justiţie prin care să pretindă restituirea , acţiunea se numeşte : actio in
rem verso 1389art. Pentru ca îmbogăţirea fără justă cauză să dea naştere
raportului de restituire trebuie de îndeplinit următoarele condi ţii :

A) Condiţii materiale : 1) să existe o îmbogăţire a pîrîtului ea poate avea loc fie

prin dobândirea unui bun , fie efectuarea unor lucrări sau prin evitarea unor
cheltuieli prestarea unei munci neremunerate .

2 ) să existe o însărăcire a reclamantului care poate consta în ieşirea din

patrimoniu a unui bun , prestarea unor servicii neremunerate , efectuarea unor
cheltuieli.

2) Între îmbogăţirea pîrătului şi însărăcirea reclamntului trebuie să existe o rela ţie

directă ci nu una cauzală

B) Condiţiile juridice ale acţiunii : îmbogăţirea şi însărăcira corelativă să fie lipsite

de un temei care să justifice adică să nu existe un act juridic , fie o hot ărîre
judecătorească sau o dispoziţie legală.

C) Îmbogăţitul să fie de bună credinţă , dacă îmbogăţitul este de rea credin ţă se va

antrena răspunderea civilă dilectuală

D) Înărăcitul să nu aibă la dispoziţie un alt mijloc juridic de realizarea dreptului

sau de creanţă împotriva pîrîtului

Îmbogăţirea fără justă cauza da un raport obligaţional prin care îmb. trebuie sa
restituie însărăcitului valoarea însărăcirii , în acest caz restituirea se Face în
natură 1392 alin1 în celelalte cazuri restituirea se face în echivalent b ănesc 1393
, însărăcitul va putea pretinde nu numai valoarea însărăcirii dar şi fructele pe
care îmbogăţitul le-a obţinut sau trebuia să le obţină , trebuie restituie la data
care îmbog. trebuia sa fi aflat că nu are temei a reţine aceste presta ţii 1391.
Conform art.1396 la restituirea bunurilor îmbogăţitul poate cere de la îns ăr ăcit
compensarea cheltuielilor necesare şi utile de întreţinere şi păstrarea a bunurilor
suportate din momentul când era obligat să restituie veniturile luând în calcul
beneficiul pe care l-a obţinut .

Gestiunea de afaceri : este reglementată de art.1378-1388 şi reprezintă un fapt

prin care o persoană numită gerant încheie din propria iniţiativă fără a fi primit
împuternicire , acte juridice sau săvîrşeşte acte materiale necesare şi utile în
favoarea altei persoane numită gerat .

Condiţiile gestiunei de afaceri – 1) este necesar să existe o girare a intereselor

altuia adică girantul trebuie să încheie acte juridice sau să săvârşeasc ă fapte
materiale utile în interesul unei alte persoane , prin asta gestiunea sa-r deosebi
de mandat, ori mandatarul poate încheia numai acte juridice şi nu poate
săvârşi .2) actele de gestiune trebuie să fie săvârşite din iniţiativa proprie a
girantului fără ştirea sau fără vreo împuternicire din partea giratului să fie o
intervenţie spontană dacă giratul cunoaşte şi acceptă actele de gestiune vom fi
în prezenţa unui mandat 1380) , 3) Actele şi faptele să fie s ăvârşite cu inten ţia de
a gera interesele altuia deşi girantul nu este exclus ca să ac ţioneze şi pentru
sine .4) Girantul trebuie să dispună de capacitate de a contacta deoarece el va
încheia acte juridice , condiţie pentru care nu se pune pentru gerat ,
Efectele gestiunei de afacere – Acestea se produc între gerant şi gerat gerat şi
terţi gerant şi terţ , între gerant şi gerat gestiunea dă naştere laurm ătorele
drepturi şi obligaţii reciproce astfel girantul 1) Este obligat de a ac ţiona în
favoarea altuia cu deligenţa unui bun proprietar 1378 alin 1 , 2) Obliga ţia de a
duce la bun sfîrşit afacerea începută 1379, 3) Obligaţia de a prezenta o dare de
seamă a giratului despre acţiunile sale art .1386 . Geratul va fi obligat s ă
compenseze cheltuielile necesare şi utile pe care gerantul le-a suportat prin
actele de gestiune , aceste cheltuieli nu pot depăşi valoarea bunurilor în vederea
cărora sa acţionat , conform art.1383 geratul poate refuza compensarea
gerantului dacă acestea au fost făcute contra voinţei geratului sau nu corespund
intereselor lui , geratul va fi obligat să repare şi prejudiciile pe care le-a suferit
gerantul art.1384 ,

Raporturile dintre gerat şi terţ – când gestiunea este ratificată adică gerantul a
adus la cunoştinţa geratului actul de gestiune , geratul va fi obligat s ă respecte
tot la ce sa obligat gerantul ca şi cum acte ar fi fost încheiate de el însuşi ,

Raporturile dintre gerant şi terţ – acestea depind de atitudinea gerantului faţă de

actele de gestiune astfel dacă el a anunţat cocontractanţii că acţioneaz ă în
numele altei persoane iar gestiunea a fost ratificată gerantul nu are nici o
obligaţie faţă de terţi dar dacă el a acţionat fără ca actele de gestiune s ă fie
ratificate el se va obliga persona. Idependent pe acasă natura juridic ă a
gestiunei de afaceri

Plata nedatorată – vom înţelege un fapt juridic licit care constă : executarea de
către o persoană din eroare a unei prestaţii la cre nu era obligat ă şi f ăr ă inten ţia
de a plăti pentru altul , din acest fapt juridic se naşte un raport juridic
obligaţional în temeiul căruia cel care a prestat va fi creditor al obliga ţiei de
restituire din partea celui care acceptat prestaţia , în doctrin ă poart ă denumirea
de solvens şi accipiens, din conţinutul art.1389 am deduce existen ţa în legisla ţia
noastră a plăţii nedatorate deoarece potrivit aliniatului 1 : persoana care f ăr ă
temei legal sau contractual a dobândit ceva (acceptant) ca urmare a execut ării
de prestaţii de către o altă persoană(prestator) sau a realizat în alt mod o
economie din contul altuia este obligat să-i restituie acestei persoane ceia ce a
primit sau a economisit

Răspunderea juridică civilă – este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă un

raport juridic obligaţional în temeiul căruia o persoană este ţinută să repare
prejudiciul cauzat prin fapta sa ori în cazurile prevăzute de lege prejudiciul
pentru care este răspunzătore , această formă a răspunderii juridice se bazeaz ă
pe următoarele principii şi anume

1. Principiul reparării integrale a prejudiciului – art.1416

2. Principiul reparării în natură a prejudiciului – art.1416 alin 2,4

Prin reparare integrală a prejudiciului vom înţelege – înlăturarea tuturor

consecinţelor păguboase sau dăunătoare ale unui fapt ilicit în scopurile repunerii
victimei în situaţia anterioară (restitutio in integrum)

Prin repararea în natură a prejudiciului vom înţelege orice activitate sau

operaţiune materială care se poate concretiza în restituirea bunurilor însuşite pe
nedrept , înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel , înl ăturarea
defecţiunilor aduse unui bun , distrugerea sau ridicarea lucr ărilor , f ăcute cu
încălcarea dreptului altuia . Ori de câte ori repararea în natur ă a prejudiciului nu
este posibilă aceasta se va face prin echivalent bănesc .
Răspunderea juridică civilă îndeplineşte următoarele funcţii

· Preventiv educativă.

· Reparatorie.

Formele răspunderii- în drpetul civil există 2 forme de răspundre : delictual ă şi

contractuală , ambele fiind dominate de ideia reparării prejudiciului cauzat printr-
o faptă ilicită şi de cele mai multe ori culpabilă , ambele forme sunt reglementate
în codul civil în capitolul 1398 , răspunderea civilă se fundamenteaz ă pe ideia c ă
orice persoană trebuie să răspundă pentru faptele sale sau anumite persoane
expres prevăzute de lege , trebuie să repare prejudiciul cauzat altuia pe ideia de
garantare , în prezent răspunderea delictuală se fundamenteaz ă pe ideia c ă cel
care a cauzat unei persoane un prejudiciu va trebui să-l repare în cazul în care
fapta este săvârşită cu vinovăţie sau în anumite situaţii anumite persoane vor
răspunde pentru prejudiciile cauzate altei persoane sau de lucruri în general ,
trebuind să garanteze pentru acestea . Răspunderea dilectual ă este reglementat ă
de art.1398 -1400-1431. Când vorbim de răspundere dilectuală constat ăm c ă ea
reprezintă un raport obligaţional care izvorăşte dint-o faptă ilicit ă şi
prejudiciabilă , fapta ilicită din dreptul civil se numeşte delict , de aceia
răspunderea este dilectuală , răspunderea dilectuală se va aplica ori de câte ori
unei persoane i sa cauzat un prejudiciu print-o faptă ilicită extra contractual ă, în
această categorie vom include conduita prin care se încalcă obliga ţia general ă
care , de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celor din jur ,
de asemenea în această categorie includem neexecutarea obliga ţiei n ăscute din
fapte ilicite sau dintr-un act unilateral , acest fel de răspundere se va angaja şi
dacă prejudiciul este cauzat de u n lucru sau animal aflat în paza noastr ă. În
doctrină răspunderea dilictuală cunoaşte următoarele feluri

1)Răspundere pentru fapta proprie

2)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de fapta altuia

3) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri sau animale

În funcţie de fundamentul răspunderii , răspunderea poate fi subiectiv ă care se

întemeiază pe greşeală , şi răspunderea obiectivă când se angajeaz ă pe un temei
obiectiv fără existenţa vinovăţiei şi când se fundamentează pe ideia de garan ţie ,
răspunderea subiectivă este răspundere pentru fapta proprie , răspunderea
obiectivă este răspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri animale , ruinarea
edificiilor.

Răspunderea dilectuală subiectivă este reglementată în art.1398 care prevede :

Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este legat s ă repare
prejudiciul material, iar în cazul prevăzut de lege , şi prejudiciul moral cauzat
prin acţiune sau omisiune .

Pentru a angaja răspunderea civilă este necesară întrunirea cumulativ ă a

următoarelor elemente

1) Prejudiciul – faptă ilicită.

2) Raportul de cauzalitate.

3) Vinovăţia(culpa sau greşeala autorului faptei ilicite sau prejudiciabile)

Prejudiciul – reprezintă rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau

nepatrimonială , efect al încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime
ale unei persoane , răspunderea civilă va interveni numai în cazul în care exist ă
un prejudiciu şi acesta trebuie reparat potrivit legii , oricât de culpabil ă ar fi o
faptă din perspectiva dreptului civil ea nu va produce efecte dac ă prin ea nu s-a
cauzat cuiva un prejudiciu , prejudiciul nu numai o condiţie dar şi m ăsura ei
deoarece autorul faptei va răspunde în limita prejudiciului cauzat , în lipsa unui
prejudiciu nu suntem în prezenţa unui prejudiciu câtă vreme o persoan ă nu a fost
păgubită ea nu poate pretinde o reparaţie deoarece nu poate demonstra un
interes.

Prejudiciile pot fi clasificate după mai multe criterii: prejudicii patrimoniale şi

nepatrimoniale .

Prejudicii cauzate persoanei sau bunurilor acesteia.

Prejudicii previzibile şi imprevizibile.

Prejudicii instantanee şi succesive .

Prejudiciul trebuie să fie ca urmare a încălcării unui drept subiectiv sau interes
legitim de ex: încălcarea dreptului de proprietate , încălcarea onoarei şi
demnităţii , întrebarea se pune dacă răspunderea poate fi angajată prejudiciul va
fi cauzat prin încălcarea unor interese care nu corespund unui drept subiectiv.

Prejudiciul patrimonial trebuie să îndeplinească urătoarele condi ţii:

1) Să fie cert , este cert atunci când existenţa lui este sigură şi neîndoielnic ă şi
poate fi evaluabilă in prezent , pot fi certe şi prejudiciile imprevizibile care se vor
produce în viitor sigur

2) Prejudiciul să nu fie nereparat, a răspunde civil înseamnă a repara un

prejudiciu , dacă prejudiciul a fost reparat răspunderea civilă înceteaz ă deoarece
victima s-ar compăţit fără justă cauză .

Repararea prejudiciilor nepatrimoniale ( daune morale)- art.1419 potrivit art.1422

poate fi reparat şi prejudiciul nepatrimonial , repararea se face în echivalent
bănesc , mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se stabileşte în
conformitate cu art. 1423 în funcţie de caracterul şi suferin ţa a persoanei.

Fapta ilicită – reprezintă o acţiune sau inacţiune , care are ca rezultat înc ălcarea
drepturilor subiective sau intereselor unei persoane, ea are următoarele
caractere :

1) Are caracter obiectiv , existenţă materială şi constă într-o conduit ă uman ă

exteriorizată

2) Este rezultatul unei atitudini psihice.

3) Este contară ordinii sociale.

4) Este condamnată de societate.

Din puncte de vedere a dreptului civil o faptă este ilicită când contravine
normelor legale sau regulilor de conveţuire socială şi au ca efect înc ălcarea
drepturilor subiective sau a intereselor altuia. Faptele ilicite pot fi ac ţiuni ale
omului cum ar fi: sustragerea , distrugerea , sau deteriorarea unui bun ,
vătămarea corporală a unei persoane , defăimarea unei persoane , încălcarea
dreptului de autor etc. de asemenea este posibil ca faptele ilicite s ă îmbrace şi
forma unei inacţiuni potrivit legii o persoană este obligată să săvârşeasc ă o
anumită acţiune iar abţinerea de la săvârşirea acesteia constituie o fapt ă ilicit ă ,
de ex: neacordarea ajutorului medical , părăsirea locului accidentului , omisiune
de a lua măsuri cu privire la atenţionarea pietonilor sau conduc ătorilor
mijloacelor de transport cu privire la lucrările care se efectuează pe carosabil,
trotuar etc. (independent abuzul de drept)

Raportul de cauzalitate – pentru a da naştere răspunderii civile este necesar ca

între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate adic ă prejudiciul
cauzat altuia să fie consecinţa faptei ilicite , fără raport de cauzalitate nu exist ă
răspundere civilă , raportul de cauzalitate va fi şi criteriul în funcţie de care se
determină întinderea reparaţiei datorate victimei , la determinarea raportului de
cauzalitate între faptă şi prejudiciu , trebuie ţinut cont de urm ătoarele
circumstanţe astfel în stabilirea raportului de cauzalitate trebuie avut în vedere
că fenomenul cauză nu acţionează în mod izolat ci în anumite condiţii externe
care au favorizat producerea acestui efect înlesnindu-i naşterea procesului
cauzal , grăbind şi favorizându-i dezvoltarea agravându-i sau gr ăbindu-i
rezultatele negative . între cauza principală şi condiţii ale producerii faptei ilicite
este o unitate indivizibilă raportul de cauzalitate cuprinzând nu numai faptele
care constituie cauza necesară şi directă ci şi condiţiile cauzale fapte care au
făcut posibilă acţiunea cauzei sau a agravat efectele păgubitoare , pentru a
stabili raportul de cauzalitate deseori se efectuează expertize medicale tehnice
contabile etc.

Vinovăţia – independent….

Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor – este

reglementată de codul civil la art.1406-1409 şi include în general r ăspunderea
ocrotitorilor legali aspra persoanelor aflate sub ocrotire, în general pentru fapta
ilicită cauzatoare de prejudicii trebuie să răspundă autorul faptei îns ă în cazul în
care minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani pentru prejudiciile cauzate de acesta
răspund ocrotitorii lui legali , ei vor răspunde dacă nu demonstrează lipsa
vinovăţiei lor în supravegherea sau educarea minorului , se consider ă deci c ă
pentru prejudiciile cauzate de minori trebuie să răspundă ocrotitorii legali care
nu şi-au executat în modul corespunzător obligaţia de educaţie . aceasta obliga ţie
se fundamentează pe ideea că minorii nu au patrimoniu propriu şi nu au de unde
repara prejudiciu altfel victima ar rămâne cu prejudiciu nereparat în cazul în care
minorul care nu a atins vârsta de 14 ani cauzează un prejudiciu când se afla sub
supravegherea unei persoane sau instituţii , răspunderea cade în sarcina acestor
persoane sau instituţii dacă ei nu demonstrează dacă prejudiciul nu s-a produs
dina vina lor . pentru minorii cu vârsta de la 14 la 18 ani răspunderea va fi una
personală iar dacă patrimoniul este insuficient , prejudiciul va fi reparat de c ătre
ocrotitorul lui legal. Pentru personale lipsite de capacitate de exerci ţiu
răspunderea pentru prejudiciu o poartă cei care aveau în supravegherea lor pe
acelea persoane.

Răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor – este

reglementată de art.1403 cod civil , comitentul răspunde de prejudiciul cauzat de
cu vinovăţie de prepusul său în funcţie de care i sa încredin ţat , comitentul
conservă dreptul de regres contra prepusului , prepusul se poate exonera dac ă
va dovedi că sa conformat întocmai instrucţiunilor comitentului.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri – este reglementată de

art.1410 întitulat : răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol
sporit
Răspundere pentru prejudiciul cauzat de animale – este reglementată de
art.1411 .

Răspunderea pentru ruina edificiului – este reglementată de art.1412-1413 cod

civil astfel proprietarul este obligat să repare prejudiciul cauzat prin surparea a
întregimii sau a unei părţi din construcţie dacă surparea s-a produs din cauza de
lipsă de întreţinere sau viciul din construcţie .

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate public ă sau persoan ă cu

funcţie de răspundere – art.1404-1405,

Efectele răspunderii delictuale ,: ca efect se naşte un araport juridic obliga ţional

între autorul faptei sau persoana răspunzătore şi victima , victima este creditorul
obligaţiei de reparaţie a prejudiciului iar autorul faptei sau persoana
răspunzătoare este debitorul obligaţiei , obligaţia de reparaţie se naşte din
momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii delictuale, este posibil ca
debitorul să repare prejudiciul benevol , şi atunci obligaţia de repara ţie se stinge ,
în caz contrar repararea se va face ca efect al unei hotărâri judec ătoreşti . modul
de reparare a prejudiciului este indica în rt.1416-1417 , instan ţa va adopta o
hotărâre privind repararea prejudiciului obligând autorului prejudiciului sau
persoana răspunzătoare să pună la dispoziţie un bun de acelaşi gen şi calitate , s ă
repare bunul deteriorat sau să compenseze integral în echivalent b ănesc
prejudiciul cauzat , echivalentul se va calcula în funcţie de întindere a
prejudiciului calculat la data pronunţării hotărârii , creditorul poate cere şi
despăgubiri suplimentare pentru prejudiciile cauzate după pronunţarea hot ărârii ,
repararea prejudiciului prin echivalent bănesc se face prin încasarea unei sume
sau prin stabilirea unei relevenţe, deci prejudiciul trebuie să se repare în natur ă
şi numai dacă nu este posibilă repararea în natură se repară în echivalent b ănesc,
întinderea despăgubirilor în cazul vătămării sănătăţii sau integrităţii corporale se
face conform art. 1420-1421 .

Răspunderea contractuală – art.1399, contractul este legea părţilor astfel că el

se impune acestora întocmai ca legea , obligaţiile contractuale trebuie
executate de bună voie , iar dacă executarea benevolă nu este realizat ă ,
executarea se va obţine silit , prin hotărâre judecătorească , dacă una din p ăr ţile
contractului nu execută prestaţiile datorate se poate obţine de asemenea
executarea prin echivalent în aceste condiţii se naşte obligaţia debitorului de a
repara prejudiciul cauzat creditorului aceste despăgubiri numindu-se daune
interese , în doctrină răspunderea contractuală este definită ca fiind obliga ţia
debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului s ău prin
neexecutarea cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil
încheiat , ori de câte ori se cauzează prejudiciul unei persoane în afara unui
contract se va angaja răspunderea delictuală , iar dacă prejudiciul se cauzeaz ă
ca efect al neexecutării în sens larg a obligaţiilor contractuale se va angaja
răspunderea contractuală , pentru angajarea răspunderii contractuale trebuie
întrunite următoarele condiţii: a) fapta ilicită b) prejudiciu c) raport de cauzalitate
d) vinovăţia debitorului , codul civil reglementează norme care vizeaz ă
răspunderea contractuală în general capitolul 34 dar şi norme care vizeaz ă
răspunderea în cazul contractelor numite capitolul titlul 3 art.753-1339

Fapta ilicită – constă în : neexecutarea obligaţiilor contractuale născute dintr-un

contract valabil , neexecutarea în sensul larg se înţelege ca neexecutarea
propriu-zisă , executarea necorespunzătoare , sau executarea cu întârziere .
Prejudiciul – constă în consecinţele dăunătoarea de natură patrimonială sau
nepatrimonială efecte ale încălcării de către debitor a dreptului de crean ţă ce
aparţine creditorului său contractual cauzat prin neexecutarea obliga ţiei
asumate , evaluarea prejudiciilor nepatrimoniale poate fi realizat ă la momentul
încheierii contractului sau ulterior, prejudiciile nepatrimoniale pentru
neexecutarea obligaţiilor nepatrimoniale se vor repara în cazurile şi condi ţiile
prevăzute de lege , raportul de cauzalitate , adică între neexecutarea obliga ţiilor
contractuale şi prejudiciilor cauzate creditorului trebuie s ă existe acest raport ,
existenţa acestui este prezumată de lege lucrul care rezultă din îns ăşi natura
raporturilor contractuale vinovăţia debitorului este o condiţie general ă a
răspunderii civile inclusiv acelei contractuale se discută dacă conteaz ă formele
vinovăţiei şi dacă aceasta trebuie demonstrată sau dovedită , în principiu formele
vinovăţiei nu ne interesează însă dovedirea acesteia ne intereseaz ă în cazul
obligaţiilor de rezultat în care vinovăţia debitorului este prezumat ă deoarece
debitorul nu a obţinut pentru creditor rezultatul datorat în schimb în cazul
obligaţiilor de mijloace unde debitorul este obligat să depun ă toat ă deligen ţa
pentru obţinerea rezultatului dorit de către creditor dacă se demonstreaz ă c ă el
nu a făcut acest lucru şi este vinovat de producerea prejudiciului .

Daune interese – reprezintă despăgubirile băneşti pe care debitorul este obligat

să le plătească creditorului în scopul reparării prejudiciului suferit de c ătre
acesta ca urmare a neexecutării obligaţiei contractuale , dac ă sunt întrunite cele
4 condiţii ale răspunderii , creditorul poate pretinde plata daunelor interese , în
acest mod creanţa iniţială este înlocuită cu alta care are ca obiect o sum ă de
bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit , nu în sensul c ă obliga ţia
iniţială se transformă în alta , despăgubirile se datorează în virtutea obliga ţiei
iniţiale şi reprezintă obiectul subsidiar cu titlul de sancţiune al neexecut ării al
aceste obligaţii , daune interese întotdeauna sunt stabilite în ani , instan ţa de
judecată nu va putea obligă pe debitor să execute o altă prestaţie decât cea
stabilită iniţial , însă dacă executarea în antură nu est posibilă , nici în form ă silit ă
, repararea prejudiciului se face prin obligaţia debitorului la achitarea
despăgubirilor băneşti în conformitate cu art.616-619 debitorul ureaz ă a fi pus în
întârziere de către creditor .

Clasificarea daunelor interese – sunt de 2 feluri : compensatorii şi moratorii .

sunt compensatorii despăgubirile în bani care se plătesc creditorului pentru ai
repara prejudiciul cauzat prin neexecutarea totală sau par ţial ă sau executarea
necorespunzătoare a obligaţiilor de către debitor. Daune interese moratorii ,
reprezintă despăgubirile băneşti echivalent al prejudiciului provocat creditorului
prin executarea cu întârziere a obligaţiilor de către debitor , deosebirea dintre
aceste constă în faptul că : daune interese compensatorii înlocuiesc executarea
în natură a obligaţiilor contractuale şi nu se cumulează cu acestea , în schimb
daune interese moratorii se cumulează cu executarea în natură sau plata
daunelor interese compensatorii , astfel debitorul nu poate fi obligat în acelaşi
timp să plătească daune interese compensatorii şi să execute în natur ă
prestaţiile la care s-a obligat , în schimb când se execută cu întârziere , el va
putea fi obligat şi la plata daunelor compensatorii.

Evaluarea daunelor interese – poate fi făcută fie prin acordul părţilor în contract ,
fie printr-o hotărâre judecătorească fie direct prin lege :

Evaluarea convenţională – poartă denumirea şi de clauză penală când întinderea

despăgubirilor se stabileşte prin acordul de voinţă a creditorului şi debitorului ,
înţelegere care vine anticipat producerii prejudiciului , este reglementat ă de
art.624-660 cod civil potrivit art.624 alin 1 clauza penal ă este o prevedere
contractuală pe care părţile evaluiază anticipat prejudiciul stipulând c ă debitorul
în cazul neexecutării obligaţiei urmează să remită creditorului o sumă de bani sau
un alt bun , stabilirea acestora în contracte reprezintă o mare stabilitate , evit ă
dificultăţile care s-ar putea ivi în cadrul evaluării judiciare , creditorul nefiind
obligat să dovedească existenţa şi întinderea prejudiciului este eficient s ă
demonstreze neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obliga ţiei pentru
a obţine plata cauzei penale debitorul cunoscând existenţa clauzei penale va
stărui să execute obligaţia, ea reprezintă, când debitorul accept ă o clauz ă penal ă
ridicată va trebui să achite sume mari sau creditorul poate stabili clauza penal ă
mică pierzând sume de bani , clauza penală se face în scris sub sancţiunea
nulităţii . art. 624-639 .

Obligaţiile afectate de modalităţi – în general raporturile obligaţionale pot fi

clasificate în pure şi simple şi afectate de modalităţi în funcţie de leg ătura cu
modalităţile , sunt pure şi simple raporturile obligaţionale care îşi produc efectele
în mod ireversibil şe se execută imediat după naşterea lor precum şi acele
raporturi care se stabilesc între un singur creditor şi un singur debitor având ca
obiect o singură prestaţie , afectate de modalităţi sunt acele raporturi
obligaţionale care prezintă anumite particularităţi cu privire la fiin ţa de
exceutatre a subiectelor sau obiectelor aspecte care le deosebesc de obliga ţiile
pure şi simple , ele pot fi clasificate după cum urmează:

· Când modalităţile afectează fiinţa sau executarea , adică exigibilitatea lor ,

acestea pot fi : obligaţii sub condiţie adică acelea a căror fiin ţa sau existen ţă
depinde de un eveniment viitor realizarea căruia nu este sigură, evenimentul se
numeşte condiţie iar realizarea lui produce efecte şi pentru trecut şi pentru viitor
.

· Obligaţii cu termen – sunt acelea executarea cărora este amânată sau înceteaz ă
pentru viitor la împlinirea unui termen, termenul este un eveniment viitor şi sigur
ca realizare .

· În funcţie de modalităţile care vizează subiectele raportului obligaţional : avem

obligaţii solidare şi obligaţii indivizibile şi obligaţii (in solidum ).

· Când modalităţile privesc obiectul obligaţiei – pot obligaţii alternative sau

facultative alternative sunt acele obligaţii care au obiect de la naşterea lor înc ă
mai multe prestaţii debitorul poate executa una din ele la alegere , facultative
sunt acele obligaţii care la naştere au ca obiect o singur ă presta ţie îns ă debitorul
se poate libera executând o prestaţie determinată .

Modalităţile care afectează fiinţa sau executarea obligaţiei –

Condiţia – reprezintă un eveniment viitor care se poate sau nu realiza de
producerea cărora părţile leagă naşterea ori stingerea raportului obliga ţional sub
efect retroactiv aceste raporturi se numesc raporturi obliga ţionale sub condi ţie ,
condiţia se clasifică după mai multe criterii :

a) În funcţie de origine a evenimentului condiţie aceasta poate fi : condi ţie

cazuală – realizarea căruia depinde de o întâmplare sau hazard nefiind în puterea
debitorului sau creditorului , condiţie mixtă – este acea împrejurare realizarea
sau nerealizarea căruia depinde de voinţa uneia din părţi dar şi a unei persoane
determinate , condiţia potestativă realizarea căreia depinde de voin ţa uneia din
părţile raportului ea poate fi de 2 feluri potestativă pură când realizarea
evenimentului respectiv depinde exclusiv de voinţa uneia din părţi ( ţi-l donez
când voi vrea), condiţia potestativă simplă adică acel eveniment depinde de
voinţa uneia dintre părţi dar şi de un fapt exterior sau voinţa unei persoane
nedeterminate ( îţi împrumut dacă voi găsi de la cine să împrumut).

b) După cum condiţia constă în realizarea sau nerealizarea evenimentului –

condiţie pozitivă când fiinţa obligaţiei depinde de un eveniment ce urmeaz ă s ă se
realizeze , condiţia negativă este aceia în care fiinţa obliga ţiei depinde de un
eveniment care nu se va realiza .

c) După efectul produs – condiţia poate fi suspensivă adică acel eveniment de

care depinde naşterea raportului obligaţional , condiţia rezolutorie evenimentul a
cărui realizare duce la desfiinţarea raportului obligaţional .

Termenul – reprezintă un eveniment viitor dar sigur ca realizare care afecteaz ă

exigibilitatea dau stinge obligaţia fără efecte retroactive .

Clasificarea termenelor –

A) După efectele produse – suspensive şi exctinctive termenul suspensiv este

acela care amână exigibilitatea obligaţiei până la împlinirea termenului ,
termenul exctinctiv este acel la împlinirea căruia obligaţia se stinge pentru viitor
.

B) În funcţie de faptul cunoaşterii sau necunoaşterii împlinirii sale : certe şi

incerte .

C) În funcţie de izvor avem termene legale convenţionale şi judec ătoreşti .

Modalităţile la obiectul obligaţiei –

Obligaţii alternative – sunt reglementate de art.550-554 cod civil , este

alternativă acea obligaţie care are ca obiect 2 sau mai multe presta ţii dintre care
la alegerea uneia din părţi debitorul va fi ţinut să execute doar una pentru a se
libera de datorie dreptul de a alege prestaţia aparţine debitorului dac ă nu a fost
stabilit alt fel , alegerea se face prin declaraţie faţă de cealalt ă parte sau prin
executarea propriu zisă a prestaţiei , prestaţia executată se consider ă datorat ă
de la bun început debitorul nu poate să aleagă dar nici nu poate fi obligat s ă
execute o parte dintr-o prestaţie şi o parte din alta dac ă debitorul şi-a ales
prestaţia şi ea nu poate fi executată el trebuie să o execute pe cealalt ă dac ă
executarea ambelor prestaţii devine imposibilă din vina debitorului , debitorul va
fi obligat să-l despăgubească pe creditor, dacă creditorul a ales prestaţia şi ea
devine imposibilă el trebuie să accepte cealaltă prestaţie , dacă imposibilitatea
executării se datorează vinovăţiei debitorului creditorul poate cere executarea în
natură a prestaţiei rămase sau despăgubiri pentru prestaţia neexecutat ă dac ă
executarea ambelor prestaţii devine imposibilă din vina debitorului creditorul
poate cere repararea prejudiciilor .

Obligaţiile facultative art.555 cod civil sunt acelea care au ca obiect la naşterea
lor o singură prestaţie dar debitorul poate executa o altă presta ţie determinat ă
pentru a se elibera de datorie .