Specialiştii în drept au definit 

insolvenţa ca fiind „eşecul în afaceri sau acea stare

iremediabilă pe care întreprinzătorul ar fi trebuit, dar nu a putut, să o evite.

Eşecul în afaceri este cauzat în cele mai multe situaţii de alte fenomene şi condiţii
şi nu de lipsa de competenţă a întreprinzătorului: lipsa acută de lichidităţi din piaţă, contextul
legislativ nestatornic (ca exemplu, Legea nr. 571/ 2003, privind Codul Fiscal, a suferit 116
modificări de la intrarea sa în vigoare până în prezent; O.U.G. 34/2006, privind achiziţiile
publice, a fost modificată în mod semnificativ prin 24 de acte normative, de la intrarea
în vigoare şi până în prezent), cât şi multitudinea de taxe şi impozite percepute în detrimentul
mediului de afaceri (taxa pe stâlp, acciza suplimentară pe carburant ş.a.).

Insolventa este definita in Legea nr. 85/2014 ca fiind starea patrimoniului

debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata
datoriilor certe, lichide si exigibile.

Aceasta  stare se prezuma evidenta atunci cand debitorul nu a platit datoria sa fata
de unul sau mai multi creditori la 60 de zile de la data scadenta.

Insolvenţa prezumată există „atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu

a plătit datoria sa faţă de creditor”. Cu toate acestea, precizez că instanţa va cerceta în toate
cazurile
dacă neplata datoriei este cauzată de o insuficienţă bănească sau în fapt este vorba de un refuz
justificat şi motivat din partea societăţii de a îndeplini o obligaţie bănească.

De asemenea, insolventa este iminenta in momentul in care este dovedit faptul ca

debitorul nu va fi capabil sa plateasca la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fonduri
banesti.

Insolvenţa iminentă există „atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la

scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei”.

Legea nr. 85/2014, a insolvenţei, stabileşte la art.3. alin. (1), sfera persoanelor cărora li

se aplică procedurile prevăzute de respectiva lege, într-o manieră descriptivă, menţionându-se
că se aplică profesioniştilor aşa cum sunt definiţi de Codul Civil, cu excepţia celor care
exercită profesii liberale (avocaţi, notari, arhitecţi, auditori financiari, evaluatori,
farmacişti, medici, etc.) precum şi celor în cazul cărora se prevăd dispoziţii speciale privind

1
regimul insolvenţei (unităţile administrativ teritoriale).
Menţionez că prezenta lege se aplică şi regiilor autonome, acest lucru fiind un element de
noutate în comparaţie cu vechea reglementare.
În altă ordine de idei, unităţile şi instituţiile de învăţământ universitar, precum şi unităţile şi
instituţiile de drept public din
sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, sunt exceptate de la dispoziţiile Legii insolvenţei.

Caile de realizare a procedurii insolventei 

 PROCEDURA GENERALA este procedura de insolventa prin care un debitor intra,

dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in
procedura falimentului sau separat, numai in reorganizare judiciara, ori doar in
procedura falimentului
  PROCEDURA SIMPLIFICATA este procedura de insolventa prevazuta de Legea
nr. 85/2014 prin care debitorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 38 alin. (2)
intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei,
fie dupa o perioada de observatie de maximum 20 de zile;

(a) procedura reorganizarii judiciare este acea modalitate de realizare a procedurii

insolventei ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia,
respectand programul de plata a creantelor;

(b) procedura falimentului este acea procedura de insolventa care se aplica debitorului in
vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea
debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Participantii la procedura insolventei

1. Instantele judecatoresti
o Tribunalul
o Curtea de apel
2. Judecatorul-sindic
3. Administratorul judiciar – persoana fizica sau juridica compatibila, practician in
insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute de
lege in perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare;
2
 4. Lichidatorul – persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, desemnata sa
conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute de lege in cadrul
procedurii falimentului.

Deschiderea procedurii insolventei

Procedura insolventei este declansata in baza unei cereri introduse la tribunal de

catre persoanele prevazute in mod expres de lege. Legea nr. 85/2014 mentioneaza in art. 65
ca procedura insolventei se deschide printr-o cerere adresata tribunalului de catre debitor sau
de catre unul sau mai multi creditori, dar si de orice alte persoane sau institutii prevazute de
lege.

Autoritatea de supraveghere financiara, prin prevederile art. 65 din Legea nr. 85/2014,
are dreptul sa introduca aceasta cerere impotriva entitatilor reglementate si supravegheate de
aceasta, care indeplinesc conditiile initierii procedurii insolventei. De asemenea, Banca
Nationala a Romaniei poate cere deschiderea procedurii falimentului asupra institutiilor de
credit.

Deschiderea procedurii insolvenţei produce două importante efecte:

suspendarea urmăriri individuale a societăţii aflate în insolvenţă de către creditorii săi
şi trecerea, de regulă, a conducerii activităţii acestei societăţi în sarcina
administratorului judiciar, acesta fiind un practician în insolvenţă propus de către adunarea
creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50 % din valoarea creanţelor şi
desemnat de instanţa competentă.

Procedura insolvenţei, denumită în doctrina de specialitate şi procedura de sacrificiu,

subsumează procedura reorganizării judiciare şi procedura falimentului, cu scopul de a
asigura mijloacele necesare şi potrivite pentru acoperirea datoriilor debitorului
aflat în insolvenţă.
Legea insolvenţei prevede, ca regulă generală, că cererea introductivă poate fi înaintată
tribunalului specializat în
a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior
datei sesizării instanţei, fie de către debitor, fie de către unul sau mai mulţi creditori, precum
şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege, ori de câte ori cuantumul

3
minim al creanţei, care nu poate fi achitată, este de 40.000 de lei, iar datoria este mai veche de
60 de zile.

Cererea introdusa de debitor

În ceea ce îl priveşte pe debitorul aflat în insolvenţă, potrivit prevederilor

articolului 66 din lege, acesta este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus
dispoziţiilor legii, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
Cererea debitorului se va judeca de urgenţă în termen de 10 zile în camera de consiliu,
fără citarea părţilor.
Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de deschidere
a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului pentru prejudiciile pricinuite.

Deschiderea procedurii generale sau simplificate

Potrivit art.71 din lege, dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor de mai
sus, judecătorul sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale.
Judecătorul va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii simplificate dacă debitorul dă
o declaraţie prin care îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare,
conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a
averii, în vederea stingerii datoriilor sale.

Procedura la cererea creditorului

Potrivit art. 70 din Lege orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea

procedurii insolvenţei poate înregistra o cerere de deschidere a procedurii împotriva
unui debitor prezumat în insolvenţă. În termen de 48 de ore de la înregistrarea
cererii, judecătorul sindic va comunica cererea, în copie, debitorului şi organului fiscal
competent.În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să
recunoască existenţa stării de insolvenţă.

4
Depunerea cautiunii

La cererea debitorului, şi pentru a descuraja eventualele abuzuri, judecătorul sindic

îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o
bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită
creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită
pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea,
cererea introductivă va fi respinsă.
Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul
judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori ale căror creanţe sunt
anterioare datei de deschidere a procedurii vor depune cererea de admitere a creanţelor în
termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.

Cererile de deschidere a insolventei formulate de catre angajati. Creantele salariale

Potrivit Legii insolvenţei, acestea sunt creanţele care izvorăsc din raporturi de

muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii
acestuia. Regimul juridic al creanţelor salariale reglementat de procedura insolvenţei este un
regim preferenţial, cu caracter diferit în raport cu celelalte categorii de creanţe deţinute
împotriva averii debitorului.
Pot fi incluse în această categorie nu numai salariile neplătite de angajator, ci şi orice alte
creanţe cu conţinut bănesc născute din raportul juridic de muncă (exemplu: drepturile băneşti
cuvenite salariatului în temeiul drepturilor de autor sau de inventator, pentru operele create,
programe de calculator, opere fotografice, drepturi de proprietate industrială etc.). Un alt
aspect important de reţinut este valoarea-prag pentru salariaţi, care este de 6 salarii medii
brute pe economie/salariat. În atari condiţii, ori de câte ori angajatorul întârzie cu
plata salariilor pentru unul sau mai mulţi dintre angajaţi mai mult de 6 luni de zile,
oricare dintre angajaţi este îndreptăţit să formuleze o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei în condiţiile sus-amintite. Dacă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este
formulată de către un creditor care nu deţine calitatea de
angajat,administratorul judiciar/lichidatorul judiciar este obligat să înregistreze din oficiu
creanţele salariale restante în tabelul de creanţe. În contextul expus, angajaţii trebuie să se
asigure că sunt posesorii unui contract de muncă semnat de către reprezentantul legal al
societăţii angajatoare şi că sunt semnate fişe de pontaj care să ateste prezenţa acestora la locul
de muncă.

5
Totodată, menţionez că în caz de faliment al debitorului, la momentul distribuirii fondurilor
din averea debitorului, această categorie de creanţe va fi plătită cu prioritate, fiind situată pe
locul 3 în lista privind ordinea de plată a creanţelor instituită prin lege, chiar înaintea
creanţelor bugetare.

Inchiderea procedurii insolventei

Procedura insolventei, potrivit legii, este inchisa atunci cand:

 in averea debitorului nu exista bunuri;

 bunurile debitorului sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative;
 nu exista nicio cerere de admitere a creantelor;
 se constata indeplinirea obligatiilor de plata asumate prin planul confirmat;
 se constata plata creantelor curente scadente;
 toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor primesc sumele ce li se
datoreaza in perioada de observatie;
 toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor renunta la judecata.