Sunteți pe pagina 1din 2

POPRIREA

Poprirea este un act de executare silitã. Sediul materiei îl gãsim în Codul de procedurã civilã
- Cartea V, Capitolul II, sectiunea V, articolele 452-461.
Institutia popririi presupune existenta a trei persoane: creditorul popritor, debitorul si tertul
poprit, un rol însemnat având în noua reglementare legislativã executorul, cel prin care se
înfiinteazã poprirea.
Poprirea se înfiinteazã:
- de cãtre instantã, din oficiu, de îndatã ce hotãrârea este executorie, pentru sume datorate
în conditii speciale (când sumele sunt datorate cu titlu de despãgubiri pentru repararea pagubelor
cauzate prin moarte, vãtãmare corporalã etc.)
- de cãtre executor, în celelalte cazuri.
Creditorul, în baza unui titlu executoriu, face o cerere de poprire cãtre executor, indicându-i
eventual un tert asupra cãruia sã se îndrepte, tert despre care are cunostintã cã detine sau va
detine într-un viitor apropiat sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale
urmãribile apartinând debitorului.
De aici, douã caracteristici:
- poprirea actioneazã imediat;
- poprirea actioneazã pe termen nelimitat.
În urma acestei cereri, tertul este obligat, dupã ce verificã titlul executoriu, sã cerceteze dacã
detine în fapt bunuri sau sume de bani ale debitorului.
Poprirea presupune, din partea tertului:
-1) o indisponibilizare a sumelor reclamate prin ordonanta de poprire, în conditiile legii;
-2) o eliberare a respectivelor sume cãtre executor, în mãsura existentei lor în conturile
debitorului la data depunerii ordonantei de poprire.
De altfel, de la intrarea în vigoare a modificãrilor Codului de procedurã civilã ne confruntãm
cu o avalansã de popriri. Multimea lor, cât si celeritatea ce o presupune aceastã operatiune
(nimeni nu riscã sã amâne indisponibilizarea unei sume, fiind, altfel, bun de platã în locul
debitorului) perturbându-ne adesea activitatea curentã. De aceea, de lege ferenda, ar fi bine sã
se prevadã o indemnizatie pentru tertul poprit, acesta prestând în prezent o activitate gratuitã.
Ca o caracteristicã, fatã de celelalte acte de executare silitã, poprirea se înfiinteazã fãrã
somatie si nu este necesarã nici mãcar încuviintarea executãrii silite de cãtre instantã. Legea
cere doar existenta unui titlu executor.
Executorul va trimite tertului o copie certificatã de pe acest titlu. Dar cine certificã faptul cã
respectiva copie este conformã cu originalul, legea nu o spune.
Pânã în prezent, am primit doar copii xerox de pe titlurile executorii.
O altã problemã importantã legatã de poprire constã în faptul cã unii terti de rea-credintã
(sau de bunã-credintã, din punctul de vedere al debitorilor), tertii popriti, deci, pot anunta în ziua
primirii ordonantei de poprire pe debitor sã-si retragã banii pe care îi are în cont. Singura
posibilitate de a dejuca aceastã manevrã este cea prin care executorul va cere tertului sã
înregistreze si ora primirii ordonantei de poprire.
Sumele poprite vor fi retinute si apoi consemnate la CEC, dovada consemnãrii fiind înmânatã
executorului. În acest sens, datoria executorului este sã-si deschidã un cont la CEC, altfel sumele
fiind consemnate pe seama si la dispozitia executorului.
În cazul în care tertul nu-si respectã obligatiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul,
debitorul sau organul de executare, în termen de trei luni de la data când tertul trebuia sã
consemneze sau sã plãteascã suma urmãritã, pot sesiza instanta de executare în vederea
validãrii popririi.
Dacã instanta constatã cã tertul, cu rea-credintã, nu si-a îndeplinit obligatiile ce-i revin, îl va
obliga la plata unei amenzi cuprinsã între 2.000.000 si 10.000.000 lei.
De asemenea, hotãrârea de validare constituie titlu executoriu.
Pe lângã aceastã amendã fixatã de instantã, tertul va putea rãspunde pe calea unei actiuni
separate, pentru prejudiciul cauzat creditorului prin nerespectarea cu rea-credintã a obligatiei ce îi
revine prin ordonanta de poprire.
O modalitate aparte de poprire este reglementatã de Legea nr.99/1999 în art.80-82. Potrivit
acestora, pentru obligatiile garantate conform Legii 99/1999 (si în situatia în care tert este o
bancã), creditorul poate efectua poprirea fãrã executor. Legea nu denumeste poprire aceastã
operatiune, dar ea este similarã celei prevãzute de Codul de procedurã civilã.
Astfel, creditorul va notifica banca în legãturã cu intentia sa de a-si satisface creanta din
sumele depuse de cãtre debitor la bancã.
Notificarea va fi însotitã de o copie de pe contractul de garantie (garantie realã mobiliarã,
conform Legii nr.99/1999).
Dupã ce va face verificãrile cerute de lege, banca va bloca contul si va plãti creanta
creditorului garantat din sumele acestui cont, înstiintându-l despre aceastã mãsurã si pe debitor.

Revenind la dreptul comun (codul de procedurã civilã), consemnarea sumelor poprite se va


face de cãtre tert în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani
datorate în viitor, de la scadenta acestora.
Eliberarea sau distribuirea sumelor de bani consemnate se va face numai dupã împlinirea
termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume.
În cazul contestatiei la executare, sunt aplicabile prevederile generale privind aceastã
institutie din Codul de procedurã civilã.
Ca o concluzie, poprirea este un act de executare silitã fiind, din punctul de vedere al unui
executor, cea mai comodã operatiune (nu presupune obligatoriu deplasarea pe teren) si cea mai
"curatã" (nu incumbã existenta contactului direct cu debitorul). Acestea sunt marile avantaje ale
popririi.